OPEC

Situatia de ansamblu a pietei internationale a

petrolului a fost marcata de cresterea sustinuta a cererii de petrol de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, concomitent cu mutarea centrului de greutate al productiei de petrol din emisfera vestica in Orientul Mijlociu. Cresterea cererii in SUA si nevoia foarte mare de energie pentru reconstructia economiilor ravasite de razboi ale Europei (ajutate, printe altele, de planul Marshall) si Japoniei au facut ca cererea de petrol din Orientul Mijlociu sa creasca in ritm sustinut.

Sub aspectul actiunii punctuale, sunt de retinut trei evenimente:

1)nationalizarea petrolului iranian 2)criza suezului 3)reducerea preturilor operate de companiile

petroliere.

 In Iran, petrolul era exploatat in baza unui acord de concesiune

incheiat intre guvern si Anglo-Iranian Oil Company AIOC ( actuala British Petrolium )

Principalul motiv ce a determinat guvernul de le Teheran sa

solicite modificarea acordului a fost diferenta de profit intre AIOC, care detinea monopolul, si statul Iranian. Fiind imposibil de armortizat pozitiile de negociere , dupa trei ani de discutii continue , guvernul a nationalizat productia de petrol ( Mai 1951)

La initiativa guvernului britanic, petrolul iranian a fost supus Desi nationalizarea petrolului a esuat , in 1957, parlamentul

unui boicot international cu sprijinul SUA , britanicii reusind in 1954 schimbarea guvernului iranian
Iranian a votat legea petrolului care prevedea ca subsolul este proprietatea statului si ca orice contract de concesiune va fi incheiat pe principiul impartirii in mod egal al beneficiilor, atat in activitatea de productie cat si din comercializarea petrolului

 Canalul de Suez a fost nationalizat de Egipt in 1956,

actiune care a provocat reactia armata a Angliei, Frantei si Israelului. Conflictul a cauzat blocarea traficului prin canal, iar vasele care aduceau petrol in Europa au trebuit sa fie dirijate pe la Capul Bunei Sperante, producand ruperea ritmului de aprovizionare, obligand statele Europene sa rationalizeze timp de cateva saptamani consumul si sa apeleze la rezervele de petrol ale SUA
Criza Suezului este un moment important deoarece

pentru prima data un eveniment petrecut in afara unei tari producatoare de petrol a determinat coalizarea statelor arabe exportatoare. Sa inregistrat primul embargou asupra petrolului destinat Anglie si Frantei.

 Ceea ce a contbuit insa decisiv la coalizarea statelor

exportatoare de petrol au fost reducerile operate in pretul petrolului de catre marile companii petroliere incepand cu 1947 fortate de existenta unor mai mari oferte decat cerere si confruntandu-se cu o competitie din ce in ce mai intensa din partea URSS si a unor companii independente mai mici , marile societati petroliere au redus pretul de vanzare al petrolului de la 2,22 dolari pe baril (1947), la 1,78 dolari pe baril, atingand mimimul de 1,60 dolari pe baril (1953). In acest fel , veniturile tarilor exportatoare de petrol au avut de suferit .

 Aceste succesiuni de evenimente au determinat ideea

convocarii unui congres ai ministrilor petrolului din tarile exportatoare de petrol. Congresul sa desfasurat la Bagdad (septembrie 1960), iar rezultatul sau a fost infiintarea organizatiei tarilor extractoare de petrol (OPEC)
Membrii fondatori ai OPEC sunt: Arabia Saudita , Iran

, Irak , Kuweit si Venezuela . Ulterior au aderat la organizatie alte state:Qatar(1961), Libia (1962) , Emiratele Arabe Unite (1967), Algeria (1969), Nigeria (1971), Ecuador (1973) si Angola (2007); aceste tari dispun de 74% din rezervele de petrol ale lumii capitaliste

Organizata este condusa de Conferinta Ministeriala, la care participa minsitrii petrolului din tarile membre . La aceste intanliri se stabileste , printre altele , pretul petrolului oferit de OPEC. Organul executiv al OPEC este Secretariatul condus de un secretar general numit de conferinta intr-o anumita ordine prestabilita dintre reprezentantii tarilor membre . Comitetul de directie este condus de un presedinte numit de conferinta OPEC; se reuneste de doua ori pe an.
Alte organe si organisme ale OPEC: Consiliul

Guvernatorilor , Comisia Economica , Fondul OPEC pentru dezvoltatea Internationala. Fiecare dinttre acestea au atributii specifice prevazute in statutul organizatiei .

 Obiectivele OPEC: -Sporirea veniturile realizate din exploatarea si

comercializarea titeiului, prin majorari ale pretului afisat, a redeventelor si a impozitelor cuvenite statelor producatoare de petrol
- Preluarea controlului asupra propriilor resurse si

vlorificarea lor in interesul inernational , prin actiuni de nationalizare , inlaturarea treptata a sistemului concesiunilor acordat companiilor petroliere si prin introducerea pretului unic.

