FILOCALIA SAU CULEGERE DIN SCRIERILE SFINTILOR PARINTI CARE ARATA CUM SE POATE OMUL CURATI, LUMINA SI DESAVIRSI Volumul 1X SCARA SFINTULUI IOAN SCKRARUL $1 INVATATURILE LUI AVA DOROTEL TRADUCERE, INTRODUCERI $I NOTE de Pr. Prof. Dr. DUMITRU STANILOAE OK EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC $1 DE MISIUNE AL BISERICH ORTODOXE ROMANE. BUCURESTI — 1980INTRODUCERE A Autorul si continutul scrierii Autorul scrierii numite «Scara», pe care o publicdm fntr-o traducere noua in acest volum, s-a nascut scurt timp inainte de anul 579 si a traéit pind in jurul anului 649. A fost deci contemporan cu sfintul Maxim Marturisitorul ', Autorul «Vie- tii» lui pe scurt, cdlugdrul Daniil din Mindstirea Raith, declaré ca nu se cunoaste patria de origine a sfintului Ioan Scérarul, dar Meletie, Arhiepiscopul Atenei, in «Istoria Bisericeascé» spune ca ar fi fost de obirsie din Palestina. Dupaé Daniil din Raith, tinérul Ioan a intrat in Minastirea din Muntele Sinai Ja virsta de 16 ani. Din faptul cé pina la virsta aceea isi fa- cuse o educatie solid& in toate stiintele timpului (2yxvxdip sofia), Veniamin Costache deduce ca trebuie s se fi ndscut dintr-o familie mai instarité ®. Aleasa lui pregitire in stiintele ii i-a adus numele de Ioan Scolasticul ; iar petrecerea in muntele Sinai, numele de Ioan Sinaitul. Insé cu vremea, nu- mele de Scararul, provenit de la calitatea de autor al «Scdrii», le-a coplesit pe celelalte doua. In mindstire a avut ca povdfuitor pe ba&trinul Martirie, vreme de 19 ani. Dupa moartea acestuia, Ioan s-a retras in- tr-un loc izolat, numit Thola, la cinci mile de minastire, unde 1, Inainte se socotea c& s-a nascut pe la 525 si a murit pe la 600. Dar F. Nau a publicat in Oriens Christianus II (1902), p. 58—59; II (1903), p. 56—90, o seam de istorisiri, despre Parintii din Sinai, ale unui monah, Anastasie, pe baza carora s-a putut stabili ca Ioan Scrarul a trait intre 579—649. Vezi: F. Nau, Note sur la date de la mort de S. Jean Climaque in: Byzantinische Zeitschrift 11 (1902), 35—37, Dup& Otto Bardenhewer, Geschichte der altkirchlichen Literatur, V Band, Freiburg im Breisgau, 1932, p. 81 si 46. 2, In Cuvint inainte la traducerea Sc&rii, din 1814,6 TILOCALIA s-a inchinat vietii de linistire vreme de 40 de ani. Spre sfir- situl vietii a fost rugat sé primeascé postul de egumen al Mindstirii Sinai 3. In timpul cit conducea si indruma pe monahii din minastire pe calea desavirsirii a alcdtuit scrierea «Scara», Ja rugdmintea egumenului Ioan al Minastirii Raith, aflata la 60 de mile de Minastirea Sinai, lingé Marea Rosie, la locul celor 12 izvoare si 70 de finici, linga care si-au asezat pentru o vreme tabara izraelitenii, dupa iesirea din Egipt 4. Joan de Raith a cerut lui Ioan Scdrarul sa dea monahilor o regula scrisd dupa care vietuind sa urce spre cer ca pe o scaraé asemenea celei vazute de Patriarhul Iacov in vis. Dar autorul «Scarii», descriind urcusul ca trecind prin treizeci de trepte, s-a gindit cu deosebire la cei treizeci de ani de viata ai Min- tuitorului dinainte de inceperea activitatii publice 5. De aceea ea e-impartita in 30 de «Cuvintes. Primele trei «Cuvinte» sint-ca un fel de introducere in care se descrie lepadarea calugérului de lume prin intrarea in-viafa monahala, dezlipirea Jui sufleteascé de lume (despa- timirea) si instrdinaréa de ea. fn Cuvintul IV sé descrie prima virtute a calugérului, care este ascultarea. Cuvintele V, VI si VII sint inchinate pocdintei si anume : Cuvintul V, pocdintei in general, Cuvintul VI, necontenitei gindiri la moarte, ca sustindtoare a pocainfei, iar Cuvintul VII, plinsului neincetat pentrw pacate, pricinuitor al unei bucurii inalte. Inca din aceste Cuvinte, se vedée c& Ioan Scararul] nu priveste treptele urcu- sului ca niste stari care pot fi laésate in urma, ci ca niste stdri permanente. Aceste stari sufletesti alcdtuiesc un tot si el tre- buie adincit continuu toat&é viata’ Sau fiecare din aceste stari trebuie menfinuta si adincita, si in masura in care e mai adin- cita, le cuprinde tot mai mult si pe celelalte. Asa, despre ascul- tare, autorul zice : «Cei ce se supun cu simplitate in Domnul, strabat drumul ¢el bun, necunoscind in ei prin iscodire ama- nuntité, viclenia dracilor» (Cuv. IV, capit. 12). De aceea aproape despre fiecare treapta.autorul-spune ca cel ce o men- tine si o desdvirseste:se poate desdvirsi chiar si numai_ prin ea. Astfel autorul nu trateaz aproape nici una din trepte, fara sé pomeneascé si de altele, despre care ‘va trata in mod spe* 3..De aci s-ar-putea deduce ca, a trait mai mult de 70 de ani, cit d& Bardenhewer (579-649). 4. Veniamin Costache, Ibid. 5. Treapta XXX ::P.G. 88, 1151,INTRODUCERE 7 cial in «Cuvintes ulterioare, sau despre care trata in «Cu- vinte» anterioare. Vorbind despre ascultare, el vorbeste tot- odata despre smerenie si criticd slava desarta (Cuv. IV, cap. 4; Cuv. IV, cap. 39), despre care se va vorbi mai special in ur- matoarele «Cuvinte» (Cuv. XXV, Cuv. XXI). De aceea, desi in general scrierea descrie cele opt patimi si modul de a le vesteji si de a le inlocui cu virtufile contrare, totusi nu le descrie nici in ordinea clasicé cunoscuta si nici nu le reduce numai la caracterul lor general, ci le trateaza intr-o ordine intrucitva schimbata si sub diferite aspecte. Cresterea duhovniceascaé are caracterul unui urcus mai mult in sensul unei intensificaéri in spiritualitatea totala si caracterul unui urcus pe trepte diferite in sensul unei treptate iesiri in relief cind a unora, cind a altora din aspectele diferite ale virtufilor cuprinse potential in starea totald a sufletului ce se misca spre Dumnezeu. Se poate spune ca autorul socoteste ca preocuparea prin- cipalé a calugdrului in ce priveste trecutul trebuie sa fie pocdinta pentru pdcate, iar grija lui in prezent si in tot viitorul trebuie sa fie ascultarea, singura care il fereste de alte pacate. Pacatele reprezinté coborirea spiritului la lume si la trup, caéderea din legdtura cu Subiectul dumnezeiesc, nesfirsit in viata si in iubire ; adicé, céderea lui Ja preocuparea cu obiec- tele si ingustarea si ingroparea lui potrivit cu’ marginirea si grosimea lor. In toata scrierea e o mare credinta in suflet si o valorificare a infrinarilor si durerilor trupesti, inclusiv a mor- tii, ca mijloace ale cresterii duhovnicesti. Desprinderea de pa- catele din trecut si ferirea de cele viitoare e temelia pe care are sd se claddeascd toataé cresterea spirituald a omului. Ea consta propriu-zis intr-o curatire sufleteasca si trupeasca, care face pe om transparent pentru Dumnezeu, capabil de legdtura cu Dumnezeu. Dupa cele 7 «Cuvinte», care se ocupa cu lepadarea de lume, cu ascultarea si pocdinfa pentru padcate, urmeaza citeva «Cu- vinte» care trateazi despre virtutile legate de ascultare si de pocdinta : despre neminiere si blindete {Cuv. VIII), despre ne- tinerea de minte a raului (Cuv. IX), despre clevetire (Cuv. X), despre vorbarie si técere, care stau in leg&tura pozitiva sau negativa cu clevetirea (Cuv. XI), despre minciuna, care sta si ea in legdturé cu clevetirea si cu multa vorbire (Cuv. XII), in sfirsit despre trindavie (Cuv. XIII), care e ca un fel de cauza a vorbariei, a clevetirii si a minciunii. Toate acestea sint opuse8 FILOCALIA ascultarii si pocdintei pentru pacate, sint ghiulele legate de picioare in mersul spre curatirea spirituala, care pozitiv se in- faptuieste prin smerenia ascult&rii si prin pocdinta. In ordinea obisnuit& a patimilor, dupa l&comia pintecelui e pusaé desfrinarea, iar dupa ea iubirea de arginti, apoi minia, intristarea si trindévia, dupa care urmeaza& slava desarta si mindria. In «Scara», precum am vézut, trindavia e pusd ina- intea lacomiei pintecelui si a iubirii de arginfi, ‘la fel minia {si opusa ei, neminierea), pentru ca sint vazute in leg&tura lor negativa cu ascultarea, care e virtutea de cdpetenie a cdlu- garilor. Cind se au in vedere crestinii in general, se poate pune inainte lécomia pintecelui, desfrinarea, iubirea de arginti, minia, pentru impiedicarea de la satisfacerea acestora si in- tristarea pentru lipsa materiilor lor si apoi trindévia ca descu- rajare de pe urma silintelor fara succes de a le satisface. In «Scara» deci, abia dupa trindavie e pus ca efect lacomia pintecelui (Cuv. XIV). Imediat dupa ea se vorbeste despre cu- ratie, inteleasd in mod principal ca neprihdnire trupeasca, dat fiind c& J&comia. pintecelui aduce dup& ea desfrinarea (Cuv. XV). in «Cuvintul» urm&tor (XVI) se vorbeste apoi despre iu- birea de arginti si tot in el despre milostenie, care trebuie opusa patimii lacomiei de bani si de avutie. Iubirea de arginti nu se opune, in calitatea ei de iubire de obiecte materiale si trecdtoare, numai legdturii cu Dumnezeu ca Persoand de ne- sfirsité iubire, ci si legdturii nestingherite cu subiectele ome- nesti, cu semenii nostri. Aci autorul araté ca lepédarea de lume si aspra infrinare si suportarea bucuroasa a greutafilor nu inseamna o dispretuire a oamenilor si nici macar a lumii, ci o legdturé curaté cu oamenii si o privire curata a lucrurilor, ca f&pturi ale lui Dumnezeu, in orizontul sensului lor infinit sia valorii lor netrecdtoare in Dumnezeu. «Barbatul neagoni- sitor e curat in rugdciune. Dar cel iubitor de agoniseala se roaga chipurilor materiale». Cel din urm4 nu intré cu mintea dezmarginita in legdturé cu Subiectul dezmarginit in puterea si in iubirea Lui, ci se margineste intre granitele obiectelor si toate le atrage in marginirea sa egoista, creind ziduri $i dus- m4nii intre sine si semenii sai. Iubirea de arginti e poarta inchisd in fata oricarei spiritualizéri, infeleasa ca relatie iu- bitoare cu Dumnezeu si ca pdtrundere adinca si iubitoare in sensul si in realitatea tuturor fapturilor, persoane si lucruri. «Iubirea de arginfi este si se numeste radacina tuturor relelorINTRODUCERE 9 (pacatelor), Caci ea a pricinuit ura, furtisaguri, pizmuiri, des- partiri, dusm&nii, vrajba, finerea de minte a réului, nemilosti- virea si uciderea» (Cuv. XVI, cap. 23). Indat&é dupa iubirea de arginti si de opusa ei, milostenia, se vorbeste in «Cuvintul» XVII despre nesimfire, sau despre moartea sufletului. Caci iubirea de argin{i invirtoseazi de fapt sufletul, il impietreste, ii ia mobilitatea simtirilor de mila, de intelegere, de zbor in iubirea de Dumnezeu si de des- chidere spre semeni, alte izvoare actuale sau potentiale ale iubirii. Nu fara rost, dupé aceasta inchidere in nesimfire se trateaz&é despre un mijloc de a o birui, care e «cintarea bise- riceascé impreuna cu altii» (Cuv. XVIII), Aceasta ajuta la priveghere (Cuv. XIX). Iubirea de arginfi asociaté cu alipirea patimasd la lume, la viata de placeri, daca nu e infrinata, naste lasitatea, sau lasitatea o naste pe aceea. De aceea des- pre ea se trateazé in «Cuvintul» imediat urm&tor (XX). Se poate spune astfel cd pina aci scrierea s-a ocupat cu 2 teme, sau mai bine zis cu 2 grupe de teme: in primul rind cu desprinderea generalaé de lume in ceea ce are ea pacatos, cu pocdéinta pentru pdcatele sdvirsite din alipirea la lume si cu ascultarea pentru evitarea pacatelor viitoare, dar si cu un sir de pacate mai partiale, care se opun pocdinfei si ascul- tarii. In al doilea rind, cu modul trupesc al alipirii la lume, adicé cu lacomia pintecelui, cu iubirea de avutie, cu nemilos- tenia $i cu nesimtirea, provenite din cele dintii, si cu. milos- tenia si cintarea in comun lui Dumnezeu, care se opun egois- mului trupesc al acelor patimi. Urmeaza ca o a treia tema, sau grup de teme, incintarea omului de sine insusi: slava desarta, mindria, hula (Cuv. XXI, XXII, XXIII), care sint o alté forma mai subtire, mai diavoleascé a egoismului, a desprinderii din legatura cu Dum- nezeu si cu semenii ca izvoare ale iubirii si deci ale vietii. Acestora li se opune blindetea si la o treapta mai inalta, sim- plitatea si nevinovafia (Cuv. XXIV), dar mai ales smerita cu- getare (Cuv. XXV). Se trateaza in sfirsit ca o a patra tema, sau grup de teme, despre darul deosebirii sau al dreptei socoteli, la care ajunge omul eliberat de patimi (Cuv. XXVI). Aceasta e o intuitie clara a binelui ce trebuie facut in fiecare imprejurare sia raéu- lui ce trebuie evitat, care de multe ori se mascheaza in bine. Ea se naste din faptul ca sufletul si-a cistigat o stare de nepd- timire, de judecaté cumpanita, obiectiva, nelasindu-se inselat10 FILOCALIA de cine stie ce preferinté paitimasdé ascuns&, in judecarea si alegerea faptei ce trebuie facuté. Ea sté, de aceea, in lega- turd cu o liniste a sufletului, cu o neturburare a lui de vreo ispité sau pasiune (Cuv. XXVII). Numai in linistea aceasta se poate mentine sufletul intr-o rugdéciune curatd si prelungita (Cuv. XXVIII). Linistea aceasta e un aspect al nepatimirii, care la rindul ei e 0 inundare a sufletului de lumina si de cu- ratenia cereascd (Cuv. XXIX). Acum ies la iveala in toata pu- terea lor: credinja, nddejdea si dragostea ca leg&turi culmi- nante ale sufletului cu Dumnezeu (Cuv. XXX). Cu deosebire iubirea reprezinta treapta prin care scara se reazima pe des- chizdtura cerului, prin care primeste Hristos pe cei ce s-au curafit $i s-au pocdit in bratele Sale, sau la pieptul iubirii Sale nesfirsite. Caci in iubire, ei sint deplin uniti cu Hristos pentru totdeauna. Deci ultimele cinci trepte reprezinté umplerea sufletului de Jumina, de pacea, de puterea si de iubirea lui Dumnezeu, ca roduri ale eforturilor de pe treptele inferioare, prin care s-a desprins in general de lume, de alipirea la ea prin ldcomia de toate felurile, ca si de inchiderea in sine prin mindrie. Despre iubire, autorul «Sc&rii» zice: «Cel ce incearcé si vorbeasca despre dragoste, incearcé sa vorbeasca despre Dumnezeu in- susi. Dar a vorbi despre Dumnezeu prin cuvinte, e primejdios si gresit celor ce nu iau aminte, Cuvintul despre iubire e cu- noscut ingerilor, dar si acelora, prin iluminarea dumnezeiasca. Dragostea e Dumnezeu. lar cel ce voieste sé dea definitia Acestuia, e ca cel ce, orb fiind, num@ra nisipul din adincul oceanului» (Cuv. XXX, cap. 2). lar despre nepatimire zice : «Cel ce s-a invrednicit de nepatimire, II are, cit este in trup, pe Dumnezeu insusi in sine, ca cirmaci in toate cuvintele, fap- tele si gindurile sale. De aceea simte inauntru, prin ilumi- nare, voia Domnului, cum ar auzi un glas, si se afla ridicat mai presus de toaté invadtétura omeneascé» (Cuv. XXIX, cap. 15). «Dragostea, nepatimirea si infierea se deosebesc numai prin numiri. Precum lumina, focul si flacéra se unesc intr-o singura lucrare, aga sa le intelegi si pe acestea» (Cuv. XXX, cap. 4). Ne- patimirea este «cerul pamintesc» (Cuv. XXIX), adic pamintul umplut de lumina si de lucrarea cereasca a Sfintului Duh, este fiinta omeneascaé schimbata la fata, ca trupul Domnului pe Tabor. Ea e «des&virsirea fara capét» a celor desavirsiti; ea nu ajunge niciodaté la o margine, cci sporeste neincetat inINTRODUCERE it nepdtimirea sau in curdétirea nesfirsité a bunatafii si iubirii lui Dumnezeu: Intr-un cuvint, urcusul spre Dumnezeu al omului credin- cios e un urcus spre delicatetea si sensibilitatea fara sfirsit a omenescului din el. Daca in celelalte scrieri duhovnicesti ale sfintilor parinfi sfaturile privitoare la curatirea de patimi sint in general risipite in sentinfe amestecate cu reflexiuni despre indltimea puterii si iubirii lui Dumnezeu, despre contemplarea Lui in natura, despre dulceata unirii cu El, «Scara» consta, in partea covirsi- toare a ei (in 27 de Cuvinte), in orinduirea sistematica a aces- tor sfaturi, potrivit urcusului duhovnicesc al omului credincios si intr-o foarte concreta precizare a lor. Ea este prin aceasta o cdlduzd concretd a celui ce vrea sa creascé duhovniceste. Poate de aceea ea lasé impresia unei povatuiri foarte rigu- toase, sau chiar este foarte riguroasd. Totusi ea nu e lipsitaé nici de o larga intelegere a neputintei omenesti si a marii va- rietati a gradelor de putere cu care sint inzestrate fiintele omenesti, Sd dam un exemplu: «Unii fericesc pe cei ce s-au lepédat de lume, cu o simfire de fameni din fire, ca pe unii ce s-au izbavit de tirania trupului; dar eu fericesc pe cei ce se fac fameni in fiecare zi, care se taie imprejur pe ei insisi cu gindirea ca cu un cufit»( Cuv. XV, cap. 167); adica fi feri- ceste pe cei ce sint mereu ispi si mereu biruiesc ispita, mai mult decit pe cei ce nu mai simt ispita. Sau mai mult: «Am vazut pe unii cézind fara de voie si am vazut pe altii voind sa cada cu voia, dar neputind. Si i-am deplins pe acestia mai mult decit pe cei ce cad in fiecare zi ca pe unii ce doresc mirosul urft, dar nu-] pot simfi» (Cuv. XV, cap. 18). Ea asigura si pe mireni cad se pot mintui printr-o viata moderata, dar cinstita : vToate lucrurile bune ce le puteti face, facefi-le. Nu defdimati pe nimeni, nu furafi de la nimeni, nu va indltati fata de ni- meni, nu urifi pe nimeni, nu mintifi pe nimeni..., patimifi cu cei lipsiti, nu pricinuiti nimanui sminteala.. De veti face asa, nu vefi fi departe de Imparatia cerurilor» (Cuv. I, cap. 38). In general, «Scara» e o imbinare intre asprimea sfaturilor pentru cei tari si inaintati duhovniceste, si blindetea contrara pentru cei mai putin tari si pentru incepatori. Aceastaé imbinare se arataé si in expresiile paradoxale in care autorul e mare mester. Astfel, in ea se vorbeste de «plinsul pricinuitor de pucurie» (Cuv. VII), de «ura nepatimasé» a lumii (Cuv. III, cap. 19), de «nevoinfa aspra, strimtoraté si usoarad» (Cuv. I,12 FILOCALIA cap. 18), de «trista si strdlucitoarea smeritaé cugetare» (Cuv. I, cap. 3), de «nefricoasa simtire a mortii» (Cuv. VI, cap. 16), de «pocdinta ca lipsirea neintristaté de orice mingiiere trupeascé» (Cuv. VI, cap. 5). In general autorul se dovedeste un subtil cunoscator al complicatelor stari sufletesti la care ajung fe- luritele firi ale oamenilor. Scrierea lui este o extraordinar de bogata analizaé a tuturor acestor stari. Ea intrece tratatele mo- ralistilor francezi, prin bogafia, profunzimea analizelor, dar mai ales prin puterea de angajare a sufletelor pe calea indrep- térii si a des&virsirii. Caracterul practic, precis, complex si in general aspru si eficient al remediilor recomandate pentru des&virsirea omului de aceasta scriere, a facut sé fie considerata ca cel mai potrivit ansamblu de reguli pentru normarea vietii monahale. In cele mai multe din practicile vietii célugdresti se stravad dispozi- tiile «Scariin. Sa mentiondim ca la cele 30 de «Cuvinte», adresate calu- garilor, autorul adaug& un «Cuvint c&tre pastor», adica, catre pdrintele povatuitor al calugarilor, mai ales al celor incepatori, dat fiind ca in toate cele 30 de «Cuvinte» adresate calugarilor se presupune cdlduzirea lor de catre un astfel de povdtuitor, sau de egumenul minastirii. Acest «Cuvint» poate fi in multe privinte o calaéuza pastorala si pentru orice preot. «Nu e inva- {ator vrednic de admiratie cel ce face intelepti pe copiii in- vatati, ci pe cei neinvatati si neintelepti» (Cap. V). «Daca ai ochi in stare sa prevada furtunile pe mare, spune-o aceasta limpede celor aflafi in corabie. Iar de nu, vei fi pricinuitorul scufundarii corabiei, odata ce {i s-a incredintat de toti cirma ei» (Ibid.). Ultima parte a acestui «Cuvint» e o lauda a Jui Ioan, egu- menul Raithului, care ceruse egumenului de Ja Sinai sa in- tocmeascé aceasté regulé pentru viata calugdreasca. Jaté cum descrie Mitropolitul Moldovei, Veniamin Cos- tache, valoarea ei pentru viata cdlugarilor, ca si polivalenta sensurilor ascunse in cuvintele ei in «Cuvintul inainte» al tra- ducerii romanesti a «Scarii» tipdrita de el la 1814: «Alcatuirea cartii este foarte iscusité si foarte inalt& si subtire la noime (intelesuri). C& n&sc&torul ei, desdvirsit fiind intru toate in- valaturile filozofiei cei din afara, s-a facut asemenea si intru fapta buna (virtutea) cea lucratoare si intru cea vazdtoare pe cit este cu incdpere (cu putinta) firii omenesti, dupa ce s-au dat la viata sihdstreasca (isihasta, a linistirii). De unde a cu-INTRODUCERE 13 noscut cu lucrul toate rézboaiele si toate viclesugurile si toate maiestriile si toate mestesugurile dracilor si toate lucrarile patimilor, ale celor trupesti si ale celor sufletesti. Asisderea si toaté starea faptelor celor bune (a virtutilor) si asezarile si indeminérile si neindeminarile si obiceiurile oamenilor prea cu deam&runtul si prea cu subfiratatea. Pentru aceea ca un prea luminat intru amindoua si prea iscusit a scris invataturile sale asa de subfiri si cu greu de inteles, urmind intru alcatui- rea ritoricii pre sfintul Grigorie, Cuvintatorul de Dumnezeu, cit si cei ce au adaugat scoliile pre la multe locuri cu indoiala zic: «Mi se pare c& aceasta zice parintele». Pentru aceasta vazind-o cit este de grea si ne lesne fiestecui de inteles, ne-am silit in tot chipul cit s-a putut a se taélm&ci mai luminat si mai descoperit, uneltind limba potrivité vremii si neamului ro- ménesc». «Ca atita de multe si mult impistrite chipuri are intru dinsa si atita multime de noime si de pricini (de teme), prin care poate sa indrepteze si pre omul cel dinduntru si pre cel din afara al celui ce o va unelti (folosi) cu sirguin{a si cu luare aminte, cit putem a zice : cd mai cu lesnire este a numara ci- neva Stelele cerului decit sd le povesteascé pre acestea cu deamaruntul. Pentru aceasta cu indrazneaia zicem : cé precum piinea este decit toate celelalte bucate mai de nevoia trupului, asa este cartea aceasta celui ce pofteste mintuirea sa, decit toate alte carti parintesti. Si precum luna pre stele, asa si aceasta pre acelea covirseste. Si precum decit celelalte sim- tiri care sint intru om, vederea este mai lucradtoare, asa aceasta este mai lucrdtoare decit acelea la mintuirea omului. Ca aceasta povesteste toate prea sfintele voi ale lui Dumnezeu, mult decit acelea mai minunat si mai Juminat. Si este nu numai monahilor, ci si mirenilor prea bun indreptariu si canon prea cu deamdruntul, care povdjuieste pre tofi cdtre cele cuviin- cioase. $i aduce pre cei ce o citesc pre dinsa, prin invataturile ei cele intelepte c&tre umilin{a si catre plinsul cel curatitor de toate intinaciunile cele trupesti si sufletesti. Ca nu este cu putinta a povesti limba omeneascé dupa vrednicie darurile ei cele minunate cu care rasplateste ea cititorilor si indragito- rilor eis. «Si cititi-o des si cu luare aminte, ca negresit ea este oare- care toiag mozaicesc, prin care veti putea desface marea vietii esteia cei mult invaluite si a patimilor celor inviforitoare, si ara de primejdie o veti trece si pre faraon cel gindit, adicadpre diavolul, intru dinsa il veti vedea cufundat, ca si -Israel cel de demult pre Egipteni. Ea este mana simtirilor sufletului celor amarite de patimile si de valurile viefii acesteia ; liman care izbaveste pre cei ce scapa la cetirea ei si-i slobozeste-de cufundarea in pacatele cele mult inconjuratoare si-i face pre dinsii sA inoate fara de primejdie apele vietii acesteia cele mult turburate spre pamintul fagdduintei intru care tot sufle- tul cel iubitoriu de Dumnezeu intrind poate sa secere m&nun- chele fericirii cei deapururea vecuitoare ; scara aceea pre ca- rea o au vazut Iacov cel de demult, al cdreia capatii ajunge pina la ceriu, intru carea Dumnezeu esle intarit, pre carea in- gerii sé pogoara ca niste duhuri slujitoare pentru cei ce vor s& mosteneascé mintuirea, iar sufletele celor ce se mintuiesc printr-insa s& suie si Dumnezeu le primesie si intru Imparatia Sa le s&lasluieste ; si sorb ceresc este ea, care poate sa traga pre suflet dintru adincul pacatelor, precum acela apa din fun- dul marii si s4 le puie inaintea Jui Dumnezeu curdtite de toata intunecimea». insemnatatea pe care a avut-o «Scara» in viata calugdrilor si chiar a mirenilor, a facut ca fragmente din ea s fie citite si la slujbele dumnezeiesti, mai ales in postul mare. Obiceiul acesta a inceput in sfintul Munte Athos. De aceea in Trioadele folosite acolo sint presdrate fragmente din «Scara». Acest obicei s-a intins apoi si in minastirile romanesti. Lecturilor acestor fragmente li s-a acordat o importanta atit de mare, incit textul lor a fost cu timpul inclus si in colectiile numite «Proloage». «Dar «Scara» a iesit curind din biserici si minastiri pentru a intra si in casele clericilor si credinciosilor», spune I. P. S. Mitropolit Nicolae Corneanu, intii in manuscrise grecesti si slavone, apoi in traduceri romanesti. «Manuscrisele slavone vechi, de pe la mijlocul veacului XV, unele intocmite cu deo- sebita arta, prezinté o importanta deosebita» ®, De aci se vede ca «Scara» s-a copiat cu deosebila sirguinta in lumea cdlugdreasca, dar si-a avul o raspindire si in lumea larga a credinciosilor. 6. Nicolae, Mitropolitul Banatului, Contribufii ale tdlmdcitorilor ro- mani la cunoaslerea «Scdrii» Sfintului Ioan Sinaitul, in Rev. «Studii Teo- logice», nr. 3—4, 1934, p. 148. Despre manuscrisele slave ale «Scariin, co- piate pe teritoriul Tarilor Romanesti, a se vedea A. J. Iatimirschi, Slavian- schia i Russchia Rukopisi v Rominschih Vivliotek, St. Petersburg 1905,INTRODUCERE 1B B Copierea, traducerea si parafrazarea «Scarii» in diferite limbi, inclusiv in cea romaneasca 1) «Scara» s-a copiat in primul rind mult in limba greacd, iar de la o vreme a inceput sa fie tradusa si in alte limbi. Apoi a fost si tiparita in greceste si in diferite traduceri. Inca din sec. IX a fost tradusa in limba siriac&, apoi la 1280 a fost tra- dusa in limba latina de Angelus de Cingulo, iar la 1420, de Ambrosius Camaldulensis si dup& aceea de alfii. Prima tipa- rire a textului grec, insotit de o traducere latina, a facut-o Matthdus Raderus S. I., Paris, 1633, Ea a fost reprodusa in Migne, P.G. LXXXVIII, col. 634—1210, O noua tiparire a textului lui Raderus din P.G., cu o tra- ducere paralela in limba italiana, a facut Pietro Trevisan, sub titlul: S. Giovani Climaco, Scala Paradisi, vol. I—II, Torino, 1961 ; dupa ea si-a facut traducerea in romaneste Mitropolitul Tit Simedrea. O traducere in limba veche italiand aparuse la 1875, la Bologna, in «Collezione di opere inedite o rare dei primi tre secoli della lingua», t. 31. Ba cu mult inainte, la 1532, se tipdrise si o traducere din limba latina in limba spaniola, in Mexic’. In limba slavonaé «Scara» s-a tradus incé din sec. X—XII. Pe teritoriul Taérilor Romanesti manuscrise slave ale «Scarii» s-au pdstrat din sec. XV. Dar foarte timpuriu «Scara» s-a raspindit si in manuscrise. grecesti®. Si poate cé nu mult dupa aceea ea s-a tradus si in limba romana si a circulat si in manuscrise romanesti. I. P. S. Mitropolit N. Corneanu vorbeste de marea circulatie a «Scarii» intre romani, incé din sec. XV. Dar desi I. P. S. Sa spune aceasta in legatura cu manuscrisele slavone, nu este exclus ca p. 184—197; p. 442—445; 566 si 727; si P. P. Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R.P.R., Vol. 1, Bucuresti, 1959, p. 83, 85, 87, 178—179, 240-243, 390—394. ?. Stirile despre traducerile in limbile occidentale le-am Iuat de la O. Bardenhewer, op. cit., p. 81. 8. Pandele Olteanu, Metoda iilologieij comparate in studierea izvoa- telor si in identificarea versiunii neo-grecesti a operei «Scara» traduse de Mitropolitul Varlaam, in Rev. «Mitropolia Olteniei», nr. 5--6, Craiova, 1970, p. 551: \16 FILOCALIA monahii, ierarhii, stiutorii de carte, care citeau manuscrisele slavone si cele grecesti, sa fi incercat sA astearna si in cuvinte roméanesti scrise sentintele «Scdrii» din textul slavon si grec, pe care desigur ca le intelegeau si le si traduceau in minte in cuvinte romdnesti, pe care le foloseau si in grai. I. P. S. Mitro- polit Corneanu spune : «Episcopi $i calug&ri, voievozi si inalti demnitari, tirgoveti si sdteni, barbati si femei, au citit toti cu acelasi nesat «stepenele» (treptele) suitoare catre cer ale Lest- vitei (Scdrii). De pildé in sfaturile pe care le da fiului séu, Teo- dosie, domnitorul Neagoe Basarab, de la inceputul veacului al XVI-lea, de numele céruia se leaga zidirea celebrei minastiri Curtea de Arges, se referd de citeva ori consecutiv la Ioan Scérarul. Familii crestine pdstrau in casele lor «Scara» alaturi de Biblie. Cunoastem astfel un manuscris pastrat in Biblioteca Academiei R.P.R., sub nr. 494, care a rémas citeva generatii in sinul aceleiasi familii» °. Cunoasterea «Scérii» pe teritoriul Tarilor Romanesti in sec. XVI, ca si popularitatea ei in cercu- rile largi ale credinciosilor, e dovedita si de zugraévirea «Sca- tii» pe peretii din afara ai mindstirilor Sucevita (pictata la sfirsitul sec. XVI) si Risca (pictaté la mijlocul sec. XVI) — unde scara e imbinata cu judecata din urma. 2) Prima traducere romaneasca cunoscuta a «Sc&rii» e cea facutaé de Mitropolitul Varlaam '°, pe cind era calugar la Mi- ndstirea Secu, inainte de 1618. Ea e prima opera a lui Var- laam, si influenta ei binefacdtoare asupra «Cazaniilor» sale se vede din faptul ca el reprezinté in acestea o teologie pur or- todoxa in duh patristic (de ex. in invatatura despre mintuire, ca lucrare transformatoare a omului), raminind neinfluentat de teologia catolicé si protestanté, cum au fost influentati multi leologi greci si rusi din vremea sa‘, Pandele Olteanu sus- 9. Nicolae, Mitropolitul Banatului, art. cit., p. 140. 10. Pandele Olteanu, art. cil., p. 555, admite probabilitatea ci Varlaam a folosit si o traducere romaneasca mai veche. 11. Varlaam declaré ci a avut la baz& Omiliile lui Calist, patriarhul Constantinopolului (P. N. Serbanescu, La 300 de ani de la moartea Mitro- politului Varlaam al Moldovei, Rev. «Biserica Ortodoxd Romina», 1957, nr. 10, p. 1025). Dar alt&dataé spune c& a tradus «din multe scripturi; din limba sloveneascd» (Ibid., p. 1027), Patriarhul acesta e fie Calist J, ucenicul sfintului Grigorie Palama, patriarh intre 1350—1354, fie, mai probabil, Calist II, patriarh al Constantinopolului, in cursul a 7 luni din 1397, au- torul mai multor scrieri ascetice din Filocalia greac&, publicate in vol. VIIItine, contrar parerii de mai inainte, potrivit céreia Varlaam a tradus «Scara» dupa un text slavon, ca traducerea lui e facuta in mod principal dupa un text neogrec, care parafraza prin ex- plicatii textul grec original; textu] slavon pe care el il pune pe coloanele de la dreapta coloanelor cu textul romanesc, e un text slavon copiat in multe manuscrise dupa o traducere a «Sc&rii» facuté probabil prin sec. XII la Sf. Munte #2. Dar Varlaam a folosit si o traducere slavond a unei versiuni neo- grecesti, parafrazate, intr-o versiune ucraino-carpatica 5. In timpul lui Varlaam circulau mai multe versiuni neo-grecesti parafrazate 14. Dupd cum a dovedit Pandele Olteanu, Varlaam al Filocaliei romanesti. Insi Pandele Olteanu, op. cit., p. 548, 568, aduce dovezi ci e facuté in mare parte dupa o traducere slava a scrierii «Co- moara» a lui Damaschin Studitul, tiparita prima data la Venetia, 1558. Spiritul ortodox al «Cazaniei» se vede de exemplu in intelegerea crucii lui Hristos ca putere transformatoare a omului, ajutataé si de efor- tul lui, asa cum e infeleasd si in «Scara», si nu ca simpla echivalen{& juridicé a vinii oamenilor. Astfel, in pasajul urma&tor din Cazania la Dumi- nica Lasatului de Brinzi se spune: «Pentru aceea in toata vremea iaste bun si de treaba postul ... fara mai virtos intre aceste zile a postului celui mare, pentru ca sa ne gaétém si sd ne curajim cdtre svinta cuminecatura si catre ziua invierii in Domnul nostru lisus Hristos, omorindu-ne si noi trupurile cdtre muncile si cétre moartea Svenfiei sale .. cum se nevoiesc si fac tofi credinciosii lui Hristos in toat& lumea, numai singuri calvinii si liuteranii, ereticii din vremea de acum, legatura lucrurilor (faptelor) celor bune nu o vor, in volnicia trupului si in odihna lor, care indulceste trupul. $i Crucea lui Hristos li-i urita, cu care a-si da sie vreo osteneala sau vreo nevointé nu cuteaza, temindu-se sa nu-si vateme binele aicea pre lume. Fara de osteneala si fara de post si fara de lacrimi $i fara de nici o rébdare, vor sé ajunga cerul, umblind pe calea cea larga care duce in peire si nu-si aduc amente de Daniil prooroc, ci dupa ce se posti zeace zile, mai frumos si mai gras fu decit cel ce minca bucate scumpe din masa impératului Navohodonosor» (Cazania, ed. J. Byck, Bucuresti, 1943, p. 28—29). 12. Pandele Olteanu, art. cit., p. 550. 13. Idem, art. cit., p. 555. Varlaam insusi declaré de «Scara» ci e «din slavoneste scoasé pre intelesul a toaté limba rumaneascé» (Ms. Acad. 2511, f. 3v). «Din carte poate pricepe fiecine — zice Varlaam —- impar- tirea sufletului omenesc de lucruri pdmintesti si suirea minfii intru cele ceresti», «ca s4 poaté scépa din prada valurilor si a grijilor lumii si.s& sue intru Jinistea cerului si acolo cu ingerii s& danfuiasc&». Limba e cursiva, aproape ca Cea scris& azi. 14. Idem, ibidem. 2 — Filocalia vol. IX18 FILOCALIA a folosit parafraza neo-greacé a lui Maxim Margunios (1542— 1602), care, tiparité prima data in 1580 la Venetia, a avut o larga raspindire si a fost tradusa in limbile latina, spaniola si slavona. Ca Varlaam a folosit si o traducere slavd a textului lui Margunios i] deduce Pandele Olteanu din faptul ca tradu- cerea lui cuprinde si unele slavonisme ucraino-carpatice '. Pandele Olteanu da chiar un exemplu din care se vede ca Maxim Margunios a introdus doua din scoliile la Cuvintul IV al «Scarii», puse in editia din P. G. la sfirsitul Cuvintului IV, in text (scoliile VI—VII; P.G. cit. col. 729). Dar din textul lui Margunios si din traducerea pasajului respectiv de cdtre Var- laam, data de Pandele Olteanu, se vede ci Margunios a largit fraza «Scarii» si mai mult decit o largeau aceste scolii 1%, R&mine apoi o chestiune de cercetat: cite din scoliile din P. G. sau din alte manuscrise grecesti ale «Scarii» au fost in- troduse in textul «parafrazei» lui Margunios gsi deci si in tra- ducerea lui Varlaam. Tot o chestiune de cercetat ar fi si aceea in ce masuraé «Raspunsurile la catehismul calvinesc», ale lui Varlaam, se resimt si ele de «R&spunsurile» lui Ieremia II din Constantinopol catre teologii din Tibingen, care se pare ca au fost intocmite cu ajutorul lui Maxim Margunios. Margunios a scris el insusi lucraéri impotriva reformafilor 17. «Scara» tradusé de Varlaam, desi nu s-a tiparit, a avut o larga raspindire in forma de manuscrise copiate *8. 15. Idem, ibidem, 16. Idem, art, cit., p. 562—563. 17. Idem, art. cit., p. 565. 18. I. P. S. Nicolae, Mitropolitul Banatului, art. cit., p. 151, menfio- neaz4 urmatoarele manuscrise din Biblioteca Academiei Romane, care cuprind numai «Scara»: nr, 493, scris pentru Min&stirea Probota, inca pe cind traia Varlaam; nr. 494, scris de ieromonahul Ghenadie la 1669; nr. 2511 si 2512, scrise in 1693 si 1694 de Vlad Gr&maticul pentru Ieromo- nahul Ilarion, egumen Ja Mindstirea Bistrita in Oltenia, ajuns apoi episcop Ja Rimnicu-Vilcea; nr. 2650, scris de Iosif, egumenul mindstirii Hurezi, prin 1740, dupa exemplarul copiat de Vlad GramAaticul; nr. 2665, de ace- lasi; nr. 2952, scris de Monahul Meletie de la Minastirea Risca intre 1797 $i 1798; nr. 1794, scris la Minastirea Neam{ pentru obstea lui Paisie Veli- cicovski. Tot Mitropolitul Nicolae Corneanu mai mentioneazd ms. nr. 2983 din Biblioteca Academiei R.P.R., din sec. XVII, care cuprinde pe linga «Scara» si alte scrieri. Pandele Olteanu, art. cit., p. 563, nota 92, mai mentioneazdINTRODUCERE 19 I. P. S. Nicolae Corneanu trece in revista, in studiul citat, la note, si o serie din traducerile ulterioare romanesti ale «Sca- rij», intii din slavond, apoi din greceste. 3) Traduceri din slavona: a) Traducerea arhimandritului Vartolomeu Mazareanu de la Min&stirea Putna. Traducerea lui dateaza din 1766 si e cu- prinsa in ms. Acad. Rom. nr. 2959. Ea a urmarit o apropiere a continutului «Scarii» de cdlugarii si de poporul din timpul sau, precum faceau si traducerile rusesti care modernizau textul paleoslav. b) O alta versiune este cea cuprinsa intr-un ms. din sec. XVIII, pastrat in Biblioteca Patriarhiei Romane cu nr. 5, pro- venit de la Minadstirea Caldarusani prin Facultatea de Teolo- gie din Bucuresti, unde avea nr, 224. Traducerea aceasta, ur- mind modelul sau slav, «este structural deosebité de origina- jul grecesc», spune I. P. S. Mitropolit Corneanu. De fapt, «Cu- vintele» Sc&rii sint transformate in acest ms. in «Cazanii», adica sint parafrazate pe larg in predici de un caracter pe de alta parte foarte fidel textului original. Fiecare expresie din textul original este explicataé pe larg. Si fiecare «Cazanie» are un titlu foarte lung. Avind caracter de predica, fiecare din aceste «Cazanii» e introdusé cu: «Blagosloveste parinte». Nu stim daca s-a identificat textul slavon sau rus dupa care s-a tradus acest text romanesc si dacé nu cumva el a avut la baz o parafrazi greac&é. Dacé nu s-ar putea identifica, sau s-ar identifica intr-un text in parte diferit, aceste «Cazanii» ar putea reprezenta o scriere filocalicé romaneascé. Manuscrisul acesta, desi di in «Pinax» (in tabla de materii de la inceput) toate cele treizeci de titluri ale «Cuvintelor Scdrii», se in- cheie Ja f. 228v cu «Cuvintul» (Cazania) 22. Restul lipseste. Dam citeva exemple de felul cum largeste parafraza aceasta textul original : Bd. gr. 1970: sfirsitul Cuv. II, cap. 17 si cap. 18: «ca si nu se facd cele de pe urma ale lor mai rele decit cele dintii (Mt. 14, 45). Limanul se face pricinuitor al mintuirii si al primejdiilor. $i aceasta o cunosc cei ce navigheaz pe marea intele- Ms. 5 al Patriarhiei Rom.: «pentru ca sd nu se faci cele dupre urma ale lor mai rele decit cele dintti, C&ci linistea si scdparea la Minds- tire a calugarului pricinuieste min- tuire si cununj Ja cei ce sint cu fire buna si li se vad faptele. Dar la cei din Bibl. Acad. R.P.R. manuscrisele miscelanee cuprinzind si «Scara», sau parfi din ea: 2959, 163, 3543, 2569, 2315, 3318 etc,20 FILOCALIA gatoare. $j e o priveliste jalnica sa vezi pe cei ce au scdpat pe mare, ca s-au inecat in port». Ed. gr. 1970, cap. 1 si 2 din Cuv. XXII: «mindria este tagdduirea lui Dumnezeu, nascocirea dracilor, dis- pretuirea oamenilor, maica osindirii, nepoata laudelor, semnul nerodirii, izgonirea ajutorului lui Dumne- zeu, pricinuitoarea cdderilor, pricina indracirii, izvorul minici, usa fatar- niciei, intaritura dracilor, pazitoarea pacatelor, pricinuitoarea neindura- rii, necunoasterea milei, amarnicd bagatoare de seam&, neomenoasa judecatoare, potrivnica lui Dumne- zeu, raddcina hulei». ce se indaratnicesc si nu gindesc nici grijesc de certarea iadului si de necinste, acolo se inmulfesc pa- timile lor mai mult decit fiind in lume. Si aceasta o au cunoscut foarte bine corabierii cei vechi ai vietii calugaresti si ne-au insemnat cu multe feluti de mijlociri in car- file lor pentru ca nu cumva sa se sfarame corabia viefii noastre acolo unde nu nddéjduim. Caci multe co- rabii pierzindu-se in luciul furtunii scapa de primejdie, iar pe urma so- sind la liman si nepurtind grija a se lega si a se intadri cu anghire, se sfarama, care cu adevdrat este un lucru ciudat si un rau napraznic si o mare intristare, de care se indem- neaza a plinge neincetat cineva va- zind sp&rgindu-se corabia in mijlo- cul limanului, ceea ce s-au trecut sau suferit cele indelungate primej- dii in luciul marii». Ms. 5 al Patriarhiei Romane: «Cea de Dumnezeu urité mindrie este cu adevarat o lepddare de Dumnezeu gi de stapinia Lui. Caci aceasta face pre m&ret a se lepida de Dumnezeu sia zice cum c& bunatatile ce are nu le are de la Dumnezeu, ci de la dinsii. Aceasta este o aflare a dra- cilor, caci ei au aflat-o inaintea tu- ‘turor si s-au fncununat cu dinsa. Este ca o maicd ce n-are parerea de rau si pricina ce suge pre marire si pre lauda ca laptele din fifa. Este un semn al neroditorului suflet, da- partare a dumnezeiescului. ajutor si dapartare a sfintului dar, clatirea inimii, pricinuitoarea rautafilor, ca- derea intru cele necuvioase lucrari, izmenirea mindretei, izvorul miniei,INTRODUCERE 21 idolul faf4riei, intarirea celei indra- cesti lucrari, pazirea pdcatului, vraj- masa ispovedaniei, zid al neteme- rii, pesteré a nemilostivirii,. necu- noscaétoare a milostivirii, luator de seama strasnic celor straine, deapu- rurea impotrivitoriu lui Dumnezeu si slugilor Sale si gura de graire de rau si de hula», c) Din aceeasi perioadd dateaza ms. nr. 163 din Biblioteca Academiei Romane, copiat de ieromonahul Grigorie de la Mi- nastirea Cozia la anul 1765. Al doilea este ms. 3543 din ace- easi bibliotec&, datind din 1796. Amindoua sint copii ale unor traduceri dupa texte slavone. Ultimul provine de la MinAsti- rea Tigdnesti si cuprinde doar treptele IV, XXV si XXVIII, fiind copiat de monahia Micdonia. Un al doilea exemplar al acestui text, copiat de aceeasi monahie, se afli la Mindstirea Tiganesti. d) Ms. 2569 din Biblioteca Acad. Romane, din 1773, scris de monahul Rafael de la Mindstirea Horezu. e) Ms. 2315, aparjinind Bibliotecii Acad. Romane, din 1779, scris de ieromonahul Dorotei din Tara Romaneascé. f) Ms. 3318, aparfinind Bibliotecii Acad. Romane, din 1787, scris de ieromonahul Dorotei din Tara Romaneasca. g) Ms. 22 din Biblioteca Patriarhiei Romane, miscelaneu de la inceputul sec. XIX, cuprinde numai_o treapta (f. 72r — f. 75 v) si anume a XVIl-a, corespunzatoare cu a XVIII-a din textul publicat de Veniamin Costache si P. G. Dar cu nr. XVII e data aceasta treapta si in ed. gr. 1970. Dar traduceri ale «Scarii» din ruseste au continuat sa se facd pina in timpul nostru. I. P. S. Mitropolit Nicolae Corneanu zice: «Pina azi circulaé numeroase talmaciri, facute cele mai adesea dupa editia Sihdstriei Optina-Cozelesc si tiparité in Lavra Serghieva din Zagorsc. Mitropolitul Gurie Grosu, apoi, 19, Mitropolitul Nicolae Corneanu, art. cit., p. 153,,dupa Pr. D. Fecioru, art. cit., p. 451. Pentru manuscrisele din Biblioteca R.P.R., autorul citeaza pe G. Strempel, Copisti de manuscrise romdnesti pind la 1800, 1, Bucuresti, 1959, p. 200; iar pentru cele din Biblioteca Patriarhiei Romane, Pr. D. Fecioru, Catalogu] manuscriselor din Biblioteca Patriarhiei Romédne, in «Studii Teologice», 1960, nr. 5—6, p. 451 si 463.22 FILOCALIA plecind de la un text rus da in 1930 o prescurtare pe care a si imprimat-o» 79, Dintre aceste talmdciri am cunoscut pe cea din ms. 154 din Bibl. Patriarhiei Romane, tradus dupa traducerea rusa tiparita in ed. VI de Sihastria Optina-Cozelesc in tipografia Sfintul Ser- ghie, in 1901. Acest manuscris a fost scris la 1961 si 1962, in douad volume (vol. I in 219 pagini, vol. II in 112 pagini), la Casa Sanatoriala a Patriarhiei Romane de la Minastirea Dealu, de c&tre Protosinghelul Gherasim Negulescu, venit acolo de la Minastirea Cheia, fara indicatia traducadtorului din limba greaca in cea rusa si din cea rusaé in cea romana. Manuscrisul acesta este scris cu o literé frumoasa si in rinduri ordonate ca de tipar. Nu redd totdeauna destul de filed textul grec (ceea ce arata, poate, ca nici textul rus nu reda foarte fidel textul grec), dar se remarca prin caracterul modern, fluent si deplin inteligibil al frazei romanesti, desi cuvintele folosite sint cele ale limbii bisericesti traditionale, cu mici exceptii (ca de ex. expresia : propiu-zis, sau cuvintul : in special etc.). Traducerea romaneasca si cea rusé se vede ca au la baza textul paleogrec, dar scoliile date la urma tuturor «Cuvinte- lor» — scolii mai pujine ca in P. G. LXXXVIII — sint luate in parte din P. G. cit. — ceea ce autorul indica de fiecare daté — si in parte din traducerea in limba greac& noua a «Sca- tii», facutaé de ieromonahul Atanasie Criteanul, urmata de til- cuirile lui, si tiparité la Venetia Ja 1683. Dintre notele care nu sint luate din P. G. mentioném pe cea apreciabil de lunga Ja titlul Cuvintului VI, in care se dau dovezi istorice despre existenfa acelei «Mindstiri a pocdintei», in Tebaida Egiptului, (de ex. m&rturia fer. Ieronim) si se precizeaz& cd pentru aspri- mea canonului pe care il suportau acolo monahii cazuti in pacate grele nu trebuie invinuit proestosul, caéci acele canoane si le Juau de buna voie insisi calug&rii respectivi. La Cuvintul I, cap. 25 se da urm&toarea nota care nu e nici in P.G., nici in traducerea romaneasca publicaté de Veniamin Costache, nici in ed. gr. din 1970. «Un monah, scrie Rufin, adesea simtind miscarea miniei in mindstire, s-a hotarit s& mearga in pustie, pentru c& acolo cind nu va mai fi cu cine 20, Treptele «Scdrii» Cuviosului Ion Scdraru, Trad. si prescurtare de I. P. S, S, Mitropolitul Gurie, col. «Biblioteca crestinului drept credincios», nr. 19, 1938, 58 pag., la Nicolae, Mitropolitul Banatului, art. cit., p. 154, nota 26.INTRODUCERE 23 sa se certe din frdtime, aceasta s&-1 lase in liniste. Insé cind s-a departat intr-o pester s-a intimplat ca ulciorul dearindul se rasturna $i apoi se varsa. Aceasta il facea sd se minie. Si astfel vazu c& minia este in el insusi, nu in imprejurarile din afara. Drept aceea se intoarse in mindstire». Un fapt care trebuie remarcat este c& traducerea aceasta roméneasca, deci ca si cea greac& si cea rusd care stau la bazd, e impartita in capete ca in ed. gr. din 1970, care a folosit unele manuscrise din Mindstirea Dionisiu din Athos. Dar ca- petele in care se impart aceste doud versiuni nu au acelasi numar. O alta deosebire a textului acestuia de textul grec ed. 1970, este ca in cel din urma «Cuvintul catre Pastor» nu are o impartire in capitole, ci o imp&rtire in capete continpe pina la cap. 100, pe cind in textul grec care sta la baza ms. din Bibl. Patr. Romane nr. 154 se mentine impartirea in cele XV capitole, dar fiecare capitol e imparfit si in capete (de ex. capit. I, in cap. 1—11; capit. II, in cap. 1—23 etc.), cum nu e impartit in P.G. 24. 4) I. P. S. Mitropolit Corneanu mentioneazaé apoi urma- toarele traduceri ulterioare ale «Sc&rii» din limba greaca : a) «Cea dintii care ne este cunoscuté e reprezentaté de ms. nr. 3024 aflaétor in Biblioteca Academiei Romane. Tradu- cerea aceasta, terminata in 1775, apartine unui monah anonim si este facuté dupa versiunea neo-greacé a lui Atanasie al Cretei, asa dupa cum rezulta chiar din titlu». Dar aceasta ver- siune are Si scolii si aceste scolii au fost folosite si de textul rus tiparit la Optina, sau cel pufin de traducerea romaneasca a lui. b) O incercare «de a da o traducere pe cit se poate de fi- dela a «Scdrii» este cea a invafatului ieromonah Macarie de la Minastirea Cernica. Traducerea, insofita si de scolii, se vrea a fi «cuvint din cuvint, faré nici o prisosicioasdé adaugare si limpezire a mea»... Pentru o cit mai clara si exact redare a 21. In traducerea romdneasc& a textului rus, se spune ca in textul rus si neogrec, care-i sti la baz, se afla dup& Cuv. XIII, indicafia: «In gre- ceste ... in slavoneste triceasen-trepte, tremurici de trei ceasuri. In gre- ceste noua tred (trad. ?) 1692 e aplicat (folosit) cind se citeste ceasul I, III si VI». Dupa acest manuscris sau dupa vreun altul circuld si o seama de copii batute la masina. Una am vazut-o la Pdrintele Teromonah Iurascu de Ia Minastirea Antim.rz) FILOCALIA textului, cum si pentru imbogatirea scoliilor recurge la ver- siunea neo-greacé a lui Maxim Margunios din 1790» ”. Macarie a ispravit traducerea «Scarii» in anul 1782 si, fara s-o fi putut tipari, si-a copiat-o el insusi in citeva rinduri *. El dadea astfel Mindstirii Cernica, ce se reconstituia atunci sub staretul Gheorghe, temelia vietii ei ascetice. Biblioteca Aca- demiei Rom4ne poseda din acestea ms. nr. 1913 °*. Dar tradu- cerea aceasta a fost copiata si de altii, cum atesta ms. nr. 1901 din Bibl. Acad. Romane *, c) O.alt& traducere tot din greceste reprezinta continutul ms. nr, 2324 din Biblioteca Academiei Romane. Acesta e scris de Gheorghe Dascalul in 1787, pentru egumenu! Dosoftei de Ja Minastirea Cimpulung din Tara Romaneasca. 22. Nicolae, Mitropolitul Banatului, art. cit., p. 154, care citeazé la nota 27 pe Emile Legrand-Louis Petit, Hubert Pernot, Bibliographie Helle- nique des ouvrages par des grecs au dix-huitieme siécle, tom. IL, Paris, 1928, p. 195—196. 23. Nicolae, Mitropolitul Banatului, ibidem. I. P. S. Sa spune ca, ina- inte de traducerea «Scarii», Macarie a tradus «Scoliile», la 1785, citind pe Pr. D. Furtuna, Ucenicul Starefului Paisie fn Mindstirea Cernica si‘ Calda- rusani, Bucuresti, 1928, p. 66, 16. Credem c& mai trebuie cercetate manu- scrisele. Biblioteca Academiei Romane ms, 50 cuprinde o tilcuire a «Sco- liilor» la sase «Cuvint&ari» ale «Scarii» facutaé de Macarie Ieromonahul (si nu textul «Scarii»). $i manuscrisul dateazd traducerea intr-adevar din 1785, Dar probabil Macarie insusi si-a facut o copie la anul 1785 dupa o traducere de mai inainte. Manuscrisul dateazd din 1821. Pe foaia de titlu este scris: «Tilcuirile Sc&rii din elenie, tilcuite pre limba romdneasca de necuviosia sa Kir Macarie, jeromonahul, dascaJul Evangheliei 1785, august 4», Dar Scoliile tilewite de Macarie la cele gase «Cuvinte» sint ceva mai putin Ja numér, atit fata de cele din P.G., cit si fata de cele din traducerea lui Veniamin Cos- tache, care fn general da acelasi numar ca in P.G., dar sub multe din nu- mere da mai multe scolii (de ex.: La Cuv, VI, Macarie da numai trei scolii, dar in P.G. si la Veniamin Costache sint sapte scolii), Traducerea scoliilor la Macarie, nu corespunde nici ca text cu cele din P.G. si Veniamin Costache. Dar Macarie da si o tilcuire a Scoliilor la «Viafa» lui loan Sc&rarul, scrisé de Daniil din Raith, cum nu da PG. 24. Nicolae, Mitropolitul Banatului, ibid. Pandele Olteanu spune ca ms, 1905 nu e tot o traducere a lui Macarie dupa textul lui Margunios, ci o alta versiune (art. cit., p, 565, nota 94 25. Nicolae, Mitropelitul Banatului, ibidem, spune ca si ms. 58 din Biblioteca Patriarhiei Romane cuprinde aceasta traducere, si nu .numai Scoliile de care vorbim la nota 23,INTRODUCERE rs) d) I. P. S. Mitropolitul Nicolae Corneanu spune ca «aceste versiuni facute dupa textul grec au stat la baza «Scarii» ro- méanesti pe care a imprimat-o in anul 1814, in tiparnita Minas- tirii Neamf, un alt vestit Mitropolit al Moldovei, Veniamin Costache. El nu traduce, ci doar imbunatateste o traducere existenta, corectind-o» 76, Constatarea. aceasta trebuie pusi de acord cu ceea ce spune Mitropolitul Veniamin Costache, anume ca traducerea publicaté: de ela fost deosebit&é de cele pomenite inainte. Caci in «Cuvintul inainte», Mitropolitul Veniamin Costache gaseste nesatisfacdtoare toate traducerile de mai inainte si spune c& la stabilirea textului romanesc publicat de el s-a luat ca baz textul greco-latin tiparit (foarte probabil cel al lui M. Raderus, publicat ulterior in P.G.), dar el s-a indreptat dupa alte doud manuscrise cu textul «Sca- rij» in limba greaca veche. In plus el socoteste ca criticile ce s-ar indrepta impotriva textului publicat de el s-ar indrepta impotriva lui: «in cartea cea tiparité greco-latina; aflindu-se multe gresale si lipse si nepotriviri pre la multe locuri, si prin cuvinte si prin scolii, s-au,indreptat si s-au adaugat $i s-au im- plinit din celelalte doua scrise cu mana ellinesti care s-au uneltit (folosit) la télmacire impreun& cu cea tiparité (a lui Raderus, n.n), care pre la multe locuri ‘s-au aflat mai bine si intocma una ‘cu.alta».. Deci Veniamin Costache afirma ca ver- siunile din cele doué manuscrise grecesti folosite erau pe de o parte mai bune ca versiunea din P.G., pe de alta, consunau intru totul una cu alta, ceea ce i-a dat: ° asigurare ca textul din ele este foarte bun. .. «Acestea socotindu-le ‘noi ca btivesc spre oarecarea desco- perire si luminare spre intelegerea cartii si spre a nu fi noi prihdniti inaintea cititorilor celor cunoscdtori, cum .cdé am fi addugat de la noi ceva intre sfintele si de Dumnezeu insufla- tele scripturi ale Sfintului si Marelui Pdrinte, le-am addugat aicea (aceste informatii) la inceputul c&rtii, ca: sd‘stie fieste- carele din cetitori, cd cu toata amanuntimea si luare aminte s-au talmdcit cartea. Deci primiti-o pre dinsa cu dragoste, o prea iubifi cetitori, carea s-a ivit acum, nu ca: mai nainte intru imbrécaéminte proaste, intinate, murdare si straine, de tilmacitorii cei mai dé inainte (aci nu se refera numai la traducerea lui Varlaam n.n.) cu acestea imbracata fiind, ci intru ciucuri de aur imbracata, — . 26. Art. cit., p. 365.6 a FILOCALIA impodobitaé si impistritaé cu porfira ei cea fireascé, si ca un soare cu totul luminos si mult stralucit, fulgerindu-si infele- gerile noimelor sale prin limba noua lesne infeleasa si lepa- dindu-si toate inc&rcarile si intunecdrile si ne nemeririle cele ce ca niste nori intunecosi ii intuneca fireasca strdlucire si frumusetea cuvintelor ei». Unii cercetétori socotesc ca versiunile grecesti, de care spune Veniamin Costache ca s-ar fi folosit, ar fi fost aduse de la sfintul Munte Athos. Pe linga ele, Veniamin Costache ar fi folosit si unele versiuni neo-grecesti, ca de ex.: pe cea a lui Jeremia Sinaitul, aparuté la Venetia in 1774 2”. Un merit deosebit al versiunii tipaérite de Veniamin Cos- tache este ca pe de o parte ea cauta sd redea textul neparafra- zat si cit mai pur al «Scarii», pe de alta, ca adauga la sfirsitul fiecérui «Cuvint» un num&r mare de «scolii», care-] explicd si anume un numér cu mult mai mare decit cele din P. G. Dupa toaté probabilitatea, Veniamin Costache a luat aceste scolii din manuscrisele grecesti folosite. e) «O alta traducere facuté probabil si ea dupa originalul grec spre sfirsitul veacului XVIII apartine unuia din cei mai sirguinciosi traduc&tori romani ai vechii literaturi crestine. E vorba de Samufl Micu Clain (1745—1806). Acesta ne-a. lasat 27 titluri de traduceri din sfin{ii parinti, cuprinzind aproape 7500 pagini de manuscris, unele transcrise de 2—3 ori». In- tr-un manuscris miscelaneu, care confine mai multe scrieri filocalice, se cuprinde «traducerea uneia din treptele Scarii si este probabil ca Samui] Clain sa mai fi tradus si alte citeva trepte». Un manuscris provenit de la biblioteca din Blaj, sectia de manuscrise sub nr. 96, filele 160—169, confine «Cuvintul catre pastor» al lui Ioan Scararul *, f) O traducere a «Scérii» a mai facut J. P. S. Mitropolit Nicolae Corneanu al Banatului, din care a publicat biografia sfintului Ioan Scdrarul in revista «Biserica Bandteand», Timi- goara, an. VIII (1948), nr. 12—13, 28 martie, p. 3—6*. g) Am amintit si de traducerea facuté de Mitropolitul Tit Simedrea, dupa textul lui Raderus din P.G., retiparit de Pie- 27. E. Legrand-L. Petit-H. Pernot, op. cit., p. 195—196, dup& Nicolae, Mitropolitul Banatului, art. cit., p. 155. 28, Nicolae, Mitropolitul Banatului, art, cit., p. 156. 