BAZELE ECONOMETRIEI

N VIA SUNT: 3 LUCRURI CE NU SE POT NTOARCE: SGEATA ARUNCAT, VORBA SPUS I ZIUA PIERDUT...

N VIA SUNT: 3 LUCRURI CARE SUNT ALEGEREA TA : VISURILE TALE, SUCCESUL I DESTINUL TU..

BAZELE ECONOMETRIEI BIBLIGRAFIE SELECTIV:

ANDREI T. Statistic si econometrie, Ed. Economica, 2004 2. TANADI A. Econometrie, Ed. ASE, 2005 3. PECICAN E. - TNSOIU O., IACOB A.I. Metode econometrice, Ed. ASE, 2001 4. GUJARATI D.N. Basic Econometrics, McGraw-Hill Inc., 1995 5. MADDALA, G.S., Econometrics, McGraw-Hill, 1987
1.

RETROSPECTIV ASUPRA ECONOMIEI MATEMATICE

Econometria este o disciplin care s-a conturat ca o sintez ntre ECONOMIE, MATEMATIC i STATISTIC.

Pe baza datelor din economie, econometria construiete modele (expresii cantitative) pentru realitile economice studiate care au un corespondent n teoriile economice n scopul evalurii legturilor dintre fenomene i a modelrii variaiei lor n timp. Scopul principal al econometriei este identificarea, estimarea i testarea modelelor, prin care sunt surprinse relaiile dintre fenomenele economice reale.

n secolul al XVII-lea - englezul W. Petty pune bazele aritmeticii politice prin care se foloseau sistematic fapte i cifre n elaborarea unor studii legate de populaie, finane, comer exterior sau impozitare; 1860 William Stanley JEVONS a intuit posibilitatea utilizrii funciilor matematice n economie elabornd: Teoria utilitii marginale; 1871 W.S. JEVONS propune economice cu ajutorul diagramelor; expunerea principiilor

- Leon WALRAS si Vilfredo PARETO propun utilizarea curbelor de indiferen (combinatiile de bunuri ce produc satisfactie egala) i isocoantelor (combinatiile de factori de productie eficiente dpv al
productiei) .

Termenul econometrie este definit n anul 1926 de ctre economistul i statisticianul norvegian R. Frisch prin analogie cu termenul biometrie (cercetri biologice cu ajutorul statisticii i matematicii), utilizat de Galton i Pearson. La 29 decembrie 1930, la Cleveland (S.U.A.) a fost ntemeiat Societatea de Econometrie.

Din 1933 apare trimestrial revista "Econometrica.

Dintre membrii societii: Irving Fisher, R.A. Fisher (analiza dispersional), Jan Timbergen, R. Frisch (primul preedinte al societii)

Econometria se dezvolt prin contribuia unor cercettori importani, din diferite direcii ale cercetrii:

in domeniul analizei economice a cererii: M. Friedman, T. Haavelmo, R. Stone; in domeniul functiilor de productie: C. W. Cobb, P. H. Douglas, K. J. Arrow; in domeniul modelelor macroeconomice: A. S. Goldberger, O. Onicescu, L. R. Klein, J. Tinbergen,; in domeniul metodelor de analiza a datelor sau al econometriei "fara modele": T. W. Anderson, J. P. Benzecri, H. Hotelling, R. A. Fisher. studiul riscului i incertitudinii n economie, modele macroeconomice, J.M. Keynes.

DEFINIREA ECONOMETRIEI
1. DEFINITIA ISTORICA A ECONOMETRIEI (Ragnar Frisch): "experienta a aratat ca fiecare din urmatoarele trei puncte de vedere, al statisticii, al teoriei economice si al matematicii, este o conditie necesara, dar nu si suficienta, pentru o intelegere efectiva a realitatilor cantitative din economia moderna; unificarea lor este aceea care asigura eficienta. Econometria este tocmai aceasta unificare ". 2. DEFINITIA RESTRICTIV: considera ca nu exista econometrie daca investigarea fenomenelor economice nu se face cu ajutorul modelelor aleatoare (stochastice). Sunt incluse in domeniul econometriei numai cercetarile economice care utilizeaza metodele inductiei statistice - teoria estimatiei, verificarea ipotezelor statistice - la verificarea relatiilor cantitative formulate in teoria economica cu privire la fenomenele sau procesele economice cercetate.

CONTRADICII N CONTEXTUl ECONOMETRIC

1. Contradicia dintre structural i fenomenologic - nu ntotdeauna msurtorile (observaiile cantitative, statistice) se refer la structura reala de construcie a unui obiect 2. Contradicia dintre cauzal i stochastic

3. Contradicia dintre raional i empiric

Un model econometric se poate elabora chiar daca nu s-a constituit o teorie economica a obiectului cercetat.
Modelul astfel construit reprezinta o veriga intermediar intre teorie i realitate. El reprezinta o cale de confruntare a teoriei cu practica, singurul mod de experimentare pe baza caruia tiinta economica i poate fundamenta ipotezele, din moment ce obiectul sau de cercetare poate fi numai observat, nu si izolat si cercetat in laborator. Prin aceasta experimentare, mijlocita de modelul econometric, stiintele economice valideaza, renunta sau elaboreaza metode noi, isi confrunta problemele de semantica si semiotica economica, imbogatindu-si in felul acesta sistemul de informatii privind structura si evolutia obiectului economic.