 Prima criza izbucneste in 1973, razboiul arabo-israelian, ce

a avut ca prima consecinta atacarea pietei energetic, statele arabe au pus embargou petrolier asupra statelor occidentale ce sprijineau Israelul. Daca pretul era in 1971 de 2,18dolari /barili in octobrie 1973 acesta a ajuns la 5,12 dolari/barili, insa nu fost decat inceputul, in anul 1975 pretul a crescut de 2 ori, ajungand la 11,65dolari/barili. In acest context are loc primul soc petrolier in 1975, iar eforturiele statelor de a trece peste criza au eseuat , pretul petrolului a crescut in continuare, ajungand la sfarsitul anului 1978 la 13,54dolari/barili. In tot acest deceniu se observa divergentele dintre Iran ce militeaza pentru un nivel ridicat al pretului, asta si datorita rezervelor mai mici fata de Arabia Saudita si Irak, si Arabia Saudita ce ducea o politica de valorificare a pretului pe termen lung. Astefel ca in intiorul OPEC-ului s-au creat doua grupuri, cel al radicalilor Iran, Irak, Libia si Venezuela si cel al moderatilor compus din Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite si Kuweit.

 Ca replica la socul petrolier s-a infiintat Agentia

Internationala pentru Energie( AIE) in 1974 ce avea ca scop reducerea dependentei de petrolul arab si dezvoltarea de surse alternative. Era o cale de salvare si de diminuare probleme viitoare de pe piata petroliera, in ceea ce priveste statele occidentale. Tarile direct afectate au fost SUA , Japonia si RFG, acestea sau confruntata de-a lungl crizei cu grave probleme economice.

 Al doilea soc petrolier are loc la sfarsitl aceluiasi deceniu, 1979-

1980 de data aceasta criza este provocata de un conflict intern , Revolutia Islamica din Iran, instabilitate politica a facut ca exporturile sa fie reduse la zero, ceea ce a dus la o pierdere pe piata interna de 3,5 milioane de barili/zi.In cadrul Conferintei de la Geneneva OPEC a stabilit in aprilie un prt de 14,55 dolari. Arabia Saudita a crescut productia de 2 milioane barili/zi pentru a compensa pierderea iraniana, astfel ca OPECul a stabilit pretul spot de 40 dolari/barili iar pretul de piata de 18 dolari/barili. Aceasta solutie nu a fost una de durata, odata cu anul 1980 incepe razboiul Iran-Irak ce va dura pana in 1988, razboi ce a dus la o scadere de 4 milioane barili/zi ceea ce insemna o pierdere de 15% din productia zilnica OPEC si 8% din productia zilnica mondiala. Odata cu aceasta scadere a avut loc si o schimbare a pretului petrolului, daca in decembrie 1980 petul era de 32 dolari in octombrie 19981 a crescut cu 2 dolari. Astfel ca in acest an Orgnizatia s-a plasat in pozitia dominanta pe piata petroliera mondiala, stabilind si pretul de vanzare.

 Dupa socul petrolier OPEC a cunoscut o evolutie

descendenta determinata de factori ca :-recesiunea economica mondiala dupa 80 ;-masurile de conservae a energii de catre statele consumatoare ;-folosiea pe scara larga a surselor alternativesi cautarea de resurse regenerabile ;-dezvoltarea productiei de petrol in afara OPEC ;-1983 apar contractele futurepentru petrol la bursele din New York, Londra si Singapore. Anul 1983 a facut ca piata mondiala a petrolului sa devina una matura, ea a intrat intr-un proces deschis impersonal, cu participanti diversi (producatori, comercinti, speculanti) iar OPEC-ul a devenit doar unul dintre jucatorii de pe piata , puterea sa constant doar in controlul ofertet sale. Toate aceste a dus la crestere pretului petrolului, s-au acoperit costurile de productie superioare mediei tarilor membre, ceea ce a facut ca Organieizatia sa produca pierderi de cota de piata.

 Pe aceasta noua piata OPEC-ul a adoptat o noua

strategie de actiune specifica unui cartel, aceasta regulariza productia, prin alocarea de cote penru fiecare stat-membru. Iar preturile au revenit la cele din 1986, si asta datorita incetinirii cresterii consumului de petrol. In 1990 Organizatia se bucura de o revenira spectaculoasa, dearece cererea de petrol creste in special in tarile in curs de dezvoltare, in special China, India dar si a caderii comunismului, fapt ce a adus schimabari pe inreaga piata petroliera.
1990-2000 -consumul global crescut cu 31,4%

-consumul din Asia-Pacific 97,3% -consumul din China 290%

In timpul crizelor petroliere si a instabilitatii pietii petroliere, anii 1975-1990 au dus la schimbari in afara OPEC, astfel ca productia a crescut de la 29,6 barili/zi la 41,6 milioane barili, Marea Britanie si Norvegia au inceput exploatarile din Marea Nordului iar SUA, Ghina si URSS si-au marit poductia. Statele membre OPEC prin veniturile obtinute din vanzarea petrolului si-au construit propriile flote petroliere, au dus la diversificarea activitatilor economice pentru a reduce dependenta exporturilor de hidrocarburi dar si la dezvoltarea sociala.