29, Idem, art. cit., p. 157, nota 42. Dar intr-o convorbire cu I. P. S. Sa, in care i-am pus intrebarea dacd nu am putea-o incadra in colectia «Filo- calia», ne-a réspuns c& incd nu e pusa Ja punct.INTRODUCERE 27 tro Trevisan la Torino, dar fara scolii. Traducerea aceasta am vazut-o. Ea se distinge prin remarcabile frumuseti literare, dar reda adeseori mai liber textul original si nu foloseste in mod consecvent termenii filocalici traditionali ai limbii romane, care e necesar sa fie pastrati, ca mijloace de comunicare intre cei ce practica nevointele recomandate de «Scara» si de scrie- rile filocalice in general, ca unii ce.s-au imprimat in uzanta acestei comunicéri. De aceea, nu ne-am putut hotari nici la o revizuire a aces- tei traduceri si la o incadrare a ei in colectia Filocaliei (cum nu ne-am hotdrit nici la simpla revizuire a altor traduceri) — lucru pe care de altfel nu ni-] puteam ingadui si ar fi implicat si o munca mai grea ca o noua traducere — ci am preferat sa purcedem la o traducere proprie, care era de altfel in bund parte fécuté cind am primit de la Parintele Arhim, Benedict Ghius pentru scurté vreme traducerea Mitropolitului Tit Sime- drea, sau cind am cunoscut manuscrisele altor traduceri mai noi (a celor din ruseste). In comparatie cu traducerea Mitropolitului Veniamin Cos- tache, care e fidela textului original pina si in asezarea cu- vintelor in fraza romaneasca intocmai ca in fraza greceascé — ceea ce face acest text foarte greu de inteles pentru cititorul de azi — si in comparatie cu traducerea mitropolitului Tit Simedrea, care, cum am spus, nu e totdeauna destul de fidela textului originar, ne-am silit sé dam o traducere pe de o parte cit mai fidela textului originar, pe de alta, intr-o frazi roma- neasc& conforma sintaxei de azi a limbii romane, insa in ace- lasi timp intr-o terminologie cit mai traditional filocalica. Aceasta, si pentru a pdstra unitatea de stil a intregii Filocalii roméanesti. Desigur, nu pretindem sa fi izbutit nici noi sé dam o traducere cu totul fidelaé a «Scdrii». Bogdtia de sensuri a fiecdrui cuvint, sau densitatea cuprinsului fiecérei fraze, fac posibile si chiar inevitabile diferite moduri de a le traduce, care sint pind la un grad tot atitea interpretéri. Dar speram ca dintre aceste moduri variate de traduceri posibile, am ales pe unul din cele mai fidele cu putinta textului original. Am preferat sé facem o noua traducere si pentru faptul ca am avut Ja indemina un text grec publicat in 1970 de casa «Astir» din Atena, care e o reeditare a textului: publicat la 1883 de Sofronie Pustnicul in tipografia Vretos din Constan- tinopol pe baza mai multor manuscrise din Minastirea Dioni- siu din Athos, care avea ca text paralel parafraza «Scarii»2 FILOCALIA facuté de Ieremia Sinaitul din Creta, aparuté prima data la 1774 la Venetia, pe care, dupa afirmatia lui E. Legrand, a folo- sit-o $i Veniamin Costache..Am folosit textul paleogrec publi- cat la 1883 de Sofronie Pustnicul si reeditat in 1970 la Atena, fara parafraza lui Ieremia Sinaitul, pentru ca, fiind stabilit pe baza mai multor manuscrise din MinAstirea Dionisiu din Athos, si dind la margine, unde e cazul, si variantele deosebite de cele alese in text, am socotit-o mai apropiaté de textul origi- nar al «Scarii». Pe ling&é aceea, am facut traducerea dupa ed. greacaé din 1970 si pentru faptul ca in ea «Cuvintele» sint im- partite in capete, fapt care poate face mai usor de identificat diferitele citari ce se vor face din ea. Am consultat ins& si tex- tul din P. G. Cc Scoliile la «Scara» si la textul pe care l-am tradus si incadrat in colecfia prezenta a Filocaliei romaénesti Cu scoliilé la «Scara» s-a ocupat Ia noi I. P. S. Mitropolit Nicolae, al Banatului 2°», Datorité scurtimii lapidare a unor sentinfe ale «Scarii» si bogdfiei lor de intelesuri, sau indicdrii prin simple aluzii a unor evenimente biblice, sau folosirii unor simboale cunoscute numai cititorilor din apropierea autorului, s-a ivit foarte de timpuriu trebuinta explicarii lor prin scolii, lucru care s-a facut si cu alte scrieri ale sfintilor parinti. Inca Ioan, egumenul de Raith, care a cerut lui Ioan Sinaitul sd alcdtuiascé aceasta scriere, a sim{it trebuinja s& scrie un comentariu la ea, probabil folosindu-se si de convorbirile cu autorul «Scarii» Citeva sute de ani mai tirziu, Mitropolitul Ilie al Cretei, traitor in jum&tatea a doua a sec. XI si la inceputul sec. XII, cunoscut prin comentariile sale la cuvintarile sfintului Gri- gorie de Nazianz si prin alte scrieri, a scris o intinsé opera 29d. Nicolaé Corneanu, Contribufia Scoliastilor ja infelegerea «Scdrii» Sfintului Ioan Climax, in Rev. «Mitropolia Motdovet si Sucevei», nr. 8—9, august—sept. 1957, p. 602-—606. 30. Publicat pind acum numai in latineste. in P.G. 88, 1211—1248,INTRODUCERE 29 cuprinzind comentarii la «Scara» *!, Ea a raémas pind azi aproa- pe in intregime inedité. Numai unele extrase din ea sint date ca scolii la sfirsitul diferitelor «Cuvinte» ale «Scarii». Opera aceasta se cuprinde in intregime in ms. Pluteus IX, cod. XI din Florenfa (sec. XII), in cod. Marcian 128—130 din Venetia (sec. XIV), in cod, 868, fond grec, din Biblioteca Nationala din Paris si in cod. Coisl. 87—89 din aceeasi biblioteca. Cele mai multe scolii Ja «Scara» apartin ins& unor anonimi. Mai toli.copistii si traduc&torii «Scarii» au adaus scoliile lor. Adeseori aceste scolii au constat din extrase din diferiti.pa- rinfi bisericesti ca : sfintul Diadoch al Foticeii, Isaia Pustnicul, Evagrie, sfintul Ioan Gura de Aur, sfintul Vasile cel Mare si sfintii: Maxim Marturisitorul, Isaac Sirul, Marcu Ascetul, Gri- gorie Teologul, Grigorie de Nyssa, etc. O minufioasa cercetare a scoliilor, care nu se prezintd ca extrase. din parintii amintif{i, a intreprins bizantinologul Erik Petersen *. El a indicat sursa citorva zeci din aceste scolii *. In edifia prezenté a «Scdrii» intr-o traducere proprie, n-am folosit nici toaté mulfimea de scolii pe care le are in plus editia lui Veniamin Costache faté de cea din P. G., nici toate scoliile din P. G. Am omis acele scolii din P. G. care nu repre- zinta lamuriri directe ale expresiilor din text Ja care se refera si multe din sirul de scolii care repeta in edifia lui. Veniamin Costache aceleasi lamuriri din mai multi sfinti parinti la ace- leasi expresii-din text. Din lipsa de timp n-am cdutat sa identi- ficaém totdeauna scoliile date sub numele unor parinti, locurile de unde sint luate, Multe din ele se afla in scrierile publicate in volumele anterioare ale Filocaliei prezente si cititorii le pot afla cu usurinta. In schimbul scoliilor omise din cele doua izvoare amintite, am adaugat unele din scoliile deosebite din ed. greaca din 1970, sau din cele cu forma pufin deosebita pe care o au in aceea 31, Cu Mitropolitul Die Cretanul s-au ocupat: A. d'Andilly, Echelle Sainte ou Les degrés pour monter au ciel, par S, Jean Climaque, Paris, 1867; Albertus Jahnius, Eliae Metropolitae Cretae Commentarii in S. Gre- gorii Nazianzeni Orationes XIX, ed. P.G. 36, 745—755 si S. Salaville, art. Elie de Crete, in: Dictionaire de Théologie Catholique, t. 1V, 2 (Paris, 1924), col. 2331—2333, 32, Erik Petersen, Zu griechischen Asketikern {IIl): Scholien zu Jo- hannes Climax, in rev. Byzantinisch-Neugriechische Jahrbiicher hrsgb. von Nicos A. Bees, IX Band, 1—2 (Doppel) Heft 1932, Athen, p. 45—5t. 33. I. P. S. Nicolae Corneanu, art. cil., p, 694.3» FILOCALIA scoliile din P. G. In plus am adaugat multe explicari proprii, fie in continuarea scoliilor luate din P. G., din Veniamin Cos- tache si ed. gr. 1970, fie in mod independent de acelea, la alte expresii din text. Sint comentarii prin care am incercat sa fa- cem gindirea «Sc&rii» accesibil4 modului de intelegere si de vorbire al credinciosilor de azi. Scoliile luate din P, G. le-am introdus si terminat prin semnele citafiunii. Pe cele din Veniamin Costache si ed. 1970, la fel, plus indicarea unuia sau altuia din aceste izvoare, Explicdrile noastre nu sint in- cadrate in semnele citatiunii. * Precum se vede «Introducerea» de fata e departe de a fi re- zolvat multimea de probleme pe care le pune istoria copierilor, traducerilor, parafrazelor «Sc&rii» in diferite limbi si mai ales in cea romana si a scoliilor folosite in mod diferit in unele din ele, Rezolvarea multelor probleme ale raporturilor dintre diferite traduceri si parafraze intre ele si cu textul original cere timp indelungat, pentru ca ea necesita studierea fiecdrui manuscris in parte. Dar tema aceasta nu intra in preocuparea «Introducerii» noastre, pentru ci nu e Jegataé in mod necesar de interesul care ne-a condus Ja traducerea si la publicarea «Scérii» in colectia prezenté a Filocaliei romanesti. Noi am voit doar sa ardtam in aceasta «Introducere» cit de mare a fost interesul care s-a acordat «Scarii» in viafa duhovniceasca a calugarilor si credinciosilor romani, ca si in cea a calugari- lor si credinciosilor ortodocsi de pretutindeni.INAINTE-PRIVIRE A SFINTEI «SCARI» Bine a socotit cel ce ne-a infatisat noua urcusul deopotriva cu virsta cea dupa trup a lui Hristos. Caci ne-a alcatuit o scara a desavirsirii inchipuind cei treizeci de ani ai Lui. Pentru ca, ajungind si noi la aceasta virstaé deplina a desavirsirii, ne vom afla ca cei ce am implinit cu adevarat toaté legea si nu vom mai cddea. Iar cel ce n-a ajuns este inc& prunc si nu se va afla primit de intreaga marturie a inimii. Dar noi am socotit ca e de trebuinta ca, inainte de insirarea acestor treizeci de trepte ale «Sc&rii» intelegdtoare si dumnezeiesti, si asezam viata prea inteleptului ei alcdtuitor. Aceasta, pentru ca vazind ostenelile lui, sé nu citim cu neincredere cele scrise. Apoi punind inaintea scrierii si sfintele epistole ale sfintului parinte care a poruncit-o si a celui ce a intocmit-o, vom incepe «Cu- vintele» din ea. Viata pe scurt a celui cu adevdrat intru sfinti, Ava Ioan, egumenul sfintului Munte Sinai, numit Scolasticul, scrisé de monahul Daniil din Raith * Nu pot spune in deplind cunostin{a si in chip sigur care este cetatea care l-a odraslit si crescut pe dumnezeiescul bar- bat inainte de petrecerea lui inchinata luptei si nevointei. Dar pe cea care il gazduieste acum si-l hraneste cu ambrosie, ne-a facut-o cunoscuté marele apostol Pavel. Caci vietuieste 34. Traducem aceasta «Viaja» dupa ed. gr. din 1970, din care unele fraze sint putin deosebite de cele din P.G. Edijia din 1970 e dupa un ma- nuscris din Minastirea Dionisiu din Athos, In schimb ea are scolii, cum nu are textul din P.G. Trad. rom. Veniamin Costache are si ea scolii. Apoi numai cea din P.G. si cea a lui Veniamin Costache spun ca e scris& de Daniil,32 FILOCALIA si el negresit in acel Ierusalim ceresc, in care se afla Biserica celor intii nascufi (Evr. 12, 23), «a caror petrecere este in ceruri» (Fil. 3, 20). Acolo sdturindu-se * cu o simtire nemate- riala de cele de care nimeni nu se poate satura si privind fru- musetile nevazute, primeste radsplatile vrednice ale sudorilor. Si primind acolo ca mostenire darul neostenelii pentru oste- neli, petrece cu cei de acolo, «al cdror picior este de acum intru dreptater (Ps. 25, 12). Dar cum a dobindit aceasta fericire pururea pomenitul, 0 voiu spune acum. Acesta, aflindu-se in al sasesprezecelea an cu virsta tru- pului s-a adus pe sine jertfa bine placuta si primita lui Hristos in Muntele Sinai. Si luind jugul calugariei e indrumat si ca- lduzit prin petrecerea in acest loc vazut, spre nevazutul Dum- nezeu. Si a imbratisat instrainarea ca pe o ocrotitoare a tine- relor intelegdtoare **, Jar prin ea, lepadind toaté indrézneala nécuviincioasa, si insusindu-si smerenia cuviincioasd, a alun- gat de la intrare, de la sine, pe dracul care sddeste pdrerea de sine si credinta in sine. Si plecindu-si grumazul’si tncre- dintindu-se in Domnul parintelui care ]-a primit ca unui prea bun cirmaci, a strabatut fara primejdie furtuna scurta si grea a vietii. Astfel a murit cu desavirsire lumii si voilor sale si a avut sufletul ca necuvintator si lipsit de voin{aé $i cu totul izbavit de insusirea naturala*’, desi cistigase infelepciunea cea de toate felurile din afara, inainte de aceasta simplitate cea cereasca 8, Astfel petrecind nouasprezece ani si impodobindu-se cu roadele fericitei supuneri, dup& ce sfintul batrin, care l-a in- drumat a trecut din viata aceasta, iese si e] la stadionul linis- lirii, avind in miini ca niste arme puternice dumnezeiestile 35. Traducerea lui V. Costache: «Saturarea celor nematerialnici e 0 simtire duhovniceascaé, care are puterea cea vazitoare, precum luming ochilor trupesti, a celor ce au in ele lumina sensibfla. Vederéa este cunos- tinta infelegdtoare». (Multe din scoliile la «Viat&é» le dim din traducerea V: Costache). 36. «Tinerele inteleg&toare sint stdrile sufletesti pe care strainatatea le stie pazi inchise in casa sa ca pe niste fiice ale sale, ascunse si nima- nui cunoscute. Bine a numit deci strainatatea ocrotitoare, ca pe una-ce e pazitoare a virtutilor». 37. «fnsusire naturald numeste lucrarea sufletului, sau a voi aceasta gi aceea». 38. «E de mirare, zice; cum, partas fiind acesta de intelepciunea din afara, se supune unui invafator simplu si neinvafat».INTRODUCERE 33 rug&ciuni ale aceluia, spre surparea intariturilor satanice. Lu- indu-si locul luptei sale cam la cinci mile de Minastire (numele lui era Thola) a petrecut acolo patruzeci de ani fara pregetare, arzind de un foc fierbinte si de dragoste fafjé de Dumnezeu. Dar cine ar putea s& fac&é cunoscute si sa laude prin cuvinte ostenelile purtate de el acolo? Cum s-ar putea face ardtate acestea, odata ce toata osteneala lui se sddea in chip nevazut si fara martori ? Dar s-auzim, cu toate acestea, petrecerea prea cuviosului din citeva semne si mici aratari. Minca din toate cite sint ingaduite de fagaduinta cdluga- reascd, dar foarte putin, ca sd surpe si prin aceasta in chip prea intelept ingimfarea si cornul inchipuirii de sine. Prin putinadtate infrina si strimtora in tot felul pe stapinul pintece cel atit de furios, strigindu-i: taci, taci! Jar prin impartdsirea din toate, robea pe tirana slavé desarté*. Pe lingé aceea, stingea, prin singuratate si prin neinsofirea cu alte persoane, vdpaia cuptorului acesta, incit a prefacut pina la sfirsit jarul ei in cenusa si a potolit-o cu totul. Jar de inchinarea la idoli fugea barbatescul cuvios cu barbatie, prin mila lui Dumnezeu si prin pufindtatea celor trebuincioase “”. Iar moartea de fie- care ceas a sufletului si molesirea, o inlétura impungind-o prin boldul morfii‘!, Si legdtura intristarii o deznoda prin omori- rea impatimirii, sau poate prin simtirea celor nemateriale *. Inainte de aceasta omorise tirania miniei prin sulita ascultérii. 39. «A minca cineva din toate cele puse inainte si a bea din cele tur- nate, multumind lui Dumnezeu, nicidecum nu e protivnic dreptarului cu- nostinjei, Ca toate sint bune foarte. lar a se departa cu dragoste de cele duici si multe, este un lucru de dreapta-socoteala si cunostinta. Si dra- gostea nu ne va lasa sd deféimim pe cele dulci ce sint de fata, daca nu vom gusta din dulceaja Jui Dumnezeu deplin intru toata simjirea». 40. «Numeste inchinare la idoli, iubirea de arginfi, sau iubirea de minc&ri gustoase, din care se nasle invoirea cu patimile, sau si visurile lar de aceasta se poate pazi cineva numai cu mila lui Dumnezeu». Al. «Moartea de fiecare ceas este trinddvia, care se apropie de calu- gar in fiecare ceas. Pe aceasta o numeste moartea de fiecare ceas, si mo- leseala si slabanogire. Pe aceasta omorind-o cu acul gindului la moarte, invie sufletul stirnindu-] spre implinirea sirguincioasé a poruncilor dum- nezeiesti». 42, «lmpatimirea faté de ceva este moarte. Si aceasta se risipeste dacd se instapineste o alta dragoste mai mare. Iar prin omorirea impatimirii, sau si prin simfirea celor nemateriale, se dezleag& legdtura intrista 3 — Filocalia vol. 1X4 FILOCALIA lar prin neiesirea din chilie si prin nerostirea cuvintului, a omorit lipitoarea slavei desarte, cea asemenea paianjenului *. Si incé ce? Biruinfa asupra celei de a opta ** a fost cura- tirea cea mai deplina de mindria protivnicé lui Dumnezeu. De la aceasta a inceput acest Veseliil 4* prin ascultare, zidi- fea lui fiind desdvirsité de Domnul Ierusalimului ceresc, prin venirea Sa si prin indlfarea smereniei lui impotriva aceleia. Caci fara Acesta nu va fi infrint diavolul si toata oastea lui. Unde voi pune, in impletitura de fafé a cununei lui, izvo- rul lacrimilor lui? C&ci acesta e un lucru care nu se afla la multi. Locul de lucrare a acestora se afld inca si acum; e 0 pestera foarte mica, asezaté la un ultim picior de munte, atit de departe de chilia lui si a oricdrei alte chilii, cit s& poata inchide urechile pentru slava desart&, dar s4 ajunga prin tin- guire si prin chemarile din ea si prin celelalte de felul acesta pina la cer, precum se cuvine sa fie celor ce se impung cu su- life si cu fierul de ars $i celor ce se lipsesc de ochi “* 43, «Prin lipitoarea slavei desarte in chipul paianjenului injelege slava desarta insasi. Caci precum aceea suge, fara s& se sature, singele trupurilor, aga si ea suge virtutea si cunostin{ta». Alta: «Paianjenul isi in- tinde mrejele sale subfiri si prinde mustele cele neputincioase. Dar daca ceva din cele mai mari cade in ele, se rup. Asa si slava desartaé: intin- zindu-se, pe toli cei cu cugetele slabe fi biruieste; iar pe cei tari cu cu- getul si sdnatosi la minte, nu poate sa-i biruiascd, ci mai virtos aceia o Tup pe ea si zboara Ja cer». 44. «Prin a opta infelege mindria. Caci a fost asezaté ca a opta patima de catre parinti, intre cele opt ginduri sau patimi. Iar biruinfa cea mai din virf a mindriei a socotit curatia sau nepdtimirea, care se infaptuieste prin ascultare si prin salasluirea Sfintului Duh. fnainte de ea a pus: instrai- narea, apoi infrinarea, pe urma retinerea de la licomia pintecelui, de la trindavie, de la finerea minte a rdului, de la nepatimire si de la slava desarta. 45. «Precum Veseliil, facind cortul prin raébdare, a saldsluit intru din- sul pe Dumnezeu, ca sé dea raspunsuri, aga si acesta impodobindu-si sufle- tul sdu si facindu-si trupul luminos, s-a arétat pe sine locas prea frumos al Sfintului Duh», Cunoastem ci Dumnezeu S-a sAlasluit in noi, cind auzim raspunsul Lui la rugdciunea noastré, sau apelul Lui la raspunsul nostru prin viata placuta Lui, in constiinfa noastra. 46. Ca un aspru nevoitor staétea intr-o pestera intunecaté, ca si nu poaté vedea nici o frumusete si ca strigétele de durere de pe urma impun- saturilor sale, s& nu fie auzite de nimeni, ca sa-i aduca slava desarta, ci numai de Dumnezeu din cer.INTRODUCERE 35 De somn se impartasea numai atita cit sé nu se vatéme firea minfii prin priveghere. lar inainte de culcare se ruga mult si alctuia scrieri. Numai aceasta ii era friu al trindaviei. In- colo tot drumul lui era rugdciunea neincetatd si dragostea ne- inchipuita de Dumnezeu. Pe Acesta si-L inchipuia noaptea si ziua in oglinda curaté a neprihanirii, nevrind s& se sature de aceasta niciodaté, sau mai bine $i mai potrivit zicind, neputind. Imboldit de rivna acestui purtator-de-Dumnezeu p§rinte, un oarecare dintre cei ce traéiau viata singuraticaé, cu numele Moise, il rugé mult, folosindu-se de muitele mijlociri ale pa- rintilor, s&-i fie ucenic si sd fie pova{uit de el in adevarata filozofie 47, Silit fiind de rugdmintile lui, fericitul i] lua la el. Si odaté poruncindu-i sfintul pdrinte si aducaé dintr-un loc ro- ditor niste pémint pentru cultivarea legumelor, ajungind Moise la locul ce i s-a spus a implinit fara pregetare ceea ce i s-a po- runcit. Dar fiind timpul amiezei depline si vapaia cea mai arza- toare infierbintind locul ca un cuptor (c&ci era cea din urma dintre luni) 4*,Moise fiind prins de moleseala si obosit de greu- tate, gindi sa se odihneasca putin. Deci asezindu-se sub o pia- tra foarte mare, adormi. Dar iubitorul-de-oameni Dumnezeu, nevrind s& lase pe robii Sai sA se piarda prin ceva, iar Moise fiind pe cale s& se primejduiasca, veni in ajutorul lui. Si voi spune indatéd cum: Acest mare parinte al nostru Ioan, petrecind in chilie ca de obicei, si ocupindu-se cu Dumnezeu, fu prins el insusi de o afipire foarte usoaré. Si in aceasté stare vede pe cineva cu chip cuvios trezindu-1 pe el si zicindu-i: «loane, cum dormi fara grija, iar Moise se aflé in primejdie?» Deci trezindu-se acesta repede se inarmaé indaté cu rugdciunea pentru ucenic. Apoi venind acela catre seara, |-a intrebat de nu cumva i s-a intimplat vreun lucru rau sau de deznadejde. Jar acela zise: «O piatré foarte mare era s& se rostogoleascd peste mine si sa ma zdrobeascé, pe cind dormeam adinc sub ea, de nu m-as fi sculat din acest loc cu o saritura graébita parindu-mi-se ca aud glasul tau. Si indaté am vazut piatra aceea desprinzin- du-se si cézind la pamint». Dar acela, smerit cu adevarat la cuget, nu i-a descoperit ucenicului nimic din cele vazute, ci 47, Viaja calugareasc& se numea filozofie, adic& iubire de intelep- ciune, pentru c& era o invafatura si o practicd prin care monahul isi con- ducea fdptura la desdvirsire si la cunostinta adevdratad si la fericirea vesnica. 48. Adica luna august.36 FILOCALIA mulfumi lui Dumnezeu cu strigdri ascunse si cu silinte si cu dragoste, Acest om al Jui Dumnezeu era si un doftor al ranelor nea- ratate. Un cdlugar oarecare, cu numele Isaac, apdsat cu tarie de povara dracului iubirii de trup si nestiind ce sé facé de des- curajarea care il cuprinsese din toate partile, veni alergind la acest mare barbat si-i facu cunoscut cu tinguire si cu la- crimj razboiul dindéuntru. Dumnezeiescul parinte, minunindu-se de credinta si de smerenia aceluia, ii zise: «Sa stam, frate, amindoi la rugéciune, si féré indoialaé bunul si milostivul Dumnezeu nu va trece cu vederea cererea noastra». Aceasta facindu-se, inca neispravindu-se rugdéciunea, ci cel chinuit sezind inc& cu fata la pamint, Dumnezeu implini voia robului sdu, ca sd arate pe proorocul David spunind si in aceasta adevarul (Ps. 144, 20). Si sarpele trupului fugi, biciuit de Joviturile rug&ciunii, iar bolnavul, vazindu-se pe sine de acum sana&tos si neturburat, se minuna si indlfa multumire lui Dum- nezeu, Celui ce a sldvit pe robul Sau, impreuna cu robul slavit de El. Pururea pomenitul parinte, folosindu-se cu bogatie de cu- vintul harului catre cei de fata, si dind drumu! din sine in chip imbelsugat riurilor de invafatura, unii oameni rai, im- pinsi de pizma si luptindu-se s& opreasc& folosul cel mare al ei, i] numeau vorbaret si flecar 4. Dar acesta, stiind ca toate le poate in Hristos cel ce-] intdéreste pe el si voind sa invete nu numai prin cuvint pe cei ce veneau la el spre folosirea lor, ci cu mult mai mult prin taécere si prin intelepciunea (filozofia) 49. A sfintului Maxim: «Supararea celui pizmas cu greu o vei potoli. Caci el socoteste primejdie (pentru el) ceea ce pizmuieste in tine. Si nu © pofi potoli altfel, decit ascunzind ceea ce pizmuieste. Dar daca aceasta fl suparé numai pe el, dar pe multi ii foloseste, pe care parte o vei dis- prejui? Trebuie sé prefuiesti mai mult folosul celor multi si deci s& faci tot ce poti, si nu te lenevesti, nici si te lagi biruit de rautatea patimii, fiindca astfel nu patimii, ci celui ce patimeste ii slujesti. Dar foloseste-te si de smerita cugetare, ca in toaté vremea si locul si lucrul sa dai intiie- tate celui ce te vorbeste de rau. Iar pizma ta poji si o potolesti, daca te bucuri impreuna cu cel pizmuit de tine, de toate de care se bucura el $i te intristezi de cele de care se intristeazi el. Astfel implinim cuvintul apostolului : «S& ne bucuram cu cei ce se bucurd si sé plingem cu cei ce pling». Alta, a sfintului Talasie: «Mintea cea pizmasd4 e orbitaé de Domnul, c&ci se intristeazi pe nedrept de bundt&tile aproapelui».INTRODUCERE 37 din fapte, curma, potrivit cu ceea ce s-a scris, pricina celor ce-céutau pricina ; si ticea pentru o vreme, oprind continuarea riului de miere al cuvintului de invataéturé. Socotea cd-i mai bine sa pagubeasca putin pe iubitorii celor bune, pe care poate ii va folosi si prin tacere, decit sa atife si mai mult pe acei ju- dec&tori nerecunoscatori $i s&-i infurie spre raéutate. Prin a- ceasta si aceia, rusinindu-se de chipul ingdduitor $i mdsurat al barbatului si cunoscind ce izvor de folosin}aé au astupat si de cité paguba s-au facut pricinuitori tuturor, s-au preschimbat in rug&tori pe lingéd barbat si-i cereau impreuné cu altii cuvint de invatétura ca sA nu se pagubeasca din pricina t&cerii lui cei ce céutau mintuirea cea din cuvinte. Deci asculta indata cel ce nu invatase s4 se impotriveasca si iarasi revenea la lucra- rea de mai inainte. Astfel minunindu-se de el tofi impreunad, ca de unul ce-i intrecea pe tofi in toate cele bune, ca de un oarecare nou Moise aparut, cei ce au cunoscut prin cercare acestea, |-au ri- dicat cu sila la conducerea fratilor, indltind asa zicind, fa- clia in sfesnicul povatuitor. Si nu si-au vazut n&édejdile des- minfjite, caéci urcaé si el pe munte si intra in intunerecul nestra- ba&tut, primind legiuirea si vederea de Dumnezeu intiparita, in care urca prin trepte intelegdtoare. Si deschide gura cuvin- tului lui Dumnezeu si, atrégind duhul, a scos cuvint bun din vistieria cea bund a inimii. Astfel ajunge la hotarul vietii pamintesti in povadfuirea israelitilor monahi, facindu-se numai in aceasta neasemenea lui Moise, ca intra in chip neindoielnic in Ierusalimul cel de sus. Caci acela, nu stiu cum, n-a ajuns la cel de jos. Despre cele spuse dau marturie toti cei ce s-au bucurat prin el de cuvintele Duhului. Caci mulfi s-au mintuit si se mai mintuie si acum incaé. Dar ce] mai bun martor al mintuirii si intelepciu- nii acelui infelept este nou] David *°, Martor este si bunul nos- tru pastor Ioan *!, de care rugat fiind marele barbat, a coborit Ja noi cu gindirea si ne-a araétat noud ca un alt vazdtor de Dumnezeu tablele lui scrise de Dumnezeu, care cuprind in afard invafdturi despre fapte, iar inéuntru cele despre vederea lui Dumnezeu. 50. Nu se stie cine este acesta. Traducerea V. Costache are in fraza un plus: «de care ne este cuvintul». Poate autorul acestei «Vieti» se gin- deste la cel ce i-a dat datele «Vietii». 51. Acesta trebuie s& fie Ioan, egumenul Raithului, care 1-a rugat pe Joan Sinaitul sa scrie «Scara».38 FILOCALIA Despre Ava Ioan, egumenul Muntelui Sinai, sau Scadrarul Venind odaté Ava Martirie si Ava Ioan la marele Anas- tasie si vazindu-i acesta pe ei, a zis lui Ava Martirie: «Spu- ne-mi Ava Martirie, de unde este tinarul acesta? Si cine l-a tuns pe el?» Tar acesta ii zise: «Este robul tau, parinte, si eu l-am tuns pe el». Si-i zice lui: «Vai, Ava Martirie, cine fi-a spus c& ai tuns pe Ava Muntelui Sinai?» Si n-a minfit sfintul. Céci dupé patruzeci de ani a ajuns egumenu! nostru. lardsi alté daté, luind pe acelasi Ioan, povatuitorul lui, Ava Martirie s-a dus la marele Joan Savaitul, care petrecea atunci in pustiu] Gudda. Cind i-a vdzut pe ei batrinul, sculindu-se a luat apa si a spdlat picioarele lui Ava Ioan si i-a sdrutat mina. lar lui Ava Martirie nu i-a spalat picioarele. Intrebin- du-] ucenicul lui, Stefan, de ce a facut asa, fi zise lui: «Crede, fiule, cine este tindrul, nu stiu. Dar stiu ci am primit pe egu- menul Muntelui Sinai si am spalat picioarele egumenului». Dar si Ava Stratighie, in ziua in care a fost tuns Ava Ioan, avind doudzeci de ani, a prezis despre el cad va fi mare stea. S-a in- timplat ca indaté ce a ajuns el egumenul nostru, intrind aci gase sute de straini, in vreme ce sedeau ei si mincau, se vedea un oarecare om tuns scurt si imbracat in chip iudaic cu un giulgiu, alergind pretutindeni si poruncind bucdtarilor, econo- milor, chelarilor si celorlalti slujitori. Dupa ce a plecat mul- timea, sezind slujitorii la mincare, cautaré pe cel ce alerga pretutindeni si poruncea, si nu l-au aflat. Atunci robul lui Dumnezeu, cuviosul périntele nostru, Ioan ne zise: «lasati-l, Domnul Moise n-a facut un lucru strain, slujind in acest loc al sau». Epistola lui Ava Ioan, egumenul Minastirii Raith, catre Ioan, minunatul egumen al Muntelui Sinai, numit Scolasticul, iar mai pe urma, dupa scrierea lui, Scdrarul Prea minunatului si intocmai-cu-ingerii parintelui parinti- lor si inv&taétorul Celui Prea Inalt, pacatosul Ioan, egumenul Minastirii Raith, bucurie. Cunoscind noi, smerifii, ascultarea ta faré alegere si mai presus de toate in Domnul, impodobita cu toate virtutile, si mai ales trebuinta de a face spre cistig talantul adevérului, dat tie de Dumnezeu, ne folosim de aceasta trebuinté, avind in minte ce s-a scris: «intreab& pe parintele tau si-ti va spuneINTRODUCERE 39 tie» (A doua lege 32, 7). De aceea, cédem, prin scrisoarea aceasta a noastra, la tine, ca la parintele de obste al tuturor si ca la unul mai batrin ca toti in nevointa si pricepere si ca la invatatorul cel mai bun si rugém coroana virtufilor tale, sé ne trimifi noua, celor neinvafati, cele ce le-ai privit asemenea lui Moise cel de odinioara, care a vazut pe Dumnezeu in acel munte, ca cinstita ta scriere trimisa noua de tine sé o punem ca niste table scrise de Dumnezeu inaintea noului Israel, adicd a celor iesiti de curind din Egiptul si din marea gindita cu mintea, Precum deci, folosindu-te, ca de un toiag, de limba ta de- Dumnezeu-cuvintatoare, ai facut in mare minuni, asa si acum nu nesocoti rugdciunea noastra, ca sa asterni, ca un adevarat mare invatator, faré preget si in chip limpede pe hirtie, dupa o buna rinduiala, datoriile vietii cdlugaresti, spre mintuirea celor ce au ales aceasta ingereascé viefuire. Nu socoti lin- gusire ceva din cele spuse de noi, ci intelege-o ca ceea ce e vazut, gindit si spus in chip vadit de toti: De aceea sintem incredinjati in Domnul c& vom primi si imbratisa curind cele cinstite si nddajduite de noi, scrise in table, care sé caélau- _zeasca cu adevarat pe cei ce voiesc sa le urmeze fara ratacire gi sd le fie ca o scaré rezemata pe portile cerului, care sd-i urce pe cei ce voiesc, nevatamafi si fara pagubire, ajutindu-i sé treacé neimpiedicati peste duhurile raului si peste stapi- nitorii lumesti ai intunericului si peste cépeteniile vazduhului. C&ci daca Iacov, pastor de oi fiind, a avut o astfel de vedere in chip de scara, cu cit mai mult intii-statatorul oilor cuvin- tétoare nu ar putea arata tuturor nu numai intr-o vedere, ci si in adevar, un urcus nerataécitor spre Dumnezeu ? Epistola de raspuns. Ioan, lui Ioan, bucurie Am primit cinstita ta scrisoare, mai bine zis indemnul si porunca ta mai presus de puterea noastra, dar potrivita cu viata ta cuvioasa si nepatimitoare si cu inima ta curata si sme- rita, pe care ne-ai trimis-o noua celor saraci si lipsiti de vir- tuti. Caci era cu adevarat potrivit tie si sfintului téu suflet sa ceri de la noi, cei neinvatati atit in cuvint cit si in fapte, cuvint de invafaéturé si sfatuire. Pentru ca este un obicei al tau sd ni te dai noua pururea pildd de smerita cugetare. Dar noi vom spune, ca daca n-ar fi in noi marea frica si primejdie de a arunca de Ja noi jugul cuvioasei ascultari, care e maica tuturor virtufilor, nu am cuteza sé ne apucdém fara40 FILOCALIA judecaté de cele mai presus de puterea noastra. Caci ar tre- bui, 0, minunate parinte, sé caufi sa afli acestea de la cei ce le cunosc. Pentru ca noj ne aflaém inca pe treapta celor ce invata de la altii. Dar deoarece purtatorii de Dumnezeu din vremea noastra si partasii adevadratei cunostinte stabilesc ca ascultarea sta in a se supune cineva fara alegere celor ce poruncesc cele mai presus de putere, iatd cd am incercat sd facem cu indraz- neala cele mai presus de noi insine. Prin aceasta, nu-ti descriem ceva folositor tie, nici nu-ti araétém ceva ce nu stii mai mult decit noi, o dumnezeiasca si sfintita capetenie. Caci sint incredintat, si poate ca, impreund cu mine, fiecare dintre cei cu dreaptaé cugetare, ca tu ti-ai curatit ochiul intelegerii de toaté ceafa paéminteasca si intu- necoasa si privesti neimpiedicat la lumina dumnezeiasca si esti luminat de ea. Dar precum am spus, temindu-ma de moar- tea cea din neascultare, si impins de aceasta temere spre ascultare, am luat in seam, din fricd si dragoste, porunca ta, ca un ascultétor recunoscdtor si ca un ucenic netrebnic al unui minunat zugrav. Astfel am schitat printr-o cunostinta sdraca si smeritd si prin rostirea glasului meu slabanog, prin cerneala, ca pe niste umbre, cuvintele vietii, lasindu-ti fie, 0, prea minunate dascal si cdpetenie de obste, sd le infrumuse- tezi si s& le limuresti acestea si si implinesti cele ce lipsesc, ca un implinitor al legii duhovnicesti. Nu-ti trimitem fie aceasta incercare a noastrd. Ferit-a Domnul! Aceasta ar fi cea mai de pe urma prostie. Caci sint destui in stare sé inta- reascé nu numai pe altii, ci si pe noi insine in purtarile si in- vataturile dumnezeiesti. Ci obstii de Dumnezeu chemate, care invaté impreuna cu noi de la tine, 0, preaputernice intre das- cali, Usurat de rugaciunile lor, ca de niste nadejdi infelegatoare, in nestiinfa mea, intinzind pinza condeiului $i predind cirma cuvintului in miinile Bunului Cirmaci, Hristos, impreuna cu toat& rugdciunea, incep acest cuvint, adresat lor prin tine. Cer tuturor celor ce se vor pleca spre acest «Cuvint», cé de va afla vreodata cineva ceva folositor in el, sé predea cu recunostin{a rodul lui Bunului Povatuitor, iar pentru noi si cearé de la Dumnezeu sa ni se d&ruiascé numai rasplata incercarii. SA nu priveasca la cele spuse, cé sint cu adevarat sdrace si pline de toaté necunostinta si simplitatea, ci la rivna aseman&toare celei asemenea vaduvei si la Cel ce a primit, precum s-a spus, darul ei (Lc. 12, 42). Caci nu rasplateste Dumnezeu dupa mul- timea de daruri si de osteneli, ci dupa c&ldura intentiei.SCARA DUMNEZEIESCULUI URCUS Cartea de fat’ arata in chip limpede cea mai buna cale, celor ce voiesc s&-si in- scrie numele in cartea vietii. Caci citind-o pe aceasta, o vom afla c&lauzind fara ra- t&cire pe cei ce-i urmeaz& si pazindu-i ne- vatamati de nici o poticnire. Ea ne infa- tiseaz o scar4 intarita de la cele pamin- testi la Sfintele Sfintelor si ni-L arat& pe Dumnezeul iubirii rezemat pe virful ei. Aceast& scari socotesc ca a vazut-o si Iacov cel ce a calcat peste patimi, cind se odihnea dup& nevointa lui. Dar sa in- cepem, rogu-va, cu rivnd si cu credinta acest urcus inteleg&tor si suitor la cer, al c&rui inceput e lepidarea de cele pamin- testi, iar sfirsit, e Dumnezeul iubirii.i Vote se SCARA Gravura in lemn de la Minastirea Neamfu, de lerom. SimeonCARTEA DESPRE NEVOINTE A lui Ava Ioan, egumenul calugarilor din Muntele Sinai, pe care a trimis-o lui Ava Ioan, egumenul Minastirii Raithu, de care a fost indemnat sa o scrie. Se imparte in treizeci de Cuvinte, asemenea unor trepte ale unei scdri, care urca pe cei ce o urmeaza de la cele mai de jos la cele mai inalte, de unde cartea s-a numit si «Scara». CUVINTUL I Despre lepidarea de viata desarta si despre retragere™ 1) Bunul si cel mai presus de bun&tate si atotbunul Dumnezeu si Imp&rat al nostru (cAci e bine s& incepem scrierea c&tre slujitorii Lui de la Dumnezeu), a cinstit toate fapturile zidite de El cu demnitatea libert&tii ra- tionale *°. De aceea, dintre acestea, unele sint prietene 52, «Intiia renunjare e izbavirea de lucruri; a doua gsi a treia este cea de patimi si de nestiinjaé. De lucruri se izbiveste usor cel ce voieste ; dar nu putina osteneala se cere pentru izbavirea de patimile faja de ele». 53. «Libertatea este, dup& dumnezeiescul Grigorie al Nyssei, vointa sufletului rafional gata sé se miste incotro voieste. Pe aceasta s-o indu- plecim sa fie gata sd se miste numai spre bine, ca s& topim pururea amin- tirea raului prin ginduri bune», Alta: «Libertatea este miscarea inlelegatoare, stapina pe sine, a su- fletului. De aceea animalele nerationale nu sint libere. Caci sint purtate de fire si nu o poarté. De aceea nici nu se impotrivesc poftei naturale, ci indaté ce sint cuprinse de o pofta, se nadpustesc spre implinirea ei. Dar omul fiind rational, mai degraba conduce firea decit e purtat de-ea. De44 FILOCALIA ale Lui, altele, slugi adeviarate, altele netrebnice, altele cu totul instrainate, altele — desi neputincioase — to- tusi protivnice Lui. 2) Si prieteni ai Lui am aflat, o, sfintita c&petenie, noi cei neinvatati cA sint fiintele intelegatoare si ne- trupesti din jurul lui Dumnezeu ; slugi adevdrate, toti cei ce fac si au facut neobosit $i fara incetare voia Lui ; slugi netrebnice, cei ce socotesc c4 s-au invrednicit de botez dar n-au pazit cu adevarat legimintele fata de EI; straini si protivnici fi socotim pe cei ce sint fie necredinciosi, fie r&u-credinciosi. In sfirsit, vrajmasi sint cei ce nu numai c4 au respins porunca Domnului si au lep&dat-o de la ei, ci si duc un razboiu tare im- potriva celor ce o implinesc pe aceasta. 3) Dar fiecare dintre cei mai sus pomeniti cere un cuvint anume si potrivit lui, iar noua celor neinvafati nu ne este de folos s& infatisam acestea cu deam&nun- tul in scrierea de fata. De aceea intinzind cu ascultare nepriceputa, nevrednica noastra mina spre slujitorii adevarati ai lui Dumnezeu, care ne-au silit cu evlavie si ne-au indatorat cu credin{& la aceasta prin poruncile lor, si primind de la cunostinta lor trestia cuvintului si muind-o in trista si luminoasa smerité cugetare *, aceea chiar cind doreste ceva, dac& voieste, are putere s& infrineze do- rinta, sau sa-i dea urmare. Pentru aceasta cele necuvintatoare nu sint nici léudate, nici mustrate, pe cind omul e si ldudat si mustrat». Omul e fiinfa care dispune el insusi de sine, tinind seama in mod liber de legi, dar ne- fiind intru totul supus unei legi, ca lucrurile si animalele ce constituie natara. Omul e intr-un anumit sens mai presus de natura, facind-o instru- ment al vointei sale si putind-o umple de Duhul dumnezeiesc gi de liber- tatea Lui cu totul superioard, care intareste libertatea noastra. Numai cind se face rob patimilor, omul devine simpla piesa a naturii, sau mai prejos de natura, desi pe de alta parte s-a facut astfel cu voia sa. 54, «A numit smerita cugetare trista si luminoasa: tristé, pentru rab- darea si suportarea supdrdrilor ce le incearca cei smerifi la cuget; si lu- minoasa, pentru slava si inalfarea ce le pricinuieste celor ce au dobindit-o. Sau tristé, pentru cei lenesi, care nu voiesc nicidecum sa o suporte pen-SFINTUL IOAN SCARARUL 45 vom atinge-o pe aceasta (trestia) de inimile lor netede si albe ® ca de niste hirtii, mai bine zis ca de niste table duhovnicesti, si vom zugr&vi in-ele cuvintele sau mai bine zis semintele dumnezeiesti, zicind aga : 4) Dumnezeu este al tuturor ; este viaja tuturor ce- lor ce voiesc ; este mintuirea tuturor: al celor ce cred si al celor ce nu cred; al celor drepti si nedrepti; al celor cinstitori de Dumnezeu si necinstitori; al celor nep&timasi si patimasi ; al cdlug&rilor si al mirenilor ; al inteleptilor si al celor neinvatati; al celor sanatosi si al celor bolnavi; al tinerilor si virstnicilor **, Caci e ca rdspindirea luminii, ca ardtarea soarelui, ca schim- barea ceasurilor. $i altfel nu poate fi. «Ca la Dum- nezeu nu e cautare la fata» (Rom. 2, 11). Necinstitor de Dumnezeu este cel partas de firea rationala (cuvin- tatoare), muritoare, care fuge de bun& voie de viata si socoteste pe Fac&torul sau, cel pururea existent, ca neexistent *7, tru Dumnezeu; iar luminoasa, pentru cei staruitori si barba{i cu sufletul, care rabda toate pentru Dumnezeu si cunosc cit e de mare folosul ei». Smerita cugetare e trista, pentru ca e insotita de amintirea pacatelor si de constiinfa micimii proprii; si luminoas&, pentru ca are constiinta minglie- toare a maretiei lui Dumnezeu si a milei Lui daruitoare de viata. 55, d&vanadsavtes — «odihnind (trestia sau condeiul) in inimile netede si albe». Caci aceste inimi neavind cute ascunse, ci primind totul cu sim- Plitate si cu incredere, condeiul sau ceea ce scrie condeiul e primit de ele, nu e respins, intipdrindu-se in ele. 56. Dumnezeu este al tuturor, dar este numit aci in chip restrins «al celor care voiesc». De aceea, El este acestora si mintuire, Caci intrucit orice om partas de voie liberé poate sA se decid& a voi s8-L aiba pe El ca via{a, ei toti au putinta ca sé aibé pe Dumnezeu ca mintuire si deci ca via{a. In general, numai cei constienti si liberi [1 pot avea ca viata, pentru ca numai ei pot experia prin constiinta lor viata. 57, «Nelegiuit este cel ce a dat fagdduinta (marturisirea credinfei) si apoi a lepédat-o. Dar nelegiuit este si cel ce n-a dat-o din pricina nebu- niei, dupa cuvintul: «Zis-a cel nebun in inima sa: nu este Dumnezeu» (Ps. 52, 1). El cinsteste mai mult fSpturile decit pe Dumnezeu».46 FILOCALIA 5) Calcator de lege este cel ce rastalmaceste legea lui Dumnezeu cu mintea lui cea sucit& si cel ce soco- teste c&é crede, dar se impotriveste in chip eretic lui Dumnezeu. 6) Crestin este cel ce urmeaz& lui Hristos pe cit e cu putin{4 oamenilor prin cuvinte si fapte si crede cu o cugetare dreapta si neprihanita in Sfinta Treime*. 7) Iubitor de Dumnezeu este cel ce se face partas de toate cele firesti si fara p&cat si care nu pregeta de a face dupa putere cele bune*®. 8) Infrinat este cel ce, petrecind in mijlocul ispi- telor si curselor si tulburarilor, se striduieste s& imite cu toata puterea purt&rile celui ridicat deasupra tul- burarilor. 9) Calug&r este cel ce, in trup material fiind, pe- trece in treapta, rinduiala si starea fiintelor netrupesti. Calugar este cel ce se tine numai in hotarele si cuvin- tele lui Dumnezeu in toat& vremea, fn tot locul si lu- crul ®. Calugir este cel ce supune firea sa unei sile neincetate si simturile sale unei paze neintrerupte ™. 58. Credinfa este nu numai un sentiment, sau un act de voinfa, ci si o dreapté cugetare despre Dumnezeu cel in Treime. Este credin{a inte- meiata pe Revelatie si pe predania Bisericii. A crede intr-o aberatie este o contradictie in sine. A crede intr-un asa zis dumnezeu una cu lumea imanentaé, inseamna a nu crede. A crede intr-un asa zis dumnezeu care nu e iubire suprema intemeiata intr-o persoand suprema&, mai bine zis tn- tre trei persoane supreme, inseamnd a nu crede. 59. Cele firesti ale omului sint n&zuinfele lui de a dep&si prin efort liber cele ce-] inlantuiesc de trup si de lume. Facind asa, se fereste de pacat. 60. A se fine «in hotarele lui Dumnezeu» inseamna a se fine in ordi- nea neingustata de legile naturale ale trupului si ale lumii, in libertatea Duhului si a iubirii. Acela se fine si in ordinea nemarginita a cuvintelor, sau a rafiunilor lui Dumnezeu. 61. Scolia 7 sub textul ed. gr. 1970: «A numit silire obosirea trupuri- lor, pe care o rabd& de buna voie ucenicii lui Hristos prin tagaduirea voi- Jor proprii si prin renuntarea lor la odihna cu trupul, in pazirea porun-SFINTUL IOAN SCARARUL 47 Calugar este cel ce si-a facut trupul neintinat, gura cu- ratita si mintea luminatad. Calugar este sufletul apasat de durere, care petrece, in veghe si in somn, intru ne- contenité pomenire a mortii. 10) Retragere din lume este ferirea de buna voie de materia ldudata si tag&duirea firii pentru dobin- direa celor mai presus de fire ®. 11) Toti cei ce au pardsit de buna voie cele ale vietii au facut aceasta fara indoiald fie pentru Imp&%ratia viitoare, fie pentru multimea de picate, fie pentru dra- gostea de Dumnezeu. Iar daca nu au avut in vedere nici unul din scopurile amintite, retragerea lor e fara jude- cata. Dar oricare ar fi finta la care ajungem, Bunul Orinduitor al nevointei noastre ne asteapta. 12) Cel ce a iegit din Jume pentru a se usura de sar- cina pacatelor sale s4 urmeze pilda celor ce sed ina- intea mormintelor din afara cetatii; si sA nu inceteze din lacrimile fierbinti si infocate si din vaietele fara glas ale inimii pind nu va vedea si el pe lisus venit si rostogolind piatra cea invirtosat& a inimii si dezlegind mintea noastr4, ca pe un alt Lazir, din leg&turile paca- telor si poruncind ingerilor : «Dezlegati-1 din patimi si cilor lui Hristos», Prin aceasta silire monahul dovedeste ca omul se poate ridica cu duhul mai presus de firea invirtogati in pacate, c& poate covirsi obisnuinfele rele devenite legi ale firii, cé poate deveni liber fafa de ele. El e la extrema contraré a patimilor in care si-a pierdut cu totul liber- tatea fafa de trup si de lume. Dumnezeu l-a facut pe om cu un amestec de libertate si necesitate. Omul se poate dezvolta fie spre domnia deplind a libertafii, fie spre dominarea sa deplina de c&tre necesitate. Prin ultima ajunge sub starea naturii patimase. Prin prima se apropie de ingeri. 62. «Deoarece: in partea cuget&toare a firii sint legaturile; in iufi- mea ei, voinja de stapinire; in pofta ei, intristarea; — cel ce s-a ridicat peste acestea, a tagaduit firea». Deci nu e vorba de o desfiintare a firii omenesti, ci de o eliberare a ei de sub stapinirea celor create si de ridi- carea ei la starea de stdpinire adevdrata a lor, Stapinirea peste acestea © poate avea numai cel ce s-a facut p&rtas de puterile dumnezeiesti mai presus de fire.48 FILOCALIA lasati-1 s& plece spre fericita nep&timire» ®. Iar de nu va face asa, nici un folos nu va avea. 13) Toti cei ce voim s& iesim din Egipt si sA fugim de faraon , avem negresit si noi nevoie de un Moise (les. 15) oarecare, ca mijlocitor c&tre Dumnezeu si dup’ Dumnezeu, care stind pentru noi la mijloc cu faptuirea si cu vederea (contemplarea), s& intinda mii- nile spre Dumnezeu, ca s& trecem, pova{uiti de el, marea pacatelor si sd punem pe fugi pe Amalic, capetenia patimilor. S-au inselat deci cei ce s-au increzut in ei insisi si au socotit ci n-au nevoie de nici un pova- fuitor %, 63, tov Ai¥oy tis mupdeews. Poate insemna si piatra incalzita, deci in- muiaté de lacrimile calde ale pocainjei. Cum pling cei apropiati ling& morminte pe cei aflati in ele, asa sé ne plingem si noi sufletul nostru mort si ingropat sub pacate, sub piatra nepdsadtoare a lor, Numai inmuind aceasta nepdsare prin lacrimi fierbinti, facem s& vind Iisus si sa rosto- goleascé deplin aceasta piatra sub care sta ingropat sufletul nostru. Dar Piatra aceasta poate fi socotita si inima noastré impietrita prin pacatele intiparite cu nesimfirea lor in ea. Invirtosarea aceasta vine prin conden- sarea pdcatelor in patimi, ca intr-un ciment. Acestea au legat libertatea sufletului cu totul. {ngerii, ca fiinje create din care iradiaza libertatea puternica pe care ei si-au pastrat-o, trezesc si intaresc si in noi liber- tatea, care inseamna nepatimire. Nepatimirea ca libertate de patimi ne permite si ne miscim spre ceea ce e bun, spre iubirea de Dumnezeu si a semenilor, cum nu ne permit patimile. In scoliile 9 si 10 de sub textul grec se spune: «Vorbeste despre plinsul neincetat. Caci dupa sfintul batrin care vorbeste, plinsul lucreazi si padzeste. Dar iati c&é acum zice ca el pricinuieste si fericita nepatimire. Caci zice si Ava Isaia: «S&4 ne nevoim, frafilor, s4 rupem de pe noi valul intunericului, care este uitarea, si sa vedem lumina pocdintei. SA ne facem ca Marta si Maria, care sint greaua patimire si plinsul si care pling inaintea Mintuitorului, ca sa ridice pe Lazar, sau mintea cea legaté cu multele leg&turi ale voilor sale». 64. «P&rintii spun ca Egiptul este voia trupeascaé ce ne apleacd spre odihna trupeascé si face mintea noastra iubitoare de placeri». «Egiptul gindit cu mintea este intunecimea patimilor, la care nimeni nu se coboara, daca nu ajunge la foamete». 65. Scolia in ed. Atena 1970: «Patimi sufletesti numeste: slava de- garta, mindria, intristarea, trindavia (acedia = plictiseala), pizma, finereaSFINTUL IOAN SCARARUL 49 14) Cei ce au iesit din Egipt au avut ca povatuitor pe Moise, iar cei ce au fugit din Sodoma, un inger. Si cei dintii se aseamana celor tamaduiti de patimile su- fletesti prin ingrijirea doftorilor. Acestia sint cei ce au iesit din Egipt. Cei de al doilea doresc s4 se dezbrace de necur&tia nenorocitului de trup. De aceea au nevoie de un inger, sau, ca s& zic asa, de cineva deopotriva cu ingerul, care s&-i curefte. Caci, pentru curatirea trupului de rane, avem nevoie de un foarte iscusit dof- tor *, 15) Cei ce au pornit s4 se suie la cer cu trupul au nevoie cu adevarat de silire si de dureri neincetate %. Mai ales la inceputul lepadarii lor, pind ce trec de la naravul lor iubitor de pl&ceri si de la inima neindu- de minte a raului, viclenia si cele ce se nasc din ele. lar trupesti, lacomia Ppintecelui, curvia, iubirea de arginti si cele asemenea. Deci zice ca cei turburati de patimile sufletesti au nevoie de un om ca stapinitor si pova- tuitor, care sa ingdduie putin trupului din ceea ce cere, ca sa nu se inalfe si mai mult, pentru ca se infrineazi cu sirguinja. Acestia se asea- mana cu cei ce au iesit din Egipt si sint povatuiti de Moise, care e om. Caci si egiptenii sint mustra{i pentru mindrie si nu pentru curvie. Tar cei turburati de patimile trupesti au nevoie de un povatuitor, care, desi om smerit, s-a ridicat la viafa ingereascé si netrupeasca prin infrinare si ne- patimire, ca prin post si facé moarte zburdarile carnii, Iar acestia se asea- mana celor ce au iesit din Sodoma». 66. «Trebuie stiut c& cel ce s-a lepidat (de lume), daca se aflé in obste, acolo sd stéruie; dacé nu se afla in obste, s{ stea cit e asa sub povafuitor, spre obisnuirea si invatarea cu deosebirea gindurilor si a du- hurilor. Aceasta se da de inteles prin povatuirea lui Izrail si a lui Lot, de catre Moise si Inger. Caci, cum spune si alt parinte (sfintul Grigorie de Nazianz), dac& in alte mestesuguri e greu sa se inféptuiascd ceva fara invdfator, cu cit mai mult nu avem nevoie de un invaf{dtor, spre obis- nuirea si invafarea deosebirii gindurilor si duhurilor, care e mestesugul mestesugurilor si stiinta stiintelor 2» 67, De multe ori vorbeste de sila, ca de pilda, cind spune: c&lugarul este cel ce-si supune firea unei siliri neincetate. Cici trebuie spus ca obis- nuinfa intaérindu-se ca deprindere si prefacindu-se, asa zicind, in fire, e nevoie de sila ca sé schimbam si sA prefacem ndravul indelungat. De aceea a spus si Domnul : «Imparafia cerurilor este a celor ce o silesc» (Mt. 11, 12). 4 — Filocalia vol. 1X50 FILOCALIA rerata 8, la iubirea de Dumnezeu si la curafie prin plinsul invederat. 16) Osteneal& cu adev&rat, osteneala $i am&rdciune mult& si anevoie de rabdat ni se cere mai ales nouad celor fara de grija, pina ce ne vom face mintea, acest ciine iubitor de m&cel&rii $i lacom de mincare, iubi- toare de cur&tie si de supraveghere prin simplitate, blindete adinca $i sirguinté ®. Dar s& indraznim noi cei impatimiti $i neputinciogi si sa aducem lui Hristos, cu credinta neindoielnicd, slabiciunea si neputinta noas- tra sufleteasca, mArturisindu-le. $i negresit vom primi ajutorul Lui mai presus de vrednicia noastra dac& ne vom pogort neincetat in adincul smeritei cugetari7. 17) S& cunoasc& toti cei ce au venit la lupta cea buna, aspr&, strimt& si usoard, cA au venit s4 sara in foc, dac& primesc s& locuiascé in ei focul cel nema- 68. «Inima neindureraté» e inima care nu sufer§ pentru pacate. Ve- nirea sufletului la Dumnezeu nu se infaptuieste prin reflexiuni teoretice, ci prin suferinta pentru pacatele s&virsite. 69. Mintea desface totul in buc&ji asemenea unui ciine care in caéu- larea carnii ciopirteste in buc&fi tot ce e unitar si vrea sa inghita cit mai multe. Ea trebuie sa fie facuta simpld si curata si blinda, infelegind lucrurile in unitatea lor, respectindu-le, nelacomindu-se sa le sfisie, si le descoase, Caci in acest caz nu mai infelege intregul si esentialul si viata. 70. Neputinja noastré marturisita Iui Hristos, e un dar adus Lui. Sau abia prin aceasta, ne daruim pe noi insine Lui, netinind nimic pentru noi, ca pe ceva in stare sd ne multumeasca. Si numai daruifi intregi lui Hris- tos, ne deschidem pentru ajutorul sau darul Lui, nesfirsit mai bogat decit tot ce putem avea noi prin noi insine. Altfel, socotim c& nu avem nevoie de El. Chiar mina sau fapta noastré care le aduce pe acestea lui Hristos, va fi intarita de dreapta sau de fapta puternicé a lui Hristos, Dac’ vom fi neincetat in aceasta stare de smerité cugetare, egald cu aducerea noas- tra lui Hristos, neincetat va cobori peste noi darul lui Hristos. Daruirea noastraé si primirea ajutorului de sus se imbina astfel intr-un singur act dialogic necontenit.SFINTUL IOAN SCARARUL 51 terial 7, SA se cerceteze fiecare pe sine si numai dupa aceea si manince din piinea aceasta amestecataé cu ierburi amare si s& bea din paharul acesta amestecat cu lacrimi, ca s& nu-i fie lupta spre osind& (I Cor. 11, 29)7, 18) Dac& nu tot cel ce se boteazi se mintuieste, voi trece sub t&cere ceea ce urmeaza 7. Cei ce vin (la calu- g&rie) vor trebui s& renunfe la toate, s4 dispretuiasca toate, s& rid’ de toate, ca s& pun& o temelie buna. 19) Temelia cea bund are trei straturi si trei stilpi: nerautatea, postul si neprihanirea. Tofi cei prunci in Hristos s& inceapa de la ele, luind ca pilda pruncii cu trupul. Nici o rautate, nici o viclenie nu-si afla vreo- data loc in acestia. Nu se afl& la ei sAturare nesaturata, stomac nes&tul, trup infierbintat sau salbaticit. Caci numai dupa ce cresc prin sporirea hranei, le vine pofta si fierbinteala. 20) Cu adevarat urit lucru si primejdios este a se molesi un luptator de la inceputul luptei, dind tuturor dovada despre injunghierea lui. 21) Din taria inceputului vom avea negresit folos si in vremea molesirii de dup’& aceea. Caci sufletul im- barbatat si apoi molesit e imboldit de amintirea sirgu- 71. «A spus cd lupta e aspra pentru paza simfurilor, ingusta pentru strimtorarea trupului si pentru lepadarea cu amaraciune a indelungatelor naravuri. Dar e si usoara, pentru increderea in Dumnezeu si pentru inain- tarea ce urmeaza si pentru nddejdea bunatafilor viitoare», Cei ce intretin aceast4 lupté sar in focul iubirii de Dumnezeu, dacad se invoiesc sa lo- cuiasc& in ei acest foc. Numai prin acest fel de foc pot starui in lupta lor si pot birui. 72, Se face o legdturd intre nevointa, azima mincaté si paharul baut de evrei la iesirea din Egipt (din lumea pacatelor) si intre piinea si vinul Sfintei Imp&rtasanij. Prin toate se ia puterea purt&rii crucii, prin care se ajunge la viata fara de pacate. 73. «Daca nu tot cel ce se boteazi, se mintuieste, ci cel ce face lu- crurile lui Dumnezeu, e vadit c& nici tot cel ce se tunde (ca monah), ci cel ce pazeste cele cuvenite calugarilor».52 FILOCALIA intei de la inceput ca de un ac. De aceea unii au prins adeseori aripi si din aceasta. 22) Cind sufletul, predindu-se: pe sine (trind&viei), va pierde caldura fericitaé si vrednic& de iubit 7, s& caute cu sirguinfa s& afle din ce pricin& s-a lipsit de ea si sA porneasca iardsi razboiul si sirguinta impo- triva ei. Caci nu poate sa se intoarc& (la caldura aceea) decit pe poarta pe care a iesit 7. 