Baltagul de M.

Sadoveanu -fi de citateCapitolul I i de poveste i de asemenea vorbe iui, Vitoria, nevasta lui Nechifor Lipan, i aducea aminte stnd singur pe prisp, n lumina de toamn i torcnd. Ochii ei cprii, n care parc se rsfrngea lumina castanie a prului, erau dui departe. Fusul se nvrtea harnic, dar singur[] Acei ochi aprigi i nc tineri cutau zri necunoscute. -Iar se orsc n tine cei apte draci! i zicea rznd Nechifor i-i mngia mustaa groas adus a oal. La mustaa aceea neagr i la ochii aceia cu sprncene aplecate[] Vitoria se uita ascuit i cu ndrjire, cci era dragostea ei de douzeci i mai bine de ani. Aa-i fusese drag n tinere Lipan, aa-i era drag i-acum, cnd aveau copii mari ct dnii. Ce putea s fie cu omul ei? Numai de la dnsul nu primise scrisoare. n ajun se bucurase o clip. Potaul o trmbiase iar. Cu cartea potal n mn, Vitoria grbise la printele Dnil. Poate e ceva de prin prile Dornei. Nu era de prin prile Dornei, era de-aproape, de la Piatra. Printele Dnil rdea. Ascultnd, obrajii Vitoriei s-au mbujorat de ruine. Cartea potal cu poze era adresat domnioarei Minodora Lipan[] Cum s-a ntors acas, i-a btut din picior, a judecat-o i-a osndit-o cu vorbe amrte i ascuite: -Asta-i grija ta acuma, fat, s-mi faci asemenea ruine, s rmnem de rsul satului? Acuma ai ajuns domnioar? -Asta nu-i nicio ruine, mmuc; acuma aa se spune. -Apoi tiu eu; acuma v strmbai una la alta i nu v mai place catrina i cmea; i v ung la inim lutarii cnd cnt cte-un val nemesc. i art eu coc, val i bluz, ard-te para focului s te ard! Nici eu, nici bunic-ta, nici bunic-mea n-am tiut de acestea- i-n legea noastr trebuie s trieti i tu! i s te mai prind c dai gunoiul n faa soarelui, cum ai fcut azi[] N-ai mai nvat rnduiala? Nu mai tii ce-i curat, ce-i sfnt i ce-i bun de cnd i umbl grguni prin cap i te cheam domnioar? Astfel s-a frmntat, fr s i se aline gndurile si fr s primeasc o veste de unde atepta. n noaptea asta, ctr zori, a avut cel dinti semn, n vis, care-a mpuns-o n inim i-a tulburat-o mult. Se fcea c vede pe Nechifor clare, cu spatele ntors ctr ea, trecnd spre asfinit o revrsare de ape. Capitolul II Soarele btea de ctr amiaz de pe ancul Mgurii. Ridicnd ochii i clipind, Vitoriei i se pru c brazii sunt mai negri dect de obicei. O clip micarea casei se potoli i vntul i spori zvonul pe deasupra satului. Ginile se suir pe prisp la adpost, alungate de cele dinti stropituri reci. Vitoria privi cu uimire la cocoul cel mare, porumbac, cum vine fr nicio fric i se aaz pe p rag. Inima-i btu cu ndejde ateptnd semnul cel bun. Dar cocoul se ntoarse cu secera cozii spre focul din horn i cu pliscul spre poart. -Nu vine opti cu ngrijorare gospodina. Capitolul III Vitoria Lipan se ndrept spre biseric[] Biserica era aezat pe-un dmb, cu intirimul mprejur. n apropiere se ridica gospodria printelui Dnil[] De parte cealalt a bisericii mai era o csu, ca o ciuperc singur pe toloac. Acolo tria baba Maranda. Vitoria avea treab i cu dnsa. nti se duce la printele s -i alctuiasc rvaul. Dup ce se nsereaz, trece la baba Maranda, pe ntuneric, s n-o vad nimeni. - Printe, vorbi ea cu stpnire, nu tiu ce s-a fcut omul meu. Am nceput s am grij[] - Ce grij? Caut-i de treab. Omul se afl la afacerile lui. Mni-poimni se-ntoarce acas cu chimirul plin. - Bine ar fi s fie cum spui sfinia ta. Eu socot c are o pricin, de aceea ntrzie[] Aa c eu, dei-s femeie proast, am numrat pe degete zilele. S-a mai dus -acu apte ani la Dorna[]i dup douzeci de zile a fost napoi. Dar acu a trecut de dou ori pe-atta. -Cum se poate? Asta n-am tiut. -Apoi, printe, sfinia ta nu-i eti so i n-ai nevoie s tii. Durerea-i la mine i socotelile astea numai eu le fac noaptea cnd s numai singur treaz -aud numai greierul din vatr. -S fac o slujb i s cetesc la biseric. Dumnezeu are s fac lumin. Capitolul V Ctr srbtorile de iarn, Gheorghi veni de la apa Jijiei[] Vitoria l privi cu mare bucurie i -l srut pe amndoi obrajii; dup aceea trecu n alt odaie i se ncuie pe dinuntru ca s poat plnge singur. Vitoria ls s-i treac valul care o nbuea i zise ncet, privind spre lumina de afar: -nc n-am primit nicio tire de la tatu-tu. Gheorghi aez domol lingura lng strachin. Se uit i el pe fereastr.

