Testament de Tudor Arghezi

Poezie cu caracter programatic, Testament figureaza, n mod semnif icativ, n fruntea ntiului volum de versuri, Cuvinte potrivite, publicat de Tudor Ar ghezi n 1927 fiind ars poetica argheziana. Poezia Testament sintetizeaza esenta gndirii estetice argheziene. Ideea fundamentala a poeziei este legatura indisolubil, organica, statornicit nt re poet si stramosii lui, ramura obscura , oameni simpli, robi cu saricile pline de osemintele varsate-n mine . Fata de acestia T. Arghezi considera ca are o datorie pe care trebuie s-o duca la ndeplinire. De aceea, dupa propria-i conceptie, creat ia sa trebuie nteleasa ca singura zestre lasata urmasilor. Prima idee esentiala e ste aceea, ca poetul a naltat prin arta sa cea dinti treapta , si cea mai grea dupa u n lung trecut de truda si suferin al generatiilor care l-au precedat. Urmasii l ui au datoria sa porneasca de aici si sa urce cu nadejde ct mai sus, sa mprastie d efinitiv ntunericul n care si-au dus existenta naintasii lor. Din osemintele si cenusa din vatra a stramosilor poetul face un Dumnezeu de piatra , Hotar nalt cu doua lumi p e poale/ Pazind n piscul datoriei tale . ntr-un fel subtil, arta poetului capata un nou mod de militarism social n poezie, actul liric fiind transformat ntr-o razbun are a neferintelor strabunilor, caci n ea s-a strns veninul tuturor generatiilor d inaintea lui. Verbul poetic se-ntoarce acum ca un bici , care izbaveste-ncet, pedeps itor/ Odrasla vie-a crimei tuturor . Finalul poeziei este edificator n acest sens: R obul a scris-o, Domnul o citeste/ Fara a cunoaste ca-n adncul ei/ Zace mnia bunilo r mei . A doua idee esentiala a poeziei este izvorul si natura artei, as a cum o concepe T Arghezi. Mai nti poetul marturiseste foarte elocvent cum din gra iul cu-ndemnuri pentru vite al strabunilor, s-au ivit cuvinte potrivite . Aceasta in dica sursa principala a limbajului sau poetic: limbajul popular si familial al t ruditorilor pe ogoare. Din acest grai poetul selecteaza nsa anumite cuvinte, care r aspund mai bine conditiilor sale interioare si nazuintelor lui artistice, sugernd un mod anume de existenta: rpi, gropi adnci pe brnci, sudoare, bici, vite, plavani , ocara, sapa, sarici, rbdat, durere, mnie, robi, adica lumea saraciei si a sufer intei, a vietii n zdrente, sub blestemul mucegaiului, al bubelor si al noroiului, al ocrii si al biciului. Poetul framnta nsa ndelung aceste cuvinte mii de saptamni , t care corespunde unuia dintre principalele sale principii n procesul creatiei: t ravaliul artistic intens si ndelungat, transfigurndu-le si conferindu-le valori es tetice inedite. Una din problemele artistice importante n gndirea poetului o const ituie, n aceasta poezie, estetica urtului. Poetul recurge, pentru prima data n liri ca romneasca, la zdrente din care face muguri si coroane , iar din bube , mucegaiuri si roi , isc frumuseti si preturi noi . Pentru aceasta T. Arghezi promoveaza ideea ca n a rta nu exista subiect urt sau frumos, ca n arta urtul nu are nici un sens, ci numai exprimarea artistica gresita poate genera urtul, numai tehnica artistica urta sau lipsa de talent pot duce la realizarea unei opere literare inestetice. n antiteza cu aceasta zona lexicala n care sunt surprinsi termeni ce dezva luie o realitate sociala mizer, cuvinte din graiul cu ndemnuri pentru vite al popo rului, se configureaza o alta zona lingvistica n poezie, de data aceasta constitu ita din cuvinte care sugereaza domeniul artei, adica al lumii create prin transf igurarea materiei primare si ridicarea ei la o nalta treapta artistica: icoane, m uguri, coroane, miere, vioara, frumuseti, preuri noi, etc. Cuvintele ncarcate de mari potente stilistice si capacitati de plasticizare, cu un mare coeficient de materialitate, de concretee sunt parca dltuite n piatra, parca scapara prin alatu rarea lor n versuri. Esenta tehnicii artistice argheziene consta n mbinarea traditiei c u inovatia, a slovei de foc , cea inspirata cu slova faurita , cea ndelung muncita. n poezia Testament abunda expresiile figurate, care nuanteaza si sporesc puterea de evocare a imaginilor, potentnd considerabil realitatea prezentata. Mul timea de metafore si simboluri fac ca poezia sa dobndeasca mari reliefuri artisti ce [ seara razvratita care vine , cartea mea fiule-i o treapta , si leagane urmasilor st apni , Le-am prefacut n versuri si-n icoane ]. Mentionam de asemenea si asocierile ined ite de cuvinte, ca n epitetele: nume adunat , seara razvratita , biciul rabdat precum si

unele comparatii care releva aceeasi sfera de viata a ndeletnicirilor aspre: Ca fi erul cald mbratisat n cleste . Sintaxa poetica argheziana se caracterizeaza prin aglomerarea complement elor si propozitiilor subordonate naintea propozitiei principale: n seara razvratit a care vine/ De al strabunii mei pna la tine .../ Si care, tnar, sa le urci te-ast eapta/ Cartea mea-i fiule o treapta , astfel nct ideea poetica, pna sa ntlneasca propoz itia principala, trece printr-o multime de compliniri si determinari. De asemene a, unele versuri ncep prin verbe la imperativ: Aseaz-o cu credinta capati , iar altel e, n succesiune, ncep cu acelasi verb: Am luat ocaza, si torcnd uure/ Am pus-o cnd s a-mbie, cnd sa-njure/ Am luat cenusa mortilor din vatra/ Si am facut-o Dumnezeu d e piatra . Folosirea verbelor la perfectul compus exprima actiuni de scurta durata si de mare frecventa care dinamizeaza actiunea savrsita. Repetitiile folosite nta resc ideea unei \ctiuni ferme, hotarte. n ultima strofa nsa tensiunea scade, un verb la participiu - ntinsa l enesa pe canapea - exprimnd o stare de pasivitate. Si celelalte cuvinte asociate -l enesa, pe canapea- ntaresc impresia de odihna, de viata comoda, contrastanta cu t ruda multimilor de robi. Sub raportul stilului remarcam ndeosebi concentrarea, o caracteristica fu ndamentala, de altfel, a liricii argheziene. n poezia Testament sunt concentrate esente de idei n care nici un cuvnt nu es te de prisos, nici un cuvnt nu poate fi substituit.