23) Cel ce si-a facut lepidarea (de viata din lume) din frici, se aseam&n& tamiiei ce arde, care raspin- deste la inceput buna mireasm4, dar pe urma sfirgeste in fum. Iar cel ce a facut aceasta pentru nadejdea ras- platii, e ca o piatr&’ de moar& ce se misc& pururea la fel. Dar cel ce a ales retragerea din dragoste de Dum- nezeu a dobindit foc indat& de la inceput, care, arun- cat in materie, aprinde o vapaie din ce in ce mai mare 76, 24) Sint unii care clidesc cir&umizile peste pietre. Si sint altii care inalfA stilpii pe pamint. $i iardsi sint altii care umblind putin pe jos si incalzindu-li-se 74, Sufletul s-a molesit cind s-a predat dusmanilor (duhurilor rele si ispitelor ce-] asalteazd) si cind a pierdut caldura iubirii de Dumnezeu. 75, A iesit printr-un pacat, trebuie s& biruiascd acelasi pacat, ca sé poatd sd se intoarca din nou. 76. Focul dumnezeiesc aruncat in materia firii umane, o incalzeste de entuziasmul dragostei de Dumnezeu; la fel cind e aruncat asupra pa- catelor, le topeste. Scolia ed. 1970: «Frica se infelege in chip indoit: una e incepatoare si alta mai des&virsit’. Acum vorbeste de cea incepatoare. C&ci cind cineva care se invirteste in pacate, venind la simtire, se lea- pada (de ele), temindu-se sd nu fie luat iar in stapinire de patimi, arat& multé nevoinja. Dar incetind s& greseasca si scdpind pujin de obisnuinja Pacatelor, va viejui mai fara grija. lar cel ce face aceasta pentru rdsplata, se ingrijeste la fel, dupa putere, de lucrare, socotind ca dac& s-ar lenevi putin, i s-ar micsora plata. Dar cel ce se leapad& de pacate din iubire de Dumnezeu, dacd va afla un povatuitor sirguitor, aprinzindu-se cu infocare de dragoste nu va slabi din rivna sa, pina nu va ajunge, dupa sfintul care vorbeste, in fata lui Dumnezeu» (Ps. 41, 2).SFINTUL IOAN SCARARUL 53 muschii si incheieturile, umbla si mai iute. Cel ce inte- lege, si inteleaga acest cuvint cu tile 77. 25) Fiind chemati de Dumnezeu si Impiratul, sa alergim cu rivn&, ca nu cumva avind viat& scurta, s& ne aflim in ziua mortii fara rod si s4 murim de foame 7. Sa ne facem placuti Domnului, ca ostasii imparatului. C&ci dup& intrarea in oaste, ni se cere s4 ne facem slujba cu cea mai mare luare aminte. 26) S& ne temem de Domnul ca de fiare. Caci am vazut oameni care ducindu-se s& fure, nu se temeau de Dumnezeu, dar auzind latrat de cfini in acel loc, s-au inapoiat indata; si ceea ce n-a facut frica de Dumnezeu, a facut frica de fiare. 27) S& iubim pe Domnul cum ii cinstim pe priete- nii nostri. Caci am vazut adeseori pe unii supdrind pe Dumnezeu si neavind nici 0 griji de aceasta, dar ma- rind pe cei iubiti de ei pentru vreun lucru neinsemnat si folosind orice mijloc, nascocind orice gind, rabdind orice necaz, facindu-le orice declaratie (de cinstire), ei insisi, sau prin prieteni, sau trimitindu-le orice fel de daruri, ca s&-i intoarca. #7. «Socotesc ca vorbeste de cei ce s-au lepadat (de lume). Cei ce cla- desc peste pietre cdraémizi sint cei ce la inceput au in&lfat cladirea vir- tutilor fr& supunere; si pentru c& sint necercali in nevoinfele smerite ale supunerii, au fost biruiti si clddirea li s-a micsorat si s-a slabit. lar cei ce au inlfat stilpi, sint cei ce de la inceput intra in viata singuratica ; de aceea, fiind {ar temelie, sint biruifi. lar cei ce merg pe jos sint cei ce inaintind pe incetul pe drumul lipsit de mindrie al supunerii, se fac de nebiruit, ca unii ce au experienta razboaielor». 78. Dac& la moarte stntem fara rod, n-avem din ce ne hrani in viata viitoare, Atunci vom «muri» sufleteste de tot, din lipsi de hrana. Caci acolo ne vom hrani din rodul pe care l-am rodit in viafa aceasta din harul lui Dumnezeu si din sirguinfa noastra, desigur un har pe care ni-l va fnsuti Domnul. Am ajutat pe altii, vom fi ajutatii Am vazut pe Dum- nezeu prin inima noastra curatita, 11 vom vedea nesfirsit mai mult atunci si ne vom hrani de vederea Lui. Altfel vom muri de foame; dar vom ii constien}i de «moartea» aceasta. Vom suferi de un cumplit go] constient in sufletul nostru si in jurul nostru.54 FILOCALIA 28) Sa lucriim virtutile chiar de la inceputul lepa- d&rii cu osteneal& si cu durere. Jar inaintind, s4 ne simtim in ele fara intristare, chiar dac4 sintem intris- tati putin ®. Dar cind cugetul nostru muritor va fi co- plesit si st&pinit de rivna din noi, le vom lucra pe aces- tea cu toata bucuria, sirguinta, dorinta si vapaia dumnezeiasca. 29) Pe cit de vrednici de laud sint cei ce lucreaza virtutile si implinesc poruncile indata de la inceput cu bucurie si rivni, pe atit de vrednici de plins sint cei ce, desi se nevoiesc de mult& vreme, le lucreazi pe acestea inc& cu osteneala, chiar daca le lucreaza ®°. 30) S& nu disprefuim si s& nu osindim nici lepa- darile (de viata lumeascd) facute din imprejurari ne- voite. Cici am vazut pe unii fugind, intilnindu-se fara voie cu imp&ratul ce le venea in cale si, ajungind in garda lui, au intrat impreuna cu el in palat si stind la mas& cu el *!. 79. Far& intristare, pentru c4 am inaintat in ele; dar pufin intristafi, pentru c& inc’ mai avem mult sé inaintém; pentru ca nu sintem cu totul eliberati de ispitele spre pacat. 80. Cei ce, desi se nevoiesc de mult& vreme, n-au ajuns sa lucreze virtufile cu usurinja $i cu bucurie, ci le Iucreaza inca cu sild si cu greu- tate, inseamna c4 nu au inc& dragoste de Dumnezeu, cé n-au pus incé suflet fn lucrarea lor. 81, «Lepadari din imprejurari fara voie» numeste pe cele f&cute din cauza unor intimpliri sau nenorociri venite asupra unora. lar prin cei ce fug, intelege pe cei urmarifi in finutul lor pentru vreo greseala, pe asa numifii fugari. Se intimplé ca in vreme ce unul din acestia petrece in vreun loc, trecind imparatul pe acolo, acesta e anun{at impdratului ca ar fi uneltit impotriva lui si imparatul porunceste sa fie adus cu sila inaintea lui. Dar acesta cercetind si aflind ca omul n-a facut nimic rau impotriva lui, fl scoate din starea de fugar si e cinstit cu tot felul de bundtati. Ba e chemat chiar la masa cu el. Aceasta pilda se potriveste lui Pavel si altora multi, care s-au intilnit cu Hristos fara voie, dar apoi au intrat si au im- pardfit impreund cu El».SFINTUL IOAN SCARARUL 55 31) Am vazut s4minta cazind faré voie in pamint si aducind rod mult si bine crescut. Dar am vazut si lucruri dimpotriva. 32) Am vazut pe oarecine intrind in spital pentru vreo alt& pricina si tinut de doftor si lecuit cu mult& bun&vointa si, prin aceasta, scApat de ceata ce-i aco- perea lumina ochilor. Astfel i s-au facut cele fara de voie temei si mai de folos decit cele de buna voie. 33) Nimenea sa nu se socoteasc& pe sine nevrednic de fagdduinta cdlugdreasca, dind ca motiv greutatea si multimea pacatelor. Si sA nu cread& ca se smereste, daca, nevrind s4 ramina lipsit de dulcea imp&timire, isi da ca pricini pentru st&ruirea in pacate insesi paca- tele sale. Cici unde e mult puroi, e nevoie si de mult& doftorie ca s& se lepede intin&ciunea **. Caci nu vin in spital cei sanatosi *. 34) Dac&, atunci cind imp&aratul p&mintesc ne cheam si voieste s4 ne facem ostasi slujind in fata lui, nu z&bovim, nici nu caut&ém pricini pentru neascultare, ci ldsind toate, ne ducem de graba Ja el, sA luam aminte la noi insine, ca nu cumva — chemindu-ne Imp&ratul imparatilor si Domnul domnilor si Dumne- zeul dumnezeilor la aceast& slujire cereasch. — sa o respingem din lene si nep&sare si sé ne afl4m la Marea Judecata fara aparare. 35) E cu putint& sé umble cineva si cind e legat cu lucrurile vietii si cu grijile de fier ; dar greu. Caci 82. «Unde e povara grea, acolo e si nevoie de un ajutor; si unde e noroi fn suflet, e nevoie si de lacrimi», pentru a-] curati. 83. «Sanatatea sufletului este buna mireasm& a voii dumnezeiesti (im- plinite). $i dimpotriva, cdderea din voia cea buna (a lui Dumnezeu) este boala sufletului, care sfirseste in moarte». Sufletul e sanatos numai vie- {uind in conformitate cu voia lui Dumnezeu, in legitura cu El. Boala r4spindeste miros urft, mirosul descompunerii trupesti, pricinuite de pier- derea sufletului, de dezordinea ce nu propdseste in rafionalitatea lui armonioasa.56 FILOCALIA si cei legati cu fiare la picioare umbl& adeseori, dar se poticnesc des si-si pricinuiesc rani. 36) Cel necdsdtorit in lume, fiind legat numai de lucruri, se aseam&n& cu cel legat cu fiare la miini. De aceea cind voieste s& alerge la viata cAlugdreasc&i, nu se impiedecd. Dar cel cdsatorit se aseam&na cu cel legat si de miini si de picioare. 37) Am auzit pe unii care petrec in lume cu nepa- sare, zicind citre mine: «Cum putem noi cei ce vie- tuim impreund cu sofiile (sau cu sotii) noastre, s& pe- trecem viata c&lugdreasc4 ?» Acestora le-am rdspuns : «Toate lucrurile bune pe care le puteti face, faceti-le : nu def%imati pe nimenea, nu furati de la nimeni, nu mintiti fafa de nimeni, nu va inaltati fata de nimeni, nu uriti pe nimeni, nu v4 desp&rtiti de adun&rile de la slujbele din biseric&, pAtimiti impreuna cu cei lipsifi, nu pricinuiti nima&nui sminteala ; de aceea ce e al altuia s& nu va apropiati ; indestulati-v4 cu ceea ce v4 prega- tesc femeile voastre. De veti face asa, nu veti fi departe de Imp&r&tia cerurilor>. 38) S& purt&m cu bucurie si cu fric& lupta cea buna, netemindu-ne de vrajmasii nostri. Caci desi nu se vad, ei privesc la fata sufletului nostru 84. $i dac& o vad pe aceasta schimbindu-se de fric4, se inarmeaz& mai amar- nic impotriva noastra, intelegind, viclenii, ci ne-am infricosat. Deci s& ne inarm&m cu curaj impotriva lor. C&ci nimenea nu se razboieste cu cel ce se lupt& cu hotarire. 84, «Fafa sufletului a numit puterile sufletului. C&ci din semnele sta- rilor noastre sufletesti si a celor imitate de noi, vad vrajmasii nostri draci dispozifia noastr& launtricd. Caci nu cunosc de la ei cugetarea noastrd, ci seam&na numai mestesugirile lor si asteapté sa vada cu ce dispozitie vom primi uneltirile. Si nevazind ei, ii facem sd vada prin usuratatea noastra». Adica le dim noi semnele prin care pot vedea ce e in sufletul nostru, asa cum le dam si altor oameni.SPINTUL IOAN SCARARUL 57 39) Domnul a usurat cu iconomie rizboaiele impo- triva celor de curind s&diti (in viata cAlugdreasc&, n.n.), ca sA nu se intoarc& indat& de la inceput in lume. De aceea bucurati-va totdeauna in Domnul toti cei ce slu- jiti Lui, cunoscind c& acesta e cel dintii semn in voi al dragostei Stapinului fat de voi; si c& El insusi ne-a chemat pe noi. 40) Dar Dumnezeu Se face adesea cunoscut, lucrind si aceasta: vazind adic& sufletele, barb&testi, le inga- duie s& intre in razboaie indata de la inceput, voind sa le incununeze pe acestea degraba. 41) Domnul a ascuns celor din lume greutatea, mai bine zis usurinta luptei din stadion. C&ci dac& ar fi cunoscut-o ei pe aceasta, nu s-ar fi lepidat de lume, nici de trup ®. 42) Da lui Hristos cu rivn& ostenelile tineretilor tale; si te vei bucura la b&trinete de bog&tia nepati- mirii. Cele adunate in tinerefe hra’nesc si mintuie la batrinete pe cei obosifi. SA ne ostenim, tinerilor, cu 85. Scolia ed. 1970: «Ceea ce li se pare multora greutatea luptei, mie, zice, nu mi se pare greutate, ceea ce inseamnd cA numai la aparenfa e greutate, dar in adevar e usurinta. Totusi Dumnezeu a ascuns greutatea aceasta celor din lume, pentru cA dac& ar fi privit la greutatea ei nu s-ar fi Iep&dat niciunul (de lume). Pentru cé, dupé Apostol!, «omul trupesc nu primeste cele ale Duhului, cdci nebunie sint lui» (I Cor, 2, 15), lar a voi cele ale lui Dumnezeu e propriu celui duhovnicesc. Cei ce petrec potrivit Jumii, cum ar putea sd lepede insusirile proprii ale rusinii, daca nu i-a chemat Dumnezeu prin mestesugul Lui? C&ci «trup si singe nu pot mosteni Imparatia lui Dumnezeu» (I Cor. 15, 50). Scolia din P.G.: «Multi vazind greutatea stadionului, zic: Dac& Hristos numeste jugul blind si usor, de ce sfnt supusi unei sile cei ce-] iau? C&ci ei nu stiu cd celor ce privesc si caut& spre ndédejdea odihnei si a mingfierii, li s-a spus c& acestea sint usoare si blinde; dar celor ce se tirisc pe jos, le sint aspre si greu de strabatut. Caci cel ce se dezlipeste cu anevoie de cele de jos, trebuie si se sileascd pentru urcus. Asa si tinarul (din Evanghelie), declarind ca le-a facut toate, a gresit fafa de lucrul cel mai des&virsit. Dar cel ce s-a scu- turat de toate, zboara usor prin vazduhul acesta».58 FILOCALIA infocare ; s4 alergim cu trezvie. C4ci nu stim cind vine moartea 6, 43) Avem vrajmasi cu adevdrat rai, cumpliti, vi- cleni, mesteri in uneltiri, puternici, neadormiti, nema- teriali, care tin focul in miini si doresc s& aprinda bise- rica (locasul) lui Dumnezeu prin flacira din ei 87. 44) Nimenea, cit e tindr, s4 nu primeascd pe vraj- masii lui draci, care-i zic: s& nu-ti sfarimi trupul, ca s4 nu cazi in boala si neputint& °8. Caci de-abia se mai afl& cineva, mai ales in generatia de fata, care sA vrea sa-si omoare trupul, chiar de s-ar lipsi de multele si indulcitoarele minc&ri. Dar scopul acestui drac este s4 fac& ins&si intrarea noastr& in stadion (in lupta), mo- lesit’ si plind de nep&sare, deci si sfirsitul, potrivit inceputului. 45) Cei ce s-au hot&rit s& slujeascA cu sinceritate lui Hristos vor c&iuta si vor face inainte de toate aceasta : sa-si aleaga, prin printi duhovnicesti si prin constiinfa lor, locurile, chipurile (de virtute) si indelet- nicirile potrivite cu ei insisi®°. Caci nu se potrivesc tu- 86. «Binele barbatului e cind ia jugul din tineretea lui». 87. «Dracii cei vicleni ne atrag spre lucrarea arderilor si patimilor, adic& a iutimii si poftei, prin lucr&rile lor, ca prin niste miini». 88. «Citindu-le acestea in chip simplu si fara dreapt& socoteala, si pre- dindu-se pre ei unei siliri prea mari, s-au aratat potrivnici acestui sfat. Caci nu tuturor le di parintele acest sfat, ci celor tari si care au un trup sandtos si au primit un har spre aceasta. Ceilalfi trebuie s&-1 robeascd dupa putere, ca sd nu fie grija ce i-o poartd spre trezirea poftelor». 89. In P.G. se di dupa Codex Augustanus scolia: «Cei lipsifi de po- vatuire cad ca frunzele, si cei ce se ostenesc fara sfatuire, in general, se sdrdcesc. Yar cei ce aleargi cu nadejde vor fi indoit de bogati». Alta scolie: «Nu refuza s& invefi, chiar de ai fi foarte intelept. Caci in icono- mia lui Dumnezeu ne e mai de folos decit inftelepciunea noastra», Alta: «Nu socoti cé e bun ceea ce fi se pare ca faci bine, ci ceea ce e recu- noscut ca atare de barbaji evlaviosi». Insdsi vointa de a lucra dup& pro- Ppria judecata, fara a cere sfatul altora, ascunzind in ea mindrie, e pascuté de pacat. Cererea de sfat e un prilej de smerenie si de intarirea comu- niunii, care, cind e curata sau adevdrata, e adevaratul bine.SFINTUL IOAN SCARARUL 59 turor minastirile de obste, din pricina lacomiei ; nici sihdstria, din pricina iutimii lor. Fiecare se va gindi pentru care e potrivit. 46) In aceste trei chipuri de viata st& toaté vietuirea calug&reasca : fie in nevoint& retras& si singuraticd, fie in linistire cu unul sau cu doi, fie in sederea cu rabdare in obste. Ecclesiastul zice : «S& nu te abati Ja dreapta sau la stinga. Ci umbl& pe calea imp&rateasca» (Pilde 14, 27), c&ci chipul de la mijloc e multora cel mai potrivit din cele spuse. CAci zice: «Vai celui singur>, (Eccl. 4, 10). Ca de va cddea in trindavie, sau in somn, sau in nepdsare, sau in deznadejde, nu este cine sa-l scoale dintre oameni. Iar «unde sint doi sau trei adu- nati in numele Meu, acolo sint si Eu in mijlocul lor>, aspus Domnul (Mt. 18, 20) %. 47) Care e deci calugarul credincios si intelept ? Cel care si-a p&zit caldura lui nestins& si n-a incetat s& adauge pind la iesirea (moartea) Jui, in fiecare zi, foc la foc si caldura la cAldura si sirguintd la sirgu- inta. Yat& prima treapt&: cel ce ai pasit pe ea, si nu te intorci la cele dinapoi. 90, «Este usor s& pierzi cele bune, dar s& le dobindesti, nu e usor. Caci pacatul are doud ajutoare, prin care razboieste cumplit virtutea, ndscindu-se dintr-o parte sau din alta: prin trecerea méasurii si prin lipsé. Iar virtutea rasérind numai la mijloc, se sileste sd se impotri- veascé fiecdreia dintre cele doud, care o rdzboiesc». Alta scolie: «Si iarasi: De se vor invoi doi (Mt. 18, 19), adicd cel ce pac&tuieste si cel ce-] sfatuieste pe el sd se despart& de faptele rele; si va asculta cel mus- trat pe cel ce-] mustra pentru tot pacatul, li se va da Jor de Ja Dumnezeu ceea ce vor Cere, adica iertare celui ce a pdcatuit. Si iarasi: «De se vor invoi doi in faptele bune, orice vor cere spre folos, li se va da lor de la Dumnezeu. Caci va face voia celor ce se tem de El ¢gi-i va izbavi pe ei de multe necazuri». «Ca unde sint doi sau trei adunafi in numele lui Dum- nezeu», adicé unifi intr-o hotarire bund, conforma cu voia lui Dumnezeu, e si El in mijlocul lor, cu ajutorul Lui. fn puterea lor inmultitaé de elanul comuniunii si a vointei de bine se revars§ si puterea lui Dumnezeu.60 FILOCALIA CUVINTUL Despre desp&timire 1) Cel ce iubeste cu adevarat pe Domnul, cel ce se straduieste cu adevarat s& ajunga la viata viitoare, cel ce are cu adevarat durere pentru greselile lui, cel ce a dobindit cu adevarat aducerea aminte de osinda si de judecata vesnici, cel ce a primit cu adevarat frica de moartea sa, nu va mai iubi, nu se va mai ingriji nici de bani, nici de averi, nici de p&rinti, nici de slava vietii, nici de prieteni, nici de frati, peste tot, de nimic pamintesc ™, ci lepadind si urind toata legatura, toata grija de acestea, ba inc& inainte de acestea si trupul su, urmeazi gol” si fara griji si fara pregetare, lui In ed. 1970: «Fiindcé mai sus a spus c& nu tuturor li se potriveste viata de obste, din pricina ldcomiei, si nu tuturor sihastria, din pricina iufimii, dupi ce a ardtat cele doud extreme, arataé mijlocia ldudaté si de dumnezeiasca Scriptura si de el insusi. Caci arat3 pe Domnul zicind: «Unde sint doi sau trei, acolo sint si Eu in mijlocul lor» (Mt. 18, 20). 91. Scolia din P.G.: «Zice si marele Vasile: cel ce are de gind sa urmeze cu adevarat lui Dumnezeu, trebuie si se dezlege de legdturile impatimirii de viata. Iar aceasta se dobindeste prin retragerea desdvirsita si prin uitarea vechilor ndravuri, Caci de nu ne vom instréina de rudenia trupeascd, de partasia la aceeasi viafa, mutindu-ne oarecum prin alipire Ja o alt& viata, dupa cel ce a zis: «C&ci vietuirea voastré este in ceruri» (Fil. 3, 20), nu vom putea s& ajungem la scopul de a placea lui Dum- nezeu. Caci Domnul a spus in chip hotdrit: «Tot cel care dintre voi nu se va lepada de toate averile sale, nu poate sd-mi fie Mie ucenic» (Lc. 14, 33). In ed. 1970 se continué: «Lamurind aceasta in alta parte, zice acelasi: Scopul Domnului in aceste cuvinte e nu s& dea cuiva pulere si fie sau nu ucenic al Lui, ci se aratd c4 sufletul aflat in cele ce-] imprastie, nu poate placea lui Dumnezeu. Ba se si primejduieste in acestea, facin- du-se usor de prins de cursele diavolului, si se dovedeste si vrednic de batjocurd si de ris pentru nedesdvirsirea celor ce pare ca se sirguiesc. Aceasta rugindu-se proorocul si nu i se intimple, zice: «Si nu se bucure vreodaté dusmanii mei de mine. $i au grdit cu falé impotriva mea, cind s-au clitinat picioarele mele» (Ps. 37). 92. «Primul lucru ce se cuvine crestinului care vrea si se goleasca, e sd se goleascé de patimile rduta{ii, cele multe si felurite, prin care seSCINTUL IOAN SCARARUL 61 Hristos, privind pururea spre cer si asteptind ajutorul de acolo, potrivit sfintului care a zis: «Lipitu-s-a su- fletul meu dup& Tine» (Ps. 64, 10) si altuia pururea pomenit, care a spus: «Eu m-am ostenit sa-Ji urmez Tie, si ziua si odihna omului n-am poftit, Doamne» (ler. 17, 16). 2) E cea mai mare rusine ca, dup& ce am pardsit toate cele mai inainte spuse, dupa chemarea cu care Domnul si nu un om ne-a chemat pe noi, si ne ingrijim de altceva care nu ne poate face nici un bine in ceasul strimtorarii noastre, adici al mortii®. C&ci aceasta este a se intoarce cineva spre cele dinapoi, cum a zis Domnul, si a nu se afla indreptat intru imparatia ceru- rilor (Le. 9, 62). 3) Domnul, cunoscind usurinta alunecdrii noastre, a celor incep&tori, si cit de lesne petrecem cu cei din lume si ne intoarcem la lume, ca s& ne intilnim cu ei, zice celui ce L-a rugat: «Ingiduieste-mi sA ma duc sa ingrop pe tatal meu», «Las4 pe morti sa-si ingroape pe mortii lor» (Lc. 9, 60). 4) Dracii, dupa lepadarea noastra (de lume), ne in- deamna sa-i fericim pe mirenii milostivi si induratori si sa ne plingem pe noi ca pe unii ce ne-am lipsit de aceasta virtute. Scopul vrajmasilor nostri este ca, prin- tr-o prefacuta smerenie, s& ne facd pe noi s4 ne intoar- cem in lume, sau, raminind cdlugari, si ne pravaleasca in deznadejde. murdareste sufletul. In al doilea rind, trebuie sé se goleascé de impati- mirea de averen. 93. Nu pot ajuta sufletului nostru in ceasul morfii sé intre in viata, lucrurile care sint si ele supuse stricdciunii. Numai daca s-a legat de Dum- nezeu cel nestricacios in cursul viefii pamintesti, Acesta il poate ajuta s& inainteze mai departe in viata Lui. Numai daca s-a invatat s& iubeasca pe Dumnezeu, va continua sa viefuiascd crescind in aceasta iubire. Cel ce s-a afundat, in cursul viejii pamintesti, in singuratatea egoista se va afunda de tot in aceasté singuratate tntunecata si chinuitoare prin moarte.62 FILOCALIA 5) Se pot privi cu nep&sare cei din lume din mindrie si se pot defaima cind nu sint de fata, pentru a scApa de deznidejde si pentru a dobindi nddejdea. 6) S&% auzim pe Domnul, Care a zis c&tre tindrul care a implinit aproape toate poruncile: «Un lucru iti lip- seste: vinde averile tale si le d& saracilor> (Mt. 9, 21) si te fA pe tine insuti s&rac care primeste milostenie . 7) Cei ce voim sa alergim cu rivna si repede, sd cugetim cu luare aminte cum i-a socotit Domnul pe tofi cei ce petrec si vietuiesc in lume ca morti, zicind c&tre oarecare : «Las pe mortii din lume s& ingroape pe mortii cu trupul» %, 8) Nul-a impiedecat pe tindrul acela bog&tia s4 vind la Botez. Deci s-au facut deserti cei ce spun ci Domnul i-a poruncit lui sa vinda bog&tia ca s& se poata boteza. S& ne ajunga spre deplina incredintare a slavei faga- duinfei noastre (calugiiresti) m&rturia aceasta. 94, «Domnul a poruncit (tindérului) s{ vinda averile sale si sd le dea sdracilor, si si ia crucea sa si s&-i urmeze Lui. Prin aceasta ne-a aratat ca a ne mintui inseamna a ne taia voia noastra. Iar auzind acela, s-a in- tristat foarte si a plecat. Caci a aflat ci nu este o osteneala, nici o vir- tute, a da ale sale sracilor si cé aceasta o face omul prin purtarea crucii. lar crucea e oprirea oricérui p&cat si naste iubirea, si fara iubire nu e cruce. Caci prin tdierea voii sale cistiga cineva neimpatimirea si de la neimpétimire vine cu Dumnezeu la desa&virsita nepatimire». Renuntind la toate ale sale, calugérul implineste trei porunci: a) pune pe Dumnezeu mai presus de toate lucrurile stricacioase si nemintuitoare; b) face o fapta de mare iubire si c) intra intr-o stare de smerenie deplind, primind de buna voie s& aiba nevoie de ajutorul altora. 95, Scolia in P.G.: «Vorbeste de o moarte indoit&, sensibild si spiri- tuald. Este mort cel ce a murit, pentru ci e nemiscat si nelucrator; si este mort cel mort cu sufletul, pentru ca nu urmeaza Viefii (lui Dumnezeu nir.). Caci precum moare lumii cel ce a iesit din insusirile lumii, asa moare viefii cel ce nu implineste poruncile Viefii. Si precum zicem ca viejuitorul e mort pentru ca s-a facut nemiscat si nelucrator, asa este si se zice mort spiritual pentru ci nu urmeazi Viefii prin tagaduirea voi- lor sale».SFINTUL IOAN SCARARUL 63 9) Cei ce au petrecut in lume, topindu-se pe ei in privegheri, in posturi, in osteneli si iv grele p&timiri, dupa ce se retrag dintre oameni in viata cdlugareasc4, sau la stadionul de probe, nu se mai indeletnicesc cu nevointa lor mincinoas& si prefacut& de mai inainte %. 10) Am vazut foarte multe si felurite plante ale vir- tutilor, sAdite de cei din lume, dar pentru c& erau ada- pate de umezeala noroioasd de sub p&mint a slavei desarte si prasite de dorinta ar&t&rii si gunoite de laud&, cind au fost rasidite in pamint pustiu si ne- umblat de cei din lume si lipsit de apa slavei desarte $i r4u mirositoare, indat& s-au uscat. Caci n-au putut rodi plantele umede in locurile nevointei aspre si lip- site de umezeala. 11) Cel ce a urit lumea a sc&pat de intristare ; iar cel ce e imp&timit de ceva din cele vazute incd n-a scpat de intristare. Caci cum nu se va intrista de lipsa a ceea ce iubeste ? 7 12) In toate avem nevoie de mult& trezvie. Dar mai ales la aceasta s4 luam aminte cu intelepciune, fnainte de celelalte : Am v&zut pe multi scApind in lume barca trupului lor prin griji, ocupatii, nedormiri din pricina grijilor vietii ; iar venind acestia in viata calugareasca si lepadind toat& grija, s-au intinat in chip jalnic de miscdrile trupului °°. 96. «E numité nevointa prefacutaé si mincinoas& cea practicaté pentru lauda oamenilor. Dar cea practicaté cu sfatul parintilor (duhovnicesti, n. tr) este adevaratd, potrivit Celui ce zice: «De la Mine nu fac nimic» (In. 8, 28). Aceasta, pe lingd ca e desavirsita, ne pazeste liberi de slava desarta». 97, Lume, numeste aci nu persoanele si lucrurile lasate de Dumnezeu, ci poftirea lor ca unicele realitafi, sau mindria pentru posesiunea lor, si cearta cu oamenii pentru ele. «Pofta ochilor, slava desarta si trufia vietii nu sint de la Tatal», ci de la lumea luat in ea insdsi (I In. 2, 16). 98. Scolia ed. 1970; cea din P.G. e putin schimbaté: «Aceasta se. in- timpl din negrija, din neatenjie, dim mindrie, din voinja de a trai dupa rinduiala proprie, din a nu se lasa povajuit de intiistatator». Deci nu orice4 FILOCALIA 13) S& lu3m aminte la noi insine, ca nu cumva, spunind c&é umblam pe calea strimt& si plin’ de ne- cazuri, s4 ne ratacim tinind pe cealalt& lata si larga’ (Mt. 7, 13—14) ®. Calea strimta ti-o va pricinui intris- tarea pintecelui, starea de toat& noaptea in picioare, apa cu masur4, putindtatea piinii, bautura curdtitoare a necinstirii, batjocurile, luarile in ris, taierea voilor proprii, rabdarea cert&rilor, primirea in t&cere a dis- pretuirii, silnicia injuraturilor, rabdarea neclintita a nedrept&tirii, suportarea birfirilor fara sup&rare, rab- darea far’ minie a neludrii in seama, primirea ocari- lor cu smerenie. Fericiti sint cei ce umbla pe calea amintit&, c& a lor este Imp&r&tia cerurilor 1, 14) Nimenea nu va intra in cdmara cereasc’ de nunta purtind cununa, daca nu a savirsit prima, a doua si a treia lepadare, adic& de toate lucrurile, de toti oamenii, pina si de parinti; taierea voii proprii; si grija e rea, ci numai cea pentru agoniseli si pofte lumesti, nu si cea de dobindirea si pazirea cur&fiei, a virtutii, a rugdciunii. Si nu se mintuieste cineva prin simplul fapt ca a intrat in calugarie, nici nu se pierde prin simplul fapt cé nu e calugar. Depinde cum se traieste una si alta, pentru Dumnezeu, sau pentru trup si pentru slava desarta. 99. «Cai, a numit Scriptura virtutile. Dar cea mai mare dintre toate virtutile e iubirea. De aceea zice Apostolul: «Si va arat eu voud o cale mai presus de orice alta cale» (I Cor. 12, 21). Aceasta convinge sa se dis- pretuiascd toate cele stricdcioase (luate in ele insesi) si nu pune pe cele vremelnice mai presus de cele vesnice», Caci numai Persoana vegnicad a lui Dumnezeu ne poate iubi vesnic si ne poate susfine vesnic in viata, satisfacind setea noastra de iubire nesfirsité. C&ci iubirea se cere dup& nesfirsire si de iubire nu e capabila decit persoana fata de alta persoand. Prin aceasta araté c& persoanele sint pentru eternitate. 100. Calea lata si larga e cea a iubirii de sine si a cautdrii placerii proprii. Caci iubirea de sine nu e strimtorata de luarea in considerare a altuia. lar «necazurile si primejdiile omoaré dulcea impdtimire, iar odihna o hraneste si o creste, De aceea, fericiti sint cei ce umbl& pe calea cea plina de necazuri». Ei se strimtoreaza pe ei insisi pentru alfii si in primul tind pentru Dumnezeu, din iubirea faté de El si de ei, dobindind tn schimb iubirea lor.SFINTUL IOAN SCARARUL 65 lepadarea a treia, de slava desart&, care urmeazi as- cultarii. 15) «Iesiti din mijlocul lor si, va desp&rfiti si nu va atingeti de necuratia lumii, zice Domnul» (Is. 54, 11) 1, Caci cine dintre ei a facut vreo minune vreo- data ? Cine a inviat morti? Cine a.scos draci ? Ni- menea. Toate acestea sint rasplatirile cdlugarilor, pe care lumea nu le poate cuprinde. Caci dac& ar putea, ar fi de prisos nevointa sau retragerea. 16) Cind dracii infierbinté, dupi lepadarea (de lume), inima noastra cu aducere aminte de p&rinfii si de fratii nostri, s4 ne inarmam cu rugiciune impotriva lor si sf ne ardem cu aducerea aminte de focul vesnic, ca prin amintirea acestuia s stingem focul cel necu- venit al inimii 1, Dac& cineva socoteste cA nu simte nici o imp&timire fata de vreun lucru, dar inima lui e 101. «Necur&jia lumii este iubirea de placere, iubirea de cele mate- tiale si iubirea de slava. lar necurat se zice omul ru intrucit a fost creat, ci intrucit s-a abatut prin voirile sale, potrivit cu ceea ce s-a spus: «Ne- curat este in fata Domnului tot cel mindru cu inima» (Prov. 16, 4). lubirea de placere si iubirea de bunuri materiale este in fond iubirea de sine si de cele stricacioase. La fel si iubirea de slava. Si nimeni nu poate ajunge Ta viata fara sfirsit ajutat de sine insusi si de cele stricdcioase, 102. «Foc necuvenit (neoportun n, tr.) al inimii», numeste pe cel ce se aprinde in noi din dorul si impatimirea de rudenii si de cele ale lumii, care ne infierbinté pe noi ca s& staruim si mai mult in impatimirea de ei si de ele. Caci cel ce se aprinde de dragostea de Dumnezeu, prin care toate cele de aici le socoteste nevrednice de luat in seama si se aprinde numai de dragostea lui Dumnezeu si doreste numai bunatatile vesnice, s-ar putea numi pe drept cuvint foc. cuvenit». Aducerea aminte de focul vesnic, pe de o parte ne arde, sau. arde impatimirea noastré de cele lu- mesti, pe de alta, stinge acest foc sau ne incalzeste pentru cele ceresti $i stinge caldura patimilor rele. Aceasté aducere aminte nu ne Jasa reci nici intr-o privin{a, nici in alta; nu e o aducere aminte nepasadtoare de focul vegsnic, nici o-gindire rece la putinta fericirii vesnice. Ne aprinde rivna de a scipa de focul vesnic si rivna de a dobindi fericirea vesnica. Nepa- timirea crestinului nu e o indiferenta, ci o ardere, 0 pasiune impotriva celor rele si pentru cele bune. 5 — Filocalia vol. IX66 FILOCALIA {ntristat& pentru lipsa lui, unul ca acesta se inseala cu desavirsire. 17) Acei tineri care sint imp&timiti de dragostea trupeasc& si de desfatari, dar voiesc si ia asupra lor vietuirea cdlugdreasca, sA se sirguiascA a se nevoi cu toat& trezvia si luarea aminte si s& se sileasc& s& se in- frineze de la toat& desf&tarea si de la toat& réutatea 1°, ca nu cumva «sf le fie cele din urm& mai rele ca cele dintii» (Mt. 12, 45) 164, 18) Portul e pricina de mintuire, dar si de primej- dii. Aceasta 0 stiu cei ce plutesc pe marea cea gindita cu mintea. Dar e o priveliste jalnicd s& vezi pe cei sca- pati de valuri, inecindu-se in port. Iat& treapta a doua. Tu, cel ce alergi, nu urma pilda sotiei lui Lot, ci a lui Lot insusi. CUVINTUL I Despre instrainare 1) Instrdinarea este p4rdsirea frd intoarcere a tu- turor celor din locul de obirsie, care lucreazi in noi impotriva fintei evlaviei noastre 1. Instrainarea este purtare necutez&toare, infelepciune necunoscuti, pri- 103. Scolia in ed. 1970: «Sa se infrineze de la desfatari, care sustin iubirea de sine, iubirea de cele materiale, |icomia pintecelui si patimile ce se nasc din acestea; si de la rautate, care sus{ine dispretuirile altora, Jenea si mindria». P.G.: «De la desfatare, din pricina curviei si a intune- c&rii mintii; de la rautate din pricina dispretuirii». 104. Scolia ed. 1970: «Celor ce vegheazd si se sirguiesc si impli- neasca poruncile, portul sau mindstirea de obste le este pricina de min- tuire, iar celor lenesi si fara grija, pricini de primejdie». 105. «Adica a rudeniilor, a bunurilor, a mincdrurilor, a voilor, a pati- milor, a distractiilor, a locurilor, a slavei si a celorlalte care ne impiedicd de la jinta evlaviei». Alta scolie: «Strain e cel ce e cu gindul afara de toate cele ale vietii». Alta: «Strdin e acela c&ruia fi sint strdine cele ale lumii». Alta: «Daca te instréinezi pentru Dumnezeu, nu ciuta sa te ames-SFINTUE IOAN SCARARUL 67 cepere near&tat&, viaté ascunsd, finta nevazut&, gind nedescoperit, dorire a putinatatii, poftire a strimtora- rii, pricina a dorului de Dumnezeu, multimea dragos- tei, respingerea slavei desarte, adinc de tacere. 2) Gindul acesta obisnuieste si el la inceput s& su- pere mereu si in chip prelungit pe cei indragiti de Dom- nul, ca un foc dumnezeiesc 1°. Caci deprtarea de ai lor ii mina pe cei indragiti de Domnul spre El, prin pu- tindtate si necazuri. Dar pe cit de mare si de vrednica de laud e aceast4 instrdinare, pe atit de multa dreapta socoteal& cere. C&ci nu orice instrdinare dus& la culme e bund 17, 3) Dac& nici un prooroc nu e cinstit in patria lui, cum zice Domnul (Lc. 4, 24; Mt. 13, 57), s& lu&m seama ca nu cumva s& ni se fac& instr&inarea pricina de slava desarté. C&ci instrdinarea este desp&rtirea de toate pentru a ne face nedesp&rtit gindul la Dumnezeu "8, Instrdinatul este iubitorul sau lucratorul plinsului ne- incetat. Strain este cel ce a iesit din leg&tura cu toate ale sale si cu celelalte 1°. teci cu cele dintr-un loc, nici sd amesteci ratiunea (cuvintul) ta cu ele. Caci altfel iti este aproape mai de folos sa fii cu rudeniile tale dupa trup». 106. Desi gindul instrainarii e ca un foc dumnezeiesc, care ne cu- - rateste de legatura patimasa cu cele ce ne-au fost mai apropiate,*el nu impune in noi instrdinarea cu usurinta si dintr-odata. De aceea, vointa de instrdinare ne produce la inceput si suparari. 107. «Cind cel ce se instraineazd incepe sé descopere cd e de neam bun $i sa indrazneasca a cere cinstire si sd se mindreascd, aceasta in- strainare nu e buna». 108. «Prin despartirea de toate, omul alunga patimile sdldsluite in el si prin aceasta se face nedespartit de Dumnezeu. Dar daca patimile ramin instrainarea nu e de mare folos». 109. «Prin ale sale injelege voile sale si cele ce privesc trupul sau. Prin celelatie, pe cele din afard, adicé bani si averi, de care instrainin- du-se si scdpind cineva, umbla pe drumul binecuvintat si chibzuit, care duce spre mintuire».68 FILOCALIA 4) De te grabesti spre instrdinare si spre singur’- tate, nu cauta sufletele indrigite de lume. Pentru c& furul vine pe neasteptate. De aceea multi, incercind s& mintuiascd impreund cu ei pe unii nep&s@tori si greoi, s-au pierdut impreund& cu acestia, focul sufletului lor stingindu-se cu vremea '°, Daca ai primit flacara, alear- ga 11. Caci nu stii cind se va stinge si te va l4sa in in- tuneric. 5) Nu ni se cere tuturor s4 mintuim pe altii. Caci zice dumnezeiescul Apostol: «Deci fiecare va da, fra- jilor, socoteala lui Dumnezeu pentru sine» (Rom. 4, 12). Si iarasi: «Invatind pe altul, nu te inveti pe tine ?» Dar negresit, ni se cere tuturor sA ne mintuim pe noi insine. _ 6) Instrdinindu-te, p&zeste-te de dracul nestatorni- ciei si iubirii de plAceri. CAci instrdinarea fi da prilej de lucru. 7) Bund este desp&timirea. Dar maica ei este instra- inarea !", 8) Cel ce s-a instrdinat pentru Domnul s& nu mai aiba leg&turi, ca s& nu se arate ratacit din pricina pati- milor. Cel ce te instrainezi de lume, s& nu mai pipai lumea. C4ci patimilor le place s& se intoarca la ea. 110. Scolia din ed, 1970: «Mustra amin&rile care adorm mereu miscé- rile spre cele bune». 111. Aluzie la flacdra olimpicd. Aici insd e vorba de flacdra dragostei de Dumnezeu, primitaé de la un altul mai batrin si pe care trebuie s-o duci mai departe. 112. «Dac& am taiat pentru scurta vreme pricinile patimilor si’ne ocu- pm cu vederile duhovnicesti, si petrecem pururea in acestea, avind aceasta Ca lucrare. Caci daca ne intoarcem iardsi la patimile trupului, n-am cistigat nimic din acea petrecere sau raémine o simpla cunostin{a amestecata cu inchipuirea de sine, al carei sfirsit este inchipuirea ca stim si Iintunecarea, si abaterea desavirsité a mintii spre cele stricacioase. Cu- nostinfa din vederile duhovnicesti devine, pentru cei ce nu staruie mereu pe treapta acestor vederi, simpli cunostinja teoretica sau inchipuire a cunoasterii, fara putere de a-i retine de la viata in pacate».SFINTUL IOAN SCARARUL 69 9) Eva a fost alungaté odinioara fara voie din rai si monahul pleac& de buna voie din Jume. Caci aceea ar fi poftit din nou s4 m&nince din pomul neascultarii, iar el ar fi suferit in chip gresit din partea rudelor dup& trup. 10) Fugi ca de bici de locurile caderilor. Caci ne- fiind fructul de fata, nu-l poftim des. 11) SA nu-ti ramin% ascuns nici chipul si viclesu- gul acesta al furilor : ci ne sfatuiesc sA nu ne despartim de cele din lume, spunindu-ne c4 vom agonisi mare plata dac&, vazind femeie, ne infrinim pe noi insine. Nu trebuie s4 ascultiim de acestia, ci mai degraba sa facem dimpotriva. 12) Cind ne desp&rtim de cele ale noastre pentru © vreme mai scurt&é sau mai lunga si ne cistigam pu- tind evlavie, sau strapungere (umilin{a), sau infrinare, gindurile desert&ciunii ‘''?, ivindu-se, ne indeamna ia- rasi s& plecim in lume, spre zidirea multora, chipu- rile, spre pild& si folos celor ce au cunoscut faptele noastre p&c&toase "4. Iar daca sintem si priceputi in 113. Dam aceasta scolie nu dupa ordinea propozitiilor din P.G., ci dupa cea din ed. 1970, care, ca de obicei, e mai bund; «Numeste ginduri ale desertdciunii pe cele ale {nchipuirii de sine, care fac, pe cei ce le au, iubitori de aratare si de slava. Caci a-fi inchipui ca esti ceva, nu te lasd s& si fii cu adevdrat. De aceea desertaciunea este si se numeste neexis- tenta». Inchipuirea cé esti ceva se iveste atunci cind nu esti ceea ce-ti inchipui, sau vrei s4 acoperi lipsa a ceea ce vrei sa arati ca esti. Ea e impreunata totdeauna cu nesinceritatea si cu lipsa de smerenie. $i cu acestea nu se poate clédi nimic. Pentru cA nu recunosti solul tau real pe care trebuie sd cladesti, sau ci numai Dumnezeu este solul tare pe care Poti si cladesti trainic. 114, Legéturile cu cele ale sale au prefacut pe sotia lui Lot in stilp de sare. Legdturile cu cele strdine au lipsit pe Esau de drepturile intiiului nascut. Lanturile voilor proprii au lsat casele poporului in pustiu. Lanful avufiilor a omorit pe Izabela. lar cel ce s-a izbavit de acestea a aflat cu adevarat cortul iubitor de straini si viata lui Avraam, cel ce s-a instrdinat. De toate- cele pamintesti, care par s& ne fie casé statornica de odihna,70 TILOCALIA cuvint si in cunostinta simpla 15, acestea ne indeamna s4 ne intoarcem in lume ca mintuitori de suflete si ca invé{atori, pentru ca ceea ce am adunat cum se cuvine in port, s& risipim in largul marii "6, 13) S& ne sirguim s4 urmam nu pilda sofiei lui Lot, ci pe a lui Lot insusi (Fac. 19). C&ci sufletul, in- torcindu-se de unde a iesit, se va strica asemenea s&rii si va ramine nemiscat (nelucr&tor) 116 bis, 14) Fugi de Egipt fara s& te fntorci. Caci inimile ce s-au intors acolo n-au vazut Ierusalimul, sau pamin- tul nepatimirii. 15) E cu putin{a ca si la inceput, dac& am parasit starea de pruncie, adicd cele ale noastre, si ne-am cura- fit cu des&virsire, s4 ne intoarcem spre ele cu folos, cu scopul ca, dupd ce ne-am mintuit pe noi, s{ mintuim si pe alfii oarecare. Totusi chiar $i Moise, vazdtorul-de- Dumnezeu, trimis fiind spre mintuirea neamului su, a avut de indurat multe primejdii in Egipt, sau in intu- necimile lumii. trebuie si ne desprindem, ca sa aflam odihna vesnica in cortul lui Avraam, cel ce s-a instrainat de locul lui de bastina. 115. Cunostinfé simplé e cunostinja neinsotita de pilda vietii si deci far putere s& schimbe in bine pe cei ce o asculta. 116. «Observ4 c& nu s-a intimplat o tntoarcere spre lucruri, ci numai cugetarea a plutit spre rafiunile lucrurilor. De aceea s-a si osindit. Caci nu in Egipt, ci in locurile din jurul Egiptului a coborit mintea poporului». Scolia din ed. 1970 adaog&: «Asa si tu, calugare, s& nu crezi ca te-ai in- strainat, cind sezind in munte si in minastire, iti lasi cugetarea sd rata- ceascé si mintea sd se impleteasca cu lucrurile nefolositoare ale vietii si cu placerile si cu impatimirea de lume; ci odihneste-te intru pomenirea lui. Dumnezeu». 116 bis. Sufletul nemiscat sau nelucr&tor e sufletul mort, impietrit ca gi sofia lui Lot, incapabil de via{a, incapabil sd se preschimbe spre mai bine, incapabil sa inainteze spre trepte mai inalte. Sarea in care s-a pre- facut sotia lui Lot, n-avea nici macar puterea sé dea gust bucatelor, de- venind stilp cu totul neroditor si incremenit. Numai dacé merge inainte, ca Lot, sufletul se miscd cu adevarat $i se desavirseste.SFINTUL IOAN SCARARUL 7 16) Bine este s& mihnim pe p4rinti si nu pe Dom- nul. C&ci Acesta a zidit si a mintuit ; iar aceia adesea i-au pierdut pe cei ce i-au iubit si i-au predat osindei vesnice. 17) Str&in este acela care sade ca unul de alta limba intre cei de limbi strdine, intru cunostinga 117. 18) Nu ne retragem (din lume), pentru c& urim pe cei ai nostri, sau locurile. S& nu fie! Ci ca s& scapim de vatamarea ce ne vine de la ei 118, 19) Ca in toate celelalte, asa si in aceasta ni s-a fa- cut invatator Domnul. Caci si El Se arat&é paradsind adeseori pe p&rintii Si dup& trup. Pentru c& auzind pe unii spunindu-i: «Mama Ta si fratii Te cauta» (Mt. 12, 47), bunul nostru Inv&t&tor indata ne-a ardtat 117. «Strain este acela care, intre cei de aceeasi limba, e ca unul de limba straina, adicé, ca unul care are alta limba si nu aceeasi; si e de un grai cu cel de altd limba si nu cu cel de limba sa. $i sade intru simfire, ceea ce fnseamna c& nu se socoteste pe sine vrednic sé spuna ceva altora, sau s& vorbeasca cu alftii». [ntru cunostinfé poate insemna si ci e con- stient ca trebuie s4 rémina strain, deci c& nu trebuie sd caute s& se in- jeleagd cu ceilalti. S-ar parea ca se afirma aci ceva contrar «marturisirii intr-un gind», adicd sobornicitatii Bisericii. De fapt se afirma numai o totald adunare in Dumnezeu. Dar in Dumnezeu fi gdseste pe toti si se roag& pentru toti. $i daca tofi fac la fel. ei se intiInesc in Dumnezeu, Sobornicitatea nu se opreste la legiturile orizontale intre oameni, ci inainteazi la legaturile adinci ale tuturor in Dumnezeul comun, potrivit aceleiasi credinje si ace- leiasi iubiri de Dumnezeu. 118. «Ura este o dispozitie ascunsa, de scirb&, fafa de ceva din cele care ne suparaé. Sau ura este instréinarea de ceva neplacut si intoarcerea de la cei ce ne supara. Retragerea calugarilor de la cele ale lor, nu se face pentru niciunul din aceste motive». Se face aci o find deosebire intre uré si ur&. Calugdrul — si in general crestinul — nu uraste pe cele ce exista ca atare, ci pacatul prin care se alipeste cu voinfa de fapturi, Si dat fiind cd pacatul slabeste si strimbad existenja, cdlugérul sau crestinul, urind Ppacatul si ferindu-se de el si de prilejurile lui, iubeste existenfa mai mult decit cei ce aproba pacatele si se las prinsi in ele, pentru cd vrea si apere existenta intreagé, sau o vrea mereu sporita in Dumnezeu si ferita de strimbarea si de slabirea ei prin pacat, sau prin iesirea egoista si mindra din legdtura cu Dumnezeu, Izvorul vietii.R * FILOCALIA * noua ura nepatimasa, zicind : «Mama Mea si fratii Mei sint cei ce fac voia Tatalui Meu cel din ceruri». 20) Sa&-ti fie tie tata cel ce poate si voieste si se osteneasca impreuna cu tine in usurarea sarcinilor pa- catelor sale ; maic&, strapungerea inimii, care poate sa te spele pe tine de intinaciune ; iar frate, cel ce se oste- neste impreuna cu tine si se intrece cu tine pe drumul ce duce fn sus. Agoniseste-ti ca sotie nedespartit’ adu- cerea aminte de moarte ; copii prea iubiti s4-ti fie sus- pinurile inimii; ca slujitor agoniseste-{i trupul tau ; iar ca prieteni, Sfintele Puteri, care in vremea iesirii (sufletului) pot s& te ajute, dacd se vor face prietenii tai. «Acesta e neamul celor ce cauté pe Domnul» (Ps. 23,6). : 21) Dorul lui Dumnezeu a stins dorul de parinti. Ia cel ce spune ci le are pe amindoua, se amageste pe sine. CAci s-aud&: «Nimeni nu poate sluji la doi sta- pini» si celelalte (Mt. 6, 24) 119. 22) N-am venit, zice Domnul, s& aduc pace pe pa- mint si iubirea p&rintilor fafa de fii si a fratilor fata de fratii care se hot&rasc s& nu-Mi slujeasca Mie (Mt. 10, 34), ci lupta si sabie ; adic& s& despart pe iubi- torii de Dumnezeu de iubitorii de lume, pe iubitorii de cele materiale de iubitorii de cele nemateriale, pe iubi- torii de slava de cei smeriti la cuget. Caci Domnul Se bucura de imperecherea si de desbinarea ce se naste din iubirea fata de El. 23) Ia seama, ia seama, ca nu cumva s& ti se fac& tie, celui ce iubesti imp&timirea de ai t4i, toate umplute de apele pacatelor si s4 te pierzi in potopul iubirii de 119. «De esti mirean, viefuieste intre cele din lume. lar de esti ca- lugar, petrece in faptele ‘prin care se imbunata{esc monahii.. Cici daca voiesti s& vietuiesti in cele straine, vei cddea din amindoua». Nici mirea- nul. nu trebuie deci sd-si neglijeze datoriile cele bune pe care le impune viata in lume gi in familie.SFINTUL IOAN SCARARUL 73 lume. SA nu te induiosezi de lacrimile p&rintilor si ale prietenilor. C&ci altfel vei plinge vesnic. 24) Cind te vor inconjura ca niste albine, sau mai bine zis ca niste viespi, rudeniile tale, plingind pentru tine, afinteste-ti repede si fara intoarcere ochiul sufle- tului spre moartea ta si spre faptele tale (cele rele), ca sa poti departa durerea, cu durere 1°, . 25) Cei ai nostri, care nu sint ai nostri '!, ne faga- duiesc s& fac& toate cele ce ne plac. Dar scopul lor e sa ne impiedece in drumul nostru cel prea bun, ca apoi sa ne atraga spre scopul lor. 26) Retragerea din locurile noastre s& ne fie in par- tile cele mai lipsite de mingtiere, de slav4 desarta $i in cele mai smerite. CAaci dac& nu, zbur&ém (din lume) im- preunda cu patima. 27) Ascunde vita ta de neam bun $i acopera slava ta.cea bund, ca s& nu te afli aratindu-te altfel cu gura si altfel in faptele tale !??. 28) Nimenea nu s-a predat pe sine atit de mult in- strdin&rii ca acel mare (patriarh) care a auzit: «Iesi din pamintul tau si din rudenia ta si din casa tatalui tau» (Fac. 12, 1), m&car ca |-a chemat intr-un pamint de alt grai si barbar !?5. 120. «Cel ce voieste cele prea mari nesocoteste cele neinsemnate». Alta: «Suporté durerea cu durerea cea folositoare, ca s4 poti scdpa de durerile desarte», care nu te mintuiesc (Pilda celor doi tilhari). 121. «Parintii dupd trup sint ai nostri pentru fnrudirea firii; dar nu sint ai nostri dupa vointa, intrucit nu ajuté scopului nostru cinstitor de Dumnezeu», 122. Scolia P.G.: «Ca nu cumva faptele necuvenite si arate minci- noas& vita ta bund trupeascd»., Alta: «Nu te bizui pe nobletea trupeasca, c&ci cel trupesc nu primeste cele ale Duhului» (I Cor. 2, 14). Ed. 1970: «SA nu arafi prin chipul din afara, datorita instrdinarii, smerenia caluga- reasci, iar in realitate s4 ai slava desarta». 123, «Cind auzi pe Domnul zicind: «De nu se va lepdda cineva de toate cele ce sint cu el], nu este Mie vrednic» (Lc. 14, 33), nu injelege ca4 FILOCALIA 29) Cite odat& Domnul I-a slavit pe cel ce s-a instrai- nat ca acel mare (patriarh) chiar mai mult decit pe acela. Dar m&car c& slava e data de Dumnezeu, e bine si ne ferim de ea prin pavaza smereniei. 30) Cind dracii, sau si semenii nostri, ne laud& pen- tru marea fapt& a instrain&rii, s’ ne ducem cu gindul la Cel ce pentru noi S-a instrdinat, coborind din cer pe pamint, si ne vom afla pe noi neputind implini deplin aceasta fapta in veacul veacului. 31) Cumplita e imp&timirea de vreunul din ai nos- tri, sau si de vreun strain. Caci ea poate sA ne atraga in lume si s& sting& cu des&virsire focul cdintei (stra- pungerii) noastre. 32) Precum e cu neputinta unui ochi sa priveasca spre cer, iar altuia spre pamint, tot asa este cu nepu- tinf4 s& nu se primejduiasc& cu sufletul cel ce nu s-a instrainat cu gindul si cu trupul de toate cele ce sint ale sale si nu ale sale. 33) Cu mult& osteneala si durere se instapineste in noi obisnuinta cea buna si bine asezaté. Dar ceea ce dobindim cu mult& osteneal& se poate pierde intr-o cli- piti de vreme. Caci «obiceiurile bune sint stricate de convorbirile rele» (I Cor. 15, 33), lumesti si nelu- mesti 124, e@ vorba numai de bani, ci si de toate lucrurile pacatului. Caci «nimenea, zice, slujind in oaste, nu ramine impletit cu lucrurile vietii» (II Tim. 2, 4). Pentru ca cel ce voieste sa biruiasca patimile, raminind impletit cu ele, e asemenea celui ce incearcé s& sting focul cu pleava». Desigur, cel ce incepe lupta cu patimile, nu e inc& cu totul curat de ele. Dar nu e ca cel ce pe jumatate le aproba, iar pe jumatate luptd impotriva lor. Aceasta inseamn4 «impletirea» cu ele. 124. «Convorbiri lumesti a numit pe cele ale lumii; iar nelumesti, pe cele rele si pagubitoare celor ce fug de lume».SFINTUL IOAN SCARARUL 75 34) Cine umbla, dup& lepadarea sa (de lume), cu cei din lume, sau se afl& aproape de ei, fara indoial& sau va cidea in cursele lor, sau isi va intina inima prin gindul la ei, sau neintinind-o, prin faptul c& va osindi pe cei intinati se va fntina si el. DESPRE VISURILE CARE URMEAZA PE INCEPATORI 35) Ecu neputinta de ascuns faptul ca intelesul cu- nostinfei noastre e cu totul nedesivirsit si plin de toata nestiinta. Asa cum gitlejul deosebeste mincdrile, auzul intelesurile, iar soarele vadeste slabiciunea ochilor, tot asa cuvintele dau pe fafa nestiinta sufletului. Dar legea iubirii ne sileste si spre cele mai presus de putere. De aceea socotesc (cAci nu m& pot hot&ri sigur) c4 dupa cuvintele despre instrainare, sau mai degraba odata cu ele, e bine s& spun ceva si despre visuri, ca s& stim ceva si despre aceasta viclenie a celor vicleni. 36) Visul este miscarea mintii in vremea nemiscarii trupului 15, 37) Nalucirea este am&girea ochilor cind doarme cugetarea. Nalucirea este iesirea mintii, cind trupul ve- gheazi. Nalucirea este o vedere a ceva fra ipostas (su- port, obiect) 16, 125. Scolia aceasta este dup& Vasile cel Mare: «Asa s& intelegi deo- sebirea intre vedere si vis, Vederea este ceea ce se vede-in vis aproape ca prin simfuri, iar visul e ceea ce se naluceste (se imagineaz4) in somn. Deci nemiscare numeste aci linistirea. Caci miscarea infelegindu-se in sase feluri, adicé a nasterii, a stricarii, a cresterii, a schimb&rii, a micso- rarii si a mutarii din loc, trupul nu se arata lipsit de niciuna din acestea. £1 dormind, mai degraba se misc&; $i miscindu-se e nemiscat. fn cea dintii se afla prin fire; pe a doua o patimeste». 126. Se da ca scolie cap, 38—39 din Suta de capete a lui Diadoh al Foticeii, «Filocalia», vol. 1, p. 349—350.76 FILOCALIA 38) Pricina pentru care, dup cele de mai fnainte, am voit s& vorbim despre visuri este vadita. Cind pa- rasind pentru Domnul casele si rudeniile noastre, ne vindem pe noi strainatatii pentru dragostea lui Hristos, dracii incearc& s4 ne turbure prin visuri, aritindu-ne rudeniile noastre fie plingind, fie murind, fie inchise, fie strimtorate pentru noi. Deci cel ce crede visurilor este asemenea celui ce alearg4 dup& umbra sa si in- cearca s o prinda. 39) Dracii slavei desarte sint in visuri prooroci. Ei inchipuiesc ca niste vicleni cele viitoare si ni le vestesc mai dinainte. Implinindu-se vedeniile ne minun&dm si ne inaltim gindul ca si cind am avea darul prestiintei. 40) In cei ce asculta de dracul acesta, el s-a facut adeseori prooroc. Iar fata de cei cel dispretuiesc, el pururea minte. Caci fiind duh, el vede cele din lAuntrul aerului acesta si cunoscind pe cineva ca moare, prooro- ceste prin visuri.celor mai usurei la minte. 41) Dracii nu stiu nimic din cele viitoare, dintr-o cunostinfa de mai dinainte. Caci si doftorii pot sa ne spuna moartea de mai inainte. 42) Ei se prefac adeseori in ingeri de lumina si in chipuri de mucenici si ne arat& pe aceia venind la noi, in visuri'®’, Iar cind ne desteptiém, ne scufunda in mindrie si bucurie. 43) Dar aceasta s&-ti fie semnul inselaciunii. Caci ingerii ne arata osinde si judec&ti si despartiri. Iar odat& treziti ne fac s& tremurdm si si ne intristam. 44) Cind incepem s& credem in vis dracilor, ei isi bat joc de noi si cind sintem treji. Cel ce crede visu- rilor e cu totul necercat. Iar cel ce nu crede nici unora, e filozof. 127, Acelasi lucru se intimplé in spiritism.SFINTUL IOAN SCARARUL 77 45) Crede numai celor ce-{i vestesc fie osind& ves- nic& si judecataé. Dar dac& acestea iti pricinuiesc dez- naddejdea, si ele sint de la dracul. Iat& a treia treapta deopotriva la numar cu Trei- mea. Cel ce a pasit pe ea, sA nu caute la dreapta sau la stinga. CUVINTUL Iv Despre fericita gi pururea pomenita ascultare 1) Cuvintul nostru tnaintind cu buna rinduiala, a ajuns la luptatorii si atletii lui Hristos. Cu adevarat oric&rui rod ii premerge floarea si oric&rei ascult&ri, instrainarea, fie a trupului, fie a sufletului. Cdci cu aceste doud virtuti, ca si cu doua aripi de aur, urci la cer fara preget sufletul cuvios. Poate despre el a cin- tat un oarecare purtator de Duh: «Cine imi va da aripi ca unei porumbite si voi zbura prin smerenie ?» (Ps. 54, 6) 127 bis, 2) Nu vom trece cu vederea s& facem vadita prin cuvint, daca voiti, infatisarea acestor viteji luptatori : cum tin pavaza credintei in Dumnezeu si in Sustinato- rul credintei, respingind prin ea, asa zicind, tot gindul necredintei, sau al stramut&rii; cum intind neconte- nit sabia duhului, omorind toat& voia lor ce se apropie de ei; cum, imbracati in platosele de fier ale rabdarii si ale blindetii, resping prin ele toat& ocara si intepa- tura si sdgeata cuvintului. Dar ei au si coiful mintuirii, acoperamintul intiistatatorului prin rugaciune. Si nu 127 bis. Sint cele trei etape principale ale urcusului duhovnicesc : fap- tuirea (curdtirea de patimi si dobindirea virtufilor), contemplarea (ve- derea duhovniceasca) si desavirsirea. :78 FILOCALIA stau cu picioarele lipite, ci pe unul il intind spre slu- jire, iar pe celalalt il au nemiscat in rug&ciune 1°. 3) Ascultarea st& in a-si tagddui cineva cu desavir- sire sufletul sau, fapt ar’tat in chip vadit prin trup 19. Sau poate, dimpotrivé: ascultarea este omorirea m&- dularelor printr-o cugetare vie 1°, Ascultarea este mis- care de neinteles, moarte de buna voie, viat& neiscodi- toare!, primirea primejdiei fara grija?, raspuns 128. Unese rug&ciunea cu slujirea. Prin slujire sint in miscare, prin Tugaciune stau nemiscati, uniti cu Dumnezeu. E_rugdciunea neincetata. 