-Ce s fie n-am neles, urm nevasta. M-am sftuit cu printele, am pltit slujbe. Mai atept puin s vd hotrrea de sus. Mai stau pn ce gtesc de postit toate cele dousprezece vineri. Fiind singuri aicea n sat i fr neamuri, trebuie s te trimit pe tine, ca un barbat ce eti, s-l caui i s-l afli. -M-oi duce, rspunse Gheorghi cu ndoial[] M-oi duce dac spui; dar e bine s-mi ari ce i cum; ca s tiu ce s fac. Vitoria l privi clipind. l vzu sfios i nesigur; pe cnd ea era plin de gnduri, de patim i durere. Oft cu nduf i ncepu s strng masa, cu micri smucite. Fata voi s-i ajute; ea o ddu la o parte cu cotul.[] n nchipuirea ei, bnuiala care intrase n dnsa era un vierme neadormit. Se desfcuse ncet de lume i intrase n sine. Din faa ndejdii pe care i-o pusese n singurul brbat al casei, nelegea c trebuie s dea napoi[] Totui va gsi un mijloc ca mintea ei s ajute i braul ei s lucreze. n ziua de Boboteaz, cnd printele Daniil Milie a binecuvntat fntnile, pdurea de pe Mgura era mbrcat n promoroac. Era ntr-a aptea vinere de post i Vitoria hotrse, n singurtile ei un drum la Piatra i la mnstirea Bistria. -S pregteti cu Mitrea sania i zise Vitoria [lui Gheorghi]. Mni diminea ne ducem la Piatra. La joc s-a duce sor-ta, zise munteanca, privindu-l cu coada ochiului. A spune ea mndrelor vorbe bune i noi ne-om duce la datoria noastr. <<Mama asta trebuie s fie frmctoare; cunoate gndul omului>>, cuget cu mare uimire Gheorghi. -Nu te uita urt, Gheorghi, c pentru tine de-aici nainte ncepe a rsri soarele. Eu te cetesc pe tine, mcar c nu tiu carte. nelege c jucriile au stat. De-acu trebuie s te ari barbat. Eu n-am alt sprijin i am nevoie de braul tu. Capitolul VI Adevrat c pn la ncazul acesta care s-a abtut asupra casei sale nici nu i-a psat i nici n-a avut nevoie de niciun fel de slujba al mriei sale. Nechifor Lipan le cunotea pe toate, cci el umbla din tinere n ara cealalt de devale; ea ns, ca o femeie, rmsese n slbticie. O ajungea mintea ce are de fcut, ns fa de o lume necunoscut pea cu oarecare sfial. Despre ce-i vorba, nevast? Ce vnt te-aduce? -Nu m-aduce vnt bun, domnule prefect. Mi-a plecat soul de-acas acu aptezeci i trei de zile i nc nu s-a ntors. S-a dus la Dorna dup nite oi. -i n-a dat nici un semn? -Niciunul. -Atuncea l-au prdat hoii i l-au rpus. -Alta nu poate fiopti munteanca, lovit n inim.[] Era ameit. Nimene pn acuma nu-i deschisese lumin nspre locul acela de ntuneric, care se cheam Dorna. Dei tiu, icoanele tac. Iat, dintre oameni, slujbaul regelui a fulgerat un cuvnt care-i adevrul. Acest cuvnt sttea i-n dnsa, numai nu ndrznea s-l scurme. Pe Nechifor l-au rpus rii. Grbind spre han, Vitoria simea cum o umplu gnduri i hotrri nebiruite. Toate i veneau fr-ndoial de la locul unde ngenunchease i ceruse cu durere izbvire. Drumul acela de la Sfnta Ana la Piatra i -a fost de cel mai mare folos. Avnd ntr-nsa tiina morii lui Nechifor i crncen durere, se vzu totui eliberat din ntuneric. Cum ajunse acas i ls numai o zi de odihn, apoi ncepu a pune la cale hotrri mari. S-a dus la printele ca s puie la cale jalba pentru stpnire.[] -Bine, am s scriu, Vitorie.[] -Att am vrut, pe urm fac ei ce-or ti; c eu n-atept de la dnii sprijin.[] Dup ce trimet jalba, mi isprvesc toate cte am de isprvit i m-oi duce singur la Dorna. Am i primit hotrre n inima mea. N-am s am hodin cum n-are prul Tarcului, pn ce l-oi gsi pe Nechifor.[] Iau cu mine i pe biet; s am alturi o putere brbteasc[] Pe fat m duc s-o lepd la mnstirea Vraticului, la picioarele mtuei mele, maica Melania; gospodria o las n seama lui Mitrea. Capitolul VII Gheorghi o privea cu aceeai mirare pe care o avea de ctva vreme pentru maic-sa. -Ce te uii aa la mine? Acu vin i mnnc. De mni, nu mai avem tihna asta. Ct om umbla -om cuta, mncarea noastr va fi din pumn i din picioare. Domnu David a cercetat ndelung marfa. A trecut apoi cu domnul Iordan afar si s-a sftuit cu el. -S-i spun ceva, domnu Iordan, dac n-a fi ovrei i nsurat, i munteanca asta n-ar avea so, ntr-o sptmn am face nunt. Capitolul VIII Vitoria l judeca pe Lipan. Avea ea s-i spuie multe; i le spunea fr s mite buzele i limba. I le spunea dinluntru, cu bnuieli i suferine vechi. Altdat l mpunsese cu vorbe adevrate pentru plcerea pe care o avea s i abat calul n preajma muierilor. nelegea ea ntr-o privin c, pentru un brbat ca dnsul, acelea-s petreceri[] Ea era deasupra tuturora; avea ntr-nsa o putere i-o tain pe care Lipan nu era n stare s le dezlege. Venea la dnsa ca la apa cea bun.[] l mai chem o dat cu toat fiina, iertndu-l pentru orice i Nechifor Lipan nu-i rspunse.

