Vulpita si tigrul poveste chinezeasca

Intr-o zi Vulpita se juca singura prin padure cand deodata un tigru a sarit dupa un copac. "Mmmm," a spus tigrul. "Am sa te mananc!" Vulpita era speriata, dar si-a pastrat calmul. Repede si-a construit un plan in gand. "Imi pare rau, domnule Tigru, dar nu ma poti manca," i-a spus ea. "Si de ce nu?" a intrebat surprins tigrul. "Pentru ca sant foarte importanta," a spus Vulpita. "De fapt, sant regele aceste i paduri. Toate animalele sant asa de inspaimantate de mine, incat fug din calea mea cand ma plimb." Tigrul era suspicios. "Cum pot stii ca-mi spui adevarul?" intreba el. "Foarte usor," a raspuns Vulpita. "Mergi in spatele meu in timp ce ma plimb prin padure. Si ai sa vezi cu ochii tai ce importanta sant." Si Vulpita a plecat cu tigrul mergand in spatele ei. Curand au ajuns aproape de un cerb ce se juca in jurul copacilor. Cand cerbul a vazut Vulpita, nu i-a acordat nici o atentie. Dar cand a vazut tigrul, a fugit i n tufisuri exact cum banuia Vulpita ca va face. "Ai vazut?" a intrebat Vulpita. "Cerbul acela se teme rau de mine." Mai apoi, Vulpita si tigrul au ajuns aproape de un lup aflat la gura vizuinii sa le. Din nou, lupul nu a acordat nici o atentie Vulpitei. Dar cand a vazut tigrul ce mergea in spatele ei, a sarit si a alergat in vizuina sa se ascunda. "Ai vazut?" a spus Vulpita. "Chiar si acel lup se teme de mine." Vulpea si tigrul si-au continuat drumul prin padure. In scurt timp au ajuns la m arginea unui rau unde ursul pescuia. In mod obisnuit ursul nu se teme de nimeni. Abia daca a zarit-o pe Vulpita. Dar cand l-a vazut pe tigru, a sarit in apa si a inotat repede cat mai departe. "Acum ma crezi?" a intrebat vulpita. Tigrul era complet pacalit. Si-a plecat capul si a spus, "Iarta-ma, Vulpito. Hab ar nu aveam ca esti asa de importanta. De acum inainte nu am sa te mai supar nic iodata." Asa ca Vulpita s-a intors sa se joace in padure, tare fericita ca i-a venit in m inte o asemenea pacaleala.