129. Scolia din ed. 1970, care orfnduieste altfel pe cea din P.G.: «Prin tdgdduirea sufletului infelege faptul de a-si lasa cineva voile sale naturale, dupa cuvintul: «De voieste cineva si vind dupd Mine, sa se lepede de sine» si cele urmatoare. Caci cele contrare firii, chiar de le-ar lésa, nu ar asa nimic pentru Dumnezeu; caci nu sint ale lui. Dar cel ce le lasé pe cele naturale, se tagaduieste pe sine insusi». Scolia in P.G.: «Ascultarea este a celui ce este capabil de ea, nu supunerea celui ce nu este (capabil). Caci nu vom numi fiinta nerafionald asculldtoare sau neasculldtoare». Deci nu e vorba de o desfiintare a sufletului, ci de o punere a Jui in mina lui Dumnezeu. Ascultarea e moarte a mortii si afirmare a vietii, afirmarea spiritului fata de trup, pentru a opri trupul de la moartea vesnica. Si nu e vorba nici numai de o renuntare la voile rele, ci de o predare a voii celei bune, adicd a voii peste tot in mina lui Dumnezeu; e o predare rationala, pentru eliberarea de patimd, o renunfare la existenfa egoista in izolare, prin acordul ei cu ratiunea lui Dumnezeu. Aceasta predare lui Dumnezeu a voilor proprii o arata cineva prin faptele manifestate in trupul séu, implinind numai acele fapte prin trup care sint placute lui Dumnezeu. 130, Numai o cugetare puternicad, sau o constiin{a vie poate infrina faptele manifestate prin trup. Aceasta omorire a miscarilor neinfrinate din madularele trupului coincide cu o mare putere a duhulvi. 131. Miscare de neinteles, cici pare contrara rafiunii; moarte de bund voie, cdci coexista continuu cu voia, spre deosebire de moartea fizicd, care odataé ce se produce, nu mai e cu putin{é o manifestare a voii prin trup; ca atare e un suprem act continuu de voin{a. Viafd in simplitate e cea fara complexit&ti si intrebari inutile care o micsoreazé ca trdire din iubire. 132, «Nu vorbeste de primejdia sufletului, ci de a trupului, pe care 0 suporta cel ce asculta, din vreo intimplare, fie ci ar calatori pe mare, fie ca ar cadea intre tilhari; si astfel moare de o moarte care nu-i pricinuiesteSFINTUL IOAN SCARARUL 79 nec&utat in fata lui Dumnezeu, netemere de moarte, neprimejdioasa plutire pe marea vietii, calatorie in somn 133, 4) Ascultarea este mormint al voinfei si inviere a smereniei "84, Nu se impotriveste mortul si nu alege intre cele bune si intre cele p&rute rele. Caci cel ce si-a omorit sufletul din evlavie va raspunde pentru toate 5. Ascultarea este lepadarea judec&tii proprii din bog&tia judecdtii 196. 5) Inceputul omoririi m&dularelor trupului si a voii sufletului se face cu durere. Mijlocul e cind cu durere, cind fara durere. Iar sfirsitul se arat&é in ne- grija, stiind bine cé moartea din intimplare ii este o marturie si implineste ascultarea fara s4 aleaga ce are sa asculte si ce nu». 133. Toate raéspunderile sint aruncate asupra povatuitorului sufletesc rinduit de Dumnezeu. Cel ce asculta are o singura raéspundere: sa asculte de acela. Prin el asculté pe Dumnezeu, ale Carui voi i se fac concrete si i se talmacesc prin povatuitor. De aceea, nu are grijé ce sa raspunda lui Dumnezeu la judecata, pluteste pe marea viefii fara primejduirea sufletu- lui, iar de primejdia trupului si chiar de moarte nu se teme. Célatoreste ca un copil care doarme in vreme ce e purtat in brafe de tatal sau. Mai bine zis toate le vede bine, cdci nu vede nici o primejdie. La baza tuturor acestor fapte de non-voire proprie, e insi o mare si continua voire sau hotarfre, de a invinge cu tarie orice greutate, de a infrunta chiar si moar- tea pentru a implini de buna voie voile lui Dumnezeu, concretizate in voile intiistatatorului; si o lumind fundamentala: ca cel ce porunceste repre- zinta pe Dumnezeu si cA mintuirea sa const in implinirea voii aceluia ca voia lui Dumnezeu. Scolia din ed. 1970 zice: «Sau calea [ara oboseala si framintare spre virtute. Caci cel ce s-a predat pe sine intiistatatorului si si-a pus sufletul in mina lui, s-a izbavit de orice grija si e ca si cind ar dormi», 134. In fiecare clipa moare individul care cauté sd faca voile sale si invie persoana, sau omul nou, prin puntea comuniunii ce o arunc& spre cel ce reprezinté pe Dumnezeu. 135. «Mai bine zis intiistatatorul lui. Cacti acesta, odaté ce a primit voia celui ascultator si si-a facut asa zicind sufletul lui {ard voinja si mort (scolia P.G.: «si numai ca nu l-a omorit»), va raspunde el insusi pentru acela», 136. «Lepadarea judecatii (a discerndmintului, a alegerii proprii), sta in a asculta pe cele ce par rele, ca bune, precum Avraam implinind po-80 ve FILOCALIA miscare si in nesimtirea durerii. Acest fericit mort viu numai atunci se simte suferind osteneala si durere, cind se vede pe sine facind voia sa, temindu-se de po- vara judecatii sale 187. 6) Toti citi ati pornit sa va dezbracati pentru sta- dionul mArturisirii intelegdtoare "5°; tofi citi voiti sa luati jugul lui Hristos pe grumazul vostru; tofi citi c4utati sA puneti sarcina voastra pe grumazul altuia ; toti citi va grabiti s4 va inscrieti cu voia voastra cisti- gurile (de pe urma nevointelor) si voiti ca in schimbul lor sA vi se scrie libertatea ; toti citi strabate{i marea aceasta urias4, plutind inaltati pe umerii altora, cu- noasteti cA ati pornit s& strabateti un drum scurt si aspru, avind pe el putinta unei singure rat&ciri: ea se numeste rinduiala de sine (ideoritmia). Cel ce a lepa- dat-o cu totul pe aceasta in alegerea celor ce i se par bune si duhovnicesti si plicute lui Dumnezeu a ajuns la tinta, inainte de a fi pornit la drum °°. Caci ascul- runca de a junghia pe fiul sau, si-a imbogatit fara sa judece ascultarea pe care o avea de la inceput». Ascultarea de Dumnezeu vine din bogafia in- telegerii adevarate a ceea ce trebuie facut pentru propria realizare si im- bogateste aceasté intelegere prin experienta continua ce o face cel ce ascultaé despre propasirea sa in eliberarea de mindrie. 137. «Virtutile si paicatele fac. mintea oarba {nesimtitoare n.tr.). Cele dintii, ca sa nu vada pacatele (sa nu simta ispitele lor si sa nu vada paca- tele altora n.tr.); cele de al doilea, ca s4 nu vada virtujile». Deci numai omul care lupté pentru virtuti, dar n-a scépat cu totul de pdcate, adica incepatorul si cel de la mijloc, simte durerea, pentru ci se teme de osinda vesnica, 138. Marturisirea infelegdtoare e cea facutd nu cu gura, ci cu faptele si.cu mintea. «Stadionul marturisirii intelegatoare e locuirea fratilor im- preund, dupa marele Vasile care zice: «Stadionul luptei si buna-mireasma a inaintarii $i a deprinderii neincetate si gindirea la poruncile Domnului, sint locuirea fratilor la un loc», 139. «Ascultator este omul care a respins rinduiala de sine si urmeaza inva{atorului, El se afla in faptele celor desdvirsiti chiar daca n-a célatorit prin ele. Deoarece vicleanul obisnuieste sa tulbure pe cei in ascultare si sa dispretuiascd osteneala lor ca a unora ce n-au nici post, nici nevoinfa,SFINTUL IOAN SCARARUL 81 tarea st& in a nu crede siesi fn cele bune, pina la sfir- situl vietii. 7) Avind de gind s& ne plecim grumazul in Dom- nul si s4 credem altuia, in scopul smeritei cugetari sau al mintuirii de la Domnul, inainte de intrare (in sta- dion), dac& se afl in noi vreo neincredere si vreun gind (de indoial&), s& cercetém pe intiistatator si sd-1 judecdm gi, ca s& zic asa, s4-] cercim, ca nu cumva in- credintindu-ne corabierului ca unui cirmaci si celui patimas ca unuia fara patimi si marii ca portului, sa ne pricinuim un naufragiu sigur. Iar dup& intrarea in stadionul evlaviei si al supunerii, sa nu mai judecim pe povatuitorul cel bun al luptei noastre in nici o pri- vinta, chiar daca am vedea in el ca intr-un om unele usoare greseli. Caci de nu, judecindu-l, la nimic nu ne va folosi supunerea 1°, 8) E de toat& trebuinta ca cei ce voiesc s& aib& pu- rurea o credint& neindoielnic&’ in povafuitorii lor, sa pastreze biruinfele lor pururea pomenite si nesterse in inima lor, ca atunci cind dracii le vor semana ne- credinta fat& de ei, sa le inchid& gura cu cele pdstrate in amintirea lor. Caci pe cit infloreste credinta in inima, pe atita se sileste si trupul in slujire. Dar cind se poticneste de necredint&, cade: «C4 tot ce nu e din credint&, e pacat» (Rom. 14, 20). 9) Cind gindul tau te sfatuieste s& judeci, sau sa osindesti pe intiist&t&tor, sari ca din curvie. SA nu dai sarpelui ingdduinté : nici loc, nici intrare, nici inceput. nici rug&ciune curata, nici celelalte, care sint ale celor ce se linistesc, parintele acesta zice cA acestea nu sint nimic fafa de ascultarea cea ade- vrata. Caci ea tine locul acelora si-l face pe ascult&tor sa fie in mijlocul jor, chiar inainte de a veni acolo prin ele», 140, «C&ci cel ce judeca si tine seama de toate am&nuntele dispretuies- te. lar cel ce disprejuieste nesocoteste, apoi nici nu mai asculté. Sau chiar dac& nu cade in neascultare, nu implineste cu credint&é ceea ce i s-a po- runcit», «lar tot ce nu este din credinfi este pacat», dupa Apostolul. 6 — Filocalia vol. 1X82 FILOCALIA Zi c&tre balaurul acesta : 0, inselatorule, nu eu am pri- mit s& fac judecata povatuitorului meu, ci el pe a mea. Nu eu am fost facut judec&tor al lui, ci el al meu. 10) P&rintii numesc cintarea, arma; rugiciunea, zid; lacrima neprihanita, baie. Iar fericita ascultare au socotit-o m&rturisire (mucenicie) 11, fir& de care nimenea din cei imp&timiti nu va vedea pe Domnul !#?. 11) Cel ce se supune da el insusi o hot&rire in pri- vinta sa. Caci dac& asculté in chip desdvirsit pentru Domnul, chiar daca nu i se va parea ca o face in chip des&virsit, s-a izb&vit de osinda sa. Iar dac& isi impli- neste voia lui in anumite lucruri, chiar dac& i se pare c& ascult&, isi poarta povara el insusi 4°. Dac& inttista- 141. «Cci nu numai cei ce au primit moartea pentru Hristos sint mar- tiri (martori n.tr.), ci si cei ce mor pentru p&zirea poruncilor Lui». 142. «E de intrebat cum far& ascultare, nimeni nu va vedea pe Dom- nul? C&ci ce? Maria Egipteanca si alti oarecare, care nu s-au supus cui- va, nu vor vedea pe Domnul? Dar zicem ca nu vorbeste numai despre supunerea trupeasca, ci si despre cea sufleteasc&. Caci nu vom afla pe niciunul dintre sfinfi care nu si-a supus trupul Duhului. Deci e vadit ca cel ce nu are pe cea sufleteascA impreuna cu cea trupeascd, nu va vedea pe Domnul. C&ci mulfi supunindu-se parinfilor trupesti, si-au robit su- fletul placerilor. De aceea nu au folosit nimic din aceasté supunere. Deci trebuie s& dobindeascd impreund cu supunerea trupeasc& si pe cea sufle- teasc&, pentru ca s& se faca nepatimasi, Caci raminind patimasi, nu vor vedea pe Domnul». Domnul este nepatimitor, si numai cei ce se inrudesc fn aceasta cu El, fl pot vedea sau sim{i. 143. Cel ce se supune, se judecé si se osindeste pe sine ca neputind, din pricina pacdtoseniei, si inteleag& si sa implineasc& cum se cuvine prin el insusi voia lui Dumnezeu. lar judecindu-se pe sine, se izbaveste de ju- decata lui Dumnezeu. Scolia ed, 1970: «Cel ce implineste ascultarea cu constiinfa curat& si nu face nimic dupa voia sa, iar dac& din nestiin{& si uitare ii va lipsi ceva din cele datorate, si de aceea pare celor ce privesc simplu din afara ca vrednic de judecat, el totusi nu e osindit de Dumnezeu. Jar daca se sileste s& infeleagé poruncile dup& voia lui si si le implineascd dupd placerea lui, desi pare oamenilor ca asculta in chip desavirsit, el se osindeste de Dumnezeu, cé a implinit placerea sa», Facind voia lui, isi poarta povara lui. .SFINTUL IOAN SCARARUL 83 tatorul nu inceteaz& s4-l mustre, bine face. Iar dac& tace, nu am ce spune ‘4, 12) Cei ce se supun cu simplitate in Domnul stra- bat drumul cel bun, nemiscind in ei, prin iscodire de amanunte, viclenia dracilor 145, 13) Inainte de toate s& ne m&rturisim bunului si singurului nostru judec&tor. Iar dac& el porunceste, s& ne m&rturisim si tuturor. Caci ranele descoperite nu se vor mari, ci se vor tamadui 16. DESPRE TILHARUL POCAIT 14) Mergind eu intr-o mindstire de obste, am va- zut judecata infricosata a unui bun judec&tor si pas- tor. Caci aflindu-m& eu acolo, s-a intimplat ca unul dintr-o ceat& de tilhari s4 intre in viata cdlugareasca. 144, «Prin cuvintele : «Nu am ce spune», face comuna abaterea uceni- cului nesupus si a povatuitorului care nu-l mustrd, aratindu-se prin aceas- ta ca si intiistatétorul e raspunzator. Caci cel care nu spune celui supus lui greselile, se va osindi ca si cind el insusi le-a facut», 145. «Nu se ingdduie celui ce ascultaé cu recunostinfa s& supuna vor- bei multe faptele p&storului. Caci in acest caz, dracii cei rai care stirnesc cugetarea la ginduri iscoditoare, il sfatuiesc cu viclenie si facé drumul simplu, in chip sucit». Intrebarile, analizele, c&ut&rile de contraziceri in sfaturile date lui spre a implini binele, sint tot felul de pretexte, de ami- mare, sau de refuz a implinirii lor. Binele e simplu si se vede cu mintea simpla. Cea sucita il acopera prin tot felul de complicari iscodite. 146. Scolie in trad. Veniamin Costache, privind miéarturisirea: «Marturisirea pacatelor e ca o aratare a bolilor trupesti. Deci precum bolile trupesti nu le descopera oamenii tuturor, nici fiecaruia, asa si mar- turisirea p&catelor trebuie sd se facd inaintea celor ce le pot tamadui. C&aci s-a scris: «Voi cei tari purtati neputintele celor slabi» (Rom. 15, 1). Tar a le purta inseamna a le ridica si tamadui, dupa cum s-a scris: «Ca El neputinjele noastre le-a luat si boalele noastre le-a purtat» (Is. 53, 4). Nu pentru ca le-a luat in Sine, ci pentru cd pe cei ce pdtimeau i-a tima- duit», Avem aci un temei pentru m§rturisirea la duhovnic si nu in fata unei mulfimi, sau a oricui care se va sminti sau va judeca cu neintelegere pacatele celor ce le-au marturisit in fafa sa.84 FILOCALIA Acestuia acel prea bun doftor si pastor i-a poruncit s& se bucure sapte zile de toat& odihna, spre a vedea numai dinafara vietuirea din acel loc. Dup& a saptea zi, chemindu-1 p&storul, deosebit, l-a intrebat dac& ii place s& locuiascé impreuna cu ei. $i dup& ce |-a vazut pe el invoindu-se cu toat& sinceritatea, l-a intrebat iar&si ce lucru necuvenit a fAcut in lume. $i cind La vazut m&rturisind cu cuvintul toate cu hot&rire, iardsi a zis incercindu-l: «Voiesc s& descoperi acestea in fata intregii fratii~. Tar acela urind cu adevarat paca- tul sau, calcind peste toat& rusinea, a fagdduit fara sovaiala. «Daca voiesti, a zis, chiar si in mijlocul cetatii tui Alexandru» (In Alexandria). Apoi p&storul a adunat in biseric& pe toti p&stori- lii sai, 230 la numar. $i savirsindu-se dumnezeiasca Liturghie (caci era duminica), dup citirea Evangheliei a dus induntru pe acel osindit fara’ prihana, tras de oarecare frafi si lovit cu masura, cu miinile legate la spate si imbr&cat in sac de par si avind cenus& pe cap, incit la insdsi vederea lui tofi s-au inspaimintat si au inceput indata s& strige plingind, c4 nu stia nimeni ce s-a intimplat, apoi cind a ajuns aproape de usile bise- ricii, a grit c&tre el acea sfint& cApetenie, judecdtor de-oameni-iubitor : «Opreste-te, c& esti nevrednic sa intri aci !» Insp&imintat de glasul pastorului ce rasunase ci- tre el din altar (caci credea, dup& cum pe urma cu ju- raminte m-a incredintat, cA nu auzea glas de om, ci de tunet), cizu indat& pe fata sa, cutremurat si scuturat in intregime de fric&. Ci zicind jos si udind p&mintul cu lacrimi, i se porunci iardsi de c&itre minunatul dof- tor, care lucra prin toate mintuirea lui si dadea tutu- ror chip de mintuire si de smerenie vadita, s& spuna toate cele facute de el, dupa felul lor, in fata tuturor. Tar acela m&rturisi cu frica toate una cite una, inspii- mintind auzul tuturor: nu numai picatele trupestiSFINTUL IOAN SCARARUL & cele protivnice firii si cele dup& fire, cu f&pturile cu- vintatoare si cu cele necuvint&toare, ci si vr&jitoriile, uciderile si celelalte, care nu e ingAduit a le auzi saua le preda scrisului. Dupa ce le-a m&rturisit, i s-a porun- cit sA fie tuns si s& fie socotit intre frati. 15) Iar eu minunindu-ma de intelepciunea acestui cuvios, l-am intrebat in deosebi, pentru ce a facut un lucru strain ca acesta ? Iar acest doftor adevarat a ras- puns: «Pentru acestea doud: intii, ca pe cel ce s-a méarturisit sa-1 scap prin rusinea de acum de cea vii- toare. Iar aceasta s-a si intimplat, c&ci nu s-a sculat, frate Ioane, de la pamint, pind ce n-a dobindit iertarea de toate. Si si o crezi aceasta. CAci unul dintre fratii aflati acolo a indr&znit sé-mi spund: «Am vazut pe cineva finind o hirtie scris& si o trestie (un condei) ; si cind cel ce zicea jos isi spunea un p§acat, acela il siergea cu trestia>. $i pe drept cuvint. «Caci am spus, zice, faradelegea mea Domnului si mi-a iertat nelegiu- irea inimii mele» (Ps. 31, 6). Iar al doilea, pentru c& am pe unii care au greseli nemarturisite si prin aceas- ta ti indemn si pe aceia la m&rturisire, fara de care nimenea nu va dobindi iertare». 16) $i multe alte minunate si vrednice de amintire am vazut la acel pururea pomenit pdstor si in obstea lui, din care voiu incerca s& v4 fac cunoscute pe cele mai multe. Caci am ramas nu putin&a vreme la ei, ur- miarind vietuirea lor si minunindu-m& mult de ea, cum acei pamintesti urmau pilda celor ceresti. O legatura de nedesfacut a iubirii ii lega si ceea ce e si mai minu- nat este c& erau izbaviti de toat& indrazneala si grairea desart&. Se nevoiau inainte de toate in a nu r&ni con- stiinta vreunui frate in vreo privinta ‘47. Iar dac& se 147. Scolia ed. 1970: «Prin multe fapte se raneste constiinta fratelui : prin dispretuire, prin nesocotire necugetata, prin finerea de minte a raului si prin cele ce rasar din acestea»,8 FILOCALIA arata careva cu ura fat& de altii, p&storul il inchidea pe acesta in min&stirea cea desp&rtit& ca pe un osin- dit. Odat& prea cuviosul porunci s& fie alungat indat& unul dintre frati care a birfit cAtre el pe aproapele sau, neingdduind sa se afle in min&stire diavol vazut si nevazut. Am v&zut la acei cuviosi lucruri cu adevarat folosi- toare si minunate. Era o fratime dupa Domnul aduna- 14 si legat&, avind si lucrarea minunat& si contempla- rea (vederea) lui Dumnezeu. Asa de mult se deprindeau s& se sirguiasc& in faptele dumnezeiesti, cA aproape nu aveau nevoie de indemnul intiistat&torului, si unii pe altii se trezeau spre vegherea dumnezeiasc&. C4ci erau intre ei rinduite niste sfinte si dumnezeiesti nevointe, bine gindite si statornicite. De aceea, de se intimpla vreodata ca vreunul dintre ei s& inceapa, cind nu era intiistatatorul de fatd, sA birfeasc&, sau s& osindeasca, sau peste tot sa graiascé in desert '*, prin vreun semn care scapa nevazut altora, vreun alt frate atra- gindu-i luare aminte, il fcea s& tac&. Iar dac& acela nu se simtea, poate, cel ce-i atragea Juare aminte, punind metanie, pleca1*#°. Iar dac& aveau nevoie s& spund 148, Totul se petrecea cu o mare delicatete, fara jignirea celui ce trebuia indreptat. 149, «Intrebarea Marelui Vasile: Pin& la ce cuvinte ajunge vorbirea desartd?» R&spuns: «In general, tot cuvintul care nu foloseste Ja trebu- inta ce o avem de Domnul, este desert, si primejdia acestui cuvint este de asa fel, cé chiar dac& e bine ceea ce se spune, dar nu foloseste la zidire, cel ce l-a grait nu are primejdia in bunatatea cuvintului, ci in faptul de a nu-] folosi spre zidire. E) atunci intristeazi pe Duhul Sfint» (Ef. 4, 29—30). AI aceluiasi: «Ce este cuvintul desert?» Raspuns: «Mar- turisirea credinfei lipsit&a de fapte. Cind cineva crede si m&rturiseste pe Hristos, dar nu face ceea ce a poruncit El. Mai este si alt cuvint desert : Cind cineva marturiseste, dar nu se indrepteazd, cind zice cd se poca- ieste, dar iarasi pacdtuieste. Dar si birfirea e cuvint desert; si cind cineva aude pe birfitor, dar tace. Caci si cel ce nu mustra cu curaj, birfeste. Pentru cé ceea ce spune acela nu are temelie. Si cel ce nascoceste min-SFINTUL IOAN SCARARUL 87 ceva, le era ingdduit&, la nesfirsit si neincetat, adu- cerea aminte de moarte si gindul la judecata vesnic&. 17) Nu voi trece sub tacere dintre cele vazute acolo nici biruinta minunat& a buc&tarului. Vazindu-l puru- rea cu mintea adunat& in slujirea lui si cu lacrimi, lam rugat s4-mi spun& cum s-a invrednicit de un ast- fel de har. Iar el, silit de mine a raspuns: «Nu m-am gindit niciodat& c& slujesc oamenilor, ci lui Dumne- zeu. Si socotindu-m& nevrednic de orice liniste, am totdeauna in amintire vederea focului v4paii viitoare». 18) S& auzim de o alta izbind&’ minunata a lor. Ei nu se opresc nici la trapez& din lucrarea mintii, ci printr-o obisnuinta vrednica de insemnat si printr-o aplecare neinteleas& isi aduceau fericiti aminte de ru- g&ciunea din suflet. Dar nu se ar&tau facind aceasta numai fn trapez&, ci si in orice intilnire si adunare a lor. Iar dac& vreunul din ei suferea vreo c&dere, pri- mea cele mai multe rugdminti de Ja frati s& le lase lor grija $i raspunderea pentru aceasta in fata pastorului si s& primeasc& ei certare de la acela. Pentru aceasta pastorul cel mare, cunoscind lucrarea ucenicilor, da- dea cert&ri mai mici, ca unul ce stia cA cel certat nu-i atit de vinovat ; ba nici nu mai cd4uta pe cel ce cdzuse cu adevirat in greseala 1°, ciuna, vorbeste in desert, pentru ca istoriseste ceea ce nu s-a petrecut sau nu s-a vazut. Dar si cel ce invatdé s& se facé bine, dar el nu face, vorbeste in desert», 150. «Din Marele Vasile despre a nu ascunde pacatele frajilor, sau cele proprii. Tot pacatul trebuie facut cunoscut intfistaétatorului, fie de catre cel ce a p&cdtuit insusi, fie de catre cei ce-] cunosc impreund cu acela, dac& nu-l pot témadui ei insisi dup& porunca Domnului. Caci pacatul nespus este boala tdinuitd in suflet. Nu vom numi binefacator pe cel ce incufe cele stricicioase in trup, ci mai degraba pe cel ce le scoate prin durere si asprime la ardtare, ca fie prin vomitare, s4 arunce ceea ce vatama, fie prin descoperirea bolii sd facd cunoscut chipul tamaduirii. Tot asa e vadit c& a ascunde pacatul inseamna a pricinui celui bolnav toartea, «Caci pacatul este boldul mortii» (Rom. 6, 25), zice apostolul.88 FILOCALIA : Unde se pomeneau la dinsii grdire desart& sau glu- me ? Jar dac& vreunul dintre ei ar fi inceput vreo cear- t&é cu aproapele, trecind altul $i facind metanie, risi- pea minia. Si.dac4-i simtea c4 vor tine minte raul, ves- tea indat& celui ce rinduia cele de al doilea dupa intii- statator si-i facea sA se impace unul cu altul inainte de apusul soarelui. Iar dac& se invirtosau, fie c& erau pedepsifi s4 nu se imp&rtaseasc4 de hran& pind la im- pacare, fie c& erau izgoniti din mindstire. Tar aceasta rinduiala vrednic&’ de lauda era pazit& la ei cu grija si nu in desert, cAci aducea si arata mul- te roade. Caici multi dintre cuviosii aceia s-au dovedit faptuitori si vazktori avind darul deosebirii (al dreptei socoteli si al smeritei cuget&ri). Si se putea vedea la ei © priveliste cutremur&toare si de maretie ingereasc. Se puteau vedea oameni de mare veneratie si sfinte- nie, petrecind in ascultare ca niste copii si avind ca cea mai mare lauda smerenia lor. 19) Am vazut acolo barbati traind in ascultare de vreo cincizeci de ani. Pe acestia iam rugat s4 m4 in- vete ce mingiieri au aflat din atita osteneala. Unii dintre ei spuneau c& au aflat adincul (abisul) smere- niei, prin care alunga de la ei tot razboiul. Altii spu- neau c& au dobindit des&virsita nesimtire si lipsa de durere la birfeli si sudalme. Am vazut pe altii din acei pururea pomeniti veniti acolo in caruntete si cu chip ingeresc dupa dobindirea neraut&tii si a simplitatii celei duhovnicesti si intarite cu vointa; n-am vazut vreunul far judecata si nein- telept, ca b&trinii din lume pe care oamenii sint obis- Mustrarile cu curaj sint de aceea mai bune decit prietenia ascunsa. Nici sé nu ascunda unul pdacatul altuia. In primul caz, unul se face ucigas al fratelui; in al doilea, fiecare se face ucigas al siu. Caci cel ce nu se tamaduieste pe sine, zice, prin faptele sale, este frate al celui ce se vatama pe sine».SFINTUL IOAN SCARARUL 89 nuifi s&-i socoteasc4 smintiti. Ci pe toti, blinzi in cele din afara, luminosi, neprefacuti si nemestesugiti, fara nimic plAsmuit, nici in cuvint, nici in purt&ri, lucru care nu se afl la multi; iar in cele dinauntru respi- rind cu sufletul pe Dumnezeu si privind pe inttista- iatorul ca niste copii nevinovati si avind ochiul min- tii indr&znet si tare fat&é de draci si de patimi. 20) Dar nu-mi ajunge timpul vietii, 0, sfintita ca- petenie si iubitoare de Dumnezeu adunare, s& poves- tesc virtutile acelor fericiti si vietuirea lor asemenea celei ceresti. Totusi mai bine este s& infrumusetam cuvintul nostru cdtre voi si s4 vA trezim la rivna de Dumnezeu iubitoare cu sudorile ostenelilor lor, decit cu indemnurile noastre neputincioase. Caci «fara nici o indoiala, ceea ce e mai mic se impodobeste cu ceea ce e mai mare» (Evr. 7, 7). Dar va rog s& nu cugetati cA v4 scriu ceva plasmuit de mine. Caci e un obicei al necredintei s{ caute si zidarniceasc& folosul. DESPRE ISIDOR 21) Dar s& ne intoarcem iar&si la cele spuse mai irainte. Un barbat oarecare cu numele Isidor, de neam boieresc din Alexandria, s-a retras din lume inainte de anii acestia, in mindstirea amintita, unde l-am apucat si eu. Primindu-l acel prea cuvios pastor si vazindu-! foarte pornit spre rele, crud, aspru si cutez&tor, se gin- deste prea intelept s& infring& viclenia dracilor prin- tr-o rinduire omeneasc&. $i zice catre Isidor: «Dac& te-ai hot&rit s4 iei jugul lui Hristos, voiesc s& te de- prinzi inainte de toate cu ascultarea». Dar acela a ras- puns: «Precum se preda fierul faurarului, asa si eu, prea sfinte, ma predau pe mine tie». Pastorul, bucu- rindu-se de aceasta pild&, dadu indat& fierului Isidor regula nevointei si-i zise: «Voiesc s& stai, frate, in90 FILOCALIA poarta min&stirii $i sA faci ingenunchere fiecdrui suflet care intr& si iese, zicind: «Roagi-te pentru mine, pi- rinte, cA sint stapinit de duh rau». Si ascult& acesta ca ingerul pe Domnul. Si facind el asa sapte ani si ajungind la cea mai adinc& smerenie si zdrobire de inim&, pururea pome- nitul acela, dupa cei sapte ani rinduiti de lege’! si dup& rabdarea neinchipuit&’ a barbatului, voi s&-l nu- mere, ca mai mult decit vrednic, in rindul fratilor, ba 8-1 invredniceasc& si de hirotonie. Dar acela a indrep- tat foarte multe rugdminti prin altii si prin mine, ne- vrednicul, cdtre pastor, s&-l lase s& sfirseasc&’ drumul, petrecind acolo. El isi vestea prin cuvintul acesta in chip umbrit sfirsitul si chemarea lui apropiat& (la Dumnezeu), fapt care s-a si intimplat. Caci lAsindu-l pe el invatatorul in aceast4 rinduiala, dupa zece zile a plecat prin neslavire in chip slavit la Domnul, luind la el in a saptea zi a adormirii si pe portarul minastirii. C&ci fi spusese lui, fericitul, ci de va dobindi indraz- nire la Domnul, nedesp&rtit ii va fi si acolo degraba. Tar aceasta s-a $i intimplat, spre cea mai mare adeve- rire a primirii neinfruntate a ascult&rii si a smereniei lui, de-Dumnezeu-urmatoare. 22) Am intrebat pe acest mare Isidor, pe cind inca traia, ce lucrare avea mintea lui stind in poart&é ? Si pururea pomenitul nu a ascuns-o de c&tre mine, caci voia s& ma foloseasca. Spunea deci cA la inceput o avea pe aceasta: «Socoteam c& pentru pacatele mele m-am vindut. De aceea ficeam pocdint& cu toaté amaraciu- nea, cu silire si cu singe %*. Jar dup& ce s-a implinit — 151, «Cinsteste parintele septimea de ani a legii vechi, dezlegind dupa trecerea acestui timp pe Isidor de canonisire. Prin aceasta araté cd tot omul trebuie s& treac& prin radstimpul dureros al vietii acesteia, pind ce izbavindu-se de cele de aici, ajunge la odihna celor de acolo». 152, Din Isaac Sirul: «Putin necaz suportat pentru Dumnezeu, e mai mare decit o fapta mare svirsité fara necaz. Deoarece necazul de bundSFINTUL IOAN SCARARUL 91 un an, nu mai aveam intristare in inim&, asteptind plata de la Dumnezeu pentru rabdare 158, Trecind ia- rasi un an, m& socoteam nevrednic, in simfirea inimii, de petrecerea in mindstire si de vederea si de vorbirea impreuna cu parintii si de imp&rt&sirea cu dumneze- iestile Taine si de privirea cuiva in fat& ; ci cdutind cu ochii in jos, dar $i mai jos cu cugetul, ceream celor ce intrau si ieseau s& se roage pentru mine». DESPRE LAURENTIE 23) Sezind noi odata la masa, acel mare povatuitor, plecindu-si sfinta sa gura la urechea mea, zise : «Voiesti s&-ti arat cugetare dumnezeiasci intr-o adinc& carun- tete >» Iar eu rugindu-l s4 o faca, dreptul acesta strigad de la o a doua masa, pe un oarecare cu numele Lauren- tie, ce avea in minAstire vreo patruzeci si opt de ani si era al doilea preot slujitor la altar. Acela venind si in- genunchind in fata egumenului, acesta il binecuvinta. Dar sculindu-se acela, nu-i spuse nimic, ci-] l4s4 sa stea in fata mesei, fri s& munince (si era la inceputul mesei). Acela ramase asa un ceas sau chiar doua, in- cit pind la urm& mA si rusinai s& privesc la fata lui; c&ci era cu parul alb de tot, avind optzeci de ani. Ra- minind far& raspuns pina la sfirsitul mesei, fu trimis voie probeaza credinta si iubirea. lar fapta odihnei se naste din lenevirea constiinjei, De aceea in necazuri s-au probat sfinjii in dragostea lui Hris- tos si nu in odihn&. Pentru c& fapta fara osteneala e dreptatea celor din lume, care fac milosteniij din cele din afara si nu agonisesc in ei insisi». E lucru mai mare s& suporti o durere, decit sa faci cu usurinfa o fapta - bund. Ultima nu se inscrie atit de adinc in fiinta proprie, ca si o preschimbe, 153. «Cel ce primeste necazurile din timpul de fala in asteptarea bu- natajilor de mai tirziu, a aflat cunostinja adevarului si se va izbavi usor de minie si de intristare». Isi cunoaste mai bine complexitatea firii cel ce suporta necazuri, decit cel pentru care totul decurge lin, raminind la su- prafata fiinjei lui nepusa la incercare prin grele necazuri.92 FILOCALIA de cuviosul s& spun’ mai inainte pomenitului Isidor inceputul psalmului 39. Dar eu n-am trecut cu vede- rea, ca un prea viclean, s& ispitesc pe batrin. De aceea lam intrebat ce gindea cind statea inaintea mesei ? Iar el a zis: «Infatisindu-mi in preajma p&storului chipul lui Hristos, am socotit cA nu el imi porunceste, ci Dumnezeu. Pentru aceea, parinte Ioane, stateam ru- gindu-m&a, nu ca inaintea mesei unor oameni, ci ca inaintea altarului lui Hristos, neprimind nici un gind rau fat&i de pastor, datorita credintei si iubirii mele fata de el. CAci s-a zis: «Iubirea nu socoteste raul» (I Cor. 13, 5). Dar cunoaste si aceasta, parinte, ci dac& cineva se predd pe sine de buna voie simplitatii si ne- rautatii, nu mai da celui rau nici loc, nici vreme impo- triva sa». DESPRE ECONOM 24) Precum acel drept era cu adevarat prin Dum- nezeu mintuitorul si pastorul oilor sale, la fel il avea de la Dumnezeu si pe economul minastirii, mai mult decit pe oricare altul, blind, ca foarte putini. Impotri- va acestuia se porni odata staretul cu mare minie spre foiosul celorlalti, in biseric’, poruncind s& fie scos afara fara nici un motiv. Iar eu stiindu-l pe acesta ne- patat de vina de care il osindea pastorul, i-am luat apa- rarea economului in fata pastorului, luindu-l de o par- te. Dar inteleptul spuse si el : «Stiu, parinte, si eu. Dar precum e un lucru de osinda si nedrept a rapi piinea din gura pruncului lesinat de foame, asa se va pagubi si pe sine si pe lucr&tor intiistatatorul sufletelor daca nu-i prilejuieste aceluia atitea cununi‘*, cite stie ca 154. Asa e textul din ed. 1970. Cel din P.G. sun&: «Asa si intlista- tétorul sufletului nu se vatéma si nu se pdgubeste nici pe sine, pricinuind aceluia cununi».SFINTUL IOAN SCARARUL 93 poate rabda acela in tot ceasul, fie prin ocdri, fie prin necinstiri, fie prin dispretuiri si batjocoriri 1°. El se face pricina acestor trei pagubiri foarte mari: Intfi se lipseste acela insusi de plata ce vine din certarea povatuitorului; al doilea, ci putind s& folo- seasca si pe ceilalti din virtutea altuia, nu o face aceas- ta; al treilea si cel mai greu lucru e c& si cei ce par purt&tori de osteneli, facindu-se o vreme fara grija si nefiind mustrati sau certati de intiistatatorul, ca unii ce ar fi, chipurile, virtuosi, se lipsesc de blindetea si de rabdarea ce se cuvine s& 0 aib&. C&ci lipsa de ap aco- pera $i pAmintul bun si roditor si gras de buruienile necinstite si-l face s{ odrisleascd m&rdcinii mindriei, ai vicleniei si ai netemerii. Stiind-o aceasta marele apostol scrie lui Timotei: «Stdruie, mustra, cearta, in- deamna cu timp si fara timp» (II Tim. 4, 2). Tar eu impotrivindu-ma acelui povituitor adevarat si aducind inainte sl4biciunea generatiei noastre si c& multi poate pentru certarea fari motiv, sau poate nu fara motiv, se rup de p&stor, acel sdlas al intelepciu- nii zice iardsi: «Sufletul legat de Hristos, prin iubirea si credinta pastorului, nu se dep&rteaz4 de el pina la singe si mai ales cel ce s-a tim&duit vreodat& prin el de vreo ran& oarecare, amintindu-si de cel ce zice: «Nici ingerii, nici incepatoriile, nici puterile, nici vreo alt& zidire nu va putea si ne despart& pe noi de dra- Scolia: «Luptatorii sint ispititi ca s4 sporeasc4 bogafia lor. Cei mole- siti, ca s& se pdzeascé de cele ce-i vatéama. Cei sommorosi, ca sd se trezeascd. Cei departati, ca s& se apropie de Dumnezeu. Cei familiari, ca sa se faca si mai familiari prin indrazneala». 155. «Observa cum celor ce au urcat li se da, nu fara folos, prilej de smerenie. Caci dacé se desdvirsesc in cele ce au pus fnceput, se fac si mai vrednici de lauda». Daca cei ce lucreaza bine sint numai ldudati de intiistatatori, incep s& se umple de mindrie si se p&gubesc si ei si intlist&t&torii, c& nu au avut grija de buna lor indrumare.94 FILOCALIA gostea lui Hristos» (Rom. 8, 38). Iar de cel ce nu e ast- fel legat si bine sddit si lipit m& minunez foarte daca nu-si savirseste in desert petrecerea cea din locul aces- ta. CA s-a insotit cu o ascultare mincinoasd». Si nu s-a inselat pe sine acest cu adevirat mare povatuitor, ci a célauzit si a des&virsit si a adus la Hristos oi nepri- h&nite. DESPRE AVACHIR 25) S& ascultim intelepciunea lui Dumnezeu aflata in vase de lut si s& ne minun&m de ea. Mirindu-ma eu, deci, cind m& aflam acolo, de credinta, de rabdarea si de neclintita staéruinté a celor nou-s&diti, cu toate cer- 1arile si oc&rile, ba uneori $i prigonirile nu numai din partea intiist&tatorului, ci si a celor cu mult mai de jos, am intrebat, pentru zidirea mea, pe un oarecare dintre fratii ce se aflau in mindstire de cincisprezece ani, pe nume Avachir, pe care il vedeam nedreptatit aproape mai mult decit pe toti, ba uneori alungat si de la masa dintre slujitori; si era din fire foarte putin vorbaret. Deci zisei cdtre el: «Frate Avachir, pentru ce te vad in fiecare zi alungat de la mas& si dormind de multe ori nemincat ?» Iar el raspunse: «Crede-ma, parinte, ci m& incearc& p&rintii mei, de sint bun de calugar. Dar nu o fac aceasta far’ iubire 4*, Si eu cu- noscind scopul intiist&t&torului si al celorlalti, le rabd toate fara greutate. Iat& am cincisprezece ani din cei treizeci cit socotesc, precum mi-au spus si ei la intra- "156, «Nu numai pe cei ce mor de sabie si pe cei ce au marturisit pe Domnul in fafa tiranilor, fi incununeazi Domnul, ci si pe cei ce si-au dovedit iubirea intru nevoint&. Caci precum aceia au rébdat impun- sdturile pentru Domnul, asa si acestia au rébdat asuprelile si nevointa pentru Domnul».SPINTUL IOAN SCARARUL Py rea mea (in minastire), c& incearc& pe cei ce s-au le- padat de lume. Si pe drept cuvint, frate Ioane, c&ci fara cercare aurul nu se des&virseste>. Mai raminind deci viteazul acesta, Avachir, dupa intrarea mea in ministire, doi ani, s-a mutat la Dom- nul, spunind parintilor cind avea s& plece: «Multu- mesc, multumesc Domnului si voua. Ca ispitindu-ma voi pentru mintuirea mea, iat’ am ramas neispitit de draci saptesprezece ani». Pentru aceasta intiistatato- rul, ca un drept judec&tor, a poruncit s& fie asezat dup& vrednicie, ca un m&rturisitor (mucenic), impre- una cu sfintii adormiti acolo. DESPRE ARHIDIACONUL MACEDONIE 26) As nedreptati, fara indoiald, pe rivnitorii celor bune, daca as ingropa in mormintul tacerii lupta si bi- ruinta lui Macedonie, a intfiului diacon de acolo. Aces- ta, aflindu-se in purtarea de grija a Domnului, |-a ru- gat odat& pe pastor cu doua zile inainte de s’rbatoarea sfintelor Teofanii 157, s& plece in cetatea Alexandriei, pentru oarecare trebuinta personal’, fagiduind sa vind repede din cetate pentru preg&tirea sa de slujba sarbatorii. Dar diavolul, vrajmasul binelui, l-a impie- decat pe arhidiaconul ingiduit de egumen, s& vina in sfinta mindstire Ja data hotarité de intiistatator. So- sind dupd o zi, pastorul il scoase din diaconie si-l aseza. in rindul celor din urm& incep&tori. Bunul diacon al rabdarii si arhidiacon al statorniciei primi hotarirea si cuvintul parintelui far& intristare, ca si cind altul ar fi fost pedepsit si nu el. Dup& ce a ramas in aceasta. stare patruzeci de zile, inteleptul l-a ridicat iarasi in "157, Sérbatoarea Nasterii si a Botezului Domnului, care se vede c& in timpul scrierii «Scdrii» se praéznuiau inc’ deodatd sau in strinsd lega~ turd.96 FILOCALIA treapta lui. Dar dup& o zi de arhidiaconie, acesta il ruga sd-I lase iarasi in aceeasi certare si necinstire de mai inainte, spunind ca a sAvirsit un p&cat de neiertat. Dar cunoscind cuviosul c4 acela nu spune adevarul ci cere aceasta din smerenie, s-a invoit cu dorinta cea buna a slujitorului si se putea vedea cdruntetea vene- rat& petrecind in starea incep&toare si cerind tuturor s se roage pentru el «deoarece, zicea, am cizut in curvia neascultdrii>. Mie ins&, smeritului, a indraznit acest mare Macedonie s4-mi marturiseasci pentru ce a alergat de bun& voie la aceasti smerit& vietuire. «Niciodata, zicea, n-ain simtit atita usurare de orice razboi si n-am vazut dulceata luminii dumnezeiesti in mine, ca acum» #8, 27) Este propriu ingerilor sA nu cada. Ba poate nici sa poata c’dea, cum zic unii 15°, Dar oamenilor le este propriu s& cada si s& se ridice iarasi de cite ori s-ar intimpla aceasta. Numai dracilor le este propriu ca odat& c&zuti sa nu se mai ridice niciodata 1°. Acea- 158. Cel ce ia de bundvoie starea smereniei si ostenelile cele grele, nu va mai suferi de venirea asupra lui a unor umiliri si greutafi fara voie. Acestea nu-l vor intrista, ba nici nu le va mai simfi, ci se va bucura de ele. C&ci fl g&sesc preg&tit pentru ele, Nu le mai simte ca ispite si ca rézboi. Nu-i mai produc intristéri si nemultumiri. El vede in sine Jumina dumnezeiascd, pentru cA vede rostul lor binefacator. 159, Inv&tatura stabilita e cd acum ingerii buni nici nu pot cadea. 160. «Sint trei ordine, zice sfintul Maxim: ingeri, oameni, demoni. A nu c&adea e propriu ingerilor, dar nu dupa fiint&, ci prin libera ale- gere. Caci nu sint prin fire nemiscati spre réu. Pentru c&é in acest caz nici satana n-ar fi cazut, fiindcd prin fire n-ar fi putut patimi aceasta, Dar ‘sint greu de miscat spre contrariul, cum zice Grigorie Teologul. Deci nu dup& fiinta, ci dupa libera alegere au dobindit insusirea de a nu cadea, Pe aceasta dracii intérind-o spre rau, au rémas din pricina neputinjei de intoarcere, in apostazie. Iar oamenii, din pricina putintei de intoarcere, sint mai buni decit demonii, Dar ingerii sint mai presus de ambele ordine, din pricina neputinfei de schimbare». Dar se. pune intre- barea: De ce Dumnezeu i-a facut pe ingeri si pe. demoni cu neputinta de miscat de la bine spre rau si invers, dup& ce au ales ei binele sauSFINTUL IOAN SCARARUL 97 sta ne-a m&rturisit-o cel incredintat cu economia mi- nastirii. Fiind tinar, imi spuse el, si avind grija vite- lor min&stirii, mi s-a intimplat o foarte grea cadere a sufletului. Avind obiceiul s& nu ascund niciodata sar- pele inlauntrul inimii, prinzindu-l de coad& ]-am aratat indata doftorului. Dar acela cu fata zimbitoare, imi zise lovindu-m& usor peste obraz: «Du-te, fiule, f4-ti slujba ca mai inainte si nu te teme de nimic» 1, Iar eu, convins prin credinta infocat&é c& voiu lua in pu- tine zile dovada tam&duirii, am continuat s& alerg pe drumul meu bucurindu-m& $i totodat& tremurind. 28) Toat& orinduirea fapturilor are, cum zic unii, multe deosebiri. Deci si in vietuirea de obste a fratilor sint deosebiri de inaintari si pareri. Pentru aceea $i doftorii, observind pe unii dintre acestia iubitori de a se arata la venirea in mini&stire a mirenilor, ii acope- rea in fata acelora cu oc&ri si cu slujiri mai putin cin- stite, ca sA se retragé cu grab& cind se intimpla sosirea cuiva din lume. $i asa se putea vedea petrecindu-se ceva mai presus de fire: ins&si slava desart& se alun- ga pe sine si fugea de oameni 11 >, raul? Nu e in hotdrirea lor ceva atit de decisiv, cS schimbarea le devine cu neputintaé? Credem ca aci trebuie cdutata explicatia. Ingerii au un fel de absolut in decizia lor. Ei vor ceva intr-un grad si intr-o forma definitivaé. Ei tréiesc intr-o ambiant& mai claré a absolutului si decizia lor are ceva din acceptarea total constienté a absolutului, citaé vreme omul creste treptat spre absolut, aflindu-se pe un drum suitor, care se desprinde treptat de réul sau de binele total. 161. Scolia ed. 1970: «S& nu ai vreo bdnuiala pe parinte, ca a Jasat pe cel ce s-a marturisit fara o certare (epitimie). Caci fl stia pe acesta din tinerete mult timp petrecind in nevointa plina de trezvie, si stéruind in osteneli si de aceea nu a addugat altd greutate la acestea, De altfel nici pricina nu era pe cit socotea, vrednica de o certare aspra, pentru ca altfel nu l-ar fi lasat sa plece zimbind, ci ar fi iesit pazind intocmai canonisirea». 161 bis, Ins&si slava desarta fugea de oameni, pentru c& cei stapinifi de ea se fereau s& apara in fafa oamenilor, obligati fiind la slujiri lipsite 7 — Filocalia vol. IX98 FILOCALIA DESPRE CUVIOSUL MINA 29) Nevrind Domnul si ma lipseasc& de rugaciu- nile unui cuvios p&rinte, inainte cu o sAptamind de ple- carea mea l-a Juat la sine pe cel ce cirmuia ca ajutor al pastorului, pe un barbat minunat, cu numele Mina, care avea cincizecisinou& de ani in obste si implinise toate ascultarile in ea. Deci in ziua a treia, cind savir- seam noi rinduiala adormirii cuviosului, deodata se umplu de buna mireasma tot locul unde zacea truput lui. Drept aceea ne ingdduie marele pastor s& desfacem acoperamintul in care era asezat. Si facindu-se aceas- ta, vazuram toti pornind din talpile lui ca din douad izvoare, buna mireasma a mirului. Atunci spuse inva- {atorul c&tre toti: «Vedeti sudorile picioarelor si oste- nelile lui, cu adevarat s-au adus si s-au primit ca un mir !» Dar p&rintii locului mi-au povestit si alte multe ispravi ale prea cuviosului Mina. Spuneau si aceasta, c& odat& intiistat&torul, voind s& incerce rabdarea lui de Dumnezeu daruit’, venind acesta la staretie si pu- nind metania de sear’ egumenului $i cerind slobozire ca de obicei, acela I-a ldsat pe el s& sad& asa jos pina la ceasul canonului. $i abia atunci dindu-i blagoslovenie si oc&rindu-l ca pe un iubitor de slava si ca pe un lip- sit de rabdare, l-a lsat s& se ridice. Caci stia cuviosul c& va rabda cu barbatie. De aceea a dat si privelistea aceasta spre zidirea tuturor. Iar ucenicul cuviosului Mina f&cindu-ne cunoscute acestea despre inv&{atorul s&u, zise: «Descusindu-] eu, dac& nu cumva i-a venit somnul stind in genunchi inaintea egumenului, m-a incredintat c& sezind asa jos a rostit toat% psaltirea>. 30) Nu voiu trece cu vederea s4 impodobesce cunu- na cuvintului si cu smaraldul urm&tor: Am stirnit de marefie. Si asa se invajau sd se fereascd de a se arata cu fala in fata oamenilor.SFINTUL IOAN SCARARUL 99 odata la un cuvint despre linistire pe unii dintre ba- trinii aceia plini de barbitie. Iar aceia, cu fata zimbi- toare si cu chip vesel mi-au spus : «Noi, parinte Ioane, fiind materiali, avem si o vietuire aplecaté spre cele materiale. Judecind c4 trebuie s& purtém razboiul dup& masura slabiciunii noastre, am socotit c4 e mai bine s& ne luptam cu oamenii care uneori sint furiosi, alteori se cAiesc, si nu cu dracii care sint totdeauna porniti si inarmati cu furie impotriva noastra» 16. 31) Iarasi un altul dintre acei pururea pomeniti, avind fati de mine dragostea si indraznirea cea dupa Dumnezeu, imi spuse cu bun&voint& : «De ai dobindit cumva, prea intelepte, lucrarea Celui ce a zis intru simtire: «Toate le pot intru Cel ce ma intareste pe mine, Hristos» (Fil. 4, 14), de a venit peste tine Duhul Sfint ca o roud cur&titoare, de te-a umbrit puterea rab- d&rii Celui prea Inalt (Lc. 1, 35), incinge ca un barbat (ca Hristos Dumnezeu) mijlocul tau cu stergarul ascul- 162, Scolia din ed. 1970 care aratd in plus, pe lingd P.G., prima pro- pozitie ca fiind a lui Marcu Ascetul, iar restul al lui Evagrie: «Zice si Ava Marcu: «Mai bine este sd fim ispitifi de oameni decit de draci. Dar cel ce place Domnului, ii biruieste si pe unii si pe alti», Dar zice si sfintul Evagrie: «Dracii lupta descoperiti impotriva pustnicilor. Iar im- potriva celor ce petrec in chinovii sau sdvirsesc virtutea insofiti cu alfii, i Inarmeazi pe cei mai fara grija dintre fraji. Dar razboiul al doilea e mult mai usor decit cel dintii. Pentru cd nu se pot afla oameni pe pémint atit de amarnici ca dracii, chiar dac& se sufera din partea lor toataé unel- tirea». Oamenii mai au si mila, sau mai pot fi si tnduplecati, dar dracii nu. In orice caz pofi fi, in lupta cu oamenii ce te ispitesc sau te turbura, cel pufin tot atit de tare ca si ei, poti afla o slabiciune in ispitirea lor si deci fi pofi infringe mai usor. In P.G, se mai adaug& o scolie, care e totodati o metoda de infrin- gere a ispitelor de la oameni si de la draci: «Cel ce se roagé pentru oamenii care-] nedreptafesc, tulbur§ pe draci; iar cel ce se impotriveste celor dintii, e biruit de cei din urm&», Lupta oamenilor impotriva noastra nu e despartita de cea a dracilor. Dar prin oameni, lupta dracilor e mai slabd. Caci oamenii se inmoaie de rug&ciunea noastra pentru ei, de vorba buna gi de ajutorul ce le dim.100 FILOCALIA tarii si ridicindu-te de la cina linistei, spal4 picioarele fratilor cu duh smerit 16, Mai bine zis tavaleste-te sub picioarele sotilor tai cu cuget sporit ; pune portar ne- indurat si neadormit in poarta inimii tale ; tine-ti min- tea cea greu de finut '® in trupul tiu supus imprastie- rii ; tine linistea minfii in midularele ce se misci si se clatina, care e lucrul cel mai minunat dintre toate; fa-4i sufletul neturburat in mijlocul turburirilor, opreste-ti limba infuriat’, gata s& sara la impotri- vire 165, Lupta-te cu stapina aceasta in fiecare zi de sapte- zeci de ori cite sapte. Infige in lemnul sufletului ca intr-o cruce, mintea ta, ca o nicoval&, care e batuta, batjocorita, oc&rit%, Iuaté in ris, nedreptatita ca de niste lovituri neincetate de ciocane, dar se inmoaie, nu sufer& nici o sfarimare, ci rmine intreagd, neted& si neclintit4 166, Leapad& voia ta ca pe o haina a rusinii si intra in arena despuiat de ea '*’, chiar dacd acesta e 163. Cel ce porneste la ascultare cu hotarire, se dovedeste pe de o parte barbat puternic, pe de alta, in stare de smerenie; e tare in sme- renia slujitoare. El se incinge cu putere, dar cu puterea smereniei. El renunt& la linistea care-] odihneste si ia asupra-si grija ajutorarii si lu- crérii de scéparea aproapelui de pacatele ce-] impovareaza. 164. «xpacet voiv axpatytove e un paradox. Mintea care e mereu in miscare trebuie tinuta in gindul la Dumnezeu. 165. In toate aceste recomand&ri se cere un lucru paradoxal (tradus de noi cu «minunat»), deci cu atit mai greu. Madularele trupului se migc& sub puterea ispitelor, dar mintea trebuie s4-si p&zeasca linistea si deci puterea de a nu se tulbura si de a nu se lasa purtata de ele. Mintea trebuie si rémina neclintité ca o stincé in mijlocul valurilor ce o asal- teaza. 166. Mintea, ca organ al cugetdrii, are ca temelie sufletul nostru intreg, sau subiectul nostru. Daca dispozitia acestuia e ferma ca un lemn, mintea nu se va clatina nici ea de ispite. Neclintirea subiectului nostru {si ia t&ria din intiparirea lui de gindul la crucea lui Hristos. Mintea trebuie s& se fixeze in subiectul astfel intdrit, asemenea lui Hristos, suportind ca El toate piroanele. 167. «Voia ta» e voia contraré lui Dumnezeu, voia individualist&, sau egoista. Ea il imbracé pe om intr-o infatisare neplacut&é lui Dumnezeu siSFINTUL IOAN SCARARUL 101 un lucru rar si anevoie de aflat. Imbrac platosa cre- dintei care nu poate fi spart& si sfarimati de necre- dinta in conduc&torul luptei. Tine in friul neprihanirii simtul pipaitului care sare cu nerusinare inainte. In- frineaz&-ti cu pomenirea mortii ochiul care voieste sa iscodeasca in fiecare clipa marefia trupurilor si fru- musejea lor. Adu la t&cere, prin grija de ea insdsi, mintea curjoas& care voieste si osindeasc& pe frate pentru negrija, aratind in chip neamagitor toat& iubi- rea $i mila fata de apropele. In aceasta vor cunoaste toti, cu adevirat, prea iubite p&rinte, c& esti ucenic al lui Hristos : dac& vom avea in obste iubire intre noi». «Vino, vino», zicea iarasi bunul prieten. «Vino si locuieste impreun& cu noi. Bea in fiecare clipa batjo- corirea ca pe o apa vie. Caci David dupa ce a cercat din toate cele placute de sub cer, la sfirsitul tuturor, mar- turisindu-si nestiinta, a zis : «Ce este dar bun ? Sau ce e placut ? Nu e altceva decit a locui fratii impreuna» (Ps. 132, 1). Iar dac& ne-am invrednicit astfel de o ase- menea rabdare si ascultare, e bine ca, dup& ce ne-am cunoscut si slabiciunea noastr4, sA nu intrim in sta- dionul luptei, ci s& fericim pe cei ce lupta si s& le do- rim rabdare» 168, Iar eu am fost biruit de frumoasele cuvinte ale pa- rintelui si prea bunului invat&tor, care a nevoit impre- una cu mine in chip evanghelic si Proorocesc, sau mai bine zis prietenesc. De aceea am si hotrit si dau fara sovaire intiietate fericitei ascult&ri. semenilor, intr-o infatisare de ocara. Cel ce fine seama de aceasta voie egoista a sa, fiind dusmanul Iui Dumnezeu si al semenilor sai, nu e capa- bil sa suporte greutdfile neplacute ale nevointelor, pentru ca nu se ba- zeaz decit pe puterea sa limitata. 168, E laudaté raébdarea in obste, ca forta de coeziune, ca putere susfinuta de comuniune si sustinétoare a comuniunii. Pe aceasta a pus accent si staretul Gheorghe, de la Cernica, in viaja duhovniceascé ce a sadit-o in obstea sa. .102 FILOCALIA 32) Dar inainte de a iesi ca dintr-un rai si de a in- sira cuvintele mele, ca niste m&r&cini urifi si nefolosi- tori, voi mai aminti inc& o virtute folositoare a aces- tor fericigi 168 >*, Pastorul a bagat de seam c& de multe ori stind noi Ja rugaciune, unii le foloseau ca intilniri si ca prilejuri de convorbiri. Acestora poruncindu-le s& stea vreme de o sapt&amina inaintea bisericii, le-a rinduit sé fac& metanie celor ce intrau si ieseau, chiar dac& erau cle- rici sau preoti 1. Vazind pe careva dintre frati stind la cintare cu o simtire a inimii mai adinc& decit a multora si mai ales p&rind, prin rostirea cuvintelor fnsotit& de in- fatisarea fiintei si a fefei, c& se afl4 in convorbire. cu vreunii, lam intrebat s4-mi spun intelesul fericitului sau obicei. Iar el stiind c4 e spre folos s& nu ascunda aceasta, zise: «M-am obisnuit, parinte Ioane, s4-mi adun gindurile si mintea, impreund cu sufletul, de la inceput, chemindu-le s& strige impreunai: «Veniti sa ne inchin&m gsi s& cidem la Hristos, fmp&ratul nostru Dumnezeu». Jar pe buc&tar iscodindu-l eu, lam prins facind aceasta : vazind ca are o t&blifa la briu, am aflat cA in- semna pe ea in fiecare zi gindurile sale si le m&rturi- sea pe toate pdstorului. Dar nu numai pe acesta, ci si pe alti multi i-am vazut facind acolo acelasi lucru. Caci era si aceasta o poruncdé a marelui pastor, precum am auzit 17°, 168 bis. «Urite ca exprimare, nefolositoare prin firea lor Iumeasca; spinoase prin asprimea lor». 169. «Cind gresala unuia se fntinde la mulfi, nu trebuie sd se arate indelunga-rabdare, nici s& se caute folosul propriu, ci cel al multora, ca s& se mintuiascdé, pentru c& virtutea multora si de multe feluri e mai de folos decit virtutea unuia si de un singur fel». 170, Aceasta e o metodd de a pastra sufletul intr-o sinceritate sau intr-o transparenta deplind, neavind in el nimic ascuns, nimic acoperit de fntunericul minciunii, nici o umbra, nici o pata, ci totul fn lumina.‘SFINTUL IOAN SCARARUL 103 Oarecare dintre frati a fost izgonit odat& de el, pentru c& a birfit pe aproapele su catre el, c& e flecar si vorbaret. Dar el a staruit in poarta minastirii timp de o s&pt&min&’, rugindu-se s& poatd intra si s& fie iertat. Cind a auzit aceasta iubitorul de suflete, cerce- tind si aflind c& acela n-a mincat nimic in cele sase zile, fi vesti: «Dac& voiesti sd-ti faci salasul in intre- gime in min&stire, te voiu pune in ceata celor ce se pocdiesc». $i fiindca cel ce se pocdia a primit aceasta cu bucurie, pastorul a poruncit sa fie dus in mindstirea rinduité indeosebi pentru cei ce plingeau pentru pa- catele lor, ceea ce s-a si intimplat 171. Scolia P.G.: Alta, a lui Fotie: «A dezvalui de bunavoie gresalele sale barbatilor duhovnicesti, e un semn al viefii ce se indrepteaza, iar a le ascunde e un semn al sufletului patimas. Caci nimenea ajutind pe hoti, sau stind de partea curvarilor, nu-si va da pe fata gindurile (nu-i va da pe fafa pe acestia), Pentru ca cel nepatimas, care are mila fafa de patimas spunind pdcatul fratelui, o face din doud motive: fie ca sa&-l indrepteze pe el, fie ca s&-] foloseascé pe altul. Dar dac&-l spune fara aceste motive, o face fie ca s-] osindeasca pe acela, fie ca sa-] birfeasca, si de aceea nu va scipa de parasirea dumnezeiasca si va cadea si el fie in aceeasi gresala, fie in alta, si va fi osindit si rusinat». 