La Borca a czut ntr-o cumetrie[] Vitoria a trebuit s se spuie, s descalece, s intre la lehuz i s-i pun rodin sub pern un cotei de bucele de zahr i pe fruntea cretinului celui nou o hrtie de douzeci de lei.[] La Cruci a dat de nunt[] Vitoria a primit plosca i a fcut frumoas urare miresei. Arta vesel fa si limb ascuit, dei s-ar fi cuvenit s fie scrbit cci se ducea la ri datornici la Dorna. -Eu s de loc de la Tarcu[] n drumul meu eu nti am dat peste un botez, s-ar fi cuvenit s vd nti nunta, apoi botezul; dar cteodat se ntmpl s fie altfel. n pasul domol al calului, Vitoria cugeta cu privirile posomorte. Nu putea spune c e suprat de attea ntrzieri. Mai bine s se amestece asa, cu voia altora, printre lume ca s poat mai bine bga n seam i iscodi[] Cnd s muli, ei te bag mai puin n seam si tu i poi cerceta mai bine. Capitolul XI Secvena III (2) Cum a fcut nevasta lui Lipan cale-ntoars, vremea s-a zbrlit. S-a rsucit vntul -a prins a bate ctre miezul nopii. Dezgheurile au stat. Lumina a slbit n dosul pclelor[] Toate stteau ca ntr-o ateptare. Cnd vor porni iar la vale puhoaiele, trebuiau s aduc o veste nou. Aa dezlega Vitoria nelesul acelor nfiri schimbate. Munteanca simea ntr-nsa mare nelinite, dar i o putere mare.[] O mpingea tot catr vale vntul de la spate[]Acuma ncepeau s ard ochii ei i s se stng ai flcului[] Flcul ncepea s doarm puin i s s e trag la fa. -Adevrat este, mam, c eu ceva nu neleg. De ce-am umbla noi cutnd i n-am lsa slujba asta celor care-s pltii anume! Doar ara are rnduieli, poliiti i judectori. -Ce am eu cu dnii? Eu am cu nacazul meu. Mnnc bine i te ntrete, nu att pentru tine, ct pentru baltag. -Nu erau doi [ciobani], zise cu linite Vitoria. Erau trei. -Ba erau doi. Vitoria clipi din ochi asupra unui ntuneric care-i izbucnise nuntru. Acuma vedea adevrat i bine c vntul a contenit. Czuse jos n vale i amuise i el. Semnul era vdit. Mai nainte nu putea trece, trebuia s se ntoarc ndrt[] n ntuneric ncepea s se fac lumin. La Sabasa fuseser trei. Dincoace, peste muntele Stnioara, la Suha, Nechifor Lipan nu mai era. Se nlase deasupra? Czuse dedesubt? Aici ntre Sabasa i Suha trebuia ea s gseasca cheia adevrului[] Dumnezeu i va fi pstrat urmele. Ea are datoria s se ntoarc i s le gseasc. Sfnta Ana i -a i dat semn, poprind vntul i-ntorcndu-l la crngul su. Capitolul XII -Dumneata trebuie s fii nevasta lui Lipan, a luat cuvntul cel dinti, rznd, Bogza. Vitoria se uita n alt parte, dar l vedea. A dat din cap, ncuviinnd. A ateptat sa vad ce se mai spune. - Ce a putea s-i spun? Pe drum, venind de la Dorna, ne-am neles asupra vnzrii oilor. I-am numrat paralele. - Dac-a putea s tiu unde s-a ntmplat astasuspin Vitoria. -Vrai s tii unde s-a ntmplat asta? Pe drum. -n care loc anume? -Dumneata vrai s tii cam multe. Pe ct in minte, ne-am oprit la Crucea Talienilor. -i dup ce i-ai pltit, n care parte a apucat? - Cum n care parte? S-a ntors napoi, spre casa lui. - Nu te supra, domnu Bogza, zise Vitoria. - Nu m supr, mcar c mie asemenea ntrebri nu-mi plac. Poate ai cumva vreo bnuial, spune curat. -Vai de mine i de mine, s m fereasc Dumnezeu de vreun gnd ru. Vitoria se grbi s treac inainte i mpinse portia. i trase de la subsuoar beiorul ca s se apere[] Trei cni nvlir cu zpituri suprate. Deodat, cel mare, din mijloc, se opri. Vitoria i trecu beiorul n stnga i-ntinse mna dreapt. -Lupu! Strigase c-un glas pe care abia l auzi domnul Toma. Totui strigase din toate puterile ei luntrice. Femeia avea n ea o sfreala bolnav i-n acelai timp o bucurie, gsind n animal o parte din fiina celui prpdit. Nu avea nicio ndoial c are s-i fie de folos, deoarece nu se ndreptase ctr el fr hotrrea altor puteri. Capitolul XIII Drumul se curise de ape i se zvnta[] n frunzele moarte din marginea unei rpi, Vitoria gsi clopoei albi[] Trupul ei ar fi vrut s cnte i s-nmugureasc, simea intrnd n el soare i bucurie, dar n acelai timp se ofilea n ea totul, grabnic, ca clopoeii pe care-i inea intre degete si care pieriser[] -Biete, zise munteanca, coboar-te n rp dup cine. -Da de ce s m cobor? E un pripor gol, fr crare. -Coboar-te, i spun. Aud pe Lupu dnd glas. A gsit ceva. Deodat i se mbujoraser obrajii i-i luceau ochii. Flcul nelese.[]