Dezvoltarea exploziv a produciei de petrol i, odat cu ea, a ponderii absolute a acestuia n balana energetic a lumii, a condus la apariia noii politici privind petrolul, manifestat prin limitarea accesului companiilor strine, naionalizarea parial a industriei petroliere, stabilirea unui pre de cost echitabil fa de cel al materiilor prime, grija de protejare a rezervelor, toate crend veritabile dificulti rilor puternic industrializate. Rolul decisiv n conturarea i promovarea politicii mondiale n domeniul petrolului revine n continuare Organizaiei rilor Exportatoare de Petrol (OPEC).

Inceputul secolului XXI marcheaza o revenire spectaculoasa a OPEC. Factorul esential al acestei reveniri il reprezinta cresterea puternica a cererii globale de petrol, cu precadere din partea tarilor in curs de dezvoltare, din care se detaseaza China. Daca din 1990 pana in 2010 cosumul global de petrol a crescut cu 31,4%, consumul regiunii AsiaPacific a crescut cu 97,3, in timp ce consumul Chinei a crescut la 290%. In anul 2008,OPEC a realizat cea mai mare productie de petrol din istoria sa, de 35,7 milioane de barili pe zi.

 Datele pentru anul 2010 arata ca OPEC detine o

pondere covarsitoare din rezervele certe de petrol de pe Glob, 77,2%, asigura 41,5% din productia mondiala si realizeaza 57,5% din exporturi. Aceste procente evidentiaza ca OPEC este cel mai important furnizor de pe piata mondiala contemporana a petrolului. Aceasta stare de lucruri devine si mai relevanta daca luam in considerare prognozele referitoare la evolutia viitoare a pietei (urmatorii 20-30ani). Cresterea constanta a cererii de petrol, cresterea dependentei de petrolul importat in tarile cele mai mari consumatoare, tendinta de scadere a exporturilor din Africa, America Latina si Rusia incepand cu 2010, plaseaza OPEC si in special statele membre din Orientul Mijlociu pe o pozitie strategica favorabila, prin rezervele si capacitatile productive de care dispun.

 Un element esential al rentabilitatii activitatii de

productie, este pretul de vanzare al petrolului. Asadar, la nivelul industriei petroliere globale, costurile au crescut semnificativ incepand cu anul 2003, nivelul din anul 2008 fiind estimate la 60-70 dolari / baril. Estimarile Agentiei Internationale pentru Energie pentru urmatorii 20ani, arata ca cerea de petrol va inregistra o rata medie de crestere de 1% pe an, de la 84,7 milioane de barili pe zi in 2008, la 105,2 milioane de barili pe zi in 2030.

 Anii 2000 (pretul). Un mecanism inovator de band al

preului petrolului OPEC a ajutat la consolidarea i stabilizarea preului ieiului n primii ani ai deceniului. Insa o combinaie de fore de pe pia, speculaii i de ali factori, a transformat situaia din 2004, prin creterea preurilor i creterea volatilitii ntr-o pia bine aprovizionata. Petrolul a fost folosit tot mai mult ca o clasa de active. Preurile au crescut la niveluri record la jumtatea anului 2008, nainte de prbuirea turbulenelor financiare globale n curs de dezvoltare i recesiunea economic. OPEC a devenit proeminent n sprijinirea sectorului de petrol, ca parte a eforturilor internaionale de soluionare a crizei economice. Summit-al doilea i al treilea OPEC din Caracas i Riyadh n 2000 i 2007 a stabilit pieele de energie stabile, dezvoltarea durabil i a mediului n cele trei teme de ghidare, i a adoptat o strategie cuprinztoare pe termen lung n anul 2005. O ar s-a alaturat OPEC, o alta si-a reactivat calitatea de membru i un al treilea a fost suspendat.

 n secolul XXI una dintre cele mai mari probleme ale

omenirii o constituie cea a energiei. Avnd n vedere faptul, c resursele tradiionale de energie, n spea, cele de petrol, se gsesc n regiuni diferite fa de cele de consum, de organizarea unor fluxuri comerciale continui va depinde, n final, dezvoltarea economic. Principalele zone, ce furnizeaz itei, sunt localizate n Orientul Mijlociu, Rusia, America Centrala si Africa, n timp ce principalii consumatori se gsesc n America de Nord, Asia-Pacific si Europa. Astfel c principalii actori n cadrul fluxurilor cu petrol sunt SUA, Asia-Pacific si UE, la un capt, iar la celalalt capt se gasesc rile OPEC si Rusia. Participarea OPEC n cadrul fluxurilor internaionale cu petrol urmeaza s ating nivelul de 65% n anul 2025, iar n cazul inregistrrii unor preuri mici, exporturile din golful Persic vor atinge nivelul de 75% din totalul exporturilor.