171. O scolie a lui Hrisolog: «Leag& pe cel ce a p&cdtuit, ca sa i-L faci milostiv pe Dumnezeu. Nu-l dezlega, ca sa nu fie legat si mai tare de minia lui Dumnezeu. De nu-] voi lega eu, leg&turile lui nu vor rimine ne- dezlegate. «Ca de ne vom judeca pe noi insine, nu vom fi judecati» (I Cor. 11, 31). SA nu socoteasc& cineva aceasta, cruzime si neomenie, ci cea mai mare blindefe si cel mai bun leac si multa purtare de grijé. «Dar au sufe- Tit destul timp pedeapsa», va zice cineva. Cit? Spune-mi! Un an, doi, trei? Dar nu m& intereseaz4 vremea, ci indreptarea sufletului. Araté-mi deci aceasta: de s-au strépuns la inima, de s-au schimbat, si atunci s-a implinit totul. Iar de nu s-a intimplat aceasta, vremea nu e de nici un folos: Caci nu ne intereseaz4 de a fost legaté rana de multe ori, ci de a folosit legdtura. Dacd a adus folos in scurté vreme, sé nu mai fie finuta. lar de nu a fost spre folos in cincisprezece ani, sé mai fie {inuta. Dezle- garea celui legat sd hotarascd folosul». Legind duhovnicul pe cel ce a gresit, nu-] mai leagé Dumnezeu. Caci acela simte mai vadit dezaprobarea si se indreaptd, pe cind legdtura lui Dumnezeu nu e vadita si omul con- tinud sd pacdtuiascd, socotind c& dacé nu l-a dezaprobat duhovnicul, pa-104 FILOCALIA 33) Dar fiindc& am vorbit despre amintita minds- tire, sA spunem ceva pe scurt si despre ea. Era un loc dep&rtat cam la o stadie (1 km.) de mindstirea cea mare. Era o inchisoare jalnici. Nu se putea vedea acolo niciodata fum, nici vin, nici ulei pentru mincare. Nu se gasea altceva decit piine si putine legume. In acest loc fi inchidea fara iesire pe cei ce se poticneau dupa chemare (la calugarie) ; nu la un loc, ci indeo- sebi si desp&rtiti, sau cite doi cel mult, pind ce Dom- nul il instiinta pe el (pe pastor) despre fiecare. Pusese peste ei si un mare loctiitor, cu numele Isaac, care cerea celor predati grijii lui rug&’ciune aproape nein- cetat&. Spre impiedecarea trind&viei, erau acolo si stil- pari multe de finic (pentru facut coguri si rogojini). Aceasta era viata, aceasta era starea, aceasta era pe- trecerea celor ce cAutau cu adevarat fata Dumnezeului lui Iacov (Ps. 23, 6). 34) E un lucru bun a te minuna de ostenelile sfin- tilor. Dar e un lucru pricinuitor de mintuire a rivni sa faci la fel. Ins& a voi s4 urmezi vietuirea lor dintr-o- data e un lucru nesocotit si cu neputinta. 35) Cind sintem muscati de mustrdri, sa ne aducem aminte de pacatele noastre, pina’ ce Domnul, vazind silinta noastr&, a celor ce ne sirguim, le va sterge pe acestea si va preface durerea ce ne musca in inima, in bucurie 172, «Caci dup& multimea durerilor mele in inima mea, zice, au veselit mingiierile Tale sufletul meu la vremea cuvenita» (Ps. 93, 19). 36) S& nu uitém pe cel ce zice citre Domnul : «Cite necazuri $i rele mi-ai aratat mie si intorcindu-m& m-ai catul lui n-are prea mare importantd. lar canonul se orienteazi, ca vreme, dup rezultatul adus de el in indreptare. 172, «Silitori nesilifi sint cei p&trunsi de dragostea Iui Dumnezeu si care se silesc a bineplacea lui Dumnezeu, nu pentru ca ii sileste cineva, ci pentru c& sint atrasi de dragostea lui Dumnezeu».SFINTUL IOAN SCARARUL 105 facut viu si din adincurile pamintului m-ai scos iardsi dupa ce am cazut» (Ps. 70, 23). 37) Fericit este cel ce s-a silit pe sine s& fie defai- mat si ocarit in fiecare zi pentru Domnul. Acesta va dantui cu mucenicii si va sta de fat& cu ingerii, plin de indrazneala. Fericit este monahul care se va socoti pe sine in toata clipa vrednic de necinstire $i de defai- mare. Fericit este cel ce si-a omorit pina la cap&at voia sa si si-a predat grija de sine invatatorului séu in Dom- nul. Caci va sta de-a dreapta Celui rastignit 173. 38) Cel ce a respins de la sine mustrarea dreapta sau nedreapta, a respins ins&si mintuirea sa. Iar cel ce o primeste cu durere, sau fara durere, va dobindi degraba iertarea p&catelor sale 174, 173, «Ava Zosima a zis ca cel ce doreste sé umble pe calea cea ade- vérataé si dreapta, cind se tulburd se loveste pe sine, zicind: De ce te minii suflete al meu? De ce te tulburi, ca cei ce fac spume? Chiar din aceasta arafi c4 esti bolnav. Caci de nu ai fi bolnav, nu ai suferi. De ce incetind sa te ocdr&sti pe tine, il invinovatesti pe fratele tau c& ti-a aratat boala cu fapta si cu adevarul. Ia aminte la porunca lui Dumnezeu: «Cind era ocarit, nu ocdra; cind p&timea, nu ameninfa» (1 Pt. 2, 23), ci suferea toate. $i zicea ci de va trai cineva anii lui Matusalem si nu va umbla pe cdlea aceea dreapta, pe care au umblat tofi sfintii, adicd cea a necinstirii lor de catre oameni, a iubirii si a rabdarii barbdtesti, nu va inainta nici putin nici mult, si va cheltui anii in desert». Cel ce nabdi va sta de-a dreapta Celui rastignit si, dupa rastignire, inviat, pentru ca s-a ldsat si el rastignit de ocari si si-a predat grija de sine dasc4lului séu, ca Hristos, Tatalui. Omorind cu totul voia sa egoista, a inviat in dragostea lui Hristos. Ava Zosima e cel de care vorbeste cu mare veneratie si Ava Dorotei. Era un egumen in apropierea Gazei de la inceputul secolului VI. Avem aci o dovada despre influenta «Cuvintarilor» Avei Dorotei asupra lui Toan Scararul. 174. Mustrarea te face atent la tine insuti; te face s&-ti dai seama cd e ceva rau in tine, sau care face altuia impresia ca nu esti cum trebuie in vreo privinté oarecare. Drept urmare, te silesti sA te vindeci si in acea privinta, si deci s4-ti cistigi mintuirea. E 0 cruce care te desavirseste. dn- sasi primirea mustrarii pricinuindu-i cuiva pocdinta de gresale, fi aduce iertarea lor,106 FILOCALIA 39) Arata in chip nev&zut (cu mintea) lui Dumne- zeu credinta si dragostea curatd ce o ai fata de parin- tele tiu si Acela va indemna pe acesta in chip nestiut s& se alipeasca de tine si s& te apropie de el, dupa sim- tirea ta fafa de'el‘75. Cel ce pironeste pe stilp orice sarpe, a ardtat o credinta vaditaé 7°. Dar cel ce il as- ccunde, r&t&ceste inc& pe locuri fara cai 177. 40) De voieste cineva s& stie c& are iubirea de frati $i dragostea adevarata, se va incredinta despre ea cind se va vedea pe sine plingind pentru gresalele fratelui $i veselindu-se de inaintarile si de darurile lui 178. 41) Cel ce voieste s& ramina biruitor intr-o convor- bire cuvintul s&u, s& stie cA sufera de boala diavolului, chiar dac& cuvintul sfu e adevarat 179. $i dac& face aceasta intr-o convorbire cu cei deopotriva cu el, va fi tamaduit poate de certarea celor mai mari. Dar daca 175. Nu-ti arata simjamintele de umilinj& si de iubire fata de parintele ‘téu duhovnicesc vazut, ci spune-i-o cu mintea lui Dumnezeu. $i Dumnezeu ii-o va descoperi aceluia, pentru cd ceea ce e sincer, nu se poate sa nu se vada in oarecare chip. 176. Aici se arata sensul sarpelui de arama fintuit pe lemn in Vechiul ‘Testament. 177. Pironeste pe stilpul vdzut prin méarturisire orice sarpe ce se anisc4 in tine si asa il vei omori. Dar dac&-1 {ii ascuns fn tine, nu vei uumbla pe calea dreapta, ci pe cai nedrepte, acoperite de intuneric. 178. «Acela si-a pus sufletul sdu pentru fratele». Caci suferé pentru ,acela ca pentru sine si se bucura de darurile lui, ca pentru ale sale. Sufle- tul traieste si moare pentru acela si cu acela. 179. Cine voieste s4-si facd biruitor cuvintul sdu, voieste sa biruiascd el pe ceilalti. Desigur, el at putea spune ci nu voieste s& se impuna pe sine, ci adevdrul. Dar despre adevarul lui Hristos ajunge si dai méartu- rie, trdindu-l si murind pentru EI. El nu se impune cu argutii ale ratiunii, a carei dibacie vrei s{ dovedesti cd o ai. «Nu fine de vietuirea cresti- measca a Se apara, si nu se vorbeste de ea in invatatura lui Hristos». Sau: «Impotrivirea in cuvint araté inc&pafinarea si neascultarea». Ea dovedeste mai mult ingimfarea si dispretuirea, si nu smerenia si ascultarea in toate. (Metoda recomandata aci, ar aduce cu adevarat pace intre oameni.SFINTUL IOAN SCARARUL 107 face asa si fata de cei mai mari, sau mai intelepti, boala lui nu poate fi vindecata de oameni. 42) Cel ce nu se supune cuvintului nu se supune nici lucrului. Caci cel ce e necredincios in ceea ce e putin, e necredincios si neincovoiat si in ceea ce e mare. Acela se osteneste in zadar, neagonisindu-si din cuvioasa ascultare nimic altceva decit osinda. 43) Cel ce si-a facut constiinta curaté la culme, in supunere fat& de parintele sau, acela, asteptind in fie- care zi moartea ca pe un somn, mai bine zis ca pe viata sa, nu se inspaiminta, stiind c&4 in ceasul desp&rfirii nu el, ci intiistatatorul va avea s& dea socoteala 18°, 44) Cel ce, primind nesilit de la parintele séu in Domnul slujba unei ascultari, a patimit in ea vreo po- ticnire neasteptat&, sA pun& vina nu pe cel ce a dat arma, ci pe cel ce a primit-o. Caci a primit. arma spre lupta cu vrajmasul, dar a indreptat-o spre inima sa. Jar de s-a silit pe sine pentru Domnul si a dezvaluit slabiciunea sa de mai inainte celui ce i-a dat-o, sA in- drazneasca, cici chiar dac& a cazut, nu a murit 181. 180. Acela a facut si a gindit chiar ceea ce i-a cerut intlistatatorul. Deci acesta va avea s& dea socoteala pentru faptele si gindurile lui. Desi- gur, aceasta nu scapa pe calugar de raspundere. Dar el réspunde intrucit se biruie pe sine in fiecare clipa, ascultind. lar acest lucru nu e usor. El renunta mereu la buna sa placere, la pornirile sale de placere, Ja mindria sa. El stringe apele dezordonate ale pornirilor sale mereu in matca ingusté si tot mai adinc a unei vietuiri libere de patimi, a unei curatii desavirsite. 181, «E deosebire intre cédere si cddere. De aceea si céderea e dupa felul ascultarii. Deci nu socoti izgonire de la Dumnezeu c&derea ce se Intimpla fn implinirea slujirii», Alta scolie a Marelui Vasile, care nu e decit in traducerea lui Ven. Costache: «Pe ling& cele zise, de viata mo- nahului mai fine si o alta primejdie, Cea dintii si foarte mare e cea a pla- cerii de sine. Caci neavind pe nimeni care sd poata s&-i cerce lucrul, i se pare c& a ajuns la {mplinirea poruncii. Apoi facindu-si din nepricepere o deprindere, nu cunoaste nici lipsurile, nici sporirea in lucrare, Caci fi lip- seste din jur orice ajutor, prin care s4 cunoasc& unde se afla cu lucrarea poruncilor. Caci cum va arta smerita cugetare, neavind pe nimeni care108 FILOCALIA 45) Am uitat, o, prieteni, s& v4 pun in fat& si piinea aceasta dulce a virtutii: anume, am vazut acolo ascul- tatori in Domnul care se zdrobeau prin oc&ri si se de- fSimau pentru Dumnezeu, ca s& fie preg&titi prin obis- nuire s& nu se mihneascé de necistirile ce li se vor aduce din afard 182, 46) Sufletul care se gindeste la m&rturisire e tinut de aceasta ca de un friu, s& nu p&c&tuiasc’. Dimpo- trivd, pacatele pe care nu avem de gind s& le martu- risim, le savirsim fara fricd, ca in intuneric. 47) Cind, lipsind intiistat&torul, ne inchipuim fata lui si, socotind c& st& in fata noastr&, ocolim orice in- tilnire, sau cuvint, sau mincare, sau somn, sau altceva care stim c& nu-i place, implinim cu adevarat o ascul- tare nemincinoas&. Copiii masteri socotesc lipsa inva- tatorului (a tat&lui) prilej de bucurie, dar cei adevarati © socotesc pe aceasta o paguba. 48) Am intrebat odat& pe careva dintre cei mai in- cercati, rugindu-l s4-mi spund cum se dobindeste prin ascultare smerenia. Iar el zise: «Chiar dac& asculta- torul recunosc&tor ar invia morti, chiar dacd ar do- bindi lacrimi, chiar daca s-ar izbavi de razboaie, el so- coteste in chip neindoielnic c& acestea le-a facut ruga- ciunea parintelui sAu duhovnicesc. Astfel el ramine strain de inchipuirea desarta de sine. Caci cum se va mindri cu acelea, cel ce spune c& le-a facut prin aju- torul parintelui si nu prin sirguinta sa ?» sd se arate mai smerit? Cum va cunoaste milostivirea, despartit fiind de ceilalti? Cum se va deprinde in indelunga rabdare, nestind nimenea im- potriva voilor sale? Iar de va zice cineva c&-i ajunge invatatura Scriptu- rilor, spre indreptarea naravurilor, face ca cel ce invataé timplaria, dar nu o lucreaz& niciodata... ‘tnsusi Domnul a sp&lat picioarele ucenicilor. Dar tu pe cine vei spala? Cum vei sluji? Decit cine vei fi cel mai de pe urma, singur de sine petrecind ?» 182. Obisnuindu-te s& nu te socotesti mare lucru, nu te vei mihni cind nu te vor socoti mare lucru nici alfii.SFINTUL IOAN SCARARUL 109 49) Cel ce se linisteste (isihastul = sihastrul) nu cunoaste lucrarea celor spuse 18%. Caci parerea de sine si-a cistigat stapinire in el, socotind c& faptele amin- tite sint savirsite de el prin sirguinta sa. Dar cel aflat in ascultare, biruind doua viclesuguri, ramine robul vesnic supus al lui Hristos 184, 50) Dracul lupta uneori sa intineze pe cei asculta- tori, cu murdarii si-i face invirtosati la inimd ; alteori, s4-i turbure protivnic obiceiului; si iardsi alteori s4-i facd pe unii uscafi si neroditori, trindavi si greoi la rug&ciune, somnorosi $i intunecati, ca sd nu se mai foloseasc& cu nimic din ascultare, ba s4 dea si inapoi si SA ias& din ascultare. Caci nu le ing&duie s4 inteleaga c& retragerea prin iconomie a buna&tatilor ce ni se pare c& sint in noi, ni se face pricin&’ de cea mai adinca sme- rita cugetare 185, 51) Insel&torul amintit a fost adeseori respins de c&tre unii prin rébdare. Dar apoi, incd vorbind acesta, alt «inger» infatisindu-se, incearcé dupa putin timp sa ne amageasca 186, 52) Am vazut ascult&tori ajunsi la mult& umilinta, blinzi, infrinati, sirguinciosi, ner&zboiti, fierbinti sub acoperamintul p&rintelui, de care apropiindu-se dracii 183, Aci autorul fine sé arate c& ascultarea celui din obste e mai mare decit linistirea de unul singur, Prin aceasta nu dispretuieste linistirea. Dar socoteste c& la aceasta trebuie si ajunga cineva abia dupad ce a do- bindit smerenia prin ascultarea in obste. 184, Ed, 1970: «Infelege prin cele dou viclesuguri: neascultarea si parerea de sine». 185. E bine deci ca cei ce ajung prin ispita celui réu in vreo inti- nare, in vreo tulburare, sau lenevire la rugdciune, s4 nu iasd din pricina acestora din ascultare, ci s4 inteleaga ca acestea li se intimpla din icono- mia dumnezeiascd, pentru a-i conduce la cea mai adinca smerenie. 186. Se mai tntimpla si faptul acesta: Respingind cineva ispita unui demon, i se arata acelasi, sau altul in chipul unui inger, ajutindu-l, chipu- rile, s&-l respinga pe acela. Dar indata prin aceasté noua infafisare, il amageste cu pacatul parerii de sine.116 FILOCALIA le-au sem&nat gindul ca sint int&riti acuma pentru lini- stire (pentru sihdstrie), sau pentru lupta des&virsita si prin ea pot ajunge la nepatimire. Si amAgiti astfel si iesind din port la largul m@rii, apoi prinzindu-i fur- tuna si neavind cirmaci, s-au primejduit jalnic de a- ceast& mare murdar& si sarat&. 53) E de trebuinté ca marea s& se turbure gi sd se infurie in chip salbatic, ca prin aceasta s4 arunce ia- rasi pe pamint continutul ei si tot gunoiul si iarba pe care le-au adus in ea riurile patimilor 187, 54) Cel ce uneori ascultd, alteori nu asculté de pa- rinte, este asemenea celui care uneori pune in ochi leacuri, alteori var nestins. CAci «unul zidind, iar altul d&rimind, care altul va fi folosul, decit osteneala ?» (Eccl. 22, 28). 55) Nu te ldsa améagit, 0, fiule ascultator al Dom- nului, de duhul inchipuirii de sine si spune p&catele tale invatdtorului tau, ca si cind le-ar spune alt4 per- soan&. Caci nu te pofi izbavi de rusine, fara rusine 1%. Dracii au adesea obiceiuri s4 ne convingd fie sA nu ne m&rturisim, fie si defaimam pe altii ca vinovati de pa- catul nostru. 56) Dezgoleste-ti, dezgoleste-ti rana in fata dofto- rului si nu te rusina. «A mea e buba, parinte, a mea e 187. Calugarul iesit din portul neprimejdios al ascultarii in obste, cu patimi nedeplin tocite, acestea sint stirnite in singuratate. Dar prin aceasta el va vedea c& e bine sa revind in portul neprimejdios al obstii. 188. Trebuie sa-fi marturisesti pacatele, fara a te cruta, asa cum nu te-ar cruta, daca {i le-ar dezvalui altcineva. Desigur, spunindu-le tu insuti, vei trece prin clipe de mare rusine. Dar nu poti scdpa de rusine, dacé nu treci prin rusine. Cu rusinea pe care o suferi lovesti pacatele care-ti pro- duc rusinea si inlaturi pricina rusinii. Rusinea mArturisirii este trecdtoare, dar Tusinea obiectiva a raéminerii in pacatul nemarturisit e durabild si se adinceste mereu.SFINTUL IOAN SCARARUL 11h rana. Din nepdsarea mea s-a pricinuit, si nu din a al- tuia. Nimeni altul nu e pricinuitorul ei: nici om, nici duh, nici trup, nici altceva, ci negrija mea!» Fa&-te la marturisire $i cu purtarea $i cu chipul si cu gindul, ca un osindit, plecindu-te spre pamint si dac& se poate udind cu lacrimi picioarele doftorului $i judecatorului ca ale lui Hristos. 57) Daca toate atirna de obisnuin{a si ii urmeaza ei, cu mult mai mult, fard indoial&, cele bune, care au ca impreuna-lucrator pe Dumnezeu. Nu te vei osteni multi ani, fiule, s& afli in tine fericita odihna 1°, de te vei preda de la inceput oc4rilor, cu tot sufletul. 58) Nu socoti lucru nevrednic de tine a-ti face mar- turisirea in chip smerit ca inaintea lui Dumnezeu, ina- intea ajut&torului tau 1, Caci am v&zut osinditi in- muind printr-o infatisare prea intristata si printr-o méarturisire adinc’ aspirmea judec&torului si pre- schimbind minia lui in induiosare. De aceea $i Ioan Inaintemerg&torul cerea de la-cei ce se rugau martu- risirea inaintea botezului, neavind el insusi nevoie de aceasta, ci prilejuind prin ea mintuirea lor. 189, Odihna de patimi. La ea se ajunge usor biruindu-fi mindria $i pornirile spre placere prin ascultare. In ascultare e o mare tarie, e izvorul tariei pentru biruirea tuturor patimilor. 190. Duhovnicul fi-a fost dat ca ajutator in cele bune. Dumnezeu a jinut seama de nivelul nostru omenesc si ne-a dat un ajutator apropiat noua. S-ar putea socoti duhovnicul (si preotul) in acest sens si un ajutor de care se foloseste Dumnezeu pentru folosul nostru. Asa cum Dumnezeu nu boteaz& singur, ci i-a trimis pe apostoli si pe urmasgii lor sa boteze, ca sa ne dea siguranta ca sintem botezati, asa nu primeste marturisirea noas- tra fra mijlocirea unui om vazut, ci-l foloseste pe acesta ca ajutor vazut, pe masura noastr&. El da putere patrunz&toare cuvintului omenesc al du- hovnicului, céci Fiul Iui Dumnezeu insugsi S-a folosit de cuvint omenesc care raésuna in urechile ascultatorilor, dindu-i tarie dumnezeiasca, facindu-1 mijloc al puterii dumnezeiesti. Caci cuvintul creste din Cuvintul.12 FILOCALIA 59) S& nu ne speriem dac& sintem r&zboifi si dup& mi§rturisire. CAci e mai bine s& ne luptém cu gindu- rile decit cu mindria 1*1, 60) Nu alerga dupa cele din povestirile sihastrilor $i ale p&rintilor pustnici si nici nu te indlta spre ele 1%. C&ci tu inaintezi cu ostirea intiiului mucenic (Stefan). 61) Nu iesi din locul de lupta nici cind cazi 198. Caci ‘cu mult mai mult avem atunci nevoie de doftor 1%. Daca si-a poticnit piciorul de.o piatra cel ce avea aju- tor, cel lipsit de ajutor nu se va poticni numai, ci va ‘si muri. 62) Cind cadem, indata dracii venind linga noi iau si ne infatiseaz4 ca pricina binecuvintata, sau mai bine-zis nebinecuvintata, linistea. Scopul vrajmasilor nostri e s& adauge la cAderea noastraé in chipul acesta, ‘© noua rana. 63) Cind un doftor isi m&rturiseste neputinta, e nevoie sé mergem la altul. Caci rar sint cei ce se tama- duiesc fara doftor. 64) Cine e deci cel ce socoteste cA ni se poate im- potrivi cind spunem c&, dac& orice corabie ce are un 191. Dacé n-am fi razboifi de ginduri ispititoare, dupa marturisire, me-am mindri, ca unii ce nu mai sintem supusi ispitelor si in acest caz, ar trebui sé luptam Impotriva mindriei si lupta cu ea ar fi mult mai grea. 192. «Nu te in<a spre acele povestiri» incercind sd imifi cele isto- risite in ele, sau socotind ca ai si tu ceva din cele spuse in ele. 193. A marelui Vasile (Despre stdruinfa monahilor, cap. XXI): «Pre ‘cum madularele trupului legate prin leg&tura firii n-ar putea s& se rupa de trup, sau, daca s-ar rupe vreunul, ar deveni mort, asa cel ce se nevo- jeste unit cu fraétimea, nu s-ar putea tdia de cei cu care s-a insofit, sau facind aceasta, va fi mort cu sufletul si lipsit de ajutorul parintelui, neso- cotind grija lui fafa de el. Unul ca acesta trebuie osindit ca pricind de sminteald multora... Caci sufletul odata obisnuit si se razvrateasca, se umple de multa neinfrinare». 194. In locul de lupta sau in obste, se afl& si doftoru}, ca intr-un spital. Deci nu iesi din acel loc. Pentru c& in acest caz te lipsesti si de doftor.SFINTUL IOAN SCARARUL 113 cirmaci incercat poate ajunge in primejdie de inecare, fara cirmaci se va pierde in chip sigur ? 1%, 65) Din ascultare se naste smerenia, din smerenie, nepa&timirea, dacd «intru smerenia noastra Si-a adus aminte de noi Domnul si ne-a izbavit pe noi de vraj- masii nostri» (Ps. 135, 23). Drept aceea, nimic nu ne va impiedica sA4 spunem cf din ascultare se naste ne- patimirea, prin care vine culmea smereniei. Caci ne- patimirea incepe de la smerenie, precum legea, de la Moise. Dar fiica des&virseste pe maic’, precum Maria, Adunarea 16, 66) Bolnavii care, dup& ingrijirea din partea unui doftor $i dupa folosul avut de la el, parasesc pe acesta alegind pe altul inaintea tam&duirii des&virsite, sint vrednici de toata osinda de la Dumnezeu. 195, Daca orice corabie se poate ineca chiar avind un cirmaci iscusit, in mod sigur se va ineca neavind un cirmaci. 196. «Ascultarea e inceputul smereniei. Caci cel ce nu s-a cunoscut ca este cu lipsd in virtuti, nu poate sta sub mina altuia. lar cunoasterea de sine adunindu-si sufletul i] duce la ascultare, iar ascultarea stapinita de frica lui Dumnezeu naste iubirea si smerenia. Iar smerenia desdvirsit& izgoneste inchipuirea de sine. Iar cel ce s-a curatit de aceasta si de cele- lalte, se face casi a nepatimirii, precum se vede». Alta: «Inceputul si sfirsitul este ascultarea cu smerenie. lar fiica ei, nepdtimirea, se face desdvirsitoarea maicii si pricinuieste smerenia de- savirsitan. Alta: «Cel smerit si ascultitor nu slujeste patimii inchipuirii de sine. lar cel nerobit patimilor se face cunoscut numaidecit ca nepatimas. Iar nepatimasul este intreg dulce si blind, asa incit ascultarea naste nepati- mirea prin mijlocirea smereniei». In ed. Veniamin Costache mai este si scolia urm&toare a lui Fotie: «Caci smerenia naste nepatimirea, precum Moise legea. Parintele a asemdnat aceste trei virtufi, adic& ascultarea, smerenia si nepatimirea, cu trei fete: cu Moise, cu Adunarea si cu Maria. Si de aceea ni se pare ca — precum acolo, dupa ce ludeii au trecut Marea Rosie, vrind sé cinte cintare de biruinjé lui Dumnezeu, aveau ca nascator si ficdtor al acesteia pe Moise, iar tmplinitoare pe Maria, fiind si ea din- tre cei din obste si nu incepatura — aga si aici zice: In fata lui Moise se cade a vedea ascultarea, in fata Adunarii smerenia, iar a Mariei nepa- timirea», 8 — Filocalia vol, IX4 FILOCALIA 67) Nu fugi de miinile celui ce te-a adus la Domnul. Ca nu te vei rusina in toata viata ta de altcineva ca de acela 197, 68) Nue fara primejdie pentru un ostas neincercat s& se desparta de multimea ostasilor ca s4 se lupte de unul singur 1, $i nu e fara primejdie pentru calugar sA porneasca pe calea linistirii inainte de mult cercare si nevointa in lupta cu patimile sufletesti. Cel dintii se primejduieste trupeste, al doilea, sufleteste. «Mai buni sint, zice Scriptura, doi decit unul» (Eccl. 14, 19). Adic& mai bine este fiului s4 se lupte impreun& cu p&rintele s4u impotriva gindurilor care pun stapinire pe el ina- inte de a baga de seama 1%, 69) Cel ce lipseste pe orb de c&léuzd, turma de pis- tor, pe cel ce rataceste de povatuitor, pe prunc de ta- tal sAu, pe bolnav de doftor, corabia de cirmaci, prici- nuieste tuturor primejdii, iar cel ce incearca s& se lupte fara ajutor cu duburile, e omorit de acelea. 70) Cei ce vin in spital, sa-si fac& de la inceput cu- noscute suferintele lor. Iar cei ce vin la ascultare, sa arate smerenia ce li se cuvine. Celor dintii, usurarea suferintelor, iar celor de al doilea, adausul cunostinfei de sine li se va arata, mai mult decit oricare altul, ca un semn neinselator al insanatosirii lor. 71) S&-ti fie constiinta oglinda supunerii tale si-ti va fi de ajuns 2%, 197, Recunostinja fafa de acela te va ajuta, mai mult decit orice alt- ceva, s4 nu te pravalesti si s{ nu starui in pacate. 198. E o continua pledoarie pentru staruirea incepatorilor in viata de obste. 199. «xpas tac npohygetc>. Sint ginduri sau ispite cu care ne pomenim in minte, pina nu bagim de seamé. Dar sint si «pre-judecaji», idei luate de-~a gata inainte de a le judeca. 200. «Priveste-te pe tine insufi, zice, in constiinfaé, ca in oglinda si cerceteaz4 gindurile tale. Si daca constiinta nu te invinovateste in ceva, ci-fi da m&rturie despre ascultarea ta fara alegere, nu cauta incredinfareSFINTUL IOAN SCARARUL 15 72) Cei ce se supun, in viata lor de linistire, parin- telui lor? au numai pe draci lucr&tori impotriva lor, dar cei ce se afl& in obste lupt& deodata si cu dracii si cu oamenii. Cei dintii pazesc mai cu de-amanuntul po- runcile lui Dumnezeu prin necontenita privire a inva- fatorului. Cei de al doilea, adeseori prin lipsa invata- torului le calc’ putin pe acestea. Dar de se vor face sirguinciosi si iubitori de osteneal4 prin rabdarea po- ticnelilor si a mustr&rilor, vor umple lipsa cu priso- sin{& si vor dobindi cununi indoite. 73) S& ne pazim pe noi luind seama la noi cu toata strajuirea. Caci portul plin de corabii usor le poate sfarima pe acestea; mai ales pe cele roase in ascuns de minie, ca de un vierme 2°?, 74) S& ne deprindem cu t&cerea cea mai deplina si cu nestiinta fata de intiistatator. Caci barbatul ta- cut este fiul intelepciunii, cistigind totdeauna multa cunostinta 2°. Am vazut pe unul din cei de sub ascul- tare rapind povestirea din gura intiistatatorului si dez- mai mare», Constiinta e oglinda ta launtricd, in care te vezi asa cum esti. Alfi oameni ifi pot spune lucruri bune despre tine; dar ei nu ne cunosc asa de bine, cum ne cunoastem noi insine, privindu-ne in constiinta noas- tra. Sau ne amagesc, laudindu-ne din cine stie ce interese. Constiinja e © oglindd de o negraita finete, limpezime gi sinceritate. Niciodaté nu ajunge viafa noastré s4 nu mai arate nici o pata in oglinda constiintei noastre. De aceea, ea indeamna neincetat si pe sfinfi la pocdinta. 201. Chiar si cei ce au intrat intr-o viati de linistire (isihie, sihastrie n. tr.}, trebuie sé aib& un parinte duhovnicesc, ca model si sfatuitor. 202. E o primejdie si intr-o obste mare, de a se sfarima prin ciocniri vietuitorii din ea. Aceasta se intimpla mai ales cind sint sldbifi pe dina- untru de viermele miniei. E nevoie de mult& liniste si in portul unei vieti de obste. E nevoie de stapinire de sine si de rébdare din partea tuturor ca s& nu se ciocneasca corabia si sA se sfarme. 203, Un alt paradox: Sa ne araétém tdcufi si fara stiinfa in fata intti- stétatorului. Dar atunci, dovedim si dobindim cea mai multd cunostinta. C&ci mintea nerisipindu-se in vorbe multe, inseamna mai atent in sine tot ce observa si afla.116 FILOCALIA nadajduit de supunerea lui. Si l-am vazut agonisind din aceasta, nu smerenie, ci mindrie. 75) S& veghem cu toaté vegherea, s4 luam aminte cu grij& si sA tinem seama cu trezvie, cind si cum tre- buie s4 dim intiietate slujirii si nu rugdciunii. Caci nu trebuie s& se intimple aceasta intotdeauna. Ia aminte Ja tine insuti cind te afli cu fratii si nu te grabi s& te arti nicidecum mai drept ca ei in ceva. Caci vei sa- virsi atunci doud rele: pe aceia fi vei rani prin sir- guinta ta cu chip mincinos, iar tie iti vei pricinui min- drie prin purtarea ta. 76) Fii sirguincios cu sufletul, nearatind-o aceasta nicidecum prin trup: nici prin inf&tisare, nici prin vreun cuvint deschis, nici prin vreun cuvint cu subin- teles. FA asa, dac& ai incetat s& dispretuiesti pe aproa- pele. Iar dac& esti aplecat spre aceasta, f4-te fratilor 14i asemenea si nu neasemenea prin inchipuirea de sine 204, 77) Am v&azut un ucenic nefncercat falindu-se in fata altora cu ispravile invatétorului sau. Dar soco- tind s&-si cistige sie-si slava din roada altuia, si-a pri- mit mai degrab& necinste. CAci toti au zis c&tre el: «Dar cum a odr&slit un pom bun, o ramura nerodi- toare ?» 78) S& nu ne socotim rabd&tori atunci cind rabdam cu barb&tie batjocorirea din partea pirintelui nostru, ci cind sintem dispretuiti si riniti de orice alt om. 204, «Vorbeste de cei ce-gi fac ascultarea in obste. Daca, zice, nu esti pornit si disprefuiesti si sd nesocotesti pe altii, lucreazd virtutea in ea insdsi si in mintea ta, nearatind-o nici prin cuvint deschis, nici prin cuvint cu infeles (prin aluzie). lar dac& esti aplecat spre osindire, sd nu ai nici in sufletul téu o lucrare mai mare decit a celorlalfi; ci fii aseme- nea lor in toate. Jar lucrare a sufletului numeste rug&ciunea neincetala si plinsul si cele asemenea, Deci dac&, zice, prin acestea cazi in inchipuirea de sine, lasaé-le pe acestea si fa-te frajilor tai asemenea. Caci urmind altora, cistigi smerenia».SFINTUL IOAN SCARARUL 7 Caci pe p&rintele il suportim avind rusine de el si fiind indatorati la aceasta. 79) Bea cu inima buna, ca pe o ap& a vietii, batjo- corirea din partea oric&rui om care voieste s& te adape cu apa care te curata de neinfrinare. Caci atunci va ras&ri curatia adinc& in sufletul tau si lumina lui Dum- nezeu nu va mai lipsi din inima ta. 80) Nimeni s& nu se faleasc& in cugetul s4u vazind adunarea fratimii odihnindu-se sub el, Caci tilharii stau imprejur. 81) Amintindu-ti, aminteste-ti de cel ce a zis: «Cind veti face toate cele poruncite, ziceti ca slugi ne- trebnice sintem, cA ceea ce eram datori s& facem, am facut» (Le. 17, 10). Iar judecata ostenelilor o vom cu- noaste in vremea iesirii (mortii). 82) Chinovia (mindstirea de obste) este cer pamin- tesc ®°6, Drept aceea, precum ingerii liturghisesc Dom- nului, asa s4 facem s& se simt& inima noastra. Uneori cei ce se afl& in cerul acesta se simt cu inima ca de piatra. Alteori iarasi sint mingiiati de umilinta. Aceas- ta, pentru ca s4 scape si de inchipuirea de sine, dar sa se si mingiie in osteneli prin lacrimi 2°7. 83) Un foc mic inmoaie cear’ mult4. $i o mica ne- cinstire ce vine adesori inmoaie, indulceste si alunga dintr-odat& toaté salb&tacia, nesimtirea si impietrirea. 84) Am vazut odata doi insi sezind ascunsi si luind seama si ascultind la suspinele gsi ostenelile celor ce 205, Odihnindu-se de patimi si de tulburari. 206. Pentru ca si calugdrii sint ca niste ingeri in trup: lipsifi de Patimi si in afara de orice egoism, privind cu mintea numai la Dumnezeu, de la Care au totul. 207. Sint lacrimi de iubire fata de Dumnezeu, care mingiie inima obosita de nevointe. Dar ca si nu se mindreasca, le vine dupa aceea si o uscaciune, de parca ar fi impietriti.118 FILOCALIA se nevoiau. Dar unul, ca s& le rivneasc& ; iar celalalt, ca la vreme potrivita, s& le dea pe faf& cu ocar&, si pe lucr&torul lui Dumnezeu s&-1 opreasc& din buna lui lucrare. 85) Nu fi un t&cut fara rost, pricinuind altora tur- burare si amar&ciune ; nici moliu in vietuire si in pa- sire, cind ti se porunceste si te sirguiesti 29°. Iar de nu, te-ai facut mai rau decit cei furiosi si pricinuitori de turburare. 86) Am v&zut adeseori, precum zice Iov (Iov 16, 2), suflete suferind pentru purtarea lor moliie, iar altele din pricina destoiniciei lor si m-am minunat cit de fe- lurita e rautatea 299, 208. «Parintele mustra tacerea far judecatad, si indreapté vietuirea cea trindava. Cea dintii e semn al neatentiei, mai ales cind cineva se afla in multime. lar a doua face pe cel ce o are greu de miscat la oste- neli duhovnicesti si la lucrarile grele. Caci socotesc unii cé prin nevor- birea lor dau dovada ca se afl pe o treapta deosebitaé. Dar nu au o treapté deosebita de cea a ascultatorilor, daca sint adevrafi ascultatori. lar cele contrare acestora arata trezvia mintii si iubirea fala de alti». 209. Ed. 1970: «Avind cineva o purtare molie din fire, sau fiind in- treprinzétor in ceva din cele trupesti, celor multi nu le pare asa. Ci boala din fire e socotita si numit& o calitate a sufletului si o virtute. Tar cel moliu e laudat ca blind si smerit; si cel ce se agitaé fara rinduialé, ca sirguincios si ager si e admirat de cei ce nu stiu sd judece. lar el bucu- rindu-se de laude, nu s-a cunoscut pe sine, ci finind seama de judecata gresita a celor multi, a patimit cu sufletul de inchipuirea de sine, sau a fost coplesit de durere. De aceea si parintele vorbeste de multe feluri ale réutafii». Tacerea fara rost este in fond pricinuita de o lene a minfii, sau e semnul timpeniei, pe cind tacerea cu rost este semnul unei lucrari in- tense a mintii, prin care surprinde tainele cele mai adinci ale existentei. In tacerea aceasta mintea omeneasca se intilneste cu lucrarea intensé a Sfintului Duh, Care ii comunic& taine mai presus de cuvint. O astfel de tacere este semnul unei intense lucrari a persoanei, deci si a lui Dum- nezeu, Care atrage mintea in tainele Sale. Numai persoana poate tacea in felul acesta intens de gindire.SPINTUL IOAN SCARARUL 119 87) Cel de la mijloc nu poate cistiga din cintare, cit poate din rugaciune*”. Caci risipirea in cintare aduce neorinduiala in suflet. 88) Lupta-te neincetat cu cugetarea, adunind-o din imprastierea ei, spre tine insuti. Dumnezeu nu cere ce- Jor ascultatori o rugiciune neimprdstiata 241. De aceea nu te descuraja cind esti furat (de vreun gind in ruga- ciune), ci incurajeaz4-te adunindu-ti mintea de fiecare data, caci numai fngerul nu e furat. 89) Cel ce s-a convins pe sine in chip tainic s& nu ias& din locul de lupt& pina Ja ultima rasuflare, chiar de ar avea de suportat mii de morti ale trupului si su- fletului??, nu va cadea usor in nici una din acestea. Dar indoiala inimii si neincrederea in locuri 2%, obis- nuieste s4 pricinuiasc& pururea poticneli si primejdii. 90) Cei ce se muta dintr-un loc fn altul cu usurinfa sint cu totul necercati. Caci nimic nu pricinuieste atit de mut nerodirea ca nerabdarea 244, 91) Dac& ai intrat fntr-un spital necunoscut si ai intilnit un doftor, fii ca un trec&tor si ca unul care 210. Cel din treapta a doua duhovniceascd, care urmeazd dupa cura- tirea de patimi si const& in contemplarea lui Dumnezeu in fapturi. Acesta trebuie s& treaca de la cintare, la rugdciune. 211. Nu trebuie s& asteptim s& ne rugim numai cind avem mintea adunata. Ci sA luptém s& adundm mintea prin rugaciune. 212, «Moartea sufletului e pacatul. Chiar de ar pacatui in multe pri- vinte, zice, si se pocdiasca iardsi si niciodataé s& nu se retragdé din minds- tire. De aceea a spus mai inainte ca chiar de ar cddea, s{ nu iasd din locul de lupté», Caci de va rémine in mfnastire c&derile in pacat nu vor fi asa de grele. 213. «Hotarirea neindoelnicé pricinueste staruinfa in locuri si in obstii, iar indoiala lucreaz& necredinta si cdderea $i stramutarile atit ale pastorilor cit si ale turmelor». 214, «Precum pasdrea cind se desparte de oudle sale, le face pe aces- tea sterpe, asa si calug&rul care se stramuta din loc in loc». Si acesta isi face sufletul sterp.120 FILOCALIA cauti s& cunosti, fara s& fii bagat de seamd, mestesu- gul tuturor celor de acolo ?!5, Iar dac& simfi vreun fo- los de la doftori si de la felcer in boalele tale, si mai ales in umflatura sufletului, pentru care te cauti?#, ramii acolo si te vinde pe aurul smereniei, prin zapi- sul ascult&rii $i prin contractul slujirii, intarit cu mar- iuriile ingerilor. 92) Rupe odata cu acestea zapisul voii tale. Caci umblind din loc in loc, ai pierdut pretul cu care te-a rascumparat Hristos ?!7, 93) Locul acesta s&-ti fie tie mormint inainte de mormint. $i nimenea nu iese din mormint inainte de invierea cea de obste. Iar de au iesit unii, ia seama ca mai inainte au murit. SA rugiam pe Domnul s4 nu pa- timim si noi aceasta. 94) Cind cei mai trindavi simt c& poruncile sint grele, incearc& s& dea intiietate rug&ciunii. Iar cind le sint mai usoare, fug de rugiciune ca de foc #48, 95) Este cite unul care, implinind vreo slujire, o pardseste cind i se cere aceasta pentru odihna (min- giierea) vreunui frate; si este cite unul care o para- seste din trindavie. $i este iarasi cite unul care nu o 215. «Daca mergi, zice, la vreun doftor si in vreun spital necunoscut, despre care n-ai aflat nimic nici din experienta, nici din auzire, afli mai intii stiinta lui si apoi descoperd-i boala. Pe urm& aratd lui si ascultare duhovniceascd, urmind poruncilor lui si avind ca martore cetele inge- Testi». 216, «Adicd se smereste cugetul téu si umflitura sufletului si fata sufletului se coboar&. Cci aceasta e ceea ce se cauta». 217. Ji-ai pierdut valoarea, pe care a intiparit-o in tine Hristos, usor sau cu usuratate. 218. Lenesii cauté totdeauna ce e mai usor. De fapt trecerea de la poruncile ascultarii la rug&ciune, sau invers, cind una din ele li se pare mai usoard, e numai un pretext pentru a scépa de una, dar a nu o face nici pe cealaltaé. Cine are rivna le implineste pe amindoua. Scolia din P.G.: «De-ti sta mina la fapte, limba s& cinte si mintea s@ se roage. Caci Dumnezeu cere de la noi s4-L pomenim pururea».SFINTUL IOAN SCARARUL 121 par&seste, din slava desart&. Dar este $i cite unul care nu © paraseste, din rivna sufletului 24. 96) De te-ai prins prin tocmeli (prin fag&duieli) si-ti vezi ochiul sufletului nesporind, nu te feri de despir- tire ; dar cel cercat este cercat oriunde si tot asa si cel dimpotriva 2?°, 97) Def&imirile cele lumesti pricinuiesc multe des- partiri, iar lacomiile pintecelui satisf&cute in tovarasii dau nastere la toate caderile si cdlc&rile de lege. 98) Daca vei stapini aceast& stapina, orice loc iti va pricinui nep&timire ; dar de te va st&pini ea, oriunde te vei primejdui, in afara de mormint ®?!. 99) Domnul lumineaz& ochii orbi ai celor asculta- tori prin virtutile povafuitorului, iar prin lipsa lor, ii intunec&. Dar uritorul de bine (diavolul) face dimpo- triva. 219. «Cel ce-si pardseste lucrul sau pentru a odihni pe frate, araté iubire si smerenie». Ed. 1970 adaoga in plus: «Dar cel ce nu-l paraseste, din rivnd, cind i se cere de catre cineva, nu s-a descurajat in lucrul lui, ci se ocupa cu el din rivnd. Amindoi acestia sint vrednici de laud&. Dar cei din mijloc sint vrednici de mustrare», 220, «Daca te-ai indatorat, zice, sa vietuiesti impreund cu turma sau cu alii, dar vezi ca impreuna-vietuire este nefolositoare, desparte-te. Caci este mai bine sa-f{i calci cuvintul decit sa fii fara rod de prunci (su- fletesti) si cu paguba pentru suflet. Dar daca esti cercat, rémii in im- preuna-viefuire, caéci poate vei imbunatati pe cei impreuna cu tine prin cuvint si fapta». 221. «Stépina» de care vorbeste aci e licomia pintecelui. Ed. 1970: «Adicd, atit cit traiesti, sau inainte de a muri, pretutindeni te vei primej- dui». P.G., di o scolie din Ioan Carpatiul: «M-as minuna daca cineva sdturindu-se de minc&ri ar putea si dobindeascé nepatimirea. Iar nepa- timire numesc nu retinerea de la un p&cat cu fapta (c&ci aceasta se nu- meste infrinare), ci pe cea care smulge cu réd&cina cu tot din cugetare gindurile patimase, care se numeste si curatia inimii». In ed. Veniamin. Costache este o scolie in plus: «Nep&timirea este plata infrinarii. Si ea naste dreapta socoteala».122 FILOCALIA 100) Chip al celei mai bune supuneri si ne fie, 0, prieteni, asa zisul argint viu. Caci el coborindu-se de- desubtul tuturor, ramine curat de orice intinaciune. Cei ce se sirguiesc, sA ia aminte cu atit mai mult la ei insisi, ca nu cumva, judecind pe cei lenesi, s& fie osin- diti mai mult decit aceia 2??. Socotesc ci Lot de aceea s-a indrept&tit, c& aflindu-se in mijlocul acestora, nu i-a osindit niciodata. 101) S& p&zim linistea si neturburarea in toate, dar mai mult in cint&ri. CAci scopul dracilor este s4 alunge rug&ciunea prin turburari. 102) Slujitor este cel ce cu trupul st& in fata oa- menilor, dar cu mintea bate prin rug&ciune in poarta cerurilor 773, 103) Injurdturile, ocirile si cele ca acestea prici- nuiesc in sufletul ascultatorilor o amaraciune asema- natoare pelinului ; iar laudele, cinstirile si faima bund, nasc o dulceaj{ asemenea mierei, in cei iubitori de dulci imp&timiri. SA lu&m seama deci la firea ambelor 222. P.G. din Singlitica: «E primejdios sé purceada cineva s& invete dac& nu s-a silit pe sine mai intii s4 ajungd la ceea ce invafa, prin fap- tuire. Céci precum avind cineva o cas& putreda fi vatéma pe strainii pri- mifi, prin cdderea ei, tot asa si acestia, dacé nu s-au zidit mai inainte pe ei insisi in chip sigur, fi va pierde impreund cu ei si pe cei ce vin la ei. Caci prin cuvinte fi cheama la mintuire, iar prin felul lor de viala mai degrabi pagubeste pe nevoitori», Cei ce se sirguiesc sint mai ispititi sa judece pe cei lenesi. De aceea trebuie sé ia aminte Ja ei insisi mai mult decit aceia. Caci judecindu-i, vor fi mai osinditi ca aceia, pentru ca mindria e un pdcat mai greu decit nesirguinta. 223, Avem aci o bund lamurire a leg&turii intre slujirea «orizontala», a oamenilor si legdtura «verticala» cu Dumnezeu. P.G.: «Lucrul diaconu- lui il face cel ce-si unge (pregdteste) mintea pentru sfintitele nevointe si alunga de la sine gindurile patimase. Al preotului, cel ce lumineaz& spre cunoasterea fapturii si alung& cunostinja cu nume mincinos. lar al epis- copului, cel ce desavirseste prin Sfintul Mir cunostinta Sfintei si Inchinatei Treimi», Sint cele trei trepte ale urcusului duhovnicesc: treapta nevoin- felor pentru curafirea de patimi si dobindirea virtujilor, treapta contem- plérii Jui Dumnezeu in lume, si treapta unirii nemijlocite cu Dumnezeu.SFINTUL IOAN SCARARUL 123 feluri. Cele dintii obisnuiesc s& cur&teasc& toate inti- naciunile din JAuntru ; cele de al doilea fac s& creasc& puroiul 4, 104) Trebuie s& credem fara grija celor ce au pri- mit in Domnul grija de noi, chiar dac& unele din cele poruncite de ei ne par protivnice mintuirii noastre. C&ci mai ales atunci se probeaz4 credinta noastra in ei, ca intr-un cuptor al smereniei. Si acesta este semnul celei mai adevarate credinte, c& privind cele ce se fac protivnic celor nad&jduite, ne supunem f4ra nici o in- doiala celor ce ne poruncesc. 105) Din ascultare se naste smerenia, cum am apu- cat s§ spunem si mai inainte. Din smerenie, dreapta socoteal4, precum a ar&tat prea frumos si prea inalt si marele Casian in «Cuvintul s4u despre dreapta so- coteal&» 225, Din dreapta socoteal&, patrunderea, iar din aceasta, vederea inainte 226, Si oare cine nu va alerga pe acest drum bun al ascult&rii, vazind inaintea lui bunatatile ce i se pregitesc ? Despre acest mare dar a spus bunul psalmist : «Gatit-ai intru bun&tatea Ta s&- racului ascultator, Dumnezeule, venirea Ta in inima lui» (Ps. 67, 11). 106) S& nu uifi in toatd viata ta de acel mare ne- voitor care nu a auzit in tofi cei optsprezece ani cu urechile din afara de la povatuitorul sau urarea: «O, de te-ai mintui»; dar cu urechile dragostei nu auzea de la Domnul numai urarea : «O, de te-ai mintui» (cAci 224, Orice patimé rea e dulce. Ea produce o «dulce impatimire». Orice patim’ folositoare e grea, sau dureroas4 sau «rea» (xaxondSera). Lau- dele nutresc «dulcea impatimire», care are ca rezultat veninul mindriei, al unei patimi rele. Mai bun e pelinul curatitor al ocdrilor, decft dulceata mieroasa a laudelor, care umple sufletul de veninul mindriei. 225. Filoc. Rom. I, p. 124: «Cuvint despre darul deosebitii>. 226. Ed. 1970: «Trebuie de stiut cé aci nu vorbeste despre mai inainte- vedera prooroceascd, ci despre mai inainte-vederea relelor ce vin dintr-o anumita cauza, pentru a le ocoli».124 FILOCALIA aceasta araté o dorin{a, nu ceva sigur), ci: «Te-ai min- tuit», ceea ce arata ceva hot&rit si sigur 227. 107) Se inseala pe ei insisi acei ascult&tori care simtind pe povatuitor c& se inconvoaie si se apleac& usor spre dorintele lor, fi cer ascultari dup& voia lor. Caci primindu-le pe acestea, s& stie in chip neindoiel- nic c& au cazut de la cununa m&rturisirii (muceniciei). Pentru c& ascultarea este instrdinarea celui ce o impli- neste, de fatarnicie si de dorintele sale. 108) Unul primeste porunca si simtind ca cel ce a poruncit nu are placere de implinirea ei, nu o impli- neste. Iar altul simtind aceasta, o implineste fara so- vaiala. E de intrebat cine a lucrat in chip mai evla- vios 2 228 109) Este cu neputinta ca diavolul s& se impotri- veasc& voii sale. SA te incredinteze despre aceasta cei ce vietuiesc in lenevire si cei ce staruie intr-o sihastrie sau intr-o mindstire de obste. 227, «Mie-mi pare cé face aluzie la un ascultétor pe care adresatul il cunoaste din experienté. De aceea ii spune ca unuia pe care-] cunos- tea: «S& nu uifi de cutare», Acesta deci slujind mul{i ani parintelui séu care era bolnav si zicea tot timpul in pat, niciodaté nu a auzit de la el, pentru cele ce le facea in chip de dorire si de rugdciune: «O, de te-ai mintui!». Dar Dumnezeu il incredinta in fiecare zi, pentru ascultarea lui, spunindu-i: «lata, te-ai mintuit», Deci pentru ascultarea lui, desi nu a auzit de la pova{uitorul sau o dorire sau o rug&ciune, a primit incredin- tare de Ia Dumnezeu. Pe cit il umilea povajuitorul, pe atit fl incredinta Dumnezeu. Aceasta e luataé din Gherontic». 228, Se da si pilda lui Avraam, care ar fi implinit porunca lui Dum- nezeu cu ptivire la jertfirea lui Isaac, dac& nu l-ar fi oprit Dumnezeu. «Vorbeste de doi care au primit porunca. Dintre ei, unul neavind placere de lucrul poruncit, care ducea la un scop contrar, a ocolit implinirea lui. Celalalt, stiind si el aceasta, a ascultat. Care, zice, a facut mai bine? Spunem ca fiecare e vrednic de lauda, tinind seama de treapta lui. Ince- patorul va lucra fara indoialé mai bine ascultind. Caci e dintre cei ce sint incé pusi la proba. Celalalt, dupd ce a dovedit timp indelungat ascul- tarea lui, va face mai bine s& nu asculte. Va asculta mai bine neascultind. C&ci nu va mai fmplini voia tatélui cea verbala, ca un sclav, ci va ghiciSFINTUL IOAN SCARARUL 125 110) Sa ne fie noua razboiul dat in noi, ca s& ne de- partam din anumite locuri, dovad& c& acolo bine pla- cem lui Dumnezeu ”*, dac& a fi razboiti e semn cd lupt&m °°, DESPRE CUVIOSUL ACACHIE 111) Nu m& voi face un ascunzator nedrept si un zgircit neomenos, tainuind fati de voi ceea ce nu e ingdduit a tainui. Marele Ioan Savaitul 234 mi-a povestit lucruri vrednice de auzit. Iar tu, cu- vioase, cunoaste din experienta lui c& era barbat nepa- timas si curat de orice cuvint mincinos si de orice fapt& viclean’. Acesta mi-a povestit urmi&toarele : «In mindstirea mea din Asia (cAci de acolo pornise dreptul) se afla un b&trin foarte lenes si neinfrinat #2, O spun ca un fiu si prieten, pe cea gindité de acela. Caci si Iona vazind ca proo- roc c& nu era voia ultima a lui Dumnezeu sa piardé pe Niniveteni, data fiind bun&tatea Lui, a aminat vestirea ei. Ceilalti insd au pornit sa facd cele poruncite, neindoindu-se de porunca. Iar Saul, desi era instiinfat de voia lui Dumnezeu cu privire la Amalic, in chip voit n-a ascultat». 229. Cind ne dep&rtém cu greutate de un loc, inseamnd ca acolo nu implinim plicerile noastre. Deci sé nu ne legdm de un loc. S& ne depar- tam cu usurinfa de orice loc, dar s4 implinim voia lui Dumnezeu, nu pe a noastra. lar pérasirea fara greutate a unui loc, trebuie s4 o facem nu- mai cind ni se porunceste, Cind o face cdlugérul de voia lui, nu e buna. 230, «Dacaé cei ce lupta sint necajiti si necdjesc, iar dracii ne raz- boiesc, ei incd ne necajesc pe noi si sint necajifi de noi». «Si de voi ne- c&ji, zice, ei nu vor putea sd stea» (Ps. 17, 39 neindetificat de noi). Si jaraési: «Cei ce ma necajesc pe mine si vrajmasii mei au slabit si au cazut» (Ps. 26, 2). 231. Ioan de Ja Minastirea Sfintul Sava de lingé Betleem. 232. «Unii au inteles neinfrinarea numai in legdturé cu curvia si au numit neinfrinat numai pe curvar. Dar scriitorul acesta a referit neinfri- narea la orice gind, adicd numeste neinfrinat pe cel ce nu-si sugruma primul gind rau si nu-si pedepseste cum se cuvine toate pornirile nera- tionale ale sufletului, ci le lasd s& inainteze la fapté. Batrinul lisa friu liber miniei si pornirii nerationale».126 FILOCALIA aceasta nu judecind, ci ca sA m& ar&t spunind adevarul 233, Acesta, nu stiu cum a dobindit un ucenic mai tin&r, pe nume Acachie, simplu la purtari, dar intelept cu gindul. $i atitea rabda acesta de la b&trin, cit le-ar parea poate multora de necrezut. Caci il chinuia pe el nu numai cu oc&ri si cu necinstire, ci si cu lovituri in fiecare zi. Dar rabdarea lui nu era fara judecata. Vazindu-l eu deci pe el in fiecare zi, chinuit la cul- me, ca un rob cumparat, ti ziceam : «Ce este, frate Aca- chie ? Cum e in ziua de azi ?» Si acela indat& imi arata uneori ochiul invinetit, alteori grumazul, alteori capul ranit. Dar cunoscindu-l eu pe el lucr&tor al ascult&rii, ii spuneam : «Bine, bine, rabda si te vei folosi». Slujind deci batrinului acela noua ani, a plecat la Domnul. ingropat fiind el in cimitirul p&rintilor, dupa cinci zile, povatuitorul lui Acachie merse la un mare b&trin din cei de acolo si-i spuse: «P&rinte, a murit fratele Acachie». Dar batrinul, cind auzi, zise celui ce i-a spus : «Crede-ma, batrine, nu cred». Acela fi spuse : «Vino si vezi». Batrinul se scul& repede si se duse cu povatuitorul la mormintul fericitului nevoitor si strig4 ca unui viu celui ce era cu adevdrat viu intru ador- mire, si-i zise: «Frate Acachie, ai murit ?» Jar ascul- 1&torul cel prea intelept, ar&tind ascultare si dupa moarte, a raspuns marelui batrin: «Cum ar fi cu pu- 1inta, p&rinte, s& moar& un om lucr&tor al ascul- t&rii ?» 284 233. «Spun adevarul, zice, si nu osindesc pe om. Nu osindind din nscocire, ci aratind miscarea vadita a patimei si descoperind-o tuturor». 234, Cel ce se exercité in ascultare curaté faré sovdiala, isi ascute sensibilitatea spirituala a auzirii glasului celui ce-i cere ceva atit de mult, incit nu inceteazé de a vibra si dupa moartea cu trupul. El viefuieste mai departe prin aceasta sensibilitate. Aceasta fl pregdteste si pentru invierea cu trupul. Responsabilitatea lui ascutité il tine viu cu duhul.SFINTUL IOAN SCARARUL 127 Atunci b&trinul, fostul asa numit povatuitor 5, umplindu-se de fric&, a cazut pe fata in lacrimi. $i ce- rind egumenului Lavrei 0 chilie aproape de mormintul lui Acachie, a vietuit de atunci inainte acolo, spunind pururea b&trinilor : «Am savirsit ucidere». Iar mie mi se pare, parinte Ioane, cd insusi acest mare Ioan este cel ce a vorbit cu mortul. Dar sufletul lui fericit mi-a istorisit si altceva des- pre altul oarecare. Dar acesta era el insusi, cum am putut afla mai tirziu in chip sigur. DESPRE IOAN SAVAITUL SAU ANTIOCH 112) «Ucenicea, zicea acesta, un altul oarecare in aceast& mindstire din Asia (poate Siria) la un monah oarecare, blind, blajin si linistit. $i vazindu-se cinstit si odihnit (nesupus la osteneli mari) °° de batrin, so- cotind c& aceasta e multora spre primejdie, il rug’ sa-l slobozeasc&. CAci avea batrinul si alt ucenic si de aceea nu-l nec&jea mult pe acesta. Deci iesi de la el si se ase- z&, prin scrisoarea povatuitorului, intr-o minastire de obste din Pont. Si in cea dintii noapte, in care a intrat 235. «Cu dreptate, zice, asa numitul povajuitor, céci nu era in reali- tate asa. Pentru ci pov&tuitorul se gr&beste s& ridice pe cel povdtuit din cele ale lui la imitarea sa, cind se distinge prin fapte. Dar el era mai mic decit iutimea, iar celaélalt mai mare decit minia. Cum s-ar fi aratat deci c& e povafuitor al celui ce-l intrecea in chip minunat prin virtuti?» 236. «Odihnit» e in ed. 1970. In P.G. e «disprefuit» (nepugpovoipevov). Scolia din P.G. explica acest paradox: «cinstit si dispretuit», dar banuind ca in loc de «disprejuit» ar putea fi «trecut cu vederea» (neprgpovospevov). Alta scolie explica si aceasta alternativa: «Cei disprefuifi nu sint cinstifi. Cum e deci «cinstit si disprefuit», decit aga ca e cinstit dupa trup si dis- pretuit dup suflet? Caci cel ce se indulceste de patimi, nu e pdrtas de greaua p&timire». Adicé cel nesupus ostenelilor dupa trup, nu e ingrijit dupa suflet, deci e dispretuit. Alta: «Adic& trecut cu vederea pentru cele ce pacatuieste si nemus~ trat de povatuitor precum se cuvine»,128 FILOCALIA in aceasta mindstire, se vazu pe sine in somn tras de unii la socoteal4 $i dupa incheierea acelei infricosate socoteli, gasit cu o ramAsitA neplatita si deci dator cu o sut& litri de aur. Desteptindu-se, si-a tilcuit vedenia aceea si a zis: «Sarmane Antioh (caci acesta era nu- mele lui), cu adevrat mare e ram&sita neplatita a da- toriei noastre». «Aga dar, zicea, dup& ce petrecui in acea obste trei ani in ascultare fara alegere, umilit si asuprit de toti ca un strain (c4ci nu era in acea min&stire alt calugar str4in), vazui iarasi in somn pe cineva, dindu-mi do- vada despre platirea a 10 litri de aur din datoria mea. Trezindu-m4, am infeles vedenia, si am zis: «Deabia zece ? Cind voiu pl&ti oare tot ?» Atunci imi zisei: «Sarmane Antioh! E nevoie de mai mult osteneala si necinstire». Am inceput deci s& fac pe prostul, neince- tind ins& citusi de putin slujirea. De aceea, vazindu-m4 nemilostivii parinti in aceasta stare si rivna, ma pu- neau sa fac toate lucrurile grele ale mindstirii. Staruind in aceasta petrecere 13 ani, vazui pe cei ce mi se aratau mai inainte, venind iar&si si scriin- du-mi dovada des&virsitei scapari de datorie. Caci cind cei din min&stire m4 asupreau cu ceva, rabdam bar- b&teste aducindu-mi aminte de datoria mea». Acestea mi le-a povestit, parinte Ioane, prea inteleptul Ioan ca despre altul. De aceea si-a si schimbat numele s&u in Antioch. Dar de fapt el era cel care si-a rupt zapisul cu barbatie prin rabdare. 113) Dar s-auzim la ce dar al deosebirii (al dreptei socoteli) a ajuns cuviosul acela prin rabdare. Sezind in min&stirea Sfintul Sava, au venit la el trei calugari mai tineri vrind s& uceniceasca la el. Primindu-i el pe acestia, indat& i-a osp&tat cu bucurie, voind s& aline osteneala cal&toriei lor. Dar dupa trei zile, le zise ba- trinul : «Fratilor, eu sint prin fire un curvar si nu pot s& primesc pe vreunul din voi». Dar aceia nu s-auSFINTUL IOAN SCARARUL 129 smintit. Caci cunosteau lucrarea b&trinului. Deci dup& ce, rugindu-se mult ca s&-l induplece, n-au izbutit, s-au aruncat la picioarele lui, rugindu-l s& le rinduiasc& miacar unde si cum trebuie s& se aseze. Drept aceea s-a induplecat b&trinul si cunoscind ca vor primi cu smerenie si cu ascultare sfatuirea, zise unuia : «Domnul voieste ca tu, fiule, s& sezi intr-un loc linistit cu un p&rinte, intru supunere». Celui de al doi- lea ii zise : «Mergind, vinde voile tale si le da lui Dum- nezeu, apoi ia crucea ta 787 si stéruie in frdtia si obstea fratilor si vei avea fara indoial& comoar4 in cer». Apoi zise celui de al treilea: «Ia asupra ta in chip nedes- p&rtit cuvintul Celui ce zice: «Cel ce va rabda pina la sfirsit se va mintui» (Mt. 10, 22). $i mergind, sa alegi, de e cu putint&, pe cel pe care il socotesti cA nu e altul intre oameni care s& loveasc& mai tare $i mai aspru, ca s& te deprinda intru nevointa 58. Si staruind, bea in fiecare zi batjocura si luarea in ris, cum ai bea mie- rea si laptele. Iar fratele zise c&itre marele Ioan: «Si daca acela ar petrece intru nepasare, ce voi face ?» Iar batrinul ji rispunse: «Chiar de |-ai vedea curvind, sa nu te desparti de el, ci zi in sinea ta: «Prietene, cu ce scop ai venit aci ?» Atunci vei vedea pierind din tine mindria si invirtosarea furioasd». 