Femeia se aplec i vzu prpastia. Observ pe flcu n picioare, ocolind sub mal. ndat se sui spre ea chemarea lui nfricoat. Avnd buna ncredinare de ce putea fi acolo, Vitoria i ddu drumul n urma biatului[] Oase risipite, cu zgrciurile umede, albeau rna. Botforii, taca, cciula brumrie erau ale lui Nechifor. Era el acolo, mpuinat de dinii fiarelor. [] Femeia rcni aprig: -Gheorghi! Flcul tresri i se ntoarse. Dar ea striga pe cellalt, pe mort. ngenunchind degrab, i adun ciolanele i-i deosebi lucrurile. Cpna era spart de baltag.[] -Gheorghi, hotr ea, tu stai aici s priveghezi pe tatu-t. Iar eu m scobor la Sabasa s dau de tire, s-l ducem n sat i s mplinim cele de cuviin. Capitolul XVI Cnd s-au aezat la mas, soarele era n asfinit. -Dumneata, domnule Calistrat, zise munteanca, mi se pare c nu prea mnnci. -Ba mnnc, slav Domnului i bogdaproste. -Atunci nu bei. Se cuvine s bei pentru un prietin[] -Vd c ai baltag. Frumos baltag. Are i flcul meu unul la fel. Gheorghi, ia vezi i tu. Pare-mi-se c-aa-i al tu. Acestalalt e mai vechi i tie mai multe.[]Eu cred aa, domnu Calistrat, c soul meu umbla singur la deal pe drumul Stnioarei i se gndea la oile lui. Poate se gndea i la mine. Eu n-am fost de fa, dar tiu, mi-a spus Lipan ct am stat cu dnsul n rp.[] -Dumneata tii i eu nu tiu. Dac tii, spune. -Omul meu nu era singur. Avea cu el cnele. i se mai aflau n preajma lui doi oameni[] Nu i -a vzut i nu i-a tiut nimeni pn acuma.[] -Ce te uii, Gheorghi, aa la baltag? E scris ceva pe el? -Ascult, femeie, mormi cu mnie Bogza, de ce m tot fierbi i m nepi att? Ai ceva de spus, spune! -Nu te supra, domnu Calistrat, eu ntreb pe biet dac nu cetete ceva pe baltag. -Destul! rcni gospodarul btnd cu pumnul n mas i nlndu-se de la locul lui [] -Gheorghi, mi se pare c pe baltag e scris snge i acesta-i omul care-a lovit pe tatu-tu. -Iart-m, femeie! Ceru muribundul. M-a suguat cnele. M duc i eu dup Nechifor Lipan i trebuie s m ieri. -Dumnezeu s te ierte, i zise Vitoria. i strnse buzele, l privi neclintit o vreme, apoi se retrase. -apoi dup aceea ne-om ntoarce la Mgura, s lum de coad toate cte am lsat. Iar pe sor-ta s tii c cu niciun chip nu m pot nvoi s-o dau dup feciorul acela nalt i cu nasul mare al dscliei lui Topor. BALTAGUL Mihail Sadoveanu Stapane, stapane, Mai chiama s-un cane... I "Viata muntenilor e grea; mai ales viata femeilor. Uneori stau vaduve inainte de vreme, ca dansa. Munteanului i-i dat sa-si castige panea cea de toate zilele cu toporul ori cu cata. Cei cu toporul dau jos brazii din padure si-i duc la apa Bistritei; dupa aceea ii fac punte pe care le mana pana la Galati, la marginea lumii. Cei mai vrednici intemeiaza stani in munte. Acolo stau cu Dumnezeu si cu singuratatile, pana ce se imputineaza ziua. Asupra iernii coboara la locuri largi si-si pun turmele la iernat in balti. Acolo-i mai usoara viata, s-acolo ar fi dorit ea sa traiasca, numai nu se poate din pricina ca vara-i prea cald, s-afara de asta, munteanul are radacini la locul lui, ca si bradul". "Avere aveau cat le trebuia: poclazi in casa, piei de miel in pod; oi in munte. Aveau si parale stranse intr-un cofaiel cu cenusa. Fiindu-le lehamite de lapte, branza si carne de oi sfartecate de lup, aduceau de la campie legume. Tot de la campii largi, cu soare mult, aduceau faina de papusoi. Uneori se ducea Vitoria singura si o incarca in desagi pe cinci caluti. Pe cel din frunte calarea ea barbateste; ceilalti veneau in urma cu capetele plecate si cu fraiele legate de cozile celor dinainte." "In noaptea asta, catra zori, avut cel dintai semn, in vis, care a impuns-o in inima si-a tulburat-o si mai mult. Se facea ca vede pe Nechifor Lipan calare, cu spatele intors catre ea, trecand spre asfintit o revarsare de ape."

II "Soarele batea de catra amiaza de pe tancul Magurii. Ridicand ochii si clipind, Vitoriei i se paru ca brazii sunt mai negri decat de obicei. Dar asta era o parere, caci sub soare lunecau palcuri de nouri alburii. Vremea era calduta si abia adia vantul, aducand in ograda, ca pe niste fluturi tarzii, cele din urma frunze de salcie si de mesteacan." "O clipa miscarea casei se potoli si vantul isi spori zvonul pe deasupra satului. Gainile se suira pe prispa la adapost, alungate de cele dintai stropituri reci. Vitoria privi cu uimire la cucosul cel mare porumbac, cum vine fara nici o frica

si se aseaza in prag. Inima-i batu cu nadejde, asteptand semnul cel bun. Dar cucosul se intoarse cu secera cozii spre focul din horn si cu pliscul spre poarta. Canta o data prelung si se mira el singur. -Nu vine...sopti cu ingrijorare gospodina." III "-Nu. Tocmai de asta-s cu mare grija. In douazeci de ani am ajuns eu sa-i cunosc drumurile si intoarcerile. Poate zabovi, o zi ori doua, cu lautari si cu petrecere, ca un barbat ce se afla; insa dupa aceea vine la salasul lui. Stie ca-l doresc si nici eu nu i-am fost urata." IV Baba Maranda: "-Lumea-i rea, draga matusii, se tangui ea cu jale, facandu-si gura punga si clatinand din cap. Am inteles despre sotul dumitale, Nechifor Lipan, ca a ajuns cu bine in locul acela la Dorna, unde trebuia sa cumpere oi de la niste ciobani. Dar dupa aceea s-a gasit una cu ochii verzi si cu sprancenele imbinate, care s-a pus prag si nu-l lasa sa treaca." "Baba trase din brau carti soioase si rupte la colturi. Sui pe lavita masuta cu trei picioare, intinse pe ea stergar si insira iconitele amestecate cu toate celelalte semne ale bucuriilor si tristatilor. Dadu Vitoriei dama de cupa, ca s-o meneasca incet deasupra buzelor. -Vezi, draguta, cum ti s-aleg dumitale lacrimile si scarba? Si omul dumitale, craiul de spatii, rasare intr-alta parte, intro adunare de oameni. Acolo-i nelipsita cea cu ochii verzi, precum am spus." "Se aseza iar pe laita. Vorbi cu glas schimbat: -Daca va fi nevoie, se poate trimite spre acel loc o pasere care striga noaptea si are ochi de om. E mai greu si-i cu mare primejdie, dar se poate. -Sa moara dusmanca? Baba incuviinta, apasandu-si barbia in piept. Vitoriei i se batu inima; cu toate acestea hotari cu tarie in sine moartea femeii cu ochii verzi. Se crezu datoare, catra sfant si catra Dumnezeu, sa deie o lamurire: -Intai am sa fac rugaciunile cele de cuviinta la Maica Domnului, zise ea. Dupa aceea am sa tin post negru douasprezece vineri in sir. Pan-atunci, poate mi se intoarce omul. " V "Ea insa se socotea moarta, ca si omul ei, care nu era langa dansa. Abia acum intelegea ca dragostea ei se pastrase ca-n tinereta. S-ar fi cuvenit sa-i fie rusine, caci avea copii mari; insa nu marturisea asta nimanui, decat numai siesi, noptilor si greierului din vatra." "-Sa pregatesti, cu Mitrea, sania, ii zise Vitoria. S-o umpli cu fan; sa pui s-un sac de orz pentru cai. Mani dimineata ne ducem la Piatra." VI "Dupa rasaritul soarelui, a doua zi, a fost in Piatra. Targul il mai vazuse, la iarmaroace.[...] Cum a deschis gura sa intrebe, Vitoria a aflat indata unde poate gasi pe domnul prefect." "-Nu m-aduce vant bun, domnule prefect. Mi-a plecat sotul de-acasa acu saptezeci si trei de zile si inca nu s-a intors. S-a dus la Dorna dupa niste oi. Nu mi-a scris, n-am aflat de la nimeni. Stau asa; il astept si nu vine." "Drumul acela la Sfanta Ana si la Piatra i-a fost de cel mai mare folos. Avand intr-insa stiinta mortii lui Nechifor Lipan si crancena durere, se vazu totusi eliberata din intuneric. Cum ajunse acasa, isi lasa numai o zi de odihna, apoi incepu a pune la cale indeplinirea unor hotarari mari. Toate erau in dosul ochilor acelora aprigi si ieseau una dupa alta." "Da. Dupa ce trimet jalba, imi ispravesc toate cate am de ispravit si m-oi duce singura la Dorna. Am si primit eu hotarare in inima mea. N-am sa mai am hodina cum n-are paraul Tarcaului, pan'ce l-oi gasi pe Nechifor Lipan.[...] Iau cu mine si pe baiet; sa am alaturi o putere barbateasca. Mani dau faurului o bucata de fier sa bata din el baltag, si sfintia-ta vei face un bine, sa-l blagoslovesti." VII "In zori de ziua, vineri in 10 martie, munteanca si feciorul ei au inchingat caii cei pagi s-au incalecat. Au trecut pe la parintele Danila, si Gheorghita a adus maica-sa tasca de la cucoana preuteasa Aglaia. Au coborat la crasma s-au trezit pe negustor. Au cerut domnului Iordan rachiu intr-o plosca de lemn. Si cand rasarea soarele, se aflau afara din sat, in lungul paraului, catra apa Bistritei." VIII "-Dintre toate cate-mi spui, domnu negustor, eu inteleg ca vrei asa sa ma mangai, ca un om cu inima buna. Sa stii dumneata ca eu am pornit dupa semne si dupa porunci. Mai ales daca-i pierit, cata sa-l gasesc; caci, viu, se poate intoarce si singur."

IX "-Nu s-a oprit cumva la covalia dumitale, asta-toamna, un om cu un cal negru tintat in frunte? -Ba s-a oprit. -Si-ti aduci aminte cum era imbracat acela om? -Imi aduc aminte. Purta caciula brumarie. Avea cojoc in clinuri, de miel negru, scurt pana la genunchi, si era incaltat cu botfori. -Acela, mos Pricop, a fost sotul meu." X "Locuitorii acestia de sub brad sunt niste fapturi de mirare. Iuti si nestatornici ca apele, ca vremea; rabdatori in suferinti ca si-n ierni cumplite, fara griji in bucurii ca si-n arsitele lor de cuptor, placandu-le dragostea, si betia, si datinile lor de la inceputul lumii, ferindu-se de alte neamuri si de oamenii de la campie si venind la barlogul lor ca fiara de codru - mai cu sama stau ei in fata soarelui c-o inima ca din el rupta: cel mai adesea se desmiarda si luceste de cantec, de prietinie. Asa era si acel Nechifor Lipan, care acuma lipsea. Asa au intampinat-o in drumul ei pe Vitoria si altii, nu numai mos Pricop." "-De-acu ma duc, ii lamuri ea, pe drumul acelor oi. Zici ca s-au dus tot la vale? -Da, ma rog. -Tot la vale, inspre un loc de iernat? -Da, ma rog. Pe cat i-am inteles, au apucat pe drumul spre Neagra. -Cred ca m-a ajuta Dumnezeu si mi-a da miros, sa le-adulmec din urma in urma. -Da, ma rog, hm! facu batranelul ramanand singur, ca sa se minuneze si mai mult de asemenea muiere ciudata." XI "Omul isi aducea tare bine aminte; si obrazul muntencei se insenina putintel. Catra Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril, intr-adevar a facut popas mai la vale, pe toloaca, asemenea turma cum o prubuluia nevasta. Cand ciobanii s-au miscat inspre crasma, au sosit din urma si stapanii, in numar de trei. Da-da! unul era pe-un cal negru tintat si purta caciula brumarie. Acela a dat porunca pentru rachiu s-a cinstit pe ciobani. A cerut o litra deosebita pentru el si pentru ceilalti doi tovarasi.[...] Unul era mai putintel la trup si negricios ca mine. Celalalt, mai voinic decat toti si radea des si tare. Avea buza de sus despicata ca la iepure. Mai ales acestuia ii placea tare bautura. Multe vorbe nu spunea. Radea si bea. Mester la vorba era cel cu caciula." "A gasit amintirea celor trei tovarasi calareti si la Borca. Iar de-aici turma a apucat spre stanga, parasind apa Bistritei. Acuma Vitoria se abatea iarasi intr-o tara cu totul necunoscuta, cu nume de sate si munti pe care nu le mai auzise. " "A facut popasul obisnuit intr-un sat caruia ii zicea Sabasa s-a aflat s-acolo urma oilor s-a calaretilor." "In intuneric, incepea sa i se faca lumina. La Sabasa fusesera trei. Dincoace, peste muntele Stanisoara, la Suha, Nechifor Lipan nu mai era. Se inaltase deasupra? Cazuse dedesubt? Aici, intre Sabasa si Suha, trebuia sa gaseasca ea cheia adevarului. Nu i se parea nici greu: caci Calistrat Bogza si tovarasul sau puteau fi gasiti la casele lor, ori in valea din dreapta ori in valea din stanga." XII "Vitoria s-a uitat si-a cunoscut pe Calistrat Bogza. L-a cunoscut si pe cel marunt si negricios. Primarul si notarul, oameni bine hraniti si grosi, erau imbracati oraseneste." Calistrat Bogza afirma: "-Ce-as putea sa-ti spun? zise el saltand din umeri. Pe drum, venind de la Dorna, ne-am inteles asupra vanzarii oilor. Iam numarat paralele. A dat o parte Cutui, care-i de fata. Alta parte am dat eu. Ne-am despartit. Lipan inca arata graba mare." "-Dumneata vrai sa stii cam multe, rase Calistrat. De unde vrai sa stiu eu chiar in ce loc? Pe cat tin minte, ne-am oprit la Crucea Talienilor." "-Ma duc, ce sa fac? Musai sa-l caut, ca numai unul am. L-am cautat pe drumul mare, acuma am sa-l caut pe poteci, ori prin rapi. Sfanta Ana de la Bistrita are sa ma indrepte unde trebuie." Vitoria Lipan afirma in dialogul cu sotia lui Iorgu Vasiliu: "-Lipan avea o vorba, grai Vitoria, cu privirea ei de vis. -Care vorba? -Nimene nu poate sari peste umbra lui. Aceasta-i si pentru noi; poate si pentru altii. -Adevarat cuvant, bun cuvant. Vitoria inchise ochii, zguduita. Din intunericul lui, in care se departa, pentru intaia oara Lipan se intorsese aratandu-si fata si graind lamurit numai pentru urechile ei. In vremea noptii s-a somnului, aceasta vedenie s-a mai produs o data. S-a adeverit si alta asteptare a muntencii. Vantul a pornit din nou, venind acuma de catra miazazi. Potrivit sfaturilor si hotararilor, mama si feciorul au lasat cojoacele

cele grele si o parte din tarhat la hanul lui domnu Iorgu Vasiliu, si au trecut pe cateva zile dincolo de munte, la Sabasa." "Vitoria isi trecu betisorul in stanga si intinse spre el mana dreapta. -Lupu! Strigase c-un glas pe care abia il auzi domnu Toma. Totusi strigase din toate puterile ei launtrice. Cunoscand-o, canele lui Lipan veni drept la dansa si i se asternu la picioare. Scheuna incet, plangand; inalta botul si linse mana care-l mangaia. Femeia avea in ea o sfarseala bolnava si-n acelasi timp o bucurie, gasind in animal o parte din fiinta celui prapadit." XIII "-Dand lamurire la intrebarea nevestei, arata ca acest cane de pripas a venit la gospodarie lui asta-toamna, din rapile muntelui. L-a vazut dand tarcoale; pe urma s-a suit pe-un colnic s-a urlat, cum urla canii de singuratate.[...] Oamenii de casa i-au dat nume Pripas, pe care el l-a inteles - si s-a purtat toata iarna cu vrednicie, strajuind in vremea noptii in patru parti a ograzii si platindu-si cu dreptate hrana.[...] In cele dintai saptamani, in unele dupa-amiezi, dulaul era fugar. Se ducea in munte, cautand parca ceva. Din cat spunea nevasta de la Tarcau, se vede ca-si cauta stapanul. Se ducea poate unde zacea lesul, intr-un loc singuratic si pustiu. Dupa ce au venit ninsorile si s-a pus omat, canele s-a mai linistit. Tot se mai duce pana la colnic. Acolo sta pe ganduri; dupa aceea se intoarce acasa. Mintea canelui nu-i ca omului. Se vede ca a uitat drumul, daca intr-adevar se ducea pana la stapanul lui mort." "Canele sta cu luare-aminte pe coada, privind vaile ca un om.[...] Cand cobora la al doilea pod al vaii dinspre Sabasa, canele se opri si deveni nelinistit." "-Baiete - zise munteanca - leaga-ti calul de un mesteacan, cum fac si eu. Coboara-te in rapa dupa cane. Si asara, cand suiam, a dat aicea semn; dar era in lantug." "Avand buna incredintare de ce putea fi acolo, Vitoria isi aduna cu palmele straiul in poala din fata si-si dadu drumul alunecus pe urma baiatului. Cu tamplele vajaind, razbi in ruptura de mal, in latratul ascutit si intaratat al canelui. Gheorghita zvacnea de plans, cu ochii acoperiti de cotul drept inaltat la frunte. Oase risipite, cu zgarcurile umede, albeau tarana. Botforii, tasca, chimirul, caciula brumarie erau ale lui Nechifor. Era el acolo, insa imputinat de dintii fiarelor. Scheletul calului, curatit de carne, sub tarnita si poclazi, zacea mai incolo. -Gheorghita! Flacaul tresari si se intoarse. Dar ea striga pe celalalt, pe mort. Ingenunchind cu graba, ii aduna ciolanele si-i deosebi lucrurile. Capatana era sparta de baltag." XIV "Avea in ea o putere noua, care-i razbea in toate miscarile si in priviri. -Gheorghita - hotara ea - tu sa stai aici, sa priveghezi pe tatu-tau. Iar eu ma cobor in graba la Sabasa, ca sa dau de stire. Vin cu caruta si cu domnu Toma, ca sa luam mortul, sa-l ducem in sat si sa implinim cele de cuviinta." "Autoritatile nu s-au putut aduna in rapa decat a treia zi. Vitoria a stat c-un umar intors, ascultand ce puteau sa spuna niste oameni care n-aveau nimic cu Nechifor Lipan.[...] Jignita a fost munteanca mai ales de faptul ca nici unul nu si-a facut cruce si n-a spus o vorba crestineasca pentru sufletul lui Nechifor." "Atunci Vitoria s-a crezut datoare sa spuie ce stia. Anume ca, dupa cumparatura de oi de la Dorna, Nechifor a venit pan-aici cu doi tovarasi si prietini, care traiesc si acuma peste Stanisoara, la un loc care se chiama Doi Meri. Acei prietini arata ca au cumparat oile lui Lipan si i-au numarat banii. Dupa numaratoarea banilor, care s-a facut sus, Lipan s-a intors, purcegand spre casa. Atunci se vede ca cineva, care a fost de fata s-a vazut targul si banii, s-a luat dupa el si l-a lovit. I-a rapit banii oilor. Altfel nu se poate sa fie, arata Vitoria; caci asa spun acei doi prietini ai mortului, anume Calistrat Bogza si Ilie Cutui. Deci Lipan nu si-a pus banii la un loc cu cei care-i mai ramasesera; ci-i purta in mana. Ucigasul l-a lovit si i-a smuls banii; caci, cum l-a lovit, Lipan a cazut in rapa cu tot cu cal. Sa se fi dus dupa el, e mai greu de crezut; caci era canele, care s-ar fi luptat cu indarjire pentru stapan. Ca sa jefuiasca pe mort, acel care lovise trebuia sa ucida si canele. Insa canele s-a aflat viu." XV "In Suha, domnul Anastase Balmez si-a inceput cercetarile lui cu o dibacie de care se simtea cu drept cuvant mandru. A poftit la domnia-sa, ca informatori, pe cei doi gospodari, hotarat sa-i asculte cu rabdare si cu blandeta." "-Vezi? Atuncea de ce tot amesteci acel martor? -Nu-l amestec, domnule prefect. Dar noi, muntenii avem obiceiul sa facem vanzarile cu martori, nu cu hartii scrise de domnii judecatori. Daca domnia-voastra spuneti ca nu-i martor, eu tac. Atunci s-au scris hartii. Dar la urma urmei nici de acestea nu era nevoie, caci domnu Bogza si domnu Cutui erau prietini buni cu domnu Nechifor Lipan. De aceea sa stiti, oameni buni, ca eu n-am venit pentru alta aici decat sa va poftesc la inmormantarea oaselor care au mai ramas." La inmormantarea lui Nechifor Lipan: "Autoritatile si gospodarii de la Doi Meri erau de fata. Bogza umbla despartit de Cutui, unul pe o parte a drumului, celalalt pe alta parte. Nu-si vorbisera; nu se privisera. Numai cand satenii au suit din rapa racla si au potrivit-o in car si i-au scos capacul, Calistrat Bogza nu s-a putut opri sa nu intinda gatul pe deasupra altor capete, ca sa se uite sa vada

ramasitele mortului.[...] Daca ar fi cu putinta sa vada de-aproape in ce stare se afla teasta. Caci daca nu se cunoaste vreo palitura de unealta de fier, atunci oricine cu usurinta ar putea crede ca Lipan, fiind ametit de bautura, a nimerit, noaptea, cu tot cu cal, in rapa." XVI "-[...] Eu cred asa, domnu Calistrat, ca sotul meu umbla singur la deal pe drumul Stanisoarei si se gandea la oile lui. Poate se gandea si la mine. Eu n-am fost de fata, dar stiu. Mi-a spus Lipan, cat am stat cu dansul, atatea nopti, in rapa." "-Sa-ti spun, domnu Calistrat. Omul meu se gandea, vra sa zica, la ale lui si la mine si umbla la deal in pasul calului, suind spre Crucea Talienilor.[...] Unii ar putea zice ca venea la vale. Dar eu stiu mai bine ca se ducea la deal. Dar nu era singur. Avea cu el canele. Si se mai aflau in preajma lui doi oameni. Unul daduse calcaie calului si grabise spre pisc, ca sa bage de sama daca nu s-arata cineva. Al doilea venea in urma lui Lipan, pe jos, si-si ducea calul de capastru. Sa stiti ca nu era noapte. Era vremea in asfintit. Unii cred ca asemenea fapte se petrec noaptea. Eu am stiinta ca fapta asta s-a petrecut ziua, la asfintitul soarelui. Cand cel din deal a facut un semn, adica sa n-aiba nici o grija, ca locu-i singuratic, cel care umbla pe jos a lepadat fraul. Si-a tras de la subsuoara stanga baltagul si, pasind ferit cu opincile pe carare, a venit in dosul lui Nechifor Lipan. O singura palitura i-a dat, dar din toata inima, ca atunci cand vrei sa despici un trunchi. Lipan a repezit in sus manile, nici n-a avut cand sa tipe; a cazut cu nasu-n coama calului. Intorcand baltagul, omul s-a opintit cu el in desertul calului, impingandu-l in rapa. Chiar in clipa aceea canele s-a zvarlit asupra lui. El l-a palit cu piciorul dedesubtul botului. Calul tresarise de spaima. Cand a fost impins, s-a dus de-a rostogolul. Canele s-a pravalit si el. S-a oprit intai hamaind intaratat; omul a incercat sa-i deie si lui o palitura de baltag, dar dulaul s-a ferit in rapa si s-a dus taras dupa stapan. Asta-i. Cel din urma a incalicat s-a grabit dupa cel din varful muntelui, si s-au dus." "-Gheorghita - vorbi cu mirare femeia - mi se pare ca pe baltag e scris sange si acesta-i omul care a lovit pe tatu-tau. Calistrat se smulse din locul lui, repezindu-se spre flacau, ca sa-si ia arma. Cutui i se puse in fata, poprindu-l cu bratele incordate, ca pe un mal. Dar in gospodarul cel mare izbucnise crancena manie. Pali cu pumnul pe Cutui in frunte si-l lepada la pamant. Batu cu coatele pe cei de aproape si-i darama si pe ei. Se zvarli cu capul pe usa deschisa, mugind. Vitoria falfai cu bratele ca din aripi dupa el. Intr-o clipa fu si ea in prag, tipand: -Gheorghita! da drumul canelui!" "Cutui mormaia: -N-aveti sa ma asupriti: n-aveti sa ma ucideti. Eu spun de bunavoie. Si sa se stie ca a fost intocmai cum a aratat femeia mortului." "Parinte - zise Bogza, gafaind iar - eu vad ca se poate intampla sa pier. Pentru asta, fac marturisire aicea, sa se stie ca eu am palit intr-adevar pe Nechifor Lipan si l-am pravalit in rapa, dupa cum a dovedit nevasta lui. N-am inteles de unde stie, dar intocmai asa este." "-Iertati-ma. -Poate sa traiasca, sopti Vitoria. Stapanirea faca ce stie cu el! -Iarta-ma, femeie! ceru muribundul. M-a sugusat canele. Ma duc si eu dupa Nechifor Lipan si trebuie sa ma ierti. -Dumnezeu sa te ierte, ii zise Vitoria."