Cred in dorinta, iubire, aventuri si sex. Cred in schimbare, in prieteni si in atractie. Cred in greseli si in repararea lor.

Cred in povesti, in zane, in printi frumosi si blesteme. Cred in noroc. Cred in talent, in imaginatie, in dezamagiri si in putere. Cred in persuasiune si in oameni prosti. Si iata-ma aici,sperand la un miracol. Unul din acelea cand viata te surprinde si nu stii incotro s-o iei de entuziasm. Unul din acelea care se intampla si dintr-o data intreaga lume e linistita pentru moment. Unul din acelea care te face sa zambesti cand te gandesti la ele din azilul de batrani in care te-au internat nepotii.Un miracol.Un miracol adevarat. Intotdeauna intr-o camera plina de oameni se poate observa aceea persoana, care arata perfect dar care e incompleta. Aceasta persoana care se uita la tine ca la o bucata de carne.Indiferenta ei te atrage. Felul in care zambeste,atat de fals,de daunator si totusi atat de frumos. Buzele pline de culoare stau mereu intredeschise si soptesc blesteme. Ochii negri ca cele mai intunecate flacari ale iadului si mainile mici,firave ca ale unui copil.Isi tine inima in maini mereu. Ar vrea sa o ofere oricarui trecator care are curajul sa se joace cu focul.Multi se opresc,putini raman. Isi ofera inima pentru ca un oarecare i-a scos-o din piept cu multa cruzime. Desi fata a fost ranita, a sperat ca macar e in siguranta. Nici pe departe. I-a luat inima si a aruncat-o sub canapeaua pe care o dezbraca-se cu cateva ore in urma. Era plin de inimi acolo dedesubt.Plin de sperante,de vise, de vieti irosite . Erau spirite infasurate in sange si zambete moarte. Zecile de inimi bateau si bateau si bateau. Din cand in cand una din ele se oprea, facandu-le pe celelalte sa bata si mai agresiv,si mai disperat. Fata s-a intors sa isi recupereze bataia ce o tinea in viata, dar cum nu a mai fost capabila sa o puna inapoi in piept ,o ofera trecatorilor.Si cine ar mai vrea sa o ia ? E plina de praf. Asadar fata se intoarce acasa, se dezbraca, isi arunca hainele scumpe pe podeaua din baie si da drumul la apa fierbinte.Paseste usor pana in fata oglinzii nu doar murdare ci si incetosate din cauza aburilor.Sterge oglinda cu un gest incet si cumva grijuliu. Intra in apa clocotinda si dintr-o data se lasa linistea. Parca intregul Univers s-a culcat. NU se gandeste la absolut nimic. Rimelul i se scurge usor, machiajul ii este intins dar ochii.. ochii sunt inca frumosi.Se spala pentru a curata toata rautatea ,agresivitatea si indiferenta cu care a fost tratata. Vrea sa spele orice miros de persoana straina de pe corpul ei. Vrea sa isi spele orgoliul, durerea si teama.Vrea sa uite cele un infinit de regrete pe care le are.Vrea sa amane.Asta e ceea ce ea face.Amana. Amana toata drama de a gandi.Refuza sa se gandeasca.Ce rost are oricum?Ce e pierdut,e pierdut de tot si ganditul nu o sa ajute.Ganditul o sa faca toata regretele sa doara,o sa amplifice haitele de tipete din capul ei.Ea refuza sa gandeasca.Amana. Iese din cada fara sa se stearga. Se uita in oglinda cu ochii goi si isi repeta ca ea nu are regrete.Lasa o dara de apa in urma ei.Apa din par ii cade pe umeri,de pe umeri se scurge incet de-a lungul soldurilor,pe coapse si incet incet ajunge la gleznele plictisite de atata mers pe tocuri. Se intinde goala pe gresia rece. Trebuie sa potoleasca cumva focul din ea. Trebuie sa-si stapaneasca dorinta nebuna de ucide suflete,de a distruge spirite. S-a plictisit de lume oricum. Atrage catastofe dupa ea mereu. Tot haosul acesta plin de fum,alcool si dorinta e obositor. A obosit sa arate bine,a obosit sa zambeasca. A obosit. Adoarme in fiecare seara zambind. Isi ia inima in brate si spera. Spera la un miracol.