114) S& ne nevoim cu toaté puterea, tofi cei ce voim s& ne temem de Domnul, ca s4 nu dobindim, in locul nevointei noastre pentru virtute, mai degraba 237, «Cruce numeste rabdarea necazurilor ce vin asupra cuiva. Cru- cea lui Hristos este infrinarea de la orice patima». 238. «P&rintele rinduieste fratelui supunerea fara alegere, fara vicle- sug si fara rautate». li cere s{ nu se astepte ca necazurile ce-i vin de la povatuitor si fie mai putin aspre decit cele ce-i pot veni de la oameni. In acest caz nu va gindi cu raéutate despre nici un om care-l necajeste, ci el va socoti pe fiecare ca ajutindu-1 in nevoinja lui de desavirsire. Dar si invers: chiar dac& povajuitorul se va purta fata de el cu o asprime cu nimic mai mica dectft a oricdrui alt om, o va socoti spre folosul desa- virsirii lui.130 HILOCALIA viclenia, rdutatea, asprimea, insel&toria, ndravul cel rau si minia. Caci nu e de mirare cd atita cit omul e un simplu vietuitor, sau un cor&bier, sau un plugar, dusmanii imp4ratului nu se tnarmeazi& asa de tare im- potriva lui. Dar cind il vor vedea c& a luat pecetea (semnul de ostas), pavaza, sabia, arcul, $i s-a imbracat in vesmintul de ostas *°°, atunci ei ‘scrisnesc din dinti impotriva lui si se sirguiesc in tot felul sa-] rapuna. De aceea s4 nu adormim. 115) Am v&zut copii nevinovati si foarte buni ve- nind la scoal& pentru intelepciune, invatétura si folos, dar neinvatind nimic decit numai salbataciune si rau- tate din petrecerea acolo. Cel ce are minte, s& inte- leagi. E cu neputint& ca cei ce invat& din tot sufletul un mestesug s4 nu sporeasc& in fiecare zi in el. Dar unii cunosc sporirea, altii, din iconomie (spre folosul lor), nu. 116) Un zaraf bun isi socoteste, fara indoiala, in fiecare sear& cistigul si pierderea zilei. Dar nu le poate cunoaste pe acestea lAmurit, dac&i nu le inseamna in fiecare ceas intr-un caiet. CA socoteala din fiecare ceas o arat& pe cea din fiecare zi 24°, 117) Cel fara de minte, cind e osindit sau certat, se simte intepat sau e ispitit sA raspund& impotriva, sau face indat&é metanie celui ce il ceartaé, dar nu din sme- 239. «Pecete» numeste sau botezul, sau pocdin{a, care il curateste pe acela. Iar «pavaza», fuga de lume, preg&tita prin neimpatimirea de ea; «sabie», credinfa fata de pastor; «spad&», tag&duirea voilor proprii; «arcul», e rugaciunea, prin care dracii sint surpati; «vestmintul ostasesc» e «imbrdcamintea virtutilor». 240. «Adic& zaraful bun al faptelor sale e cel ce-si face socoteala si se judec& in fiecare ceas si-si duce viata cu griji, Socoteala de fiecare ceas e luarea-aminte neostenité». Ed. 1970: «Celui ce ia aminte la sine necontenit, nu i se intimpld abateri sau furturi din pricina intunericului. Soarele Hristos, Dumnezeul nostru, pastreazd toata ziua viefii lui lumi- noasa».SFINTUL IOAN SCARARUL 131 renie, ci pentru cA voieste s4 opreascA mustririle **1. Tu, t&cind cind esti lovit, taci si primeste si pe cei ce aplica fierul rosu pe sufletul tau (il cauterizeaz4), sau mai bine zis pun in Jumin& cur&tia lui. Numai dupa ce a ispravit doftorul (operatia), pune-i metanie. Cici in vremea miniei lui, nu primeste poate nici metanie. 118) S& luptim in fiecare ceas impotriva tuturor patimilor, dar mai mult poate impotriva acestor doua, cei ce ne afl4m in min&stirile de obste : impotriva ne- infrinarii pintecelui si a pornirii spre minie. Caci acestea gisesc belsug de hrand in multime. Celor aflati in ascultare, diavolul le sadeste pofta unor virtuti peste putere; iar pe cei din linistire ii indeamna la cele nepotrivite lor 74. 119) Cerceteazi mintea ascult&torilor necercati $i vei afla in ea o n&zuint& gresit%: pofta de linistire, de postire nem&surati, de rugdciune neimprastiata, de cea mai deplin& lipsa de slava desarta, de neuitat& po- menire a mortii, de straipungere neincetat& a inimii, de des&virsiti neminiere, de tacere adinc&, de curatie covirsitoare *48. De aceea neavindu-le pe acestea de la inceput, dintr-o bun& iconomie, au s&rit la ele inainte de vreme gi s-au rat&cit. Pentru cA vrajmasul i-a ama- git s&i le caute pe acestea inainte de vreme, ca nu cum- va, rabdind, sA le afle pe acestea la vremea lor ?44. 241, Ed. 1970: «Metania din f&farnicie e o metanie nedemna&. Vezi cum vorbeste de metania demna in cele urmatoare, zicind: «lar incetind doftorul» gi cele urmatoare». 242. «Cei din obste s& pretuim mai mult ascultarea decit nevointa. Cea din urma ne fnvataé mindria, cea dintii smerenia». 243. «Existé si o n&zuinfé neamagitoare a acestora: cind le savir- seste cineva la vreme si in chip cuvenit, adicd pentru binele insusi si in simfirea lor adevaraté, implinindu-le cu de-amanuntul si cu sfatuirea celor ce au facut experienfa lor, ocolind in toate totdeauna placerea proprie ca rat&cire si abatere». 244. Existé o lege in cresterea duhovniceascaé. Cel neint&rit in vir- tutile mai de jos nu poate urca la virtufile cele mai de sus. Nu pofi in-132 FILOCALIA 120) Am&gitorul sopteste in cei ce se linistesc (isi- hasti) lauda grijii de striini a ascult&torilor, slujirea lor, iubirea lor de frati, impreuna-vietuire, ingrijirea bolnavilor, ca s&-i faci, am&gitorul, si pe acestia fara rabdare, ca si pe cei de mai inainte 745, 121) Cu adevarat rari sint cei ce se indeletnicesc cu linistirea cu dreapt& judecat&. Sint numai aceia care au dobindit mingiierea dumnezeiasc& a usur&rii de osteneli si a ajutorului lui Dumnezeu in nevointele jor 246, 122) S& deosebim ascultirile ce ni se potrivesc si sa le alegem in chip cuvenit dup& insusirile patimilor din noi. Tie, celui aplecat spre lacomia pintecelui, s&-ti fie povatuitor un nevoitor neindurat in cele ale hranei si nu mai degrab& un fac&tor de minuni si gata spre primirea si asezarea la mas& a tuturor. Iar tu, cel cu grumazul tapan, s4 ai un povatuitor aspru si neinga- duitor si nu unul blind si de oameni iubitor ?47. chipui in tine o smerenie lduntricd inainte de a te deprinde intru ascul- tare prin faptele din afara. Nu te pofi ruga neincetat cind esti prea alipit de lucrurile lumii. 245. Asa cum pe cei de pe treapta incepatoare a ascultarii, amagi- torul fi ispiteste cu virtufile mai inalte ale celor de pe treapta mai de sus acelor ce se linistesc (rugdciunea neincetata, gindul neincetat la moarte etc.), asa pe cei de pe treapta linistirii fi ispiteste cu virtutile faptuitoare ale celor de pe treapta mai de jos a ascultarii. Prin aceasta cautad sa impiedece si pe unii si pe alfii de la sporirea lor duhovniceascd adevarata. Si unora si altora le e de trebuinté raébdarea pentru a se int&ri in virtutile treptei in care sint, ca sé poat& trece apoi la virtutile treptei mai inalte. 246. Usurarea de osteneli nu inseamna ocolirea ostenelilor tnainte de curatirea de patimi prin lupta cu ele, ci izbavirea adevarata de ele. Dar si atunci usurarea de osteneli o d4 numai ajutorul lui Dumnezeu in lupta cu ispitele care se pot ivi. Acestia se pot linisti pe drept cuvint. C&ci nu incep lucrarea linistii fara socoteala, fara pregatire. 247. P.G.: «Bine este si rabzi pe lingd un inva{ator aspru pina la sfirsit si sd nu cauti pe vreunul gata la pogor&minte si la slibirea friului». P.G. si ed. 1970: «E lucru primejdios si pierzator ucenicilor s&-si aleagd un povatuitor dupa voia lor. C&ci acestia conduc in prapastii si in locuriSFINTUL IOAN SCARARUL 133 123) S& nu cautém povatuitori inainte stiutori, nici inainte v4z&tor, ci inainte de toate smerifi cu cugetul si potriviti cu boalele noastre, prin vietuirea si aseza- rea lor sufleteasca. 124) S4-ti fie chip bun de ascultare, dreptul Avva- chir, mai inainte pomenit, socotind pururea c& te incearc& intiistatatorul si nu vei gresi niciodata 748. 125) Cind, certat fiind de intiistatator neincetat, ai mai mult& credint& si dragoste fata de el, Duhul Sfint S-a saldsluit in sufletul tau in chip nevazut si puterea Celui Prea Inalt te-a umbrit. Dar nu te mindri, nici nu te bucura, rabdind barbateste oc&ririle si necinstirile. Ci mai virtos plingi c& ai facut ceva vrednic de oc&rire si i-ai turburat sufletul impotriva ta. 126) Nu te minuna de ce-ti voiu spune. C&ci il am pe Moise ca martor. E mai putin vat&amator sa paca- tuim lui Dumnezeu, decit p&rintelui nostru*4°. Caci de pierzare». Sfaturile acestea pot fi folosite si de mirenii care-si cauta duhovnic, sau de duhovnici, in raporturile lor cu fiii Jor duhovnicesti. 248, «Scolia lui Isidor Pelusiotul: «Nevointa, o iubitule, este urmarea si vasul tuturor poruncilor lui Hristos; ea te face neminios, neingimfat, nefalos, neiubitor de arginti, neiubitor de sine, iubitor de supunerea care slujeste fiecdruia, de instrainarea generala de trup, te face casi a Duhului singur. Ea are limba multumitoare, folosita spre rugaciune, nemiscaté spre cirtire; ascultd, facindu-le toate cu incuviintarea povatuitorului, pe care timpul si locul si hotarirea dumnezeiascaé {i l-a dat spre cirmuirea ta; c&ci ea cunoaste si abate atacurile duhurilor». . 249. Ed. 1970: «Spunind parintele ci e mai pufin vatam&tor si pac&- tuim lui Dumnezeu, arataé usurinfja cu care se imblinzeste Dumnezeu si mila Lui. Prin simbolul cuvintului arata cit de cumplit suferd adeseori chiar cei mai virtuosi si mai inalti oameni de gresalele noastre. SA ne marturisim la p4rintii nostri, cind gresim». P.G, si ed. 1970: «De fapt, cind izraelitii au pacatuit lui Dumnezeu, faurindu-si un vitel si au fost osindifi de Dumnezeu la pieire, Moise a stat pentru ei si a zis catre Dum- nezeu: «De le ierfi lor pacatul, iarta-l, Iar de nu, sterge-m& si pe mine din cartea pe care ai scris-o». $i indat& s-a milostivit Dumnezeu pentru Moise si au scépat de pedeapsd. Dar cind au gresit lui Moise cei din jurul lui Aaron si Aviron si sora lui Maria, au suportat o pedeapsa nein-134 FILOCALIA cind Dumnezeu se minie, povafuitorul nostru poate s&-L impace pe El cu noi. Dar turburindu-se acesta, nu vom mai avea pe cineva s& ne faci pe Dumnezeu mi- lostiv. Dar eu socotesc cA amindoud se intilnesc 7°. 127) S& luam seama, s& chibzuim si s& veghem ca uneori sa rabd’m ocdrile pdstorului cu multumire si in liniste, dar alteori si-i dim de veste ceea ce face. Eu socotesc ca in toate cele ce ne pricinuiesc noua ne- cinstire trebuie s4 tacem. C&ci e ceas de cistig. Dar in cele ce se fac altei persoane, s4 spunem cuvint de apa- rare, pentru leg&tura iubirii si a pacii care trebuie s4 ramina nedesfiintata *1. 128) Cei ce au iesit din ascultare, vor gasi folosul ei, c4ci atunci vor cunoaste in ce cer au fost ei. 129) Cel ce alearg&é spre nep&timire si spre Dum- nezeu, in fiecare zi in care nu e ocdrit socoteste ca su- porta mare paguba. 130) Precum pomii clatinati de vinturi isi adincesc rAdacinile, asa si cei ce petrec in ascultare dobindesc suflete tari si neclintite. durataé (les. 32; Num. 16, 32). «Lucrul poate fi inteles si asa: Dumnezeu iart& mai usor pdcatele s&virsite direct impotriva Lui, caéci El nu Se pri- mejduieste a Se pierde prin aceasta. Dar nu iart{ neiubirea fafa de oa- meni, cici acestia se pot pierde prin ea. 250, Prin p&catele noastre fafa de Dumnezeu, nu-L pierdem pe El, dar prin pacatele fafa de oameni, ii pierdem pe acestia. lar intrucit si prin purtarea noastré nepdsdtoare fati de Dumnezeu, ducem la necre- dint& pe oameni si-i pierdem pe ei, amindoud p&catele duc la acelasi rezultat: ii pierdem pe oameni. Prin binele facut altora, fie direct, fie prin credint& pilduitoare in Dumnezeu, ajutam la mintuirea lor. Chiar in Ttug&ciunile ce le fac altii pentru noi, ca r&éspuns Ja iubirea noastraé faja de ei, din credinta in Dumnezeu, se araté tam&duirea si mintuirea sufle- telor lor. Si aceasta li face lui Dumnezeu bucurie. 251. SA suportém cele neplicute ce ni se fac noua pe nedrept. Dar s& ludm apararea celor asuprifi pe nedrept. Precum nu trebuie sé paca- tuim impotriva lor, tot asa nu trebuie sé réaminem nepds&tori la nedrep- tafile ce li se fac.SFINTUL IOAN SCARARUL 135 131) Cel ce, petrecind in liniste, si-a cunoscut ne- putinta lui si stramutindu-se s-a predat ascultarii, acesta, orb fiind, a privit. fara osteneala spre Hristos 8, 132) Stati, stafi si iar&si zic stati, alergind ”, frati lupt&tori, auzind strigind despre voi pe acel intelept : «Domnul i-a cercat pe ei in cuptor, mai bine zis in obste si i-a primit pe ei ca pe niste jertfe ale arderii de tot in sinurile Lui» (Int. Sol. 3, 2). Caruia I se cu- vine slava $i st&pinirea, impreund cu Tat&l cel fara de inceput si cu Duhul Sfint si Prea Inchinat. Amin. Pina aci treapta egala cu numarul Evanghelistilor. Nevoitorul st& alergind fara frica. CUVINTUL V Despre pocdinta cea ficuta cu grijaé si deplin aratat&, in care se vorbeste si despre viata sfintilor osinditi si despre inchisoare *°"* 1) Ioan a alergat odinioar& inaintea lui Petru (In. 20, 3) si ascultarea s-a pus aci inaintea pocdinfei. Cel dintii, ajungind inainte, inchipuieste ascultarea, cela- lalt inchipuieste pocdinta 4. 252. Cel ce, indeletnicindu-se cu linistirea si vazind ca nu are putere pentru ea, s-a mutat la viata de ascultare, cunoscind ca are trebuinté de ascultare ca si ajungd la Hristos, a vazut pe Hristos, macar ca, neva- zindu-L in starea lui de linistire, era orb in acea stare. Acesta coboara Ja ascultare din smerenie, nu din nestatornicie, ca acela de care s-a vorbit inainte. (Cap. 95 al acestui Cuvint). 253, Potrivit sfintului Grigorie de Nyssa (Viafa lui Moise), numai cel ce urc&, st& cu adevarat. Cine st& fara sd urce, fara incordarea urcarii, mai degraba cade. 253 bis. Am omis unele propozitii mai tari. 254, In P.G. acest cap. e dat ca finind de Cuvintul IV. loan ajunge196 FILOCALIA 2) Poc&infa este aducerea inapoi (improsp&tarea) a botezului. Pocdinta este invoiala cu Dumnezeu pentru o a doua viata ?>. Pocdinta este cump4ratoare a sme- reniei. Poc&infa este necontenita renuntare la nadej- dea vreunei mingiieri trupesti. Pocdinta este gindul osindirii de sine $i ingrijirea neingrijata de sine *5*. Pocdinta este fiica nadejdii si tag&duirea deznddej- dii 257. Cel ce se pocdieste se osindeste pe sine, dar scapa neinfruntat***, Pocdinta este impacarea cu Domnul prin Jacrimi si prin lucrarea cea buna a celor protivnice p&catelor. Pocdinta este rabdarea de buna voie a tuturor necazurilor. Cel ce se pocdieste este pri- prin ascultare mai repede la cunoasterea invierii, ca Petru, care dupa le- Pddare a trebuit sd treacd prin pocainta. 255. «Pocdinta este intoarcerea de la starea cea potrivnica firii la cea dupa fire; si de la diavol la Dumnezeu prin nevointa si durere». Bo- tezul este insd si el o asemenea intoarcere, dar fara nevointé $i durere- Alta: «Pocdinta este intoarcerea de la p&cat. Dar nu e un singur pacat, ci intreg omul vechi se numeste pacat». Pdcatul e imbibat ca o otrava in toata fiinta omului. Pocdinja e deci o miscare totala, existen- fialé, de curafire a intregii fiinfe omenesti, in toate gindurile si apucd- turile ei. Alta: «Pocdinta este pdrdsirea celor dinainte si Intristarea pentru ele». 256. Ingrijirea pentru viata vesnic& si neingrijirea de placerile trec’- toare. Ingrijirea pentru viaja adevarati nu pentru cea de suprafata. In- grijirea pentru fiinta adevarata si nu pentru cea parut& «Cel ce se ingri- jeste de sine se si osindeste pe sine. Se osindeste pe sine pentru c4 vrea s& se mintuiasca. El nu mai are nici o grija de lucrurile lumii $i de aceea devine neosindit de gindul cel bun al lui, impungindu-se si oc&rindu-se pe sine neincetat si privind de mai inainte la pedepsele de acolo si la focul nestins», Sau altfel: «E fra grij& intrucit nu se mai ingrijeste de nici un lucru pamintesc. Dar se ingrijeste de sine, ca unul ce are grija numai de.sine si de mintuirea sa», 257. Cel ce se pocaieste nu pierde niciodaté nadejdea cé pentru el nu mai existd iertare. Dar prin nédejdea aceasta nu-si mai pune nddejdea in placerile si in laudele trecdtoare. 258. Cel ce se osindeste sincer pe sine, nu e osindit de Dumnezeu, caci trezeste mila Lui, vazind durerea ce o are cel ce a piac&tuit c&é L-a supdrat pe El prin aceasta si dé dovada ca revine la iubirea fata de El.SFINTUL IOAN SCARARUL 137 cinuitorul pedepselor sale. Poc&inta este asuprirea tare a pintecelui si lovirea sufletului printr-o simtire adinca. 3) Alergati si v4 apropiati..Veniti, ascultati si va voi povesti voua, tofi cei ce L-ati miniat pe Domnul. Adunati-va4 si vedeti cite a aratat sufletului meu spre zidire. SA ne infatis4m si sA dam cinste mai intii po- vestirii despre lucr&torii necinstiti care au fost cinstiti. 4) S& ascult&m, s4 pazim gsi s& facem aceasta toti cei ce am p&timit vreo cddere necuvenita. Sculati-va si sedeti cei ce ziceti de pe urma c&derilor. Luati aminte, fratii mei, la cuvintul meu. Plecati urechea voastra cei ce voiti s4 imp&cati iarasi pe Dumnezeu printr-o in- toarcere adevarata. 5) Auzind eu, neputinciosul, c& existi oarecare stare de viata si smerenie mare si neobisnuita a celor aflati intr-o mindstire deosebit&é, numit& inchisoare, supus& mai inainte pomenitului lumin&tor al lumina- torilor, lam rugat pe acel drept si-mi inlesneascd s& ajung si eu acolo. Si marele barbat a ascultat ruga- mintea mea, nevrind s& intristeze sufletul meu nici o- data, intru nimic. Ajungind deci eu in min&stirea celor ce se pocdiaw si in locul celor ce plingeau cu adevarat, am vazut in- tr-adevar, dac& nu e prea indr&znet s& spun, «cele ce ochiul omului nep&s&tor nu le-a vazut si la inima omu- lui trindav nu s-au suit» (I Cor. 2, 9), lucruri si cu- vinte care pot s&-L sileasc&’ pe Dumnezeu; indelet- niciri si chipuri de viat& care pot incovoia fn scurt timp iubirea Lui de oameni. Am vazut pe unii din vinovatii aceia nevinovati **, stind toat4 noaptea pind dimineata afar&, in aer liber, cu picioarele nemiscate, clatinindu-se de somn in chip jalnic, prin silirea firii, si ned&ruindu-si nici un pic de 259. «Vinovati», pentru cé au pacdtuit; dar «nevinovati», pentru ca prin poc&inté au dobindit iertarea lui Dumnezeu. «Despre pac&tosii nep&-138 FILOCALIA odihnd, ci lovindu-se si trezindu-se cu oc&riri si cer- t&ri; pe altii privind cu jale la cer si cerind de acolo ajutor cu tinguiri si strig&ri. Pe altii iardsi, stind in rug&ciune gi legindu-si mii- nile la spate ca niste osinditi. Ei isi tineau fata intris- tata, aplecata Ja pamint si se osindeau, socotindu-se nevrednici s4 priveasca Ja ceruri, ba neputind nici ma- car si spund ceva sau s& se roage Jui Dumnezeu, std- piniti de nepriceperea gindurilor si a constiintei, ne- stiind cum si de unde s& cear& ajutor 2, Ei isi infati- sau doar sufletul lui Dumnezeu, fara cuvint, si mintea fara glas si plind de intuneric si de o unda subtire de deznadejde 21, Pe altii, sezind pe pamint in sac $i cenus& si acope- rindu-si fata cu genunchii si batindu-si fruntea de pa- mint. Pe altii, lovindu-si mereu pieptul si chemindu-si inapoi sufletul si viata lor °®. Unii dintre acestia udau c&tosi» a vorbit si Luther, dar in alt sens: in sensul c& sint iertati de Dumnezeu, chiar dacé pacdtuiesc mai departe. La el nu e o pocdinta din partea omului. 260. P.G. Scolia lui Isaac Sirul: «Nefacind nimic altceva decit sd se -arunce pe sine tnaintea crucii lui Hristos noaptea si ziua, avindu-si miinile legate la spate. Cat& s nu-ti rdécesti caldura si sé nu te s&racesti de la- -crimi, ci s& te nevoiesti in acestea; si vei fi fericit, o omule, de te vei in- ‘griji de cele spuse ziua si noaptea si nu vei cere nimic prin ele. Caci atunci iti va rasdri tie lumina in launtrul tu si vei fi ca un rai inflorit si ca un izvor nelipsit de apa». 261. «Mustr&rile necontenite ale constiintei, chiar dac&é nu coboara sufletul la dezn&dejde (cici aceasta este proprie dracilor), dar nu las cugetarea s& rasufle, apdsind gindul si tnfierbintindu-l ca si petreacd pina la sfirgit intr-o osindire de sine», Deznadejdea e mai mult o ispita ce st& ‘la poarta sufletului, ca o unda vicleana si subtire ce aduce dup& ea poto- pul, dar pe care o refuzd voinfa celui ce se pocdieste, intr-o sfortare in- cordata. 262. «Sufletul privind spre moartea spirituala (cu groaza), rechiama viata sa vesnic&, ca pe cea proprie lui. Caci acestia fsi rechiam& sufletul lor mort prin pacat, spre viata cea prin virtute pe care a trait-o mai ‘nainte»,SFINTUL 10AN SCARARUL 139 pamintul cu lacrimi. Alfii, fiind lipsi{i de lacrimi, se loveau pe ei insisi. Unii se vditau pentru sufletele lor, ca pentru niste morti, neputind s& rabde strimtorarea inimii lor ?®. Tar altii gemeau cu inima, dar cu gura impiedecau sunetul tinguirii; ins& deoarece nu mai puteau s&-l tind, tipau pe neasteptate. Am vazut acolo pe unii ca iesiti din ei insisi in felul purtSrii si al gindirii, pierduti si intunecati de multa mihnire $i nesimtitori fata de toate cele ale vietii ; apoi scufundati in adincul smereniei si frigindu-si in focul intrist4rii lacrimile ochilor. Pe altii z&cind jos ingin- durati si c&utind la pamint, miscindu-si capetele si r&cnind ca niste lei, din fundul inimii si scrisnind din dinti si suspinind. Unii dintre ei cereau cu buna n&dejde iertarea de toate si se rugau. Altii, dintr-o smerenie negrdita, se osindeau, socotindu-se nevrednici de iertare si nefiind in stare si se apere, strigau c&étre Dumnezeu. Unii se rugau s& fie pedepsiti aici si miluiti acolo. Iar altii zdrobiti de povara constiintei cereau cu sinceritate sa nu fie nici chinuiti (in iad), nici invredniciti de Impa- ratie, cici «de ajuns ne este» 264, Am va&zut acolo suflete smerite, zdrobite si inco- voiate sub greutatea sarcinii si putind s& inmoaie in- 263, «Inima umplut& de intristare pentru sldbiciunea si neputinta ei din pricina faptelor trupesti aratate, umple locul tuturor faptelor trupesti». Ea topeste adicé acele fapte si se aseaz& in locul lor. Pe locul oricdrei fapte trupesti apare inima intristatd, tinindu-le in cumpana si covirsin- du-le; sau orice fapté trupeasc& face s& se nasca intristarea inimii. Din Tana produsd de o placere, se naste durerea. Din s&turarea de mincéri grase, se naste infrinarea tim&duitoare. 264, «Unii, neinvafati, se roag& adeseori s{ nu se invredniceasca nici de imp&ratia Cerurilor, dar s& nu se chinuiascd nici in iad. De cea dintfi, ca nevrednici, de chinurile iadului, prin imp&rtdsirea de mila, Ei nu stiu c& cel din afara de Impér&tie este in lduntrul chinurilor. Caci in afara de virtute si de pacat, nu e nimic», Nu exista o stare neutra, morala sau spi- rituala.140 FILOCALIA sasi nesimtirea pietrelor ?® cu glasurile ce strigau ca- tre Dumnezeu. Caci ziceau cautind in jos, la pamint : «Stim, stim, ca sintem vrednici de toata pedeapsa si chinuirea. Si pe drept cuvint. CA nu ne ajunge puterea de a raspunde pentru multimea datoriilor noastre, nici de vom ruga toat&’ lumea sa pling’ pentru noi. Numai atita dorim, numai atita ne rugim, numai atita cerem : «Nu cu minia Ta sd ne mustri pe noi, nici cu urgia Ta s4 ne pierzi pe noi» (Ps. 6, 1; 37, 1), nici dup& jude- cata Ta cea dreapta s& ne trimiti pe noi la chinuri. Ci cruta-ne si ne va fi de ajuns, ca s& ne izbiavim de marea Ta amenintare si de chinurile cele fara de nume si ascunse. Pentru c4 nu indraznim s& cerem iertarea de- plina. Caci cum am indr&zni noi, cei ce nu ne-am p&zit nepatata fagdduinta noastra, ci am intinat-o dup& iu- birea Ta de oameni si dup& iertarea de mai inainte !» Se puteau vedea acolo, 0, prieteni, se puteau vedea cu adev&rat in chip vAdit cuvintele lui David. Se pu- teau vedea oameni indurind chinuri $i fncovoiati pina la sfirsitul vietii lor, umblind toat& ziua intristati. Se puteau vedea witind s4 m&nince piinea lor, iar apa lor bind-o amestecat& cu plinsul si mincindu-si piinea ta- valita in cenus& si in praf. Se puteau vedea alfii avind pielea lipit& de oase si fiind uscati ca iarba vested& (Ps. 37, 6; 101, 6). Nimic altceva nu se putea auzi de la ei decit aceste cuvinte: «Vai, vai, vai! Of, Of! E drept, e drept! Crut&-m&, crutd-ma, Staépine!» Unii ziceau: «Miluieste-ma, miluieste-m&!» Iar altii mai jalnic: «Iartéi-m&, Stapine! Iart&-ma, de se poate !» "965, «Spunind suflete smerite, a facut cunoscuta starea lor dinauntru. lar spunind: putind sd inmoaie insdsi nesimfirea pietrelor, arat&, prin taria metaforei, m&rimea covirsitoare a pocdintei lor (cici precum tngheat& apele curgatoare in chip mai presus de fire, asa se rup si pietrele cind devin in chip minunat simfitoare), sau descrie puterea lor de a inmuia starile launtrice impietrite si nesimtite si de a le face miloase»,SFINTUL IOAN SCARARUL 141 Unii se pedepseau pe ei insisi in arsif&, altii se chi- nuiau in frig. Unii gustind putina apa, se opreau in- dat& ; gustau doar atita cit s4 nu moard de sete ; altii, imp&rt&sindu-se de putin’ piine, aruncau restul cu mina departe de ei, numindu-se nevrednici de hrana cuvint&toare, ca unii ce au savirsit faptele celor necu- vintatoare 26, Unde se vedea intre ei vreo izbucnire de ris ? Unde, vreo vorbirie fara rost ? Unde, vreo fapt& a iutimii ? Unde, vreo fapta de minie ? Nici nu mai stiau de este printre oameni vreo minie, cAci plinsul alungase din- tre ei cu desavirsire iutimea. Unde se vedea vreo im- potrivire in cuvint ? Unde, vreo s&rbatoare ? Unde, vreo indrazneal4? Unde, vreo lecuire a trupului ? Unde, vreo urma& de slava desarté? Unde, vreo na- dejde de desfatare ? Unde, gindul la vin ? Unde, gus- tarea vreunor poame ? Unde, mingtfierea de continutul vreunor oale ? Unde, indulcirea gitlejului ? Nadejdea tuturor acestora se stinsese la ei. Unde se vedea la ei grija de ceva pamintesc ? Unde, gindul de a judeca pe careva dintre oameni ? Nimic din toate acestea. Acestea erau la ei cele spuse, cugetate si strigate neincetat c&itre Dumnezeu. Unii, batindu-si cu putere pieptul, strigau catre Dumnezeu de parc& stateau la poarta cerului: «Deschide-ne, Judec&torule, deschi- de-ne, c4 ne-am inchis prin p&cate poarta si am ramas afara». Iar altii ziceau: «Arata-Ji numai fata Ta si in- data ne vom mintui !» (Ps. 79, 4). Alfii iarasi : «Arata-Te sarmanilor ce sed in intuneric si in umbra morfii !> (Le. 1, 79), Altul, la rindul siu: «Degrab& s4 ne intim- pine indurarile Tale, Doamne, c& ne-am pierdut, ca am deznad&jduit, c& ne-am stins foarte» (Ps. 78, 8; 101, 4). 266. Piinea este hrand cuvintdtoare, sau rafionald, pentru ca pregatirea ei se face prin rafiunea omeneasca, cité vreme animalele nu-si pregatesc hhrana pe temeiul unei cugetari.142 FILOCALIA Unii ziceau : «Oare Se va mai arata Domnul de aci inainte deasupra noastra ?» Altii: «Oare trecut-a sufle- tul nostru peste datoria cea de nesuferit ?» (Ps. 123, 4). Altul: «Oare Se va milostivi Domnul de aci inainte de noi ? Oare {1 vom auzi zicindu-ne nou& celor din leg&- turile de nedezlegat : «lesiti!»; si celor din iadul po- cAintei : «Iertati sa fifi!» ? Oare intrat-a strigarea noa- stra la urechile Domnului ?» Toti sedeau privind pururea cu ochii sufletului lor moartea si zicind: «Oare ce ni se va intimpla ? Oare care va fi hotarirea ? Oare care va fi sfirsitul nostru ? Oare va mai fi pentru noi chemare inapoi ? Oare mai este iertare pentru noi, intunecatii, smeritii, osinditii ? Oare a avut cererea noastra putere s& intre inaintea Domnului, sau s-a intors inapoi, pe drept cuvint, umi- lita si rusinata ? Oare intrind, cit folos a agonisit ? Cité bundvoinfa ? Cit rod a dobindit lucrarea ei ? Por- nind din trupuri si guri necurate si neavind multa pu- tere, a imp&cat ea oare pe Domnul cu des&virsire, sau mdacar in parte ? Sau a tamaduit, macar pe jumatate, ranele noastre, care sint mari $i au nevoie de mari du- reri si sudori si de multe osteneli ? Oare s-au apropiat de noi ingerii pazitori ? Sau sint incé departe de noi ? C&ci dac& nu s-au apropiat de noi, toat& osteneala noa- stra e fara folos si desarta. Pentru ca rugaciunea noas- tra nu are puterea indrdznirii, nici inariparea curatiei pentru a intra la Domnul, dac& ingerii nostri cAlauzi- tori nu se vor apropia de noi, ca sa o ia pe aceasta si s4 o aduc& Domnului» 7, 267. De aceea avem totdeauna nevoie de rugiciunea altora, care ca mijlocitori sint tot atifia «ingeri» pentru noi, mai ales cind sint mai curati ca noi, desi nu sintem scutiti de rugdciunile noastre, Mijlocitorii numai duc rugadciunile noastre mai aproape de Dumnezeu, addogind si simfirea lor la ele; nu le inlocuiesc. Cei deveniti ca pietrele, adicd simple obiecte fr simfire, nu se mintuiesc nici prin rugdciunea altora. In mod deose- bit ne ajuté lucrarea de mijlocire a preofilor, avind concentraté in ea lu-SFINTUL IOAN SCARARUL 145 Unii de multe ori se intrebau unii pe alfii, plini de nesiguran{a, zicind : «Oare vom sc&pa, fratilor ? Oare ni se va implini rug’mintea ? Oare va fi primit& ? Oare ne va deschide ?» Jar ceilalti raspundeau: «Cine stie: (cum ziceau fratii nostri Niniviteni), de Se va razgindi Domnul si ne va izbavi pe noi de multa muncire ? Dar noi s& facem ceea ce fine de noi. $i de nu ne va des- chide, binecuvintat sa fie Domnul Dumnezeu, Cel ce ne-a l4sat afaré cu dreptate. Dar s& staruim, batind pind la sfirsitul vietii noastre. Poate pentru multa noastr4 indrazneala si st’ruint’, ne va deschide Prea Bunul», Pentru aceea, indemnindu-se unii pe altii, ziceau: «SA alergim, fratilor! E nevoie de alergare, de aler- gare cu putere, pentru c& am raémas afara din buna noastré fratime. SA alergim, necrutind trupul nosiru murdar si pornit spre rele, ci sa-l1 omorim (mortifi- cam), cum ne-a omorit si el pe noi». E ceea ce si faceau acei fericiti, stapiniti de simtul vinovatiei. Se vedeau la ei genunchi uscati de multimea mata- niilor ; ochii topiti si scufundati induntru, undeva in adinc 26, Erau lipsiti de par ; obrajii erau raniti si arsi de fierbinteala lacrimilor?®; fetele vestejite si gal- bene, nedeosebite intru nimic de fetele mortilor. crarea intregii comunitati a Bisericii, in care cu siguran{a sint multi mai buni ca noi. 268. Undeva, in adincul nedefinit si fara sfirsit al dumnezeirii, pe care nu reusesc niciodatd s&-1 scruteze in intregime. 269. «Unele dintre lucruri ard si altele ingras&. Toate lacrimile care ies din inima din pricina pdcatului usuc trupul si-I ard si de multe ort insdsi cugetarea se simte vatamata la iesirea lor. La inceput omul ajunge in chip necesar in treapta aceasta a lacrimilor. Si prin ele i se deschide usa spre a doua treapta, mai inalta, care este bucuria, in care omul pri- meste milé. Acum vin lacrimile care izvorasc din infelegere. Ele infrumu- seteaza si ingrasa sufletul. Ele ies nesilit. Prin ele se schimba insdsi in- fStisarea omului. C&ci cind inima se veseleste, infloreste fata».14 FILOCALIA Ce inseamn& greaua patimire a celor indraciti pe Jing’ a acelora ? Sau a celor indurerati pentru morti ? Sau a celor ce petrec in exil ? Sau pedeapsa celor osin- diti pentru omoruri ? Nimic nu e chinul si pedeapsa fara de voie a acestora, pe ling cea de buna voie a ace- Jora. Si v4 rog s4 nu socotiti cele spuse, povesti, frati- Jor. Acestia rugau de multe ori pe judec&torul acela mare, pe pastorul si ingerul intre oameni, sa le puna miinile si grumazul in fiare $i cdtusi, si s& le tintuiasc4 picioarele in butuci ca la cei osinditi si sé nu-i dezlege din acelea inainte de a-i primi mormintul, ba nici chiar in mormint. Dar nu voi ascunde nici smerirea cu adevarat vred- nic& de mild si iubirea zdrobit& cAtre Dumnezeu si po- cdinta acestor fericiti. Cind vedeau ca vor purcede spre Domnul, ca sa se infatiseze inaintea Scaunului Celui neprimitor de mit&, acei buni locuitori ai locu- lui de poc&inta rugau, prin intiistatatorul lor, cu jura- minte, pe acel mare p&stor, s4 nu-i invredniceascd pe ei de inmormintare omeneasc4, ci s& fie aruncati, ca niste dobitoace, in apa riului, sau s& fie lasati in tarina cutreerata de fiare. Dar cit de infricos&toare si de jalnici era privelis- tea ceasului lor din urm&? Cind impreuna osinditii simteau pe cel ce o lua inaintea lor ca era gata s& se Sfirseasc&, il inconjurau pind ce avea inca mintea in putere. Si plingind, si plini de dor, si clatinindu-si ca- petele in cea mai jalnicd infatisare, intrebau insetati cu cuvinte intristate, pe cel ce se stingea, zicind catre el, aprinsi de mila: «Ce este frate si impreuna-osin- dite ? Cum e ? Ce zici ? Ce nadajduiesti ? Ai dobindit prin osteneali ceea ce c&utai, sau n-ai izbutit? Ai ajuns, sau n-ai reusit ? Ai luat incredintarea ? Sau na- dejdea iti este nesigur& ? Ai ajuns la slobozenie ? Sau gindul ti se clatina inc& si se indoieste ? Simti in inima ta vreo iluminare, sau inc& e intunecata si ocarita ? SeSFINTUL IOAN SCARARUL 145 aude in tine vreun glas care iti spune induntru : «lata, te-ai facut s4ndtos» (In. 5, 1), sau: «Iart&-ti-se tie pa- catele» (Mt. 9, 2), sau: «Credinta ta te-a mintuit» (Lc. 10, 42) ? Sau ti se pare c& auzi inc& pe acela care spune: «Intoarcd-se p&c&tosii in iad» (Ps. 9, 17) si: «Legindu-i miinile gi picioarele, aruncati-l in intune- ric» (Mt. 22, 13) si: «Piara nelegiuitul, ca s& nu mai vada slava Domnului» (Is. 26, 10) ? Ce spui, frate, pe scurt ? Te rugaém, spune-ne, ca sa cunoastem si noi cele in care vom fi. C4ci timpul t&u s-a incheiat si altul nu vei mai afla in veac» ?7°, La acestea unii dintre cei ce. adormeau, raspun- deau : «Binecuvintat e Domnul care n-a dep&rtat ru- gaciunea noastrA si mila Lui de la noi» (Ps. 65, 19). Altii iarasi : «Binecuvintat e Domnul care nu ne-a dat pe noi spre vinarea dintilor lor» (Ps. 123, 6). Dar altii ziceau cu durere: «Oare a strabatut sufletul nostru puhoiul de nesuferit al duhurilor vazduhului ??7!. Nu avem inca indrazneala, ci asteptam sa vedem ce se va intimpla la judecata aceea». Altii au dat un raspuns mai dureros decit acestia, zicind : «Vai sufletului care n-a pazit fagiduinta neprihanité?”? ; in ceasul acesta si numai in el se va cunoaste ce s-a gitit lui». 270, Isaac Sirul: «tntrebare: Cind va cunoaste cineva cé a dobindit iertarea pdcatelor 2 Rdspuns: Cind va simti in sufletul lui ca le urdste pe acestea cu desavirsire din inim& si cind in cele din afard ale lui se va célauzi contrar celor in care era, Acesta s-a incredintat ca a dobindit jertarea gresalelor de la Dumnezeu, din marturia constiintei pe care a cistigat-o, dupa cuvintul Apostolului care zice: «Constiinfa care nu se osindeste, este martora ei insdsi» (1 Tim. 1, 19). 271. Poate: d&voréstatov nu inseamnaé: «de nesuportat», ci «fara sub- stanta in sine». Caci raul nu are ratiune, cum zice sfintul Maxim Martu- risitorul. El e sustinut de voia cea rea si are ceva fantasmagoric, sau de nalucire in sine. Fantasmagoric, dar. nu mai putin pierzator. Acest injeles il poate avea si in locul de mai inainte, tot din acest cap, unde se vorbeste de «datoria de nesuportat», Raul gureste ca un cariu, sau slabeste ca un minus fiinfa. 272, Fagdduinfa botezului sau a célugariei. 10 — Filocalia vol. IX146 FILOCALIA Tar eu vazind si auzind acestea la ei, putin a trebuit s& nu deznid&jduiesc, cunoscind nep&sarea mea si ase- mé&nind-o cu greaua lor p&timire. Dar cum era si.asezarea acelui loc si intocmirea lui ? Ins&si vederea locului indemna la poc&inta $i la plins. C&ci cele ce altora le sint grele si anevoie de pri- mit, celor ce au c4zut din virtute si din bogitia duhov- niceasc& le sint pl&cute si usor de primit. Pentru cd sufletul care s-a lipsit de indrazneala de mai inainte si a cazut din naidejdea nep&timirii, care a stricat pece- tea cur&tiei, a fost jefuit de bog&tia darurilor, s-a in- strdinat de mingfierea dumnezeiasc&, a c&lcat toc- meala cu Domnul, a stins focul cel bun al lacrimilor si e lovit si impuns cu durere de amintirea lor, nu nu- mai c& primeste cu toata rivna ostenelile, ci si pe sine se sirguieste a se ucide in chip bine credincios ?” prin nevoint&, dac& a mai r’mas in el o scinteie de iubire si de frica Domnului. Asa ficeau cu adevirat fericifii acestia. C&ci avind in minte acestea si gindind la inaltimea virtufii din care au c4zut, ziceau : «Adusu-ne-am amin- te de zilele de la inceput» (Ps. 142, 5), de focul acela al sirguintei noastre. Altii strigau catre Dumnezeu: «Unde sint milele Tale cele dintru inceput, Doamne, pe care le-ai ardtat sufletului nostru intru adevdrul Tau ?» Altul: «Cine m& va pune in lunile zilelor celor dinainte, in care m4 pazea Dumnezeu, cind stralucea lumina Lui peste capul inimii mele ?» (Iov 29, 1—3) 274. 273. «Si pe sine se va ucide», adic& pe sine ca subiect al pdcatului, descoperindu-se ca subiect al faptelor bune. Cel ce face aceasta, are la inceput sentimentul cé moare, sau ca trebuie sé moara nemaiavind pofta pentru nimic din cele ce le facea sau le simtea. Numai prin aceasta ajunge Ja sine cel in stare numai de bine. 274, «Cine m& va pune, zice, si m& va aseza in perioada zilelor ace- lea in care Dumnezeu ma pazea, cind implineam poruncile Lui, si lumina mintea sufletului meu ?»SFINTUL IOAN SCARARUL 147 Si cum isi aduceau aminte si de virtutile lor de mai inainte, a ciror pierdere plingind-o ca niste prunci, ziceau : «Unde este cur&tia rug&ciunii ? Unde, tndr&z- neala ei? Unde, lacrima dulce in locul celei amare ? Unde, nidejdea nevinovatiei si curatirii desavirsite ? Unde, asteptarea fericitei nep&timiri ? Unde, credinta fata de pastor? Unde, lucrarea rug&ciunii lui in noi ?275 Toate acestea s-au pierdut si au pierit, ca si cum nu s-ar fi vazut niciodat&, si s-au mistuit si au plecat ca si cum n-ar fi fost». Dar s& ne intoarcem la cuvintul nostru. Dup& ce am petrecut in inchisoare 30 de zile, am revenit, neputind rabda mai mult, in obste, la marele pastor. Acesta va- zindu-ma schimbat cu totul si turburat la culme, a cu- noscut, prea inteleptul, pricina schimbirii, si mi-a zis : «Ce este, parinte Ioane ? Ai vazut nevointele celor ce se chinuiesc ?» Jar eu am zis: «Am v&zut, parinte, si m-am minunat si am fericit pe cei cizufi care se pling pe ei, mai mult decit pe cei ce n-au c4zut si nu se pling pe ei; pentru c& aceia prin cddere s-au ridicat la o in- viere neprimejduita». Iar acela zise : «Asa este». $i nemincinoasa lui limb& mi-a povestit urmatoa- rele: «Inainte cu zece ani aveam aci un frate foarte sirguincios si asa de lucrator, c& eu, vazindu-l pe el atit de aprins cu duhul, tremuram pentru el si m& te- meam foarte de pizma diavolului, ca nu cumva, prin multa alergare, s4-si poticneasc4 piciorul de vreo pia- tra, ceea ce obisnuieste s& se intimple celor ce umbla repede. Acest lucru s-a si intimplat de fapt. Caci ve- nind dup& un timp la mine, intr-o sear& tirzie, imi arat& o ran& dezvelit’ si imi ceru un plasture, mai bine zis imi ceru s&-i ard rana cu fierul rosu; si era 275. Dac& orice fapté buna a altuia rodeste in noi cind ne deschidem ei, cu atit mai mult rugdciunea lui si mai ales rugdciunea lui cea pentru noi.148 FILOCALIA turburat foarte ?"*. Dar vazind pe doftor c& nu voia s& se foloseasc& de o prea mare asprime fat& de el (pen- tru c& era vrednic si de mila), se arunca la pamint, imi apuca picioarele, le spala pe acestea cu lacrimi multe si imi ceru pedepsirea in inchisoarea ce ai vazut-o». «E cu neputinja sA nu merg acolo, striga, e cu nepu- tinfa |» «Astfel sili mila doftorului sA treaci in asprime, lucru rar si cu totul neobisnuit bolnavilor. Se duse re- pede Ja cei ce se pocaiesc, se facu partas cu ei cu toata rivna, in plins, ranindu-si inima, ca cu un cutit, cu in- tristarea din iubirea de Dumnezeu. Jar a opta zi a ple- cat la Domnul, rugindu-se s& nu i se fac& parte de in- mormintare. Dar eu |-am adus aci ca pe unul ce era vrednic si l-am ingropat laolalta cu parintii. Pentru c& dup& o s&ptamina de robie, in ziua opta se lasA omul liber 77, De fapt mai este cineva care stie limpede, c4 nu s-a sculat de la picioarele mele smerite si intinate inainte de a fi cistigat bun&vointa lui Dumnezeu. Si nu e de mirare. C4ci primind in inim& credinta desfrinatei ace- 276, «Cind omul isi aduce aminte de primele sale pacate si se pedep- seste pe sine, atunci si Dumnezeu are grijA de el ca sa-l odihneasca. Pen- tru c&é Dumnezeu Se bucura ca si-a dat sie certarea pentru abaterea de la calea Lui. C&ci aceasta este semnul nepatimirii. Si pe cit de mult isi sileste sufletul sau, pe atita se inmuljeste cinstirea lui din partea lui Dum- nezeu», Fratele de care se vorbeste isi cere el insusi pedeapsa, dar si-o cere de la duhovnic, adica pe de o parte si-o d& el insusi, dar nu f8r& incuviin- farea duhovnicului, pentru ca sé nu cada nici din pocdinté, dar sé nu se infunde nici in padcatul mindriei. Avem deci nevoie de duhovnic, intre altele, si pentru a nu addoga la celelalte pacate si pe acel al mindriei. 277. «Saptamina e viata de acum, iar ea e vremea ‘robiei, deoarece zidirea slujeste stricdciunii. Ziua a opta e veacul viitor in care ne vom elibera de robia stricdciunii». Alfa: «Sdptimina robiei e numita viata de acum, iar cea liberé e numité viata viitoare. Caci cel ce se scutura in cele sapte zile ale vietii de acum, de gresalele ce i s-au intimplat, in a opta se muta la viata liberd»,SFINTUL IOAN SCARARUL : 149 leia, a udat si el picioarele mele netrebnice cu aceeasi incredintare. Pentru cA «celui ce crede, toate fi sint cu putinfa», a zis Domnul (Mc. 9, 23). 6) Am vazut suflete necurate stdpinite nebuneste de dragostea trupurilor. Dar luind din cercarea dra- gostei pricinad de pocdin{a, au intors aceeasi dragoste spre Domnul. $i sarind indata peste orice frica, s-au altoit fara satiu in dragostea de Duminezeu. De aceea si Domnul a zis despre acea desfrinat&, nu ca s-a te- mut, ci ca a iubit mult si a putut schimba cu usurinta dragostea cu dragostea (Lc. 7, 47). 7) Stiu, o, minunatilor, cA unora li se par nevoin- tele fericitilor acelora ce le-am povestit, de necrezut, altora anevoie de crezut si iarasi altora pricinuitoare de deznadejde. Dar omul birbat cistiga din acestea mai degrab& un bold si'o s&geati de foc si pleac&’ du- cind rivna in inima sa. Iar cel cu rivna mai mica decit acesta, isi cunoaste neputinta sa si dobindind cu usu- rint& smerita cugetare, din dispretuirea de sine, alear- ga dupa cel dintii. Nu stiu ins& dacd a si ajuns ca acela. Dar cel trindav, nici sa nu asculte la cele spuse, ca nu cumva sa risipeasc4 si putinul pe care inca-l face dez- nddajduit cu totul, si sé se intimple cu el cuvintul care zice : «De la cel ce nu are rivna, si ceea ce are se va lua de la el» (Mt. 25, 29) 278, 278. Ca s& nu sperie pe cei ce nu fac o pocdinfa atit de mare ca cet descrisi inainte, autorul scrierii ii linisteste, spunind ca si putinul bine pe care-] fac le este de folos. «In casa Tat&lui Meu sint multe locasuri», sau rasplafi, a spus Domnul (In, 14, 2), Chiar de cel numit in rindul al doilea care urmeaza celui dintii, dar nu cu barbatia aceluia, ci cu smerita cuge- tare constienta de neputinta sa, autorul nu stie de a ajuns la acelasi locas cu cel dintii. «Aceasta este barbatia, ca omul sd lupte impotriva pacatelor sale de mai inainte, pentru care se si roaga sa fie iertat, ca sd nu se lase biruit de ele, fie in inima sa, fie in fapta, fie in simtires. Alta: «Barbatia inimif este un. alt ajutor al sufletului dupa Dumnezeu, precum si lenea este un ajutor al pacatului», Alta: «Dragostea de Dumnezeu alunga negrija.150 FILOCALIA 8) Nu putem noi cei ce am cazut in groapa fardide- legilor s& iesim de acolo, dac& nu ne-am scufundat in adincul (abisul) smereniei 79, 9) Alta este smerenia mihnit& a celor ce pling si alta, mustrarea constiintei vecin&a cu deznidejdea a celor ce p&c&tuiesc inca ; si alta, fericita bogatie a sme- reniei ce se iveste in cei des&virsiti prin lucrarea lui Dumnezeu 8, SA nu ne grabim s& o aflam pe cea de a treia prin cuvinte. C4ci in zadar vom alerga. Iar sem- nul celei de a doua este rabdarea des&virsita a defai- m&rii 281. Caci deprinderea rea de mai inainte ?®* chi- Tar lipsa de fricé o stirneste pe aceasta». Se afirma mereu sinergia sau trebuinta impreuna-lucrarii omului cu Dumnezeu. . 279. Sint doua adincuri. Cel al pdcatului, e numit aici groapa, pen- tru cé e un adinc al nesimtirii, o groapa in care se inmorminteaza constiinja. $i un adinc fara fund (un abis) al smereniei, care e o adincime fara sfirsit a constiintei micimii proprii si a responsabilitatii in fata lui Dumnezeu. Aceasta nu poate fi experiata decit deodata cu infinitatea pu- terii lui Dumnezeu. Chiar din groapa pac&toseniei se poate trece in adin- cul smereniei, caci chiar pacatul il poate face pe om sa vada cit de ne- vrednic este de Dumnezeu. Dar aceasté trecere facindu-se prin trezirea constiintei, e o trecere de la un adinc la altul, Numai simul adincului se mentine in acel om. Prin adincul smereniei se savirseste si o indltare din intunericul tot mai gros in lumina nesfirsité a lui Dumnezeu. 280. «Exista o smerenie de la Dumnezeu si mai este cel ce se smerteste din frica de Dumnezeu. Dar este $i o smerenie din dorirea lui Dumnezeu. Celui ce se smereste din frica de Dumnezeu ii urmeazé o cumpatare a médularelor, cu o linistire a simtirilor si cu o inima zdrobitaé in tot timpul. lar celui ce se smereste din bucurie ii urmeaz& multa simplicitate si o inima ce creste si nu poate fi tinuta». E o inim& ce creste in harul lui Dumnezeu, in ambianfa iubirii Lui, ce nu poate fi oprita din bucuria $i zborul ei in inadltimile nesfirsite ale Lui. Aceasta e 0 smerenie coplesitoare prin bogafia ei, intretinuta de experienta mereu sporita a nesfirsirii lui Dumnezeu, In aceasta smerenie lucreazi Dumnezeu insusi in mod precumpanitor. 281. «Lucrul smereniei este ca, daca cineva ne batjocoreste si ne alunga, sé avem sufletul deopotriva cu al unui ciine, care cind e alungat pleaca, iar cind e chemat, vine, avind in inim& gindul cad nu sintem vred- nici sf fim cu acela». 282. «npéAnyic» — gindul pacatului, care ne st&pineste si care se iveste in constiinté pe neasteptate, uneori si in cei ce pling pentru pacatele lor.SFINTUL IOAN SCARARUL 151 nuieste de multe ori si pe cel ce plinge. Si nu e de mirare. 10) Cuvintul despre judec&tile lui Dumnezeu $i des- pre caderi e intunecos si neinteles de nici un suflet. Nu stim care sint caderile care ni se intimpla din negrija, care din pardsirea din iconomie (cu un rost bun), care, din pricina intoarcerii lui Dumnezeu de la noi. Dar cineva ne-a povestit c& cele ce ni se intimpla din ico- nomie, pricinuiesc o intoarcere grabnica. Caci nu in- g&iduie Dumnezeu, Care ne-a predat lor, s& fim finuti mult de ele. 11) S& lupt&m inainte de toate cu dracul intristarii. C&ci acesta, venind ling& noi in vremea rugdciunii si aducindu-ne aminte de indr&znirea noastra de mai inainte, voieste si ne oprim din rug&ciune 75%, 283. Dracul intristarii ne sopteste in vremea rugaciunii, daca intreru- pem firul ei prin goluri, cd nu simtim in ea indraznirea cdtre Dumnezeu, sau leg&tura vie cu El, pe care am avut-o altddatd. $i aceasta ne face sa ne intristém si si incetém a ne ruga ca unii ce n-am fi acum in starea cuvenité a ei. Dar trebuie sd staruim in rugaciune, chiar dacd ea nu e totdeauna fierbinte si adunaté in intregime in gindul la Dumnezeu. «Fii cu luare aminte, frate, Ja dracul ce aduce intristare in om, Caci multe sint cursele lui pina ce te face neputincios. C&ci intristarea cea dupa Dumnezeu e bucurie, prin aceea cA te vezi pe tine staéruind in voia lui Dumnezeu. Dar acela iti zice: «Unde vei scépa? Cdci nu ai pocainta». Aceasta lucreaza cu dusmdnie, pind ce va face pe om sa-si piarda infrina- rea. Dar intristarea cea dupa Dumnezeu nu-l apasa pe om, ci-i zice: «Nu te teme, vino iarasi», Caci stie ca Dumnezeu e puternic si-] intaéreste pe el. Puterea celor ce voiesc sd dobindeasca virtutile aceasta este, ca daca vor cédea sa nu se descurajeze, ci sd fie iardsi cu grija». Alta: «Este o intristare folositoare si este o intristare pricinuitoare de stricdciune. E propriu intristarii folositoare si plingd pentru pacatele pro- prii; ba s& plinga si pentru pacatele si pentru nestiinta aproapelui; atit Pentru a nu cadea cu intentie, cit si ca sA ajungdé la cea mai desdvirsita bunatate. Iar cei lumesti se intristeaza, pentru ca nu sint slaviti si se to- pesc dorind cele ale altora. Cind sint sdraci se chinuiesc; imbogifindu-se, innebunesc».152 FILOCALIA 12) S& nu te turburi de cazi in fiecare zi, nici s& iesi din lupt&. Ci stai barbateste si, cu sigurant&, inge- rul care te pazeste va pretui rabdarea ta. Rana ta este usor de tamaduit cit este inca proaspata $i calda. Dar cele invechite, neingrijite si invirtosate, sint greu de vindecat si au nevoie de mult& osteneala, de fier, de brici si de focul ce le insoteste pentru vindecare. 13) Multe se fac cu vremea de nevindecat. Dar la Dumnezeu toate sint cu putinta (Mt. 19, 26). Dracii spun ci Dumnezeu e inainte de cAdere iubitor de oa- meni, dar dupa cidere e aspru 784. 14) Nu crede celui ce-ti zice dup& cAderea in mici greseli: «Bine era de n-ai fi facut aceasta. Dar nu e nimic». Dar de multe ori, daruri mici imblinzesc minia mare a judecatorului. 15) Cel ce se pocdieste cu adevarat, toat& ziua in care nu plinge o socoteste ca pierdutd, chiar dac&d a svirsit alte lucruri bune in ea. 16) Nimeni din cei ce pling s& nu astepte incredin- tarea (iert&rii) in ceasul iesirii (mortii). Caci ceea ce este nearatat, nu e sigur. Pentru aceea a si zis careva: «Lasa-ma s4 rdsuflu, prin incredintare, ca sA nu m& duc de aici neincredintat» (Ps. 38, 18). 17) Unde e Duhul Domnului, s-a dezlegat legatura. Si unde e smerenia neasem&nati, s-a dezlegat, de ase- 284, «Pentru aceasta se zice de diavol cé e dusman si razbunitor. Caci fiind dusman al virtutii, dupa caderea din ea, se arat&{ razbundtor». Ed. 1970: «Inainte de a cidea cineva, dracii tl ispitesc 1a pacat, il imping $i-1 indupleca, spunind cé Dumnezeu e iubitor de oameni si iarté. Sage- tindu-! deci prin gindurile pldcerii legate de pacat si slabindu-1 si ducin- du-l la ea si induplecindu-l sé facé voia lor, iar dupd aceea, voind sa-l arunce in deznadejde si sd-1 scufunde in pierzania desdvirsita, ti soptesc acestea: «Vai fie, ce ai facut? Caci Dumnezeu e drept si nu te va ierta».SFINTUL IOAN SCARARUL 153 menea, leg&tura*®°. Dar cei ce pleacé fara acestea doua, s4 nu se amageasca. Cici sint legati. 18) Cei din lume si numai ei sint strdini de aceste incredintari ; si mai ales de cea dintii (de prezenta Du- hului). Dar unii sporind prin milostivire, cunosc in ceasul iesirii, folosul. 19) Cel ce se plinge pe sine insusi, nu se ocupa de plinsul, de ciderea, sau de ocarirea altuia. 20) Ciinele muscat de o fiar&, se minie si mai mult pe ea, infuriindu-se neasemanat mai mult pe ea din durerea ranei. 21) S& lu&’m aminte de nu cumva nu din curatie, ci din inrautatire, a incetat constiinta sa ne muste 78°, 22) Semnul iertarii cAderii sta in a te socoti puru- rea dator 787, 23) Nu e nimic deopotriva cu indurarea lui Dum- nezeu, sau mai mare ca ea. De aceea cel ce deznadaj- duieste s-a injunghiat pe sine *88, 285. «Prin smerenie intrd toate bunatatile, intre care si compatimirea, prin care si incredintarea iertarii». S-ar putea si inversul: orice pacat e insotit de nepdsarea mindriei. Dar intre smerenie si Duhul Sfint e o lega- turé. Smerenia fiind o accentuata constiinta a lui Dumnezeu, este o expe- rienté a prezentei Lui. Aceasta constiinté face pe om sa se socoteascé pe sine nimic, iar pe Dumnezeu totul, pentru ci Dumnezeu se afla in el cu mérimea Lui nesfirsita. lar Dumnezeu nu e prezent decit prin Duhul Sau. 286. Ava Isaia: «Daca te vezi in vremea rug&ciunii neosindit de nici un pacat, esti cu adevdrat liber si ai intrat intr-adevar fn sfinta Lui odih- na, potrivit voii Lui». Talasie: «Constiinja curataé e pricinuita de ostenelile nevoinfei, ca postul, privegherea, rabdarea, indelunga rabdare». 287. Scararul se foloseste si aci, ca de atitea ori, de paradox: Sa stii ca esti iertat, cind te socotesti pururea dator. Deci semnul iertdrii nu sta intr-o liniste nepdsdtoare, ci intr-o grija c& esti mereu dator s& faci ceva pentru a merita iertarea. Pacatul sAvirsit devine astfel un bold de continua inaintare in cele bune. El poate fi astfel o forfa de continua sensibilizare spirituald, 288. Cel ce edeznadajduieste in mila Iui Dumnezeu, s-a omorit pe sine sufleteste. Cici nu mai face nimic pentru a se ridica din rautatea pacatu- lui, pentru a inainta in bine.154 FILOCALIA 24) Semnul pocdintei pline de grij& st& in a ne so- coti pe noi vrednici de toate necazurile v4zute si ne- vazute ce ni se intimpla, ba inc& de si mai multe 76°. 25) Moise, dupa ce a vazut pe Dumnezeu in rug, s-a intors iardsi in Egipt (care se intelege intuneric), la Jucrarea car&mizilor lui faraon cel gindit. Apoi iarasi se suie Ja rug. Dar nu numai acolo, ci si in munte. Cel ce a avut parte de vedere nici odat& nu deznadajduieste de sine. Saraceste marele Iov, dar s-a imbog&tit iarasi in chip indoit. 26) Cumplite sint in cei trindavi cAderile de dupa chemare. Ele calc4 nadejdea in picioare si-i conving pe aceia s& socoteasc& fericit lucru chiar $i numai o singur& ridicare din groapa 2%. 27) Ia seama, ia seama! Nu ne intoarcem numai decit prin calea prin care ne-am rat&cit. Ci printr-o alta mai scurta. 28) Am vazut pe doi insi inaintind spre Dumnezeu in acelasi fel si in acelasi timp. Unul din ei era batrin $i inaintat fn osteneli. Celalalt era ucenic $i alerga mai 289. P.G., din Marcu Ascetul: «Lucrul pocdintei se tese din acestea trei: din curafirea gindurilor, din rugdciunea neincetaté si din rabdarea necazurilor ce vin asupra noastré. Acestea trebuie si aiba nu numai o Jucrare aratata, ci si una intelegdtoare, ca pe cei ce stéruie in ele sa-i fac& nepatimitori. Caci fara cele trei virtuti nu se poate savirsi lucrul pocainfei». 290, «Vorbind de cei trindavi, padrintele a deosebit de ei pe cei netrin- davi si rivnitori. Si acest lucru e vadit. Caci pe drept cuvint aceia, trin- davi fiind, socotesc anevoioasa ridicarea din nou cind au cazut in vreo ‘gresalaé. Caci apdsati de trindaévia lor, nu mai au nadejde in nepatimire, ‘deoarece nu mai voiesc s& se predea altor osteneli. Pentru aceea socotesc ca e un lucru mare chiar a se izbavi de gresala prezenta, fiind greu bol- navi. Dar cei sirguinciosi de ar cddea de zece mii de ori nu deznadajdu- jesc in putinta desdvirsirii, ci aleargd spre ea cu si mai multa rivna».SFINTUL IOAN SCARARUL 155 repede ca batrinul si a ajuns cel dintii Ja semnul smereniei. 29) S& luam aminte toti, dar mai mult cei ce am cazut. SA nu bolim in inima& de boala lui Origen cel necredincios 1. Aceast& invajitura ping&rit’ se face lesne primita de iubitorii de placere, dind ca motiv (pretext) iubirea de oameni a lui Dumnezeu 2%, In cu- getarea mea, mai bine zis in pocdinta mea, se va aprin- de focul rug&ciunii care mistuie materia p&catului (Ps. 38, 4). 30) Regul& si chip, pild& si icoan& de pocdinta s&-ti fie tie mai-inainte-pomenifii sfinti osindifi si nu vei mai avea nevoie nicidecum de vreo carte in viata ta, pina ce nu te va lumina Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu, intru invierea pocdinfei celei pline de grija. Amin. Prin poc&inf& ai urcat a cincea treapta. Prin ea ai cur&tit cele cinci simfuri scapind de pedeaps& si de osinda far’ de voie, prin cea aleasé de buna voie. 291. Sint multi astazi, chiar dintre teologi care ar dori o reabilitare a lui Origen, Nu-si dau seama c& origenismul duce la devalorizarca mis- c&arii, sau a efortului personal, a importantei timpului pentru mintuire si deci a persoanei. Totul duce automat la fericire. lar din ea se cade iarasi. Origenismul e o teosofie sau antroposofie, sau panteism. Nu cunoaste va- loarea eterna a fiecdrei persoane si putinta ei de vesnicé odihna in infi- nitatea dragostei personale a lui Dumnezeu. Desi Scararul, ldudind aspri- mea faptelor de mortificare a trupului, pare sé manifeste o dispretuire a vietii in trup, nu gindeste ca Origen, care considera viata in trup si misca- rea in ea 0 cddere din pliroma preexistenta a spiritelor ci el di o mare valoare acesteia, pentru ca prin faptele vietii in trup, chiar daca acesta nu are valoarea in el insusi, se cistiga mintuirea. 292. «Acela admitea pedepsirea pdcatosilor pentru o vreme oarecare, pentru a se curafi de intindciunea pa&catului in focul chinurilor. Dupa aceea fi restabilea in Imp&ratia cerurilor $i pe acestia impreund cu drep- fii, pretextind in chip rau iubirea de oameni a lui Dumnezeu»,156 FILOCALIA CUVINTUL VI Despre pomenirea mortii 1) Oricarui cuvint ii premerge un gind. Plinsului si tinguirii ii premerge pomenirea mortii si a greselilor. Pentru aceea se pun acestea la acest loc in cuvintul nostru. 2) Aducerea aminte de moarte este.o moarte de fie- care zi, Aducerea aminte de moarte e un suspin de fiecare ceas. 3) Frica de moarte este o insusire a firii, intrata in ea prin neascultare. lar tremurarea de moarte este semnul pacatelor nepociite. 4) Hristos are fric&A de moarte, dar nu tremur&, ca s& arate limpede insusirile celor doua firi. 5) Precum piinea e cea mai de trebuinta dintre toate mincarile, asa aducerea aminte de moarte e cea mai de trebuint& dintre toate lucrarile (de cur&tire de patimi). 6) Celor aflatori in mijlocul (obstii), aducerea aminte de moarte le pricinuieste osteneli, impliniri de ascult&ri, necinstiri. Celor din afaré de zgomote, le pricinuieste lepadarea grijilor, rugiciunca neincetat& si pazirea mintii. Acestora pomenirea mortii le este si maica si fiica 2%. 293. «Gindul la moarte, zice, pe cei de sub ascultare ii face iubitori de osteneli si-i ajuté sa aiba placere de necinstire; pe cei din linistire fi face fara griji si sa se ocupe pururea numai cu rugdciunea». Alta: «Celor din mijlocul lumii, care vietuiesc in nepdsare si nu dupa Dumnezeu, gindul la moarte le pricinuieste dureri sau osteneli zadarnice, indeletniciri sau cuvinte nefolositoare si flecdreli prostesti, duiceaja necin- stirii, indulcirea cu necinstirile; iar celor din afara zgomotelor, lepadarea grijilor, rugaéciunea si pazirea mintii, caci lucrarea acestora e pazirea po- runcilor lui Hristos si intoarcerea la El». Celor ce viefuiesc in lume faraSFINTUL IOAN SCARARUL 157 7) Precum cositorul se deosebeste de argint, chiar dac& la vedere se aseam&n&, asa pentru cei ce au da- rul deosebirii, frica fireasci de moarte se deosebeste in chip vadit de cea protivnica firii. 8) Semnul adevarat al celor ce-si aduc aminte de moarte intru simtirea inimii, este desp&timirea de buna voie de toat& zidirea si pardsirea desavirsita a voii lor. Cel ce 0 asteapta pe aceasta in fiecare zi e om cercat. Cel ce o doreste in fiecare ceas e sfint. 9) Nu toata poftirea mortii e bund. Caci sint unii care, gresind neincetat din forta deprinderii, o doresc pe aceasta cu smerenie. Si sint iardsi altii care nu vor s& se pociiasca, si acestia o cer din deznadejde. Si sint altii care nu au fric’ de moarte, deoarece se so- cotesc pe ei nep&timasi, din mindrie. In sfirsit sint unii care cer plecarea lor de aici prin lucrarea Duhu- lui Sfint. 10) Unii dintre bine-credinciosi se intreab& cu ne- dumerire: pentru ce, dac&i pomenirea mortii ne face atita bine, Domnul ne-a ascuns cunoasterea ei de mai inainte ? Ei nu stiu ci Dumnezeu ne lucreaz& prin aceasta in chip minunat mintuirea noastra. Caci ni- menea, dac& ar cunoaste mai dinainte moartea sa, nu s schimbe viata, gindul la moarte le da sentimentul ca ostenelile si con- vorbirile lor sint zadarnice, cd necinstirile de care au parte sint adevarate necinstiri. Dimpotriva, celor ce-si schimba viata, ostenelile le sint dulci, jar necinstirile nu le sint necinstiri. Scdrarul foloseste foarte des para- doxul, care rezulta din optica diferitaé cu care e privita viafa: fie ca sa- tisfacindu-se cu cele trecdtoare si lumesti, fie cdutind cele vesnice si du- hovnicesti. Exista astfel o cinstire necinstita pentru cel ce o aduce si pen- tru cel ce o primeste, cind e adus& din linguseal& celui ce o caut& pentru slava desarté; si o necinstire cinstitoare cind, de exemplu, e adusaé de cel lipsit de viclesug, celui bun pind la naivitate. La fel exista o placere neplacut& a trupului, care e o pl&cere a sufletului.158 FILOCALIA ar veni indata la botez, sau la viata calugareasca, ci si-ar petrece toate zilele in farddelegi si s-ar n&pusti spre botez si spre pocdinfé numai in ceasul iesirii. Dar dobindind calitatea pacatului din obisnuinta in- delungat& cu el, ar ramine cu totul neindreptat >". 11) Plingind, s& nu primesti niciodata pe ciinele acela care iti strecoara gindul ci Dumnezeu e iubitor de oameni. Caci scopul lui este s& alunge de la tine plinsul si frica neinfricat& ®9, Acest gind iti este bun numai cind te vezi pe tine tirit in adincd dezna- dejde 2%, 12) Cel ce voieste sA tind pururea in sine pomeni- rea mortii si a judec&tii lui Dumnezeu, dar s-a predat pe sine grijilor si imprd&stierilor lumesti, este aseme- nea celui ce inoata, dar voieste s&-si ciocneasca pal- mele ?97, 13) Pomenirea constient4 a mortii departeaz4 min- carea. Jar mincarea inlaturat& cu smerenie, departeaza patimile. 294. «xotweic ti xaxi%» — primind calitatea pdcatului. Fiinta intreagd a omului dobindeste prin felul séu de viata o anumita calitate, un anu- mit miros, bun sau radu. Pacatul sau binele nu st intr-un colf{ al fiintei noastre, ci asa cum o picatura de petrol da apei intregi dintr-un vas ceva din calitatea ei, asa si pacatul sau binele, modifica intr-un sens sau altul intreaga fire a noastr&. lar calitatea curatd sau imbunatafita a firii are un caracter dinamic. Ea indeamna pe om la bine sau Ja rau si le face cu usurinfaé pe acestea. Efortul de a readuce la calitatea buna firea inrautatita trebuie sd lupte cu pornirea ei de a savirsi raul. 295. Frica pentru trup, neinfricaté pentru sufletul care crede in Dum- nezeu. Frica si asteptare bucuroasd pentru bunatatile de dupa moarte. 296. SA nu te bizui pe gindul c4 Dumnezeu este iubitor de oameni, ca prin el sa slabesti pocdinta. El sa-{i fie de ajulor numai cind esti in primejdie de a deznadajdui. 297. Asa, in ed. 1970 (xpotetv), In P.G,: «S&-si tind miinile (xpateiv).SFINTUL IOAN SCARARUL 159 14) Lipsa de durere a inimii invirtogseazA mintea 298. Tar mulfimea bucatelor usuc& izvoarele®, Setea si privegherea aduc zdrobirea inimii. Iar din inima zdro- bit& tisnesc apele (lacrimile) °°. 15) Cele spuse sint aspre celor lacomi de mincare si de necrezut celor trindavi. Dar barbatul faptuitor le va cerca prin rivna lui. Si cel ce le-a cunoscut prin cer- care va zimbi gindindu-se la ele. Dar cel ce caut& inca sa le cunoasc& e mai trist 3°. 16) Precum p&rintii spun c& iubirea des&virsita nu poate cidea, asa spun eu c& simtirea des&virsita a mor- tii este lipsit& de frica. 17) Multe sint lucrarile mintii faptuitoare. Amin- tesc dintre acestea : gindul la dragostea lui Dumnezeu, pomenirea lui Dumnezeu, aducerea aminte de Imp&ra- tia cerurilor, aducerea aminte de rivna mucenicilor, aducerea aminte de Dumnezeu care e de fafa, potrivit cu cel ce a spus : «Vazut-am inaintea mea pe Domnul» (Ps. 15, 8), aducerea aminte de sfintele Puteri intele- g&toare, aducerea aminte de moarte, de rdspuns, de 298. Inima care nu e indureraté de pacate face si mintea invirtosata, adicd ia omului sensibilitatea intelegerii starii sale. Cunoasterea de sine a omului e deci o chestie de simtire. Un om nesimtit nu se poate cunoaste cu adevarat. Scolia din P.G, accentuind legdtura intima dintre minte si inima, prezinté urmarile ce le are pacatul pentru minte si inima in mod alternativ ca fiind aceleasi: «Uitarea poruncilor dumnezeiesti si abaterea vointei libere face inima invirtosata si mintea neindurerataé; sau invers: mintea invirtosata si inima neindurerata». 299. Mulfimea bucatelor usucé izvoarele lacrimilor, adica simfirea inimii si a minfii. Bautura multé luata din exterior usucd izvoarele dindun- tru ale lacrimilor. Cine bea mult nu mai poate plinge. 300. Nu se va teme adicd de imputinarea bucatelor, de sete, de dure- rea inimii etc, 301. «Cele grele celorlalfi le sint, celor ce le deprind de buna voie, pricini de bucurie si de veselie. Cistigind prin cercare o usurin{é faja de ele, ajung si la o sporire in des&virsire. Dar cei inc& nedes&virsiti, se in- deletnicesc cu ele, cu osteneala, dacd se indeletnicesc peste tot».160 FILOCALIA hot&rire, de pedepsire. Incepem cu cele mari $i sfirsim cu cele care nu trebuie uitate. 18) Mi-a povestit odaté-un calugér egiptean ca «dup4 implintarea pomenirii mortii intru simtirea ini- mii, voind odat&, minat de nevoie, si mingiie putin lu- tul, am fost impiedicat de pomenirea aceasta, ca de un judec&tor ; si ceea ce e minunat, e cA, desi am voit, n-am putut s& mai scap de ea» °0?, 19) Un alt oarecare, locuind aci, in asa zisa Thola, isi iesea de multe ori, din pricina acestui gind (al mor- tii), din sine. Si aflat de frati de parca era lesinat, sau cuprins de epilepsie, era dus de ei aproape fara su- flare. 20) Nu voi t&cea s&-ti fac cunoscuta si povestirea despre Isichie Horevitul °°. Acesta petrecea totdeauna inti-o totala lenevie, neavind nici o grij& de sufletul sau. Imbolnavindu-se odat& cu trupul pind la marginea vietii, incit parea cA peste un ceas va muri, dar venin- du-si iarési in fire, ne rug& pe toti sA plecdm indata. Zidind apoi usa chiliei, a ramas in&untru 12 ani fara sd mai ias& vreodata la vreo vorb& cu cineva. Nu mai gus- ta nimic altceva, decit piine cu ap&. Sedea numai acolo, cu mintea tint& (in extaz) la cele ce le vazuse in aceas- 14 iesire (in extaz). Era atit de adunat cu mintea in sine, c& nu si-a mai schimbat niciodat& acest fel de vietuire, fiind pururea iesit din sine si varsind lacrimi fierbinti, in tacere 3, 302, Numitul egiptean avea atit de intiparité pomenirea mortii, cd desi silit de foame de mai multe zile, n-a putut s& alunge pomenirea mortii din sine, macar cé voia, ci mai degraba a alungat ea foamea. 303. Vietuitor pe Horeb, loc de pustnici la poalele muntelui Sinai; Thola, localitate pe Horeb. 304, Era pe de o parte «cu mintea adunati in sine» (eiwoic) pe de alta, «iesit din mintea sa», Numai cel adunat in sine vede dincolo de sine (si se intelege dincolo de lume), adic& se afl& in extaz. Minunea celor‘SFINTUL IOAN SCARARUL 161 Dar cind era s& se sAvirseasc4, deschizind usa am intrat induntru. $i rugindu-| mult, numai atita am au- zit de la el: «Lertati-ma! Nimenea de va avea pomeni- rea mortii, nu va putea s& p&c&tuiascé vreodata». lar noi ne-am minunat vazind pe cel odinioara atit de ne- pasator, preschimbat atit de repede cu o schimbare si prefacere fericit’. $i inmormintindu-] cu cuviosie in cimitirul apropiat al castrului, dup’ un numir de zile c4utind sfintele lui ramAsite, nu le-am aflat. Domnul a incredintat, si in felul acesta, despre pocdinta lui plina de grija si vrednica de lauda, pe toti cei ce voiesc s& se indrepte dupa o lenevire indelungata. 21) Precum unii socotesc nem&rginit adincul (abi- sul), c&ci il numesc loc f4r& fund, asa gindul mortii e nesfirsit atit in cur&tia, cit si in lucrarea lui. Iar ceea ce am spus e int&rit de amintitul cuvios. Unii ca acestia ad&ugind neincetat frica, la frici, nu se odihnesc pind nu se va topi si ins4si puterea oaselor 3%. de dincolo de minte se vede numai prin mintea adunat& in ea insasi. pentru ca prin ea sint transparente si pentru ca infinitatea lor seamand cu indefinitul mini si in legatura cu el. 305. «Precum, zice, adincul m&rii e nemdsurat si necuprins, asa si sfirsitul curdtiei e de ne-ajuns, adica nu are sfirsit in cei ce au pomenirea mortii in simfirea inimii. C&ci e cu neputinjé ca omul smerit, avind pomenirea neincetaté a mortii, s& spuna in chip fariseic, ci a ajuns la sfirsitul curatiei, adici «am ajuns desavirsit in curdfie». Cel ce ar spune aceasta nu ar fi smerit. Deci s-ar intimpla ceva ciudat: de cel ce ar indraézni s& spun aceasta nu s-ar atinge nepatimirea nici cu virful degetelor. Caci slava desarté e cea mai cumplité patima. Dar de cel smerit se atinge pind la saturare, dar datorité smereniei socoteste ca-i lipseste. Deci in amindoi, adic& atit in cel smerit, cit si in cel stapinit de slava desarta, curatia e necuprins§». Cel mindru nu o cuprinde din pricina mindriei, cel smerit simte mereu cd mai are, si de fapt mereu mai are de inaintat fn smerenie. Pe cit de neajuns& este infinitatea lui Dumnezeu, pe atit de neajuns este hotarul smereniei, deci, si sentimentul nedeplinatafii curatiei. Iar gindul morfii, intrefinind smerenia, intretine si sentimentul nedeplinatatii curatiei. El considera nesfirsitul omului ca un nesfirsit al inaintarii, datorita faptului c& inaintarea are ca tinta sa 11 — Filocalia voi. LX162 FILOCALIA 22) S& ne incredin{am cA, pe linga toate bunatatile, si aceasta este un dar al lui Dumnezeu*6. Pentru ca altfel, cum se explicd faptul ca, chiar venind la mor- minte, unii ramin fara lacrimi si invirtosati, dar pe de alté parte chiar aflindu-ne departe de aceasta vedere, de multe ori sintem strapunsi la inima ? °°? 23) Cel ce a murit tuturor, si-a adus aminte de moarte *°8, Dar cel ce e inca legat de ele, nu inceteaza de a lucra el insusi impotriva sa. cuprindé pe Dumnezeu cel nesfirsit. De aici urmeaza ca nesfirsirile acestea sint ale persoanei, nu ale lucrului, obiectului, substantei. Curdtia inseamna putinta unei infinitati in inaintarea persoanei, smerenia la fel, bunatatea ja fel, iubirea la fel, injelegerea la fel, téacerea care adinceste la fel. Daca n-ar fi persoana, n-ar exista infinitate adevaraté si putinfa inain- tarii in ea. Mai bine zis, dacé n-ar fi persoana infinitaé a lui Dumnezeu spre care tinde la infinit persoana umana, n-ar exista un infinit adevarat. Pe de alta parte, perspectiva infinitatii vesnic noi a curatiei, a iubirii, se deschide pentru cineva dupa ce s-a plictisit, s-a obosit de monotonia pe care o poate oferi alipirea exclusiva la lume, alipire care pare sd aiba si ea o infinitate, dar o infinitate in monotonia repetitiei si deci o infini- tate aparenté, o infinitate care la un moment dat devine lesinata, impreunaé cu setea dupa ea, care se saturié de a tot acapara acelast fel de lucruri care nu ofera nimic nou, nimic care s&-i satisfac’ setea de infinitate adevarata a spiritului, care sa-i satisfacd setea de adevdrul care sta in infinitatea adevdraté. Aparenta infinitate a lumii crapd la un moment dat pentru spiritul sdturat de ea si prin aceastd crépatura fisneste din ascunzimea sa adevdrata infinitate, cea a ordinii Duhului. Aspiratia de inaintare in ea e ajutaté nu numai de dorul ei, ci si de frica continua de a ramine inlantuit prin patimi in monotonia acestei lumi. 306. Adicé si pomenirea morfii cu simtirea inimii si deci cu lacrimi este un dar al lui Dumnezeu. $i este un dar al lui Dumnezeu si faptul de a ni se deschide perspectiva infinitatii prin gindul la moarte, care it deschide spiritului orizontul vesnic si infinit, potrivit lui. 307. Sintem strépunsi la inima si plingem, pentru c& s-a strépuns in faja noastra zidul care ne inchidea in infinitatea aparentaé si monotoné a alipirii patimase la lume. 308. Cei care au descoperit lipsa de atractie si falsa plinatate a tuturor celor din lume au descoperit infinitatea ce-j asteapté dupa des- parfirea de ele prin moarte.SPINTUL IOAN SCARARUL 163 24) Nu voi sa incredintezi pe toti despre iubirea ta fata de ei. Ci cere lui Dumnezeu si le-o arate El insusi aceasta in chip negrdit. Jar de nu, nu-ti va ajunge timpul si pentru leg&turi (pentru relatii) si pentru strapungere °°, 25) Nu te amfgi, lucratorule fara minte, c4 poti sa inlocuiesti timpul (pierdut) cu alt timp. Caci nu va ajunge ziua s implinesti datoria ei fata de Stapinul 57°. 26) Nu e cu putint&, zice cineva, nu e cu putint’ a strabate ziua de fat& cu buna credinciosie, de nu va fi socotita ca cea din urmé a intregii vieti°!!. E de mirare 309. «A adeveri prin cuvinte iubirea fata de toti e lucru greu si de tespins. A o adeveri prin fapte e lesne si mai usor celui ce se sirguieste s& infaptuiasca virtutea. Si asculta cum: a venit cineva sA ma injure sau sd m4 si baté. Daca ii spun ca desi as putea s4é m& apar, nu ma apar, ci dimpotriva, cad in genunchi, il rog, il sdrut, ii d&ruiesc cele ce pot, e vadit tuturor ci fac acestea din dragoste. lar aceasta am facut-o prin fapte. Caci cum s-ar face prin cuvinte? C&ci daca rugindu-ma tuturor, le voi spune cé-i iubesc, voi aparea ca un lingusitor si ca unul ce caut s& plac oamenilor, ca unul ce se indeletniceste cu o virtute prefacuta si ca unul ce vinez prin aceasta slava desarta. Deci parintele indeamna s4 nu ne silim s& aratém iubirea prin cuvinte, ci prin fapte, iar iubirea fata de Dumnezeu, prin amindoud, si mai mult prin cuvinte. Caci semnul iubirii fafa de El este rugdciunea nefncetataé. Astfel vom infaptui amindoua virtutile. Caci dac&é te sirguiesti si implinesti iubirea faji de oameni numai prin cuvinte, nu fi-ar ajunge nici tot timpul vietii pentru legaturi si umilinta». 310. Suprema valorificare a timpului e conditionaté de intelegerea fie- carei zile ca stind la usa viefii de dincolo, a eshatologicului. «Carpe diem» (= foloseste intens ziua), dar nu in sensul lui Horatiu ca fiind ultima ce ne poate aduce o placere irecatoare, ci ca fiind ultima ce ne poate asigura viaja eternd. Deci cu mai multa intensitate foloseste crestinul fiecare clipa. 311. Timpul e un dar al lui Dumnezeu, dar si o datorie de a-! umple cu fapte date Domnului, cu sirguinta de a ne des&virsi. Nu trebuie sa pierdem nici o clipa. Chiar daca-1 folosim intreg nu ne ajunge s& impli- nim toaté datoria ce ne e dat&é odat&é cu el. E o puternicd afirmare a valorii timpului, contrar lui Origen, Gindul continuu la moarte nu in- seamna nefolosirea timpului, ci, dimpotrivé, buna lui folosire intensé.164 PILOCALIA cu adevarat cum au rostit acest cuvint elinii. Caci so- cotesc si ei ca e propriu filozofiei sA cugete la moar- te 312, Aceasta a fost a sasea treapta. Cel ce s-a suit pe ea nu va pacatui nici odata, dac&é e adevdrat ce s-a spus : «Adu-ti aminte de cele de pe urmi ale tale si in veac nu vei pacdtui» (Int. Sir. 7, 38). CUVINTUL vit Despre plinsul de-bucurie-facator 1) Plinsul dup& Dumnezeu este o tristete a sufletu- lui, o simtire a inimii indurerate care caut&é pururea nebuneste pe Cel dup& care inseteaz& ; iar neajungin- du-L, fi urm&reste cu osteneald si se tinguieste cu du- rere, alergind dupi EI. 2) Sau: Plinsul este un ac de aur al sufletului sc- pat de orice tintuire si alipire si infipt de tristetea cu- vioasa in lucrarea de cercetare a inimii 33. 3) Strapungerea este un chin neincetat al constiin- tei, care pricinuieste improsp&tarea focului inimii, prin m&rturisirea facut in minte. 4) M&rturisirea (in minte) este uitarea firii, cind din pricina ei cineva a uitat si m&nince piinea lui *". 312. Platon, Phaedon If, 1. 313. Plinsul este acul sufletului care nu mai tine sufletul cusut de nimjc din cele ale lumii, ci e infipt in privirea inimii tinind sufletul insusi in aceasta lucrare si cosindu-l oarecum de viata vesnicaé. Ca ac, prici- nuieste durerea inimii, o face simtitoare, o face s&-si deschid& cutele ei si pacatele din ea constiintei care o cerceteaz& si sd sufere pentru paca- tele ce si le descopera prin aceasta. 314. Plinsul sau strapungerea inimii e 0 marturisire a pacatelor fcutd de minte lui Dumnezeu, un dialog nevazut, neincetat si indurerat, in care sufletul fsi recunoaste necontenit pa&catele in fata lui Dumnezeu siSFINTUL IOAN SCARARUL 165 5) Poc&inta este lipsirea neintristaté, de toaté min- giierea trupeasca 345, 6) Celor ce inainteaz& inca in acest plins fericit, infrinarea si tacerea buzelor li s-a facut o insusire. Iar celor ce au infaptuit inaintarea, li s-a facut o asemenea insusire neminierea si netinerea minte a raului. In sfirsit, celor des&virsiti li s-a facut o insusire smerita cugetare, setea de necinstiri, foamea, de buna voie, de necazuri, neosindirea celor ce p&c&tuiesc, impreuna- patimirea mai presus de putere®6, Cei dintii se fac primiti; cei de al doilea, vrednici de lauda ; iar cei ce flaminzesc dup& necazuri si inseteazi dup’ necinstiri sint fericiti; caci ei se vor s&tura de o hrana de care nu se vor satura 317, cere iertare pentru ele, Sufletul e atit de concentrat in aceasta méartu- risire indurerata, c4 uité sé manince, biruind trebuintele firii. 315. Tristetea sufletului e asa de mare, cA cel ce o traieste nu mai simte tristefea pentru lipsa mingjfierilor sau placerilor trupesti. 316. Ed. 1970: «Compatimire numeste arderea pentru cei ce pacd- tuiesc, dupa cuvintul: «Cine se va sminti si eu sd nu ard?» (II Cor. 11, 29). Ea inseamna a-si face cineva proprii greutatile si nenorocirile straine; sau a nu dispretui cu gindul pe cei ce sufera, inaltindu-se impotriva lor». P.G. «Multi, amagiti fiind de acest cuvint, araté o compatimire cuve- nité tuturor celor ce pacdtuiesc spre a crede celor ce nu se cuvine. Alta este impreund-p&timirea peste putere de care se vorbeste aci. Caci impreuna-patimire numim plinsul ivit in suflet si araétat pentru cel iubit, uneori chiar fara ca acela s& fie vrednic. Caci cineva se ingrijeste cu compatimire de cel iubit, ca nici s4 nu nedreptateasca, nici sA fie nedrep- tafit. lar «peste putere» fnseamnd a-si pune cineva sufletul su pentru min- tuirea prietenului, dar nu spre pierderea lui. Caci nu poate scipa de Pacat cel ce a pacdtuit, decit printr-o pocdint&é potrivitaé cu gresala». Deci nu e o compatimire folositoare aceea care-] scapa pe cel ce a gresit de greutafile pocdintei. «Peste putere» inseamna c& ce] induhoy- nicit trdieste si aci fn ambianta unei infinitaji; nu poate ajunge la hotarul impreund-patimirii cu celdlalt, dar se ridicd in ea tot mai mult peste puterile lui marginite, din puterea lui Dumnezeu. 317. Eo hrana care-i multumeste mai mult decit oricare alta, dar nu-i plictiseste, desi se vor impartasi de ea neincetat. Ei o doresc mereu si voiesc sé aibé tot mai mult din ea.166 FILOCALIA 7) Cind ai ajuns la plins, tine-l cu toata taria. Caci inainte de a se imbiba in tine *48, usor ti se rapeste. Si e topit ca ceara de tulburdri, de griji trupesti, de pla- ceri si mai ales de multa vorb&rie si de glume usura- tece 318 dis | 8) Desi cuvintul e indr&znet, izvorul lacrimilor dup& botez e mai mare decit botezul *!°, Deoarece ace- Ja ne curateste de pacatele noastre de mai inainte. Jar acesta, de cele de dupa aceea. $i primindu-l pe acela toti ca copii, ne-am intinat dup& aceea; prin acesta ins& l-am cur&tit si pe acela ®°, Dac& acesta nu s-ar fi daruit de Dumnezeu oamenilor din iubire de oameni, cu adevarat rari ar fi cei ce se mintuiesc #1. 9) Suspinele si intristarea strigd catre Domnul. La- crimile din fric&, mijlocese. Iar cele ale prea sfintei iubiri ne arat&é ci rugiciunea noastré a fost primita. 318. Inainte de a fi se face o calitate a firii, de a cistiga intreaga ta fiintaé calitatea plinsului, care nu e decit dorui intens dupa viata in Dumnezeu. 318 bis. Scolta lui Teodor al Edesei: «Alungd departe de la tine duhul mult vorbitor. Caci in el sint ascunse toate patimile cele rele. Din el e minciuna, din el, indrazneala; dintr-o parte e gluma usura- teca, din alta risul, calomnia, birfirea, raéutatea, vorba prosteascé si, scurt vorbind, ceea ce s-a spus: «Din multa vorbire nu va lipsi pacatul» (Pilde 10, 19), lar barbatul t&écut este scaunul simfirii si Domnul a spus ca vom da socoteala pentru orice cuvint desert (Mt. 12, 36). 319. «A spus ca izvorul lacrimilor e mai mare, in loc si spuna ca e mai bun in comparatie cu Botezul, pentru ca se lucreaza gsi de catre noi. Dar nu l-a opus Botezului. Fafa de noi e mai bun, pentru ca el ne si curafeste si ne $i fereste de padcat de mai inainte. In raport cu prea sfintul Botez nu e insa nici macar egal, cu atit mai putin mai mare». 320. «Ne nastem de trei ori in viafa. Dintre acestea cea dintii (nastere) e din pintece, iar celelalte doud ne urcé de la pdmint Ja cer: una e prin Sfintul Botez, pe care o numim gi nastere din nou, iar cealalté e din pocdinta», 321, «Fara Botez nu s-ar mintui nimeni; fara lacrimile pocdintei «ar fi rari cei ce se mintuiesc». :‘SFINTUL IOAN SCARARUL 167 10) Daca nimic nu insoteste smerita cugetare ca plinsul 5”*, nimic nu i se impotriveste acesteia ca risul 53, 11) De ai ajuns la fericita tristete bucuroasd *4 a strapungerii cuvioase, tine-o; si nu te vei odihni de lucrarea din ea, pina ce nu te vei ridica din cele de aici gi nu te vei infatisa curat lui Hristos. 12) Sa nu incetezi s&-ti inchipuiesti mereu in tine $i s& cercetezi adincul (abisul) focului vegsnic si pe slu- jitorii nemilosi, pe judec&torul neindurat si neierta- tor, prapastia nemirginita a vapdii celei de sub pa- mint si coborisurile strimtorate ale locurilor si hauri- lor subp&mintene si infricosdtoare si chipurile tuturor acestora 95, Aceasta pentru ca labartarea afldtoare in 322. «Smerita cugetare este rugdciunea necontenité cu lacrimi si cu durere. C&ci aceasta chemind pe Dumnezeu pururea in ajutor, nu lasé pe om sa se increadd nebuneste in puterea si intelepciunea sa, nici s4 se inate fafa de alfii. Caci acestea sint boli cumplite ale patimii min- driei», 323. «A Marelui Vasile: «A se sparge cineva de risul necumpatat $i nestapinit e semn ca nu-si stringe incd molesala umflaté a sufletului cu © gindire aspré. Nu e necuviincios a-si arita cineva raspindirea luminii sufletului intr-un zimbet, dupa cuvintul: «Inima veselindu-se infloreste fata» (Prov. 15, 13). Dar a hohoti cu glas si a fierbe cu trupul nu e pro- priu celui ce-si stapineste sufletul, nici celui ce si-] infrineazi. Cu- vintul e intdrit de prea inteleptul Solomon, care a zis: «Nebunul ridicé glasul, in risul lui, dar barbatul infelept de-abia zimbeste linistit» (Eccl. 21, 23)». 324, Ed. 1970: «Bine a unit cuvintele opuse: C&ci in tristefea dupa - Dumnezeu, .se ascunde bucuria vesnicaé a nepatimirii». 325. Toate acestea ascund in ele niste intelesuri spirituale sau si ‘spirituale. Aceste coborisuri si hauri subpdmintene sint poate niste.cobo- risuri si praépastii haotice ale unor strafunduri aproape subcreationale, sau ale unor stari in care creatiunea e redus& in trepte gradate la o diminuare a existentei, ajungind aproape de caracterul de umbre ale exis- tentei. Sint trepte de umbra care chinuiesc tocmai prin aceasta impati- mire extrema de 0 creatiune lipsita de izvorul existenjei sale care este Dumnezeu. Aceasta e si o permanentizare a unei stari de suflet libar- fata, lipsita de intensitatea trdirii fn plin&tatea vietii. .168 FILOCALIA sufletul nostru sa fie strins& prin cutremurare $i aces- ta sA se uneasca cu cur&tia nestricacioasa, primind ara- tarea focului tot mai scinteietor al plinsului **6, 13) St&ruie, plin de cutremur, in cererea rugaciu- nii, stind in fata Judec&torului ca un vinovat, ca s& stingi cu infatisarea din afara si cu starea dinduntru minia Dreptului Judec&tor. C4ci nu poate s& treac& cu vederea sufletul vaduvit, care st& plin de durere in fata Lui si d&ruieste osteneli celui neostenit °27. Celui ce a cistigat lacrima sufletului, tot locul ii este potrivit pentru rugdciune. 14) Precum comoara ascuns& e mai de nejefuit de- cit cea ar&tat& in piaf%, asa s& intelegem si cele spuse inainte. 15) Nu fi ca cei ce ingroap& mortii, care aci fi pling pe aceia, aci se imbat& pentru ei, ci fii ca cei legati in fiare si biciuti in fiecare ceas, de calai. 16) Cel ce odat& plinge, alt dat& se desfat& si ride, e asemenea celui ce arunc& in ciinele iubirii de placere 326. Plinsul, fie ci e al pocdintei, fie ci e al iubirii de Dumnezeu, e un piins fierbinte, un plins de foc, care, insofit de smerita cugetare, dovedeste pe de o parte in mod paradoxal o intensitate a existentei, pe de alta are lumina clara a m&retiei Jui Dumnezeu cuprinsd in cel ce plinge. Aceasté lumin& scinteiazi tot mai mult si-si arata stralucirea si pe faté. Aceastaé lumina face ca plinsul sa fie insofit de bucurie. 327. Sufletul, in greceste este de genul feminin (fv%y). Sufletul ce se pocaieste, cere neincetat iertare Judec&torului, cum cere vaduva din Evanghelie (Lc. 18, 3). El nu se osteneste cerind necontenit iertare de la Cel ce nu Se osteneste (nu se plictiseste) de a-} auzi. Lui Dumnezew li face pl&cere ca acest dialog de intensd simtire a sufletului cu E] sa dureze neincetat. Starea dinduntru a sufletului ce se pocdieste este «sta- rea de rugaciune, luarea aminte cu evlavie, cu straépungere si cu durere, ‘insotita de marturisirea gresalelor, fcuté cu suspine negraite», Alta: «Dar nu poate sufletul legat sé alerge, nici mintea robité patimilor sé vada Jocul rugdciunii duhovnicesti. Caci e atrasé si purtaté de intelesuri p&timase si nu sta neclintiti». De aceea nu se poate adinci in infinitatea dumnezeiascaé. Alta a lui Marcu: «Rug&ciunea este lepidarea gindurilor {a injelesurilor)».SFINTUL IOAN SCARARUL 169 cu piine 88; care se preface cd-l alungd, dar in fapt il indeamna sa stea linga el. 17) Adun&-ti mintea, nu iubi s& fii vazut ; fii iesit spre inima ta. Caci dracii se tem de adunarea mintii, cum se tem hotii de cfini 92°. 18) Nu sintem chemaiti, o, prieteni, aici la nunta °°. Deci, Cel ce ne-a chemat pe noi aici ne-a chemat ne- gresit, sa ne plingem pentru pacatele noastre. 19) Unii, cind vars& lacrimi se silesc, in vremea aceea fericita, in chip nepotrivit, sA nu cugete la ni- mic. Ei nu socotesc ca lacrima fara inteles e proprie firii necuvintatoare si nu celei cuvintatoare 31. Lacri- 328. «Inima iubitoare de plicere este temni{& si lant in vremea ie- sirii (a morfii). lar cea iubitoare de durere, este usd deschisd». Inima jubitoare de durere s-a dezlegat de cele ale lumii, c&ci acestea nu-i mai fac pldcere. Si s-a deschis orizontul ceresc al celor duhovnicesti, dup& care a n&zuit cu durere, Alta: «Din iubirea de placere vine negrija, din negrij&, uitarea». Alta, a lui Isaac: «Priveste si scrie aceasta in inima ta: iubirea de placere $i iubirea odihnei sint pricinile p&rdsirii (din partea Iui Dumnezeu)». 329, Fii aplecat (sau fii im extaz) spre inima ta, uitind de toate si privind numai spre ea, de e intinatd, sau curaté, de nu mai ai in ea urma de pacate, pentru care trebuie s&-ti ceri iertare, sau de poti vedea prin curatia ei transparenté pe Dumnezeu. Dracii se tem de mintea adu- nat& in inim&, pentru ca prin inimé vedem atunci pe Dumnezeu si traim legdtura cu El, de care inima e lipité atit de tare c{ nu mai poate fi furata de ei. 330. E vorba de nunta, sau de osp&tul veacului viitor (Mt. 22). 331. «Unii, zice, varsind lacrimi in vremea rugaciunii, fie din gindul ja p&cate, fie la pomenirea mortii, fie la altceva, se silesc pe ei in chip: nepotrivit sau prosteste sé alunge gindul de la care au pornit sa plinga. Grabindu-se, socotesc s& agoniseasc plinsul fara intristare, pentru slava desart’, nu inteleg ci e propriu firii nerafionale si nu stie pentru ce plinge, pe cind al celei rationale e s& cunoasc& pricina. De aceea, ca unii ce lucreaza rar, sint oc&riti si mustrati de pdrintele», Afirmind tre- buinta de a insofi plinsul cu gindul la ceva, Sc&rarul nu se contrazice- cu afirmarea din alte locuri, c& plinsul trebuie s& fie insofit de ruga- ciunea fara ginduri. E vorba acolo de gindurile patimase (Nota la Cuv. VII, cap. 13). Cel ce se roag& si plinge trebuie si se gindeasc&é la paca-170 » FILOCALIA ma e fiica gindului. Iar tatal gindului e mintea ratio- nal& 882, 20) Sa-ti fie intinderea in.pat chip al zacerii tale in mormint si vei dormi mai putin. Desfatarea de la masa. s&-ti aducd aminte c& vei fi hrand dureroasei desfatari a viermilor si te vei desfata mai putin. Nici cind te im- part&sesti de b&utura apei, s& nu uifi de setea din va- paia aceea (vesnic&4) si negresit vei sili firea (la cum- pitare). Iar cind suferim necinstirea cinstita si ocara si cearta intiist&tdtorului, si ne gindim la infricosata hot&rire a Judec&torului $i vom junghia intristarea si améaraciunea fara judecata adunata& in noi, cu blinde- tea si rabdarea, ca si cu un cutit cu doua taisuri *3. 21) Cu timpul scade marea, zice Iov (Iov 14, 11) si cu timpul si prin rabdare se nasc si se des&virsesc cele spuse in noi. 23) Aducerea aminte de focul vesnic s& se culce in fiecare sear& si s& se scoale cu tine si nu te va st&pini pe tine trindavia in timpul cintarii. 24) S& te indemne la plins chiar si haina ta. C& toti cei ce pling pe morti se imbrac& in negru. Daca deci nu poti plinge, plingi pentru aceasta. Iar de plingi, tinguieste-te si mai mult pentru faptul cd de pe treapta tele sale si sd ceara iertare pentru ele. Omul avind ratiune, nu poate face nimic faré s& gindeasca. Dar gindul pricinuieste simtirea, si vice- versa, simtirea da putere de pdtrundere gindului si de tr&ire intensd la ‘ceea ce se gindeste. Omul vorbeste cu Dumnezeu si prin. plins, pentru ca spune cit de mult il doare pacatul lipsirii de iubirea Lui. 332. Mintea (voic) e tn greceste de genul barbatesc. Deci poate fi tata al lacrimii. Mintea nu e un organ de cunoastere rece, ci de cu- noastere a relatiei noastre ca subiect' cu Dumnezeu ca subiect suprem, de la care ne vine totul prin iubire si cu celelalte subiecte, care e 0 cunoastere insofita de bucurie c4 ne aflam in relatie curata cu ele, sau de rusine si de tristefe cind nu sintem curati. 333. «Raspunde gindurilor de intristare cu netinerea minte a rdului, dar fata de cele iubitoare de placere, fii cu dusmanie».SFINTUL IOAN SCARARUL 171 minfii te-ai coborit la cea ostenitoare prin greselile tale 534, 25) Bunul si dreptul nostru Judec&tor va tine sea- ma negresit, ca in toate celelalte, si in privinta lacri- milor, de puterea firii. Caci am vazut pic&turi mici ca de singe, varsate cu durere; si am vazut curgind iz- voare fara durere. Eu judec pe cei ce se ostenesc, mai mult dup& durerea lor si nu dup& lacrim&. Si cred ca si Dumnezeu. 26) Nu se potriveste cuvintarea de Dumnezeu (teo- logia) cu cei ce pling. Caci ea risipeste plinsul lor. Cu- vintatorul de Dumnezeu se aseamani celui ce sade pe scaun ca un inv&f&tor. Iar cel ce plinge, celui ce sade in gunoi si in sac, Aceasta este, cum socotesc, ceea ce a spus si David cind plingea raspunzind celor ce-] in- trebau, miacar ca a fost si intelept si invaftator : «Cum vom cinta cintare Domnului in p&mint strain», adic& in p&mintul impatimirii ? (Ps. 136, 4). 27) Si in zidire si in strapungere este ceva care se misc& de la sine si ceva care e miscat de altceva 5, Cind sufletul, chiar dac& nu ne sirguim, sau nu intre- prindem ceva, licrimeaz% si se umezeste si se imblin- 334. SA te indemne la plins chiar haina ta neagré, pe care o im- ‘braca si cei ce jelesc pe morti. Plingi, pentru ca din lucrarea neosteni- toare a minfii ai coborit la osteneala slujirii trebuintelor mereu sporite ale‘ trupului din pricina pacatelor, care au accentuat in tine trebuintele ‘trupesti, care au scos trupul din viata in duhul care-l s&tura, lasindu-i putine trebuinte de cele trupesti. 335, Ed, 1970: «In zidire, de sine miscatoare e pronia lui Dumnezeu; iar miscata de altceva e zidirea insdsi». In ce priveste umilinfa (sau ‘strépungerea inimii), uneori aceasta se miscd de la sine, cind nu intre- prindem nimic pentru a o produce. In cazul din urm&é o miscim noi. Cind vime de la sine, Dumnezeu a venit si lucreaz4 in noi nechemat de noi, fara ca noi s& ne fi silit si-L chemam. De aceea, avem. datoria sa alergém, adicé sé facem si noi ceva. Dar efortul trebuie s& ne fie mai muit ca sa pazim strapungerea sau lacrimile ce ne-au venit. Caci sint Mai mari ca cele pricinuite de noi.172 ‘ FILOCALIA zeste, sé alergam. Caci Domnul a venit nechemat, adu- cindu-ne buretele intristarii de-Dumnezeu-iubitoare 3° si apa de improsp&tare a lacrimilor de-Dumnezeu-cin- stitoare, spre stergerea gresalelor scrise in suflet ca pe o hirtie 7. Pazeste-o pe aceasta ca pe lumina ochilor pina ce se va retrage. Caci mare este puterea strapun- gerii acesteia, mai mare decit puterea celei ce vine din sirguinta si cugetarea noastra 538. 28) Nu ajunge la frumusetea (desivirsirea) plinsu- lui cel ce plinge cind voieste, ci cel ce plinge pentru c& se afl& in cele ce voieste. Dar nici acesta nu se afl& in acelea cind voieste ceea ce voieste el, ci cind voieste cum voieste Dumnezeu *°9, 336. Straépungerea face sufletul ca un burete moale si umed, din care Curge apa lacrimilor. 337. Apa lacrimilor care iese din suflet spalé chiar murdaria paca- telor din suflet, asa cum apa spalé murdaria unei haine dupa ce o inmoaie. 338. A ar&tat cd pe lingd strapungerea pe care o producem (o miscém) noi prin sirguinta si gindurile noastre, mai este si cea care se miscd de la sine, sau cea care e miscaté de Dumnezeu. Ea e mai mare decit cea produsé de puterile noastre. 339. Numai in Dumnezeu se poate plinge cu plinsul curat. Dar in Dumnezeu nu poate plinge decit cel ce voieste ceea ce voieste Dum- nezeu. De aci incé se vede ca intilnicea cu Dumnezeu se infaptuieste in stare de plins, de adinca induiosare. Plinsul e un dar al lui Dumnezeu, al fntilnirii cu ijubirea Lui. Din nou se face vadit caracterul personal al lui Dumnezeu. Dumnezeu ne d& puterea s plingem facindu-ne sé simtim iubirea Lui fafa de noi. Intilnirea cu Dumnezeu e o intilnire pricinuitoare de o simtire pina la lacrimi. «Bine a deosebit Parintele acesta doua feluri de plins. E mai inti? plinsul celui ce plinge cind voieste si plinsul pricinuit de cele pentru care voieste cineva s4 plingé. Caci se intimpld ca cineva s& voiascé de multe ori sa plingé cind e oc&rit de cineva, sau injurat sau pagubit. Plinsul acestuia nu e bun sau duhovnicesc, ci natural. Caci Yacrimile acestea sint ale inimii apasate de necazul ocAririi, cind cineva nu poate sd se apere de cel ce-] supérd sau padgubeste. Acelasi lucru se intimpla si cind plinge cineva pentru cele ce voieste, ca pentru meartea unei tudenii, pentru reusita aproapelui, sau pentru alte lucruri ale vietii. DarSFINTUL IOAN SCARARUL 173 29) De multe ori in plinsul cel dup’ Dumnezeu se amesteca lacrima fara har a slavei desarte. Iar aceasta o vom cunoaste in chip probat si cu buna credinciosie cind ne vom vedea plingind cu viclesug. 30) Strapungerea adevdrata este durerea neimprAs- tiata a sufletului, care nu-si d& nici o mingiiere, ci isi inchipuie tn fiecare ceas desfacerea (moartea) si as- teapta ca pe o apa racoritoare mingiierea lui Dumne- zeu, care mingiie pe caélugirii smeriti 4°. 31) Cei ce au dobindit plinsul intru simtirea inimii, si-au urit insdsi viata lor, ca una ce e plind de osteneala si pricinuitoare de lacrimi si de dureri. Jar de la trupul lor s-au intors ca de la un dusman ##° bis, 32) Cind vedem, in cei ce par s& plingd dupa Dum- nezeu, minie si mindrie, s& socotim lacrimile lor pro- tivnice (lui Dumnezeu) «Caci ce p&rt&sie are, zice, in- tunerecul cu lumina ?» (II Cor. 6, 15). 33) Rodul strapungerii mincinoase este inchipuirea de sine; iar al celei adevarate e mingtierea. Precum focul topeste trestia, asa lacrima topeste toat& intina- ciunea vazuta si gindita. numai acel plins I-a numit bun care se naste cum voieste Dumnezeu. lar Dumnezeu voieste ca cineva s4 pling&é pentru gresalele lui, pentru pomenirea mortii, pentru nedobtndirea Imp&rdtiei Lui si, simplu vorbind, pentru toate cele ce fin de suflet. Numai acesta e plins vrednic de lauda». 340. «Precum ploaia intrind in pamint aduce plantelor o calitate po- trivita lor, dulce celor dulci, amar& celor amare, asa harul daruieste ini- milor credinciosilor in care patrunde neschimbat, lucrarile potrivit virtu- tilor lor: celui ce flaminzeste dupa Hristos, i se face hrana; celui ce inseteazd, bautura prea dulce; celui c&ruia ii e frig, haind, celui ostenit, odihna, celui ce se roaga, nadejdea inimii si celui ce plinge, mingiiere». 340 bis. Si-au urit viata lor, amenintaté mereu de pacate si plind de durerile pamintesti, dar nu viata fn sine. Ei o cauté pe cea schimbatd la faté in existenta viitoare, iar in privinta trupului, la fel.174 FILOCALIA 34) Cuvintul despre lacrimi la mulfi parinti e intu- necos $i se spune ca e anevoie de aflat in cei incepa- tori. Caci se spune ca acestea se nasc din multe si fe- lurite pricini: din fire, de la Dumnezeu, dintr-un ne- caz protivnic, din ldudare, din slav& desarta, din curvie, din dragoste, din aducere aminte de moarte si din alte multe. 35) Din toate acestea deprinzind virtutile cu frica lui Dumnezeu, s& ne cistigim lacrimile curate si ne- viclene ale desfacerii (mortii) noastre. Caci in ele nu este inchipuire de sine, sau furare (a gindului smerit), ci mai degraba curatire si inaintare in dragostea de Dumnezeu, spalare de p&cate si nep&timire. 36) Nu-i de mirare c& unii din cei ce pling incep de Ja lacrimile bune si sfirsesc la cele rele. Dar cu ade- v4rat vrednic de lauda e cel ce schimba lacrimile ce incep din porniri contrare sau firesti, in lacrimi du- hovnicesti. Aceast4 lucrare o cunosc ldmurit cei aple- cati spre slava desarta. 37) Nu crede izvoarelor tale (de lacrimi) inainte de curatirea desavirsita. Caci nu are crezare vinul stors de curind din teascuri. Nu se va impotrivi nimeni celui ce zice c& toate cele dupa Dumnezeu sint foarte folo- sitoare. Dar care e folosul ce ne vine din ele, vom cu- noaste in ceasul iesirii (al mortii). 38) Cel ce c&latoreste in plinsul neincetat dup& Dumnezeu nu inceteaz4 a praznui in fiecare zi. Dar cel ce e intr-o neincetatd sarb3toare cu trupul va fi luat in primire de plinsul vesnic *41. 341. «In chip abuziv numeste sarbatoare nelucrarea, care e si in- ceput de fapte rele. Dar célugarii ce s&virsesc Jucrul lui Dumnezeu nu sint niciodaté in nelucrare. C&ci insasi convorbirea continu’ cu Dumnezeu este pentru ei 0 sarbatoare, nu o nelucrare; e slujire neodihnitaé, care ii veseleste dupd asem&narea ingerilor».SFINTUL IOAN SCARARUL 175 39) Nu au osindifii in inchisoare bucurie. Nu au calugarii adevarati pe pamint sdrbatoare 42, Si poate de aceea acel bine pling&tor a zis suspinind: «Scoate din temnit& sufletul meu» (Ps. 141, 7), ca s& se bucure in lumina Ta cea negriitd. 40) Fa-te ca un imparat peste inima ta, sezind inalt intru smerenie 4° si poruncind risului: «Mergi, si merge», si plinsului celui dulce: «Vino, si vine» (Mt. 8, 9); si robului si tiranului nostru trup : «Fa aceasta, si face» 344, 41) Cel ce a imbracat plinsul fericit si plin de har ca pe o haina de nunt&, a cunoscut risul duhovnicesc al sufletului °°, Cine este oare acela, care cheltuindu-si tot timpul vietii sale calugaresti cu atita evlavie, ci nu s-a pagubit de nici o zi, de nici un ceas si de nici o clipa, ci si le-a daruit Domnului, s4 nu-si dea seama c& nu se poate vedea aceeasi zi de doua ori in viata ? 546 342. Nu contrazice in acest cap ce a spus in cel mai dinainte, unde a zis c& cei ce pling sint intr-o neincetaté saérbdtoare. Aceasta sirba- toare, fiind totodatd insofita de plins, de dor adinc, nu e sarbatoarea deplina din cer, cind Dumnezeu va sterge orice lacrima de la ochii celor jubiti ai S&i (Apoc. 21, 4). 343, «Mintea este si se numeste in chip firesc imparat al partilor si poftelor animalice ale sufletului. lar inalt, ca cea care sade fata de pati- mile de jos in cugetul coborit si smerit. Ea ramine in sine si se odih- neste in grija de sine», Smerenia e locul cel mai inalt din fiinja noastra,. pentru cé in ea straluceste constiinta cea mai luminoasié. Numai din aceasté indltime a smereniei vede mintea pe Dumnezeu. De aceea vor- bese parintii de «indltimea gindului smerit». 344. Trupul ne poate fi si tiran si rob. Depinde de noi. 345. Fericit cel ce plinge atit de neincetat din iubirea de Dumnezeu, incit plinsul i-a devenit ca o haind de mireas{ a Mirelui ceresc, ara- tindu-i stralucirea bucuriei prin ochi si pe toata fala. 346. Cel ce nu pierde nici o zi, ci pe fiecare o daruieste unei fapte, unei gindiri la Dumnezeu, nu va avea nici o zi ca pe alta si trairea in infinitatea iubirii si slavei Iui Dumnezeu si in iubirea fata de semeni il face sd fie mereu nou in experienja acestei iubiri si in manifestdrile ei. Este acel «eternel commencement» de care vorbea poetul Charles Péguy.476 FILOCALIA 42) Fericit e monahul care poate s& priveasc& cu ochii sufletului la Puteriie intelegatoare (ingeri) 347 Dar nec&zut ramine cel ce-si ploua neincetat obrajii ‘sai cu apele vii 48, prin amintirea mortii si a gresalelor. Dar nu ostenesc s& cred ca la intiia stare se ajunge prin a doua 349, 43) Am vazut cersetori si sAraci indrazneti, indu- plecind repede prin unele cuvinte miiestrite chiar si inimile imp&ratilor, spre milostivire. $i am vazut oa- meni sdraci si lipsiti de virtuti, strigind nu cu cuvinte miaiestrite, ci nepricepute, fard s& se rusineze si cu sta- ruinta citre Imparatul ceresc, din adincul deznadaj- duit al inimii, si silind prin sila la care supuneau pe Cel prin fire nesilit, spre milostivire *°°. 44) Cel ce se faleste sufleteste cu lacrimile sale si -osindeste in sine pe cei ce nu au lacrimi, este aseme- nea celui ce dupa ce a cerut de la imparat arma impo- triva dusmanilor sai se omoar& cu aceasta pe sine. 45) Nu are, o, prieteni, Dumnezeu nevoie si nici nu voieste ca omul sa pling din durerea inimii; ci mai Vesnicia va fi pentru el o vesnicé noutate si deci o tinerete continua, o tinerete fara b&trinete. Numai golul e monoton gsi apadsator. Numai existenta substantei, sau in fata substantei, care n-ar atirna de o per- soana si n-ar fi umpluté de sens prin persoana, ar fi monotoné. Numai zilele lenesului, cazut din intensitatea trairii ca persoand, iatr-un plan oarecum al naturii, sint monotone. 347. La puterile ingeresti. 348. Lacrimile sint ape vii, pentru ca nu sint produse de natura, ci de simtirea sufleteascd a persoanei. Ele dau viata noua celei ce le varsa. Ele sint lacrimile unei persoane in relatie cu alté persoana. Si in relatia aceasta e viata. ' 349. Monahul plinge intit pentru pacatele sale, ca si ajunga si vada puterile ingeresti. 350. «Imp&ratia lui Dumnezeu se ia cu sila» (Lc. 16, 16). Cel nesilit prin fire Se las& silit prin voinfa de cei ce staruie, pentru ca-I place 84 vada staruinta lor, care le sporeste puterea duhovniceascd si dove- deste credinta lor in puterea si mila Lui gata s&-i ajute.SFINTUL IOAN SCARARUL 177 degraba sa se veseleasc4 din iubirea fata de El, intru risul sufletului. 46) Omoar’ pacatul, si lacrima indurerat& a ochi- lor sensibili va fi de prisos. CAci nu e nevoie de brici, unde nu e rand. Nu era in Adam lacrima inainte de cal- carea poruncii, precum nu va fi nici dupa inviere, cind va fi incetat p&catul, dac& acolo nu va fi «nici durere, nici intristare, nici suspin» (Apoc. 21, 4) 1. 47) Am vazut la unii plins si am vazut la altii alt plins din neputinta plinsului. Acestia, desi il au, se simt ca si cum nu-l au si prin nestiinta lor cea buna ramin nejefuiti (de el). Acestia sint cei despre care s-a zis: «Domnul intelepteste pe orbi> (Ps. 145, 8) 3. 48) Se intimpla de multe ori c& pe cei mai usori fi mindreste lacrima ins&si. De aceea nu li se da unora, ca sa se pling& pe ei pentru lipsirea de ea si pentru ce- rerea ei fara rezultat si ca sA se osindeasc& cu suspine, ‘cu intristare si cu durerea sufletului, cu adinc’ mih- nire pentru neputinta lor. Acestea obisnuiesc sa umple locul lacrimii, nel4sindu-i in primejdie, m&car ca ei le socotesc fara folos 553, 49) De vom lua seama, vom afla ca de multe ori se iveste in noi ceva vrednic de ris, de la draci. Astfel 351. Risul e legat de nevinovatie, precum plinsul e legat de p&cat. Si amindoud de raportul intre persoane. O lume faré persoane ar fi o lume fara ris si fara plins; ar fi o lume neinchipuit de sdracd si de ‘cenusie. De aceea rid copiii atit de curat: pentru cd nu cunosc pacatul. 352. Sint unii intristati pentru cé nu pot plinge pentru pacatele lor. Aceasta intristare e si ea un plins, desi cei ce o au, socotesc ca sint lipsiti de plins, Ba poate ca ei au un plins mai dureros, mai neintrerupt, din pricina intristirii pentru lipsa plinsului. De aceea ei ramin nejefuiti de plinsul acesta al intristarii lor. 353. «Am cunoscut si aceea c& cel ce se laudd cu darurile (haris- mele) dumnezeiesti ca si cum ar fi niste calitati ale sale, ajunge si la osindirea altora. Dar lacrima poate fi din iubirea de Dumnezeu, din iu- direa de slava, din aprinderea vinului, din uneltirea draceasca, din ne- cinstire si din necaz». 42 — Filocalia vol, IX178 FILOCALIA dac& ne-am sdturat, ne pricinuiesc stripungerea ini- mii, iar dac& am postit, ne invirtoseazi iardsi, ca, ama- gindu-ne cu lacrimi false, si ne predim desfatarii, adic& maicii patimilor. SA nu ne supunem deci acesto- ra, ci sa facem dimpotriva. 50) Eu m& minunez si cind caut la calitatea stra- pungerii inimii. Cum, numindu-se plins si intristare,. are induntru impletite cu sine, ca mierea cu ceara, bucuria si veselia ? Ce invit&ém din aceasta ? CA aceasta strapungere este, propriu zis, dar al Domnului. De aceea ea este in suflet ca o placere neplacuta’, Dumne- zeu mingiind in chip nestiut pe cei zdrobiti cu inima **4. Dar in privinta plinsului prea vadit si a durerii a- ducatoare de folos, sé ascultaém o istorioara prea jal- nic& si folositoare de suflet. Un oarecare $tefan, care locuia aci si imbratisase viata pustniceasca si linistit&, si petrecuse multi ani in stadionul c4lugaresc de lupta, impodobindu-se cu pos- 354, «Alta este bucuria incepatoare si alta, cea pricinuité de desa- virsire. Cea dintii nu e nepartasé de inchipuire; a doua are puterea smeritei cugetari. La mijlocul lor e intristarea de Dumnezeu iubitoare si lacrima dureroasd. C&ci in multimea fntelepciunii adevdrate, e mul- timea cunostintei si cel ce adaugd cunostinté, adauga durere. De aceea intii trebuie chemat sufletul la nevointe printr-o bucurie incepatoare. Apoi trebuie vadit si probat de cétre adevarul Duhului pentru cele fa- cute in chip rau $i pentru fmprastierile de care sufer inca. «Ca intru mustrari, zice, pentru farddelegi ai certat pe om si ai subjiat ca pe un paianjen sufletul lui» (Ps. 38, 11—12), ca mustrarea dumnezeiascd cercin- du-l pe el, ca intr-un cuptor, sé ia lucrarea bucuriei neinchipuite in aducere aminte fierbinte de Dumnezeu». La inceput omul porneste cu o bucurie nestiutoare spre nevoinje. Cunoscindu-si apoi tot mai mult pe- tele sale si greutatile de a se curati de ele, odata cu aceastd cunostinta de sine fi sporeste si durerea, De-abia dupa curafirea prin dureri ajunge la bucuria care nu e rodul inchipuirii, ci al cunoasterii curatiei sale reale si al vederii lui Dumnezeu prin ea. Ostenelile lui se subfiazd nu numai cu trupul, ci si cu sufletul si cu intelegerea, ca unul ce a trait o viata de concentrare atenté la cele mai subfiri miscari ale vietii su- fletesti.SFINTUL IOAN SCARARUL 179 tiri si, in chip deosebit, cu lacrimi, si aflindu-se infru- musetat cu florile altor bune deprinderi, avea o chilie ling’ coborisul sfintului [lie, vazdtorul-de-Dumnezeu, in acest munte sfint. Acest pururea pomenit, in scopul unei mai vadite si mai dureroase pocdinte, s-a mutat Ja locul pustnicilor, numit Sidi. Dup& ce a petrecut acolo, in cea mai strimtorata si mai incordata vietuire, un numé&r de ani, deoarece locul era foarte aspru si aproape de ne-ajuns pentru orice om, ca unul ce se afla la vreo 70 de mile departe de castru, batrinul se sui iar&si, spre sfirsitul vietii, la chilia sa de pe virful acela sfint. Caci avea si doi ucenici din Palestina, foarte evlaviosi, care p&zisera chilia batrinului. Deci petrecind acolo putine zile, cazu la boala si se sfirsi. Dar cu o zi inainte de a se s&virsi, fu rapit cu mintea, si, cu ochii deschisi, privi spre dreapta si spre stinga patului. Si ca tras la socoteala, zicea in auzul tuturor celor de fafa, odat&é: «Da, asa e, e adevarat, dar am postit pentru aceasta atitia ani»; alta data: «Nu, mintiti, aceasta n-am facut-o». Apoi iarasi: «Da, aceasta e adevarat, dar am plins, am slujit». Si iarasi: «Cu dreptate ma invinuiti>. Dar la unele zicea si asa: «Da, e adevarat, pentru acestea n-am ce s& spun; dar la Dumnezeu este si mila». Era o priveliste infricosa- toare, insp&imint&toare si o tragere la socoteala neva- zut& si neindurat&. $i ceea ce era si mai infricosator, era c&-l osindeau si pentru cele ce n-a facut. Vai! Sihastrul si pustnicul spunea la unele din gresalele lui : «La acestea n-am ce s& zic»; el care era de vreo 40 de ani calugar si avea lacrimile. Vai ! vai! S& auzim si glasul lui Iezechiel, care zice : «In ceea ce te voiu afla, in aceea te voiu judeca, a zis Dumnezeu». Cu adevarat n-a putut s& se apere in nici una din acestea. Pentru ce ? Slava Celui ce singur stie. Jar unii ne-au istorisit in chip nemincinos, c& acesta hr&nea si un leopard in pustie din mina lui. $i asa, tras180 FILOCALIA la socoteala, s-a despartit de trup. Care i-a fost jude- cata, sau care sfirsitul, sau care hot&rirea cu privire Ja el, sau care, sfirsitul tragerii la socoteal4 ? El nu La facut nicidecum cunoscut. 51) Precum vaduva care si-a pierdut barbatul, a- vind un fiu unul nascut, il are dup4 Dumnezeu numai pe el spre mingiiere, asa si sufletul care a cAzut nu are alta mingtiere in vremea iesirii, decit neplacerile gitle- jului (postul) si lacrima. Nu vor cinta acestia nici odat&. Nici nu vor salta in cintece de veselie. Caci ele sint pagubitoare plinsului. Iar de vei incerca s& chemi plinsul prin ele, el se va departa si mai mult de la tine, c&ci plinsul este durerea *55, imbibat& intr-un suflet in- vapaiat. El s-a facut in mulfi inaintemerg&tor al feri- citei nep&timiri, facind materia usor de st&pinit, cu- ratind-o si subtiind-o *°6, 52) Un incercat lucrator al acestui dar (al plinsu- lui) mi-a istorisit urm&toarele : «Cautind eu, de multe ori, s ma aplec spre slava desart&, sau spre minie, sau spre saturarea pintecelui, gindul plinsului s-a impotri- vit dinauntru, soptindu-mi: «S& nu te apleci spre slava desart&, cA plec de la tine!» La fel si in privinta altor patimi. Iar eu ii raspundeam: «Nu voiu inceta sa te ascult, pind ce ma vei infatisa inaintea lui Hristos». : "355, «Durere devenita calitate a sufletului invapaiats. tntreg sufletul a c&patat calitatea durerii. Dar aceasté durere e si um foc, care nu-i da Tiniste. , 356. Sufletul imbunadtatit face materia trupului maleabila, curata de toxinele rutatii, subtiaté. Ea nu mai e greoaie; nu se mai misca pasiv sub forta patimilor. Un mare rol fl are in aceasté suportare rabdatoare a durerii si a ostenelilor plinsul. Plinsul pentru pacate este in mod deo- sebit un inainte-mergator al nepatimirii, datorita durerii ce o intretine in om pentru picatele savirsite.SFINTUL IOAN SCARARUL 181 53) Adincul (abisul) plinsului mingiiere a vazut 57. lar curatia inimii a primit luminarea. Luminarea este lucrare negraita, inteleasa in chip nestiut si vazuta in chip nev&zut %8. Mingiierea este racorirea sufletului indurerat care in acelasi timp plinge si suride in sine asemenea pruncului. Sprijinirea este innoirea sufletu- lui care a c&zut in intristare, prefacind in chip minu- nat lacrima dureroasa in lacrima far4 durere °5°, 54) Lacrimile nascute din amintirea morfii au nas- cut frica. Iar dupa frica ce naste lipsa de fricd 5, se iveste bucuria. Iar din bucuria fara sfirsit ajunsa la sfirsit, rasare floarea dragostei cuvioase °61, 357. Pornirea de a plinge cu tot mai mult& durere, sau cu tot mai multé iubire fati de Dumnezeu, deschide si perspectiva putintei unei inaintéri a omului in nesfirsitul dumnezeiesc. Dar in acest nesfirsit al lui Dumnezeu e mingfierea omului, care a scépat din monotonia nesatis- facdtoare a miscdrilor repetate in aceleasi lucruri mérginite si stricd- cioase, care nu au un sens ultim si un izvor de viafa netrecdtoare. 358. «Cunoaste omul ca inima lui a venit la curatie, cind vede pe toti buni si nu vede pe cineva necurat si intinat. Atunci e cu adevdrat curat cu inima. C&ci altfel cum se va implini cuvintul Apostolului care zice: «Din sinceritatea inimii ti socoteste pe toti mai presus de el» (Fil. 2, 3), dacé nu e adevarat cuvintul cé: «Ochiul curat nu va vedea cele rele» (Tit. 1, 15). 359. Amestecul de plins si de dulceaja vine din faptul cé Dumnezeu insusi lucreazé acest plins. lar unde e simtirea prezentei lui Dumnezeu, nu poate s& nu fie bucurie. Cind te mustra tata], sau cind te ostenesti pentru ei din iubire, durerea se amestecé cu bucurie. Dumnezeu lasd sufletul in durerea plinsului, dar tot El {] mingfie si-] sprijineste. 360. Frica sustinind pocdinta si ostenelile, naste lipsa de frica, pen- ira cd cura{a pacatele. 361. Toate stdrile duhovnicesti, sau toate st&rile omului marginit, traind in nemarginirea dumnezeirii, au un caracter paradoxal. Bucuria de Dumnezeu cel nemarginit e nesfirsité. Dar in acelasi timp ea trece in iubire, sfirsindu-se in cea dintii etapa a ei si trecind intr-o alta, supe- rioard.182 FILOCALIA 55) Respinge, ca unul ce nu esti vrednic, bucuria ce ti-a venit, cu mina smereniei, ca nu cumva primind-o prea usor s& primesti lup in loc de pastor 38. 56) Nu alerga spre vedere, pind nu e timpul ve- derii, ca urmarind frumusetea smerenici, s{ o ajungi si sa te unesti in veacul veacului cu ea, intr-o nunta prea curata 383, 57) Cind pruncul cunoaste pe tatal su, se umple intreg de bucurie. Dar acesta plecind pentru un timp, cu bun rost, de acasa, apoi venind iar&si, copilul se umple de bucurie si de intristare. De bucurie, pentru ca vede pe cel dorit, de intristare, pentru lipsirea atit de lung timp de frumusetea celui bun. 58) Mama se ascunde de copil, dar acesta cAutind-o cu durere, cind vede ea aceasta se veseleste. In felul acesta il invafa s& se lipeasc& statornic de ea si aprinde in copil iubirea puternica fat’ de ea. «Cel ce are urechi de auzit, si aud&», zice Domnul (Lc. 14, 35) 364, 362. «Privirea fara discernamint aduce multe primejdii». Cind dia- volul se preface in inger de lumina, ii amageste de multe ori pe cei ce nu-si cunosc mdsura. De aceea, $i oarecare batrin a spus: «Eu nu voiesc si vad pe Hristos aici» (Ed. 1970 continua: «adic& prin simfuri, deoa- rece cei curafi il vad infelegator (inteligibil) ca prin oglinda, si aici, cum zice Mintuitorul: «Ma voi ardta lui, adicd celui ce Ma iubeste si pa- zeste poruncile Mele» (In. 14, 21). 363, Privirea sau contemplarea e vazuta si de Scararul ca fiind o treapté mai imalté decit curatirea. Dar el leagd strins treapta curdtirii de smerenie. El recomanda sufletului-mireasé sa urmdreascd frumu- setea smereniei, ca dupé ce a dobindit-o, placind Mirelui Hristos, sa se uneasca cu El in nunta vesnica si preacuratd, nemaifiind in suflet, nici © preocupare de altceva. 364. «Injelege prin «mama» bunatatea lui Dumnezeu, iar prin lumi- nare, vederea. lar prin copil, pe cel inca nedesavirsit pentru rugdciunea curat&. CAutarea dureroas& e rugaciunea facuta cu osteneala de un astfel de prunc. Veselia maicii e pricinuita de cdutarea staruitoare a ei, din partea pruncului, sau de cererea lui rugdtoare».SFINTUL IOAN SCARARUL 183 59) Osinditul care a primit sentinta de moarte nu se mai ingrijeste de bunul chip al inf&tisarii sale. Cel ce plinge nu mai e luat in st&pinire vreodata de desfa- tare, de slava, ori de fierea miniei. 60) Plinsul este durerea imbibat& in sufletul ce se pocdieste, addogind in fiecare zi dureri peste dureri, ca femeia care naste si sufera durerile nasterii. 61) Drept si cuvios este Domnul. $i pe cel ce se linisteste cu judecat&, cu judecata il strapunge si pe ‘cel ce se supune cu judecata, il veseleste in fiecare zi. Cel ce nu se indeletniceste cu fiecare din acestea in ‘chip nemincinos, s-a lipsit de plins 3%. 62) Alunga ciinele care vine cind te afli in cel mai adinc plins si iti sopteste cd Dumnezeu e nemilostiv $i neindurator. Caci luind seama bine, {l vei afla zicind inainte de picat ci Dumnezeu este iubitor de oameni, milostiv si iert&tor °°, 63) Indeletnicirea naste continuarea. Iar aceasta ajunge la simtire. Iar ceea ce se face cu simtire, e greu de dezrida&cinat *67. 365. Ed. 1970: «Dumnezeu, zice, se cunoaste ca drept facind jude- cati, si pe cei ce se indeletnicesc in chip nemincinos cu nevointa, pe ‘drept cuvint fi invredniceste de plinsul cu judecata, placut Lui si daruit de El. Caci pe cel ce se linisteste cu judecata, {1 strapunge in chip curat si neamagitor si pe cel ce se supune cu judecata, il veseleste in fie- care zi, cu plinsul dupa Dumnezeu. Dar cel ce lucreaza inca in chip mincinos in aceste feluri de vieti, sau virtufi, fie linistirea, fie supu- nerea, si nu cu judecata, s-a lipsit de plinsul adevarat, cu adevarat neamagitor. Deci parintele araté prin acestea ca unli se nevoiesc cu un plins fara judecat&é si acesta nu e de la Dumnezeu, ci amagitor si dra- cesc», In P. G., scolia e pufin deosebita. 366. Adicé vei afla pe demon contrazicindu-se. Inainte de a pacatui ti-a spus ci Dumnezeu e milostiv si iert&tor, ca sd te indemne la p&cat; iar dup& ce ai pacatuit, iti spume cd e nemilostiv si neiertator, ca sa te duc la deznadejde. 367. «Cugetarea si cintarea continua cheama mintea continuu din robie si o face sd ia aminte la plins, iar chemarea ei necontenita sddeste184 FILOCALIA 64) Chiar de ne-am indeletnici cu vietuiri marete, dac& avem inima neindurerat&, s& le socotim pe aces- tea ca niste vinturi trecdtoare $i mincinoase. 65) Cei ce dup& baie s-au murdarit iardsi, trebuie numaidecit s&-si curete miinile cu focul neobosit al inimii si cu untul de lemn al lui Dumnezeu *. 66) Am vazut la unii un plins de cea mai mare ta- rie. I-am vazut varsind in chip simftitor pe gura singe din inima indurerat& si ranité si mi-am adus aminte: de cel ce a zis : «Lovit am fost ca iarba si s-a uscat ini- ma mea» (Ps. 101, 5). 67) Lacrimile din fric& au paza in ele insele. Cele ale iubirii, inainte de dragostea des&virsita, poate sint usor de furat din unii, dac& focul amintirii neincetate a p&catelor nu aprinde, in vremea lucr&rii, inima cu tarie. Sie de mirare, cum cel mai smerit e cel mai sigur in vremea lucr&rii lui. 68) Sint materii care usuc& izvoarele noastre. Si sint altele, care au in ele si mocirl& si nasc si fiare °°. 69) Multa rautate este la vrajmasii nostri. Ei fac din maicile virtutilor, maicile pacatelor si mijloacele pricinuitoare ale smereniei le prefac in pricini ale min- driei 579, in ea tot mai multd simtire a plinsului si a rugaciunii. lar aflindu-se ea in simfirea si in deprinderea rug&ciunii, va fi greu de desfacut de ele». 368. Petele de dup& baia botezului, trebuie curafite cu focul inimii si cu untdelemnu] sau cu mila lui Dumnezeu, deci cu amindoua. 369. Ed. 1970: «Materiile ce usuc& in noi izvoarele sint vinul, dac& se ia fara m&sura. Alte materii socotesc ci numeste in chip metaforic: stapinirea si cinstirea fara m&sura. Caci acestea inalfa cugetul usor la mindrie, prin care a cazut si diavolul». 370. Ed. 1970: «Socotesc ca prin materiile pricinuitoare ale smere- niei araté imbraécamintea modesta si indeletnicirea cu fapte si cuvinte care, desi odraslesc smerita cugetare, li se fac multora pricini de min- drien, |SFINTUL IOAN SCARARUL 185% 70) De multe ori si insesi locurile locuintelor noas- tre si privelistea lor indeamn& mintea noastra la stra- pungere. Sa te incredinteze despre aceasta Iisus si Ilie: si loan, care se rugau in singur&tate 37). 71) Am vazut ins& de multe ori pornindu-se lacrimi si in cet&ti si in locuri zgomotoase, pentru ca socotind unii ca nu sint impiedicati deloc de zgomote, s& se apropie de lume. Caci acesta e scopul dracilor. 72) De multe ori un singur cuvint a risipit plinsul. Dar e de mirare c& un singur cuvint |-a adus iardsi. 73) Nu vom fi invinuiti, o, prieteni, la iesirea sufle- tului, cA nu am s&virsit minuni, nici ca n-am teologhi- sit, nici ci n-am fost vaz&tori, dar vom da negresit so- coteala lui Dumnezeu ca n-am plins. A fost treapta a saptea. Cel ce s-a invrednicit de ea, s4 ma ajute si pe mine. Caci el a fost ajutat s spele: prin treapta a saptea petele veacului acestuia *”. CUVINTUL vil Despre neminiere si blindete 1) Precum apa adaugindu-se cite putin in foc, schimba vapaia cu des&virsire, asa si lacrima plinsului adevarat stinge toata vapaia miniei si a iutimii. De aceea am $i pus acestea in urma lacrimilor. 371. «Celor ce spun din lipsa de experienté, ca nu locul, ci modul de viaja conteaza, parintele le spune ca si locul di frumusete modului de viata Deci nu numai modul, cum zic unii in chip simplist, ci si locul ajutd foarte mult la lucrarea virtutii». 372. Autorul potriveste ca treapta plinsului s4 fie a saptea. Aceasta corespunde cu veacul acesta trec&tor, care simbolic are sapte zile, inaintea. vesniciei, care e ziua a opta cea fra de sfirsit. In veacul acesta paca- tuim, deci in el se si cade s& plingem.186 FILOCALIA 2) Neminierea este dorinta nes4turati de necin- stire, precum in cei iubitori de slava desarté dorinta de lauda este nemarginita. 3) Blindetea este starea nemiscat& a sufletului, care ramine aceeasi, in necinstiri ca si in laude. 4) Inceputul neminierii este ticerea buzelor in vre- mea turbur&rii inimii. Mijlocul este tacerea gindurilor in vremea turbur@rii subtiri a sufletelor. Iar sfirsitul este senin&tatea implintaté in suflarea vinturilor ne- curate. 5) Minia este izbucnirea urii ascunse, a tinerii de minte a rdului. Minia este pofta de a face ru celui ce ne-a suparat 373, 6) Iutimea fierii este aprinderea inimii, iscaté pe neasteptate. Am&raciunea este miscarea fara dulceata, ascunsa in suflet. 7) Iutimea este miscarea usor schimb&toare a pur- tarilor si o lips& de asezare a sufletului. 8) Precum la aratarea luminii se retrage intunere- cul, asa mireasma smereniei face s& piar’ toatd ama- raciunea gi iufimea. Unii, schimbindu-se usor din pri- cina iutimii, nu se ingrijesc de supravegherea si tama- duirea ei: «Pornirea iutimii lui, e c&iderea lui» (Iov 5, 2). 373, «Minia este o patima foarte napraznicd. Caci iujime se numeste fierberea si miscarea impotriva celui ce ne-a nedrept&tit sau a celui ce ni se pare c& ne-a nedreptatit. Ea salbaticeste sufletul in fiecare zi. Ea raépeste mai ales in rug&ciune mintea, facind s4 aparé chipul celui ce ne-a suparat. Cind este de duraté si se preface in urd pricinuieste in timpul noptii tulburari, topirea si ingalbenirea trupului si navalirea de fiare furioase» Veniamin Costache: «Existaé si o minie impotriva paoa- ‘tului. Ea pazeste pe cel ce se minie, fara de pacat, si ridicd pe cel ce a alunecat. Dar pornirea miniei impotriva celui ce a p&c&tuit ca impotriva cunuia ce a ranit si a turburat firé mila pe cel ce a cazut, nu-l face fara Pprimejdie pe cel ce se minie».SFINTUL IOAN SCARARUL 187 9) Iutimea este o miscare iute a morii, care intr-o clipa a timpului zdrobeste si macin&’ mai mult griu si rod al sufletului decit alta intr-o zi 374, De aceea s& luim aminte cu grija. 10) Se aprinde repede o flac&r& sub suflarea unui vint puternic care, zabovind peste flac&ra, arde si ni- miceste ogorul inimii. 11) Nu trebuie s& uitém, o, prieteni, nici aceasta, ca viclenii draci se retrag pentru o vreme, ca neglijind noi niste patimi mari, pentru ca le socotim mici, sa le facem boli de nevindecat. Precum o piatra colfuroas&4 si tare, ciocnindu-se si frecindu-se de alte pietre, isi netezeste intocmirea ei colturoasa si virtoas& si se face rotunda, asa si sufletul colfuros si repezit, amestecin- du-se intr-o multime de oameni aspri si repeziti si vie- tuind cu ei, se intimpl4 cu el una din doua : sau isi vin- deca boala prin rabdare, sau, retragindu-se, isi cu- noaste slabiciunea sa, aceasta fuga las ardtindu-i, ca 0 oglinda, slabiciunea. 12) Omul st&pinit de iutime, este ca un posedat (epileptic) cu voia, care e imbrincit de o p&rere gre- git& ce s-a z4mislit in el fara voie si astfel cade. Nimic nu e atit de nepotrivit celor ce se pocdiesc ca iutimea ce turburi. Dac& intoarcerea cuiva de la pacat la sine 374. Ed. 1970: «Adicé o miscare repezité a iujimii poate s& vatame intr-o clipé de timp si sa sfarime sufletul mai mult decit alta, negrdbita si usoara, intr-o zi intreagé». O miscare de minie sau de neseriozitate poate nimici din suflet tot ce s-a zidit in el timp indelungat. Te mani- festi timp indelungat ca un infelept si cumpatat la vorba, si in citeva minute de descatusare, risipesti tot ce ai adunat. «Iutimea» de care se ocupd Scérarul atita in acest «Cuvint», este ceea ce numim impulsivi- tatea, Ea ne duce la acte pripite, care ne aduc adeseori multe pagubiri de tot felul. Dar si iufimea poate fi buna, cind e o rivna de a implini fara amin&ri continui, cele bune. E si ea un dar al lui Dumnezeu, de care nu trebuie sé facem uz necuvenit. Toate cele ce le avem in lume si in noi, sint daruri ale lui Dumnezeu, care ne sint spre folos cind le intrebuin- fam bine si ne sint spre vatamare cind le intrebuintém cum nu trebuie.183 FILOCALIA insusi are nevoie de mult& smerenie, iutimea e semnul inchipuirii de sine 8”. 13) Dac& definitia celei mai inalte blindeti este a r{mine senin cu inima si plin de iubire fata de cel ce ne sup&ra cind e de fata, definitia iutimii este a te lupta prin cuvinte si misc&ri cu cel ce te-a suparat si a te infuria asupra lui chiar cind esti singur 57°, 14) Dac& Duhul Sfint se socoteste si este pacea su- fletului, iar minia este si se numeste o turburare a ini- mii, nimic nu opreste venirea Lui fn noi, ca iutimea 377. 15) Foarte multe si cumplite sint odraslele iutimii. Dar am cunoscut o nepoata, una singura, folositoare a ei, care insd e nelegitim’. Am vazut pe unii aprinsi 375. Pe cind intoarcerea omului la sinea sa adevarataé din uitarea de sine, care l-a dus la pacat, are nevoie de smerenie, fapta impulsiva e semnul inchipuirii de sine, adicd al necunoasterii sinei sale adevarate. Impulsivul, sau omul ce se las& stapinit de iutime, e un om care nu s-@ obisnuit cu reflexiunea si nici cu smerenia ce vine din cunoasterea reala de sine. Parintii leagd strins minia si iujimea, intrucit izvorul imediat al miniei e iufimea, sau impulsivitatea. Impulsivitatea e un semn accen- tuat al lipsei de putere a spiritului de a stdpini pornirile involuntare. Reflexiunea reduce la proportiile adevarate, neimportante, raul ce fi l-a facut altul, si in general, toate cele ale vietii de aici. 376. Din sfintul Maxim Méarturisitorul: «Barbatul indelung rabdator e foarte chibzuit, pentru ca suporta cu rabdare cele ce-] supara. Dar sfirsitul e viata vesnic&, dupa apostol. Chiar daca fratele stéruie in a te oc&ri, tu s& nu te Jasi scos din dispozitia iubitoare, cind cel viclean te turburé in cugetare. $i nu vei fi scos din ea, cind, defadimat, vei binecuvinta, sau, supus uneltirilor, vei fi cu bundvointé. Aceasta e calea filozofiei (iubirii de intelepciune) celei dupé Dumnezeu. Cel ce nu umblé pe ea, nu se va salaslui cu Dumnezeu, caci tinerea minte a raului, care tulbura si intunec&, alung& si pierde seninatatea si pacea gindurilor, in care se odihneste Duhul lui Dumnezeu». Tulburarea leag& sufletul de ceva marginit si-] margineste, nelasindu-i privirea capabilé si contemple in chip nem&rginit nemarginirea lui Dumnezeu. 377, De aceea, Duhul Sfint e simbolizat prin porumbel, chipul blin- detii. Ed. 1970: «Prin tinerea de minte a rdului care tulbura si intunecé sufletul, au alungat si pierdut senindtatea si pacea cugetului, in care Se cdihnesie Duhul lui Dumnezeu».SFINTUL IOAN SCARARUL 189 nebuneste, varsindu-si amintirea raului ingram&dita lung timp in ei 3’8 si astfel prin patima izb&vindu-se de patima, intrucit, chinuiti de indelungata intristare au dobindit, fie pocdint&, fie imp&care cu cel urit de ei 79. Si am vazut pe altii care pareau pe nedrept inde- Jung rabd&tori, c&ci prin t&cere ingréim&deau in ei tinerea minte a raului. Pe acestia i-am socotit mai ne- fericiti decit pe cei ce se infuriau, ca pe unii care au facut, prin innegrire, s4 nu se mai vad& porumbita din ei %8°, 16) Mult& bagare de seam& trebuie si avem fata de acest sarpe. Caci are si el impreund-lucr&toare firea noastra, ca si cel ce ispiteste trupurile. Am vazut oa- meni infuriati si din am&raciune scirbindu-se de min- cari si prin aceasta infrinare fara judecat&é adaiugau venin peste venin. Si am vazut pe altii folosindu-se, ca de o pricina binecuvintat&, mai bine zis nebinecuvintat&, de iutime si predindu-se lacomiei pintecelui si cAzind astfel din 378, «Supdrarea se insofeste cu finerea de minte a rdului. Cind mintea isi inchipuie fata fratelui cu suparare, e vadit cé are in sine jinerea de minte a raului facut de acela. Dar cdile celor ce fin minte raul duc la moarte. Pentru ca tot cel ce tine minte raul e un calcdtor de lege». La Veniamin Costache se dau aci maj multe scolii care nu sint in P.G. 379. Adicé uneori iujimea facindu-] pe cineva si dea pe fat& ceea ce gindeste despre cel care l-a suparat, acela ii araté cd nu e vinovat de ceea ce e bdnuit, sau cere iertare. lar aceasta fl duce pe cel ce-l ura, la linistire, sau la pocdint&. In acest caz patima e témaduita prin patima. 380. «Cel indelung-rabdator la parere ingrdmadeste in timpul rab- darii tacerea si tinind minte raul, pierde indelunga-rabdare. lar aceasta este semnul lipsei de ratiune». Alta, a sfintului Grigorie de Nyssa: «Cugeté in tine cum e viata celor ce sint cu ur si cu banuiala fntre ei. tntitnirile lor sint neplacute. Toate cele ale celorlalfi le pricinuiesc scirba. Gurile rimin fara sunet, privirile caut{ fn léturi, auzul se intoarce de la glasul celui ce uraste sie urit. Tot ce e placut unuia e neplacut celuilalt. Si dimpotriva».190 FILOCALIA groapa in prapastie. Pe altii i-am vazut plini de cumin- tenie, imbinindu-le pe amindoua (iutimea si infrina- rea) ca niste doftori priceputi si folosindu-se cit se poate de mult de mingiierea m&surii. 17) Uneori cintarea cu masur4 risipeste iutimea in chipul cel mai bun. Alteori, cind e fara m&sur4 si la timp necuvenit, se insofteste cu iubirea de placere. SA ne folosim deci de cintare, rinduind bine timpurile. 18) Aflindu-ma afaré pentru vreo trebuinté, am auzit pe unii ce se linisteau sfadindu-se in chilia lor, in ei insisi, din am&raciune si iutime ca niste potir- nichi si sarind spre cel ce i-a suparat ca si cind ar fi fost de fata. Pe acestia iam sfituit, cu buna credincio- sie, si nu ramina in singurdtate, ca si nu se faca din oameni, draci. Am vazut iarasi pe unii neinfrinati si imputiti de poftirea placerilor, aritind blinzi si lingusitori, de se putea spune cA sint iubitori de frati si cu fete binevoi- toare. Pe acestia i-am indemnat s& foloseasc& linistea ca un brici impotriva neinfrin&rii si duhorii din ei, ca sa nu cada din firea cuvint&toare in cea necuvinta- toare. Tar fiindc& unii spuneau c& sint purtati tn chip jal- nic spre amindoua felurile de p&cate, iam oprit s4 se conduc& pe ei insisi in chip liber. Iar intfist&t&torilor lor le-am cerut prieteneste ca pentru o anumit&a vreme sa le porunceasc& s& implineasci rinduiala aceasta, iar altadat’, aceea. Dar prin toate s&-si plece grumazul si s& se supuné celui ce fi stpineste si fi cirmuieste. 19) Iubitorul de pl&cere obisnuieste si se vatame pe sine, dar poate si pe vreun altul oarecare, prieten de taina. Iar cel stapinit de iutime tulbura de multe ori ca un lup toat& turma gi nec&jeste multe suflete smerite.SFINTUL IOAN SCARARUL 19t 20) Este un lucru urit a tulbura ochiul inimii din minie, potrivit cu cel ce a zis : «Tulburatu-s-a de minie. ochiul meu» (Ps. 6, 7). Dar mai urit este a ardta por- nirea sufletului cu buzele. Iar a face aceasta prin miini., este cu totul protivnic si strain vietuirii calugaresti, ingeresti si dumnezeiesti. 21) De voiesti sau mai bine zis socotesti s& scoti tandara din ochiul altuia, si nu o scoti pe aceasta cu o: birna ci cu o pens&. Birna este cuvjntul greu sau pur- tarile urite. Iar pensa este invatitura blindd si mus- trarea indelung rabdatoare *8!. «Mustra, zice, cearta, mingiie» (II Tim. 4, 2). Dar nu si lovi. Iar dac& ar tre- bui si aceasta, f4-o rar si nu prin tine insuti. 22) S& privim cu luare aminte si vom vedea si pe: unii din cei cu o fire stapinit’ de iutime, cum postesc, privegheaz& si se linistesc cu rivna. Ca scopul dracilor este s& ispiteasca prin mijloacele care fac s4 creasca. patima, am&gindu-i cu parerea ca le fac acestea pentru. pocainta 32, 381. Scolia sfintului Antonie, Cap. 69; Filoc. Rom. I, 16: «Nu tre- buie s{ ne miniem pe cei ce p&cdtuiesc, chiar dacé picatele savirsite de ei sint vrednice de pedepse. Ci trebuie sd-i intoarcem pe cei ce au gresit pentru dreptatea insdsi; si s4-i pedepsim, daca se potriveste, fie prin ei insisi, fie prin alfii. Dar nu trebuie sé ne miniem sau sd ne su- param. Pentru cé minia lucreazaé dusdé numai de patima gsi nu de jude- cata, sau de dreptate. De aceea, nu primi sa te sfatuiascd impotriva a veea ce trebuie nici pe cei milosi. Cei rai trebuie pedepsiti pentru binele insusi si pentru dreptate si nu pentru patima proprie a miniei», «Nu trebuie sa indrepte cineva pe fratele in clipa in care pacatuieste impo- triva lui, Dar in nici alt timp, din razbunare», «Dreptul injelept este asemenea lui Dumnezeu. Nu cearté pe om, razbunindu-se pe sine, spre raul aceluia. Ci ca s& se indrepte omul acela, sau ca altul s& se infri- coseze. Certarea deosebita de aceasta, nu e povafuire». 382. Iutimea poate servi si la cele bune, cum am vazut la nota 374. Dar uneori ea poate vdtéma pe cineva chiar daca sivirseste cele bune. C&ci fl face ca s& se mindreasca. Sub aparenta asprimii, Scirarul este un ginditor nuantat. El vede toate infafisirile contradictorii ale patimilor si ale virtufilor.192 FILOCALIA 23) Daca un lup (cu sufletul), cum am spus inainte, poate tulbura turma, luind ca ajutor un drac, negresit ‘cA si un frate prea intelept, plin de untdelemn, ca un foale, poate face s& se linisteasc& valurile si s& scape ‘corabia, avind ca ajutor un inger °**. Pe cit de mare e judecata pe care o ia cel dintii, pe atita isi ia acesta plata de la Dumnezeu si se face pilda folositoare tuturor. 24) Inceputul fericitei neamintiri a rfului sta in a primi necinstirile cu sufletul am&rit si indurerat ; mij- locul, in a ramine fat& de ele neintristat ; desAvirsirea (daca este vreo des&virsire), in a le socoti pe acestea ca laude. Bucuri-te, dac& esti dintre cei dintii ; fii tare, daca esti dintre cei de al doilea; fericit esti dac& esti ‘dintre cei de al treilea, ca unul ce te veselesti in Domnul. 25) JalnicA priveliste am vazut ar&tindu-ne din mindrie, far& s&-si dea seama, cei ce se minie. Caci miniindu-se, din pricina infringerii s-au miniat iardsi. Si m-am minunat vazindu-i cum razbunau c&derea cu alt& c&dere; si mi-a fost mil& vazindu-i cum s&virseau din pricina unui pacat alt pacat ; si m-am inspaimintat de viclenia dracilor, vazind c& putin a trebuit sé nu deznadajduiasc& de viata lor. 26) Dac& s-ar vedea cineva cum e infrint cu usu- rint& de mindrie, de fierea miniei, de riutate si fatar- nicie, si dac& s-ar gindi s& trag& sabia cu doua taisuri a blindetii si neamintirii raului impotriva lor, ar intra 383, Ed. 1970: «Citeste, frate, Exaimeronul Marelui Vasile, si vei afla acolo minunat explicate undelemnul si valurile. Aci socotesc cd Scdrarul ia in sens metaforic marea cea salbaticité. Foalele inseamna trupul. Untdelemnul, blindetea; valurile si umflarea lor, s&lbaticia; co- Tabia, fratele sau fratimea (obstea)». P.G.:; «Cel blind isi pricinuieste liniste lui si aproapelui, lar minia pe multi i-a inecat si inainte de alii, pe cei ce se minie».SEINTUL IOAN SCARARUL 193 indata, ca intr-o in&lbitoare a mintuirii, intr-o ceat&é de frati si mai ales din cei mai aspri, dac& voieste s4 se dezbrace de ele in chip desAvirsit. Aceasta pentru ca, intins acolo sub valurile oc&rilor si necinstirilor frati- lor si batut in chip infeleg&tor, sau poate si in chip simtit, si impuns si calcat in chip intelegdtor, sau poate tesalat, impuns si calcat si in chip simtit, s& fie curatit de petele aflatoare in sufletul sau 354. Insusi glasul poporului s& te conving& s&-ti faci din ocarire un mijloc de curatire a patimilor sufletului. C&ci spun unii dintre cei din lume, cind ii arunc& cuiva in fata necinstirile, JAudindu-se fata de altii: l-am spa- lat pe cutare. Iar acest lucru este adevdrat. 27) Alta este neminierea din plins in incepatori si alta nemiscarea (miniei) aflatoare in cei desdvirsiti. Minia dintii e tinuta de lacrimi ca de un friu; cea de a doua a murit ca un sarpe, taiat&’ de nep&timire, ca de un cufit. Am vazut trei calug&ri batjocoriti deodata. Unul s-a simtit muscat si turburat, dar a tacut ; al doi- lea s-a bucurat pentru sine, dar s-a intristat pentru cel ce l-a ocarit ; iar al treilea, intiparind in sine vat&éma- rea aproapelui, a varsat lacrimi fierbinti **. 28) Precum fierbinteala trupurilor este una, dar multe sint pricinile infierbintarii si nu una, la fel si 364, Se foloseste imaginea unei mori de piud si toate operatiile de acolo pentru curafirea unei stofe. In aceast& curatdtorie calugarul tre- buie s4 stea sub lucrarea altor frati, si anume cit mai aspré. Nu ajunge ca el sd lupte singur impotriva miniei sale cu sabia blindetii si a neti- nerii minte a raului. Ea poate avea douad taisuri. Cu ea poate sa taie minia sa. Dar se poate tdia si pe sine. C&ci blindetea poate fi inga- duitoare cu pacatele sale, Aci Scararul e aspru, pentru ca e realist. Stie ce greu se poate cura{i un suflet prin sine insusi. El alterneazi asprimea cu nuanf{area. 385. Cel de al treilea plinge pentru fratele ce l-a ocarit, ca pentru cel ce-si pierde mintuirea, ca si cind ar fi el insusi. Acesta s-a identificat deplin cu acela. Iubirea nu mai cunoaste granifaé. Pildd suprema in aceasta ne este Hristos, Care a patimit pentru pacatele noastre. 13 — Filocalia vol. IX194 FILOCALIA fierberea si miscarea miniei, dar poate si a celorlalte patimi, au multe si felurite pricini si prilejuri. De aceea este cu neputinta a hot&ri despre ele intr-un singur chip. Imi dau mai degraba cu parerea despre sirguinta plin& de grija cu care trebuie s& caute fiecare din cei ce bolesc de ele, felul tam&duirii lor. Cea dintii tama- duire ar consta in a cunoaste cineva pricina patimii lui. Caci odata pricina aflata, noi cei bolnavi vom afla si leacul tam&duitor prin purtarea de grija a lui Dum- nezeu si prin iscusinta doftorilor duhovnicesti. 29) De pilda, cei ce voiesc sé intre impreuna cu noi la Domnul, la judecata inteleg&toare ce ne st& in fata, s& intre, ca sd fie cercetati intr-un chip umbrit, despre patimile mai inainte pomenite sau despre pricinile lor. S& fie deci legata, de aci inainte, tirana minie in c&tu- sele blindetii. $i lovita de indelunga-ribdare, trasa de sfinta iubire, s4 stea inaintea acestui scaun de jude- cat& a Cuvintului 28% si s& fie cercetate cele ale ei in chip am&nuntit: Spune noua, 0, lipsito de minte si de rusine, numele celui ce te-a ndscut pe tine $i a celei ce fi-a dat via spre rele, numele fiilor tdi si ale fiice- lor necurate ! Dar nu numai acestea, ci si semnul celor ce te-au razboit si omorit! Iar aceea, raspunzindu-ne, va socoti s& spun& asa: Nasterile mele sint multe; si tatal meu nu e unul. Iar maicile mele sint : iubirea de slava, iubirea de arginti, l4comia pintecelui, iar uneori gi curvia. Si cea care m-a ndscut se numeste trufia. Iar fiicele mele sint tinerea de minte a raului, dusmania, dezvinovatirea si ura. Pirisele mele, de care sint finuta. acum legat&, sint cele protivnice acestora : neminierea si blindetea. Iar cea care unelteste impotriva mea se 386. Poate fi vorba de scaunul de judecaté al Cuvintului dumneze- iesc, dar si al ratiunii si al cuvintului nostru sau al semenilor, Caci aci e judecaté minia prin cuvint, numai dincolo va fi judecata prin lucrarea de osindire vesnica sau de iertare.SFINTUL 10AN SCARARUL 195 numeste smerita cugetare. Iar cine a nascut-o pe a- ceasta, intrebati-o pe ea ins&si la locul ei. Pe treapta a opta s-a asezat cununa neminierii. Cel ce e acoperit cu ea din fire, poate nu va fi acoperit cu alta. Ins& cel ce a dobindit-o din sudori, a trecut peste cele opt pentru totdeauna. CUVINTUL Ix Despre tinerea de minte a raului 1) Virtutile cuvioase se aseam&nd sc&rii lui Iacov. Iar patimile necuvioase, lantului cAzut de pe verhov- nicul Petru (Fapte 12, 7). Cele dintti, legindu-se una de alta, urca pe cel ce le voieste la cer. Cele de al doilea se nasc una pe alta si se string una pe alta °87, De aceea am si auzit cA tinerea de minte a raului e numita fiica a nepriceputei minii. Venind acum vremea, s4 spunem ceva si despre ea. 2) Tinerea de minte a r&ului este sfirsitul la care duce minia, pazitoarea p&catelor, urirea drep- tatii, pierzania virtutilor, veninul sufletului, vier- mele mintii, rusinea rugd&ciunii***, curmarea 387, «Observa cum pirintele infatiseazi capitolul acesta, Virtutile le-a asemanat cu o scara, pentru ca inaljé pe om. Caci tot cel ce urca pe o scaraé e vadit cé e dus spre inalfime. Iar patimile le-a asemanat cu un lant pentru povara lor si pentru c4-l trag pe cel legat neincetat in jos, sau pentru c& nu-1 lasi si intreprinda ceva in chip liber. Si nu e minciunaé aceasta. Caci atita povari aduce in inima patima, ca uneori nu-l lasi pe om nici sé simté cele ce-l intristeaz&. lar asem&nindu-le cu Janful cazut, a aratat cum putea lepdda lanjul daca voia, adica prin cre- dinfa fierbinte. $i aceasta se cunoaste din faptul ci aduce ca pilda pe Petru si nu pe altul». 388. Rusinea rugdciunii inseamn4 aceasta: Zicind noi rugaciunea: «si ne iarté noua gresalele noastre, precum si noi iertam» si neiertind, sintem facufi de rusine din partea noastri insine, adicd de constiinta noastré, precum el insusi-zice mai departe: «Rusineze-l pe el rug&ciunea196 FILOCALIA cererii®®*, instrdinarea iubirii2, piron infipt in suflet 9, simtire neplicut&, iubit’ ca o dulceati a amaraciunii, un pacat neincetat, o neadormita fara- delege, o rautate de fiecare zi. Una si aceeasi (adicd finerea de minte a r&ului) e o patim& intunecata si urita, din cele ce se nasc, dar nu nasc 3", De aceea nu voim s& spunem despre ea prea multe. 3) Cel ce si-a oprit minia a ucis tinerea de minte a raului. C&ci cit trdieste tatal, are loc nasterea de prunci. 4) Cel ce a dobindit iubirea s-a instrdinat de ne- bunia miniei. Iar cel ce dusm4neste fsi ingramadeste dureri fara rost. 5) Masa dragostei risipeste ura si darurile curate inmoaie sufletul 5°. Masa fara luare aminte e maicad a lui Tisus ete». Dar in general rugdciunea noastra e facuté de rusine de finerea minte a rdului, fntrucit aproape prin fiecare cerem iertarea sau mila lui Dumnezeu. Propriu-zis noi insine sintem facufi de rusine prin rugdciunea noastra prin care cerem lui Dumnezeu mild, fara si o daruim si noi altora. 389. Aducindu-ne aminte, far& indurare, de raul facut noud de cineva, nu mai avem curajul s{ cerem noi insine ceva de la Dumnezeu cu toatad indrazneala. 390. Iubirea se instraineazd de noi, sau noi ne instrdinaém de ea. 391. E un piron de care se insingereaza sufletul nostru. C&ci tinerea de minte a rdului fntrefine o turburare in sufletul nostru. E curios c& noi udim pomii otravitori ai tinerii de minte a sufletului, din care tis- neste otrava pustiitoare nu numai in sufletul, ci si fm jurul nostru, dar nu udim pomii finerii de minte a binelui ce ni s-a facut, Dac& am face aceasta, sufletul nostru ar deveni o adevdraté gradind binemirositoare a raiului. Si daca tofi ar face asa, s-ar extinde raiul intre oameni. 392, Caci ca si celelalte patimi, ea se naste oarecum fara voie, dar nu naste de bunavoie roduri frumoase. 393. Darurile date celui ce ne-a facut radu inmoaie atit sufletul celui ce daruieste, cit si pe al celuilalt. Iar in sufletul inmuiat cresc pomii hrdniti de seva bundvointei, cité vreme in sufletul ce fine minte raul totul este uscat din pricina otravii ce tisneste din pomii tinerii de minte a réului. Sigur ci e vorba de darurile curate ale iubirii, nu de cele cu gind interesat, de mituire.SFINTUL IOAN SCARARUL 197 indr&znelii **. Iar prin fereastra iubirii se strecoara lacomia pintecelui. 6) Am vazut ura rupind o veche legdtur4 a curviei si aducerea aminte a raului oprind-o in chip ciudat de a se mai innoda. Minunata priveliste: drac vindecind alt drac. Iar aceasta e poate o lucrare din iconomie a lui Dumnezeu si nu a dracilor 3%, 7) Tinerea de minte a raului e departe de puternica iubire fireasca. Dar curvia se apropie cu usurin{a de aceasta. $i vezi cum s-a furisat pe neobservate padu- chele in porumbel ®°, 8) Tine minte raul de la draci si fii pururea atent la ispitele trupului, c&ci trupul e un prieten nerecu- noscitor si viclean. Cu cit il slujesti mai mult, cu atit iti pricinuieste mai multe ispite. 9) Tinerea de minte a rdului e o tilcuitoare a Scrip- turii, gisind in cuvintele Duhului intelesuri strdine, dup& pofta ei. SA o rusineze rug&ciunea lui Jisus pe care, dac& tinem minte raul, nu o putem spune impre- una cu El. 10) Cind nevoindu-te mult nu poti scoate ghimpele cu totul, ploconeste-te in fata dusmanului tau ma&car 394. Masa, ca prilej de benchetuiald, pricinuieste toate indradzne- lile necuviincioase. Poate cd ea s-a facut din iubire. Dar prin fereastra iubirii (nu pe us& in mod direct) se strecoara lacomia. 395. Lucru paradoxal: cel ce curvea fnainte cu o alt& persoand se scirbeste de ea prin tinere in minte a unui réu pe care aceea i l-a facut, si nu mai curveste. In definitiv dracii au si o slabiciune si o rautate intre ei, ca reprezentanfi ai rdéului; e o dezordine intre ei. «$i am vazut tinerea de minte a rdului dezlegind cu totul de curvie. Caci usor se stre- coaré curvia in cei ce se iubesc. Dar de cei ce se urasc sta departe». 396, De pilda sofii intre care exist iubire naturala, nu fin minte greselile ce si le fac uneori. Dar cind s-a ivit in iubirea lor curvia, ti- nerea de minte a rdului se iveste cu usurinté si astfel in porumbifja pacii dintre ei a aparut pdduchele scirbei unuia de altul, «Adica p&catul a aparut in virtute. Precum paduchele vatama si spurcd pe nebagate de seama porumbita, aga curvia alunga si nimiceste iubirea».198 FILOCALIA cu gura, ca rusinindu-te de fatarnitia faté de el, s&-1 iubesti in chip des&virsit impins de constiint&’ ca de foc 397, . 11) Te vei cunoaste pe tine izb&vit de putreziciu- nea aceasta (finerea de mine a raului), nu cind te vei ruga pentru cel ce te-a sup&rat, nici cind il vei rasplati cu daruri, nici cind il vei aduce la masi, ci cind, aflind ca a cazut intr-o nenorocire sufleteascé sau trupeasca, vei suferi si vei plinge ca pentru tine insuti. 12) Cel ce se linisteste tinind minte raul are incui- bata in sine o viper& purt&toare de venin ucig&tor. Aducerile aminte ale Patimilor lui Iisus vor tamadui sufletul ce tine minte r&ul, rusinindu-l puternic cu a Lui netinere de minte a raului. 13) In lemnul putred se pr&sesc carii, si purtarile prea blinde si in chip mincinos linistite au lipite de ele ura nebund. Cel ce o leap&’d& pe aceasta a aflat iertare. Dar cel ce se lipeste de ea se va lipsi de indu- rare. 14) Unii s-au predat pe ei ostenelilor si sudorilor pentru a dobindi iertare. Dar cel ce nu tine minte rdul a luat-o inaintea acestora 3%, dac& e adevarat cuvintul : «lertati repede si vi se va ierta din belsug» (Lc. 6, 37). 15) Netinerea de minte a raului este semnul ade- varatei pocdinte. Iar cel ce tine dusm&nie si pare ca se pocdieste, e asemenea celui cHruia i se pare ca alearga in vis. 397. Dac& te fii rigid si nu-i spui dusmanului macar cuvinte bune, adaugi la patima tinerii de minte a rdului si patima mindriei. 398, Ceea ce urmdreste Scdrarul sint nu ostenelile si chinurile pen- tru ele insesi, ci limpezimea stravezie a sufletului, care nu are in sine nimic tulbure, nimic de ascuns aproapelui, nimic patimas si care-] ingus- teaz&, putind fi prin aceasta limpezime deschis infinit&tii dumnezeiesti. Acesta e sufletul curat care reflecté prin oglinda lui nemarginité de nici o patim& toata infinitatea lui Dumnezeu cel atotiubitor.SFINTUL IOAN SCARARUL - - 199 16) Am v&zut pe unii ce tineau minte raul, indem- nind pe altii s& nu find minte raul. $i rusinindu-se de propriile lor cuvinte, au pus si ei cap&t patimii aces- teia 599, 17) S& nu socoteasc4 nimenea aceast4 intunecime ca o patima usoara, trec&toare. Caci de multe ori obis- nuieste s4 se intindd pina la barbatii duhovnicesti. A fost treapta a noua. Cel ce a cistigat-o poate s& ceara de acum cu indr&znire dezlegarea gresalelor de Ja Dumnezeu Mintuitorul 4. CUVINTUL X Despre clevetire 1) Nimenea, socotesc, dintre cei ce judeci santos, nu va tagddui c& din ura si din tinerea de minte a rau- lui se naste clevetirea. De aceea s-a si rinduit aceasta dup4 p&rintii ei, ca intr-un lant. Clevetirea este fiica urii. E o boala subtire, dar o lipitoare gras&, ascunsa 399. Vedem iarasi gindirea larga si infelegadtoare a Scdrarului. El nu condama simplist pe cei ce laud& ceea ce nu fac ei, ci recunoaste ca uneori acestia sint folositi de cuvintele lor, care nu se acopera insi cu faptele lor. Caci de multe ori cuvintele omului nu sint ale lui, ci ale lui Dumnezeu, Care-1 sileste s4 vorbeasca prin constiinfa lui. In acest caz, prin cuvintele ce le rostesc unii isi predicé, sau li se predica si lor, sau din vointa de a incdlzi pe alfii pentru un lucru bun, se incalzesc si pe ei insisi, Sau, céldura cu care primesc alfii cuvintele rostite de ei se intinde si la ei. Scolia sfintului Nil: «Trebuie si spund cele bune si cel ce nu le face, ca sA inceapa, rusinat de vorbe, s sdvirseascd faptan. Aceasta e de naturd s& anuleze critica ce o fac unii preofilor care nu implinesc totdeauna cuvintul lui Dumnezeu pe care-] propovaduiesc. 400. El nu se va mai rusina sé zicé: «Si ne iarté noua gresalele noastre, precum iertéam si noi gresitilor nostri». El a iertat cu adevdarat, deci poate cere sa i se ierte si lui.200 FILOCALIA si tkinuita, care suge, si seac& singele iubirii*'. E fa- {4rnicirea iubirii, pricinuitoarea intinadciunii si poverii inimii. 2) Precum exist& tinere care fac cele rele fard ru- sine si exist& altele care sAvirsesc lucruri mai urite de- cit cele dintii, dar pe ascuns $i mai cu rusine, asa se poate intimpla si cu patimile de necinste. Astfel de tinere sint: fafdrnicia, viclenia, intristarea, tinerea minte a raului, clevetirea inimii. Acestea una spun la aratare si alta gindesc #?, 3) Am auzit pe unii clevetind si i-am certat 4, Dar lucr&torii acestui réu raspundeau in apararea lor, cA fac aceasta din dragostea si din grija pentru cel cleve- tit. lar eu le-am spus s@ inceteze cu aceast& dragoste, c&ci nu minte cel ce a zis: «Pe cel ce cleveteste in ascuns pe aproapele lui, alunga-I» (Ps. 100, 5). Daca spui c&-l iubesti, roag&-te in taina pentru el, si nu-ti 401. Scdrarul e si un mare poet al lumii interioare de umbre si lumini uneori amestecate, alteori neamestecate, dar totdeauna altfel. De altfel tofi scriitorii duhovnicesti sint poeti ai acestei lumi, nu in sensul c& ima- gineazi ceea ce nu este, ci fn sensul ca trdind bog&{ia acestei vieti, reu- sesc sé 0 redea in moduri cit mai corespunzatoare, care trebuie sé se foloseasc& de imagini. 402. «Tinere nerusinate sint: lacomia pintecelui, betia, curvia, slava desarta, Iar ascunse sint: fafarnicia, clevetirea, ura, pizma, care sivirsese si uciderile». 403. «Sufletul clevetitor are trei ghimpi: el se vatama pe sine si pe ascultatori, dar uneori si pe cel clevetit». Alla: «Ura fafa de aproapele este moartea sufletului propriu». Alta: «Neosindirea aproapelui e un zid (de aparare) pentru cei ce se nevoiesc intru cunostinta. Dar clevetirea aproapelui dérima& acest zid intru nestiinja». Neosindirea aproapelui tine un zid de respect intre mine si el; sau o comunicare cu el in iubire, cu voia lui. Prin clevetire pornesc asupra Jui cu sila fard iubire, voind s&-1 tdvalesc in noroi ca pe un obiect. Dar de fapt prin aceasta nu reusesc s& intru in ceea ce e mai intim si mai adevdrat fn el. $i nici chipul acestei mincinoase jubiri nu-] primeste Domnul, pentru ca nu-l primeste nici cel clevetit.SFINTUL IOAN SCARARUL 208 bate joc de om. C&ci acesta este felul iubirii primit la Domnul. 4) S& nu-fi ramin& ascuns lucrul acesta si te vei trezi, ca sA nu mai judeci pe cel ce greseste : Iuda era in ceata ucenicilor, iar tilharul in ceata ucigasilor. Si jntr-o clip’ s-a facut o schimbare minunata intre ei. 5) De voieste cineva s& biruiascd duhul clevetirii, s& nu fnvinov&teascé pe cel ce a gresit, ci pe dracul care l-a ispitit. CAci nimenea nu voieste s& pac&tuiasca fata de Dumnezeu, chiar dac& toti pacdtuim fara s& fim siliti 49 bis, 6) Am vazut pe unul p&c&tuind pe fafa si pocain- du-se in ascuns. $i pe cel ce l-am osindit ca curvar, lam aflat socotit la Dumnezeu neprihanit, pentru ca it imblinzise cu adev4rat prin intoarcerea sa. 7) S& nu te sfiesti niciodata de cel ce cleveteste pe aproapele fati de tine. Mai degraba zi c&tre el: «In- ceteaza, frate! Eu in fiecare zi fac lucruri mai rele ca el. Si cum pot s&-l osindesc pe el ?» Prin aceasta vei cistiga doua lucruri: cu un singur leac te vei vindeca si pe tine si pe aproapele 4, 8) Una si singur& este calea cea mai scurt& dintre c&ile ce duc la iertarea gresalelor: s& nu judeci, daca e adevarat cuvintul: «Nu judecati si nu veti fi jude- 403 bis, Ed. 1970: «Adic& nu pd&c&tuim silifi, pentru c& stntem liberi, ci amdagiti de draci si atrasi de mintea noastré spre pacatele placerii si spre patimi», 404. Scolia Avei Isaia: «De-ti va spune cineva cuvinte nefolosi- toare, s& nu voiesti s&-] asculfi pe el, ca s& nu-ti ucizi sufletul tau. S& nu te rusinezi de fata lui, ca s& nu-l superi. SA nu te multumesti cu cuvin- tul celor ce zic: «Nu primesc cu inima», SA nu zici aceasta, Caci nu esti mai presus de primul zidit pe care l-a facut Dumnezeu cu mina Sa si pe care nu I-a folosit clevetirea (diavolului). Fugi deci si nu asculta. Ia seama ca nu cumva fugind cu trupul, s& voiesti s4 cunosti cele spuse. C&ci de vei asculta cuvintul numai o clipa, dracii nu vor lisa cuvintut pe care l-ai auzit (sd fie uitat), ci vor ucide sufletul tau. De aceea fugi, fugi cu totul».202 FILOCALIA cati» (Mt. 7, 5). Pe cit de strain este focul de ap&, pe atit de strain este a judeca, celui ce voieste s% se po- caiasca. . 9) Chiar de ai vedea pe cineva gresind in ceasul mortii, nici atunci sA nu-] osindesti. Caci necunoscut& este oamenilor judecata lui Dumnezeu. Unii au facut greseli mari Ja aratare, dar au facut lucruri si mai mari in ascuns. S-au inselat deci iubitorii de osindiri, prin- zind fum in loc de soare 4°, 10) Ascultati la mine, ascultati toti controlorii cei rai ai altora. Dacd e adevarat,.precum si este, cA: «Cu ce judecat& veti judeca, cu aceea veti fi judecati» (Mt. 7, 5), negresit in cele ce vom cleveti pe aproapele, in acelea vom c&dea, fie sufletesti, fie trupesti. Si altfel nu va fi. 11) Contabilii aspri si am&nuntiti ai greselilor a- proapelui sufera de aceasta’ patima, pentru ca nu si-au adus nici odat’ aminte in chip nemincinos si deplin de greselile lor 4°, Caci dac& ar privi cineva amanuntit la pacatele sale, inldturind acoperamintul iubirii de ‘sine, n-ar mai purta grija de nimic din cele ale vietii. Ar socoti ca nu-i ajunge timpul nici macar pentru a se plinge pe sine, chiar dac& ar tr&i 100 de ani, chiar daca var vedea riul Iordanului plin intreg de lacrimile por- nite din ochii s&i. 12) Mi-am cercetat plinsul si n-am aflat in el nici urmai de clevetire, sau de osindire. 13) Dracii ne silesc fie s4 pac&tuim, fie, daca nu pa- ‘catuim, s&4 judecam pe cei ce p&cituiesc, pentru ca prin Tucrul de al doilea s& p&t&m pe cel dintii. Cunoaste ca 405. «Parintele aseamana faptele bune cu soarele, cu adevarul, cu lumina, iar pacatul cu minciuna, cu intunericul si cu fumul». 406, «E adevarat. Daci mintea n-ar iesi din sine, lasind ale sale si ‘izind de ale altora, nu ar ajunge s& judecen, Judecarea altora inseamna de fapt o uitare de sine.SFINTUL IOAN SCARARUL 203 semnul clevetitorilor, sau al pizmasilor, este acesta: birfesc si ponegresc cu pl&cere si cu usurinta invafa- turile, sau faptele, sau implinirile aproapelui, scufun- dindu-se jalnic in duhul urii 4°’. 14) Am vazut pe unii facind pe ascuns si nestiut de lume tot felul de greseli si, cu presupusa lor curatie, osindind aspru pe cei ce savirseau unele greseli mici la aratare. 15) A judeca inseamna a rapi cu obraznicie un drept al lui Dumnezeu. Dar a osindi inseamna a-si pier- de cineva sufletul. 16) Precum inchipuirea de sine poate pierde pe cel ce o are chiar far& alta patim&, tot asa si judecarea altora, chiar de se afl& singura si de sine in noi, poate s& ne piard& cu des&virsire, dac& fariseul acela a fost judecat numai din aceasta (Lc. 18, 14). 17) Culegatorul de struguri destoinic m&ninca nu- mai boabe coapte $i nu culege nimic din agurida. Min- tea priceput& si infeleaptd ia aminte cu sirguinta la toate virtutile pe care le vede la vreunii. Cel fara de minte ins& iscodeste cele vrednice de ocar& si lipsu- rile. Despre aceasta s-a zis: «Iscodit-au faradelegi, is- tovitu-s-au nascocind iscodiri» (Ps. 63, 6). 18) S& nu osindesti, chiar de vezi cu ochii tai. Caci de multe ori se inseal& si acestia. A fost treapta a zecea, pe care cel ce a biruit-o s-a facut lucr&tor al dragostei sau al plinsului. 407. Scolia lui Fotie al Constantinopolei: «Firile curioase voiesc s& vada fapta aproapelui si privesc cu ochi ascufiti scdderea lui. Si de o afla, 0 r&pese si o iscodesc, iar de nu o afla, voiesc mai bine s4 o in- chipuie, si o pldsmuiasc& decit s& plece cu curiozitatea nemulftumita». Alta: «P&rerile réutadcioase se lupt& sd strimbe in rdu faptele bune si cuvintele folositoare». Alta: «Vorbeste cu grija inaintea celui mindru si bol- nav de pizma, caci cind tu vorbesti, el d& in minia lui cuvintelor tale tilcul care voieste. Si din cele bune ale tale ia pricini spre poticnirea altora; si cuvintele tale se vor schimba in cugetarea lui dup& felul bolii luiv.204 FILOCALIA CUVINTUL XI Despre multa vorbire si despre tacere 1) Am ar&tat pe scurt in cele de pina acum c4 e un lucru foarte primejdios, care se furiseaz& chiar in cei ce par duhovnicesti, a judeca 48, sau mai degraba a fi judecat si a fi osindit de limb& 4°. Dar acum urmeaz& sA vorbim putin, la locul cuvenit ei si despre pricina, sau usa prin care intra sau iese aceasta. 2) Multa vorbire este catedra slavei desarte, prin care aceasta se arata pe sine si se face cunoscuta&. Multa vorbire este semnul nestiintei, usa clevetirii, calduza glumelor, slujitoarea minciunii, risipirea strapungerii, nascatoarea trindaviei sau pricinuitoarea ei, inainte- mergatoarea somnului, imprastierea mintii adunate in sine, pierzAtoarea pazei de sine, racitoarea cAldurii, in- tunecarea rugaciunii. 3) Tacerea intru cunostinté este maica ruga- ciunii *"°, izbavirea din robie, pazirea focului ‘11, supra- veghetoarea gindurilor, straja in fata vrajmasilor 4, inchisoarea plinsului, prietena lacrimilor, lucrdtoarea 408. Ed. 1970: «Spune c& chiar celor ce socotesc ca e rau a judeca, sau chiar celor ce par sa fie duhovnicesti, li se intimplaé de multe ori, din neatentie, sau din molesala mintii, si li se furigeze aplecarea spre cele ce nu se cuvin, sau pacatul». 409. Cel ce judecd va fi judecat, deci, osindit de propria lui limba. 410. Tacerea intru cunostinté este tacerea minfii ocupalé cu patrun- derea intr-o lume necunoscuta inc, pe care cauta sé o injeleagé. Nu e o tacere care nu gindeste la nimic. Cind se scufundé in Dumnezeu si in cunoasterea smereniei sale in fata lui Dumnezeu, ea da nastere rug4ciunii. All, «Izbavirea din robia» celor ce ne ingusteaza si ne silesc la repe- tarea acelorasi lucruri. «Pazirea focului», pentru cé e descoperirea a ceva nou, descoperirea unor noi intelesuri ascunse in infinitatea dumnezeiasca. Si aceasta ne incalzeste. 412, «Tacerea intru cunostinfé nu numai c& ne pazeste de vrajmasi, dar nici nu-i las& s& se apropie».SFINTUL IOAN SCARARUL 205 pomenirii mortii, zugravul chinurilor, iscoditoarea ju- decatii, slujitoarea ingrijorarii, dusmana indrd&znelii, soata linistei, protivnica iubirii de a fi invatatoare, adaus de cunostin{%, pricinuitoarea vederilor, inain- tare nevizut&, urcus neobservat. 4) Cel ce-si cunoaste greselile isi infrineazi limba. lar vorbaretul nu s-a cunoscut inc& pe sine cum tre- buie. Prietenul t&cerii se apropie de Dumnezeu *' si, vorbind cu El far& s& stie cum, e luminat de Dumne- zeu 44, Tacerea lui lisus a rusinat pe Pilat si linistea unui om duhovnicesc mistuie slava desarta. 5) Dup& ce a spus un cuvint, Petru a plins cu amar, pentru c4 nu si-a adus aminte de cel ce a zis: «Zis-am : p&zi-voi c&ile mele, ca sA nu p&cituiesc cu limba mea» (Ps. 38, 1) si de altul care a zis: «E mai bine a cddea de la in<ime pe p&mint, decit din pricina limbii» (Int. Sir. 20, 19). 6) Nu voiesc s& scriu multe despre acestea, desi vi- cleniile patimilor m4 indeamna “5. Dar am auzit odata 413. Cine s-a cunoscut cum trebuie, stie cd e indefinit si nu se poate descrie. Isi di seama de apofaticul (negrditul) omenesc. Pe ling& aceea, cunoscindu-se pe sine a ajuns la smerenie, adicdé la cunostinta micimii si nepriceperii sale, si nu vrea s& spuna cuvint. Caci orice cuvint vrea sa inveje pe altul ceva. Daci numai in tacere se cunoaste pe sine, ca negrdit, numai in tacere se poate apropia cineva de Dumnezeu, infinit mai negrdit. 414, Tacerea in care s-a apropiat cineva de Dumnezeu, e pe de altd parte convorbire cu Dumnezeu mai presus de orice vorbire. El cunoaste pe Dumnezeu ca subiect care-i cere ceva, si-I raéspunde prin smerenia sa. Tar aceasta e o lumina ce-i vine din Dumnezeu, E lumina maretiei Lui, Care-i lumineazd micimea sa dar i-o si umple de Dumnezeu, ca depen- dentaé de Dumnezeu. «De-ti vei pazi limba ta, frate, i se va da fie de la Dumnezeu harul strapungerii inimii, ca sA vezi in ea sufletul tau, si prin aceasta vei intra in bucuria Duhului. Dar daca limba ta te va birui, cre- de-mi mie in ce-{i spun: niciodata nu vei putea iesi din intuneric». Alta: «Daca nu aj inima curata, s& ai macar gura curata». 415, «Vicleniile patimilor ne indeamnd sé vorbim adeseori patimas despre ele, adic despre vorbarie, despre tacere si despre altele, dar nu m4 supun lor, cdci nu pot, vorbind despre tacere, sd cad in vorbirie».206 FILOCALIA pe cineva, dornic s& afle de la mine ceva despre liniste, care zicea ca multa vorbire se naste numaidecit din una din acestea : fie dintr-o indelungat& vietuire si de- prindere vicleana si neinfrinat&é (caci limba, fiind si ea un m&dular al trupului, cere ceea ce a invatat si s-a obisnuit), fie, la cei ce se nevoiesc si mai ales la ei, din slava desart4; iar uneori si din ldcomia pintecelui. Pentru aceea adeseori multi infrinindu-si pintecele, cu oarecare fortare, inchid si limba si multa ei vorbire in tacere. 7) Cel ce se gindeste cu grija la moarte isi opreste cuvintele. $i cel ce a agonisit plinsul sufletului se fe- reste de vorba multi ca de foc. 8) Cel ce iubeste linistea si-a pus lac&t la gura. Jar cel ce doreste s& dea ocol lumii e alungat din chilie. 9) Cel ce a cunoscut mirosul focului celui prea inalt, fuge de insotirea cu oamenii, cum fuge albina de fum. C4ci pe ea furnul o alunga ; iar aceluia insotirea cu oa- menii fi lucreaz impotriva. 10) Putini pot opri apa fara de zagazuri, dar si mai putini isi pot opri gura neinfrinata. A fost treapta a unsprezecea. Cel ce a biruit-o a taiat deodat& multime de rele. CUVINTUL xi Despre minciuna 1) Focul se naste din piatr& si fier. Minciuna, din vorba mult& si din gluma prosteasc%. Minciuna inseam- na pieirea dragostei, iar juramintul mincinos, tagadui- rea lui Dumnezeu. 2) Nimenea dintre cei sin&tosi la minte s& nu-si in- chipuie c& p&catul minciunii e unul mic. Duhul Sfint aSFINTUL IOAN SCARARUL 207 rostit o judecaté infricositoare impotriva ei. Dac& David zice catre Dumnezeu : «Vei pierde pe tofi cei ce grdiesc minciuna» (Ps. 5, 6), ce vor patimi cei ce inta- resc minciuna cu juraminte ? 3) Am vazut pe unii falindu-se cu minciuna si tesind. prin glume si vorbe desarte pricini de ris si alungind in chip jalnic plinsul ascultatorilor ‘1%. 4) Cind dracii ne vad incercind sé ne departam ca de la o cium4 de la auzirea glumelor, dupa inceputul facut cu noi de asprul nostru pov&tuitor, incep s& ne momeasc& cu aceste doud ginduri, soptindu-ne fie: «Nu intrista pe cel ce limureste», fie: «Nu te arata pe tine mai iubitor de Dumnezeu, decit cei de fata». Sari, nu zabovi ! Iar de nu, iti vei inchipui in rugaiciune gindurile unor lucruri care stirnesc risul. Nu fugi nu- mai, ci risipeste cu bunacredinciosie $i sederea viclea- na, aducindu-ti in minte gindul judec&tii. Caci e mai bine pentru tine s& iesi din aceasta imprejurare stro- pit si cu putina slava desart& si s& te afli astfel pricin& de folos multora #7, 5) Maica si pricina minciunii este, de multe ori, fatarnicia. CAci unii spun ca fat&rnicia nu e altceva de- cit planuirea si n&scocirea de minciuni, avind impre- unat si impletit cu ea juramintul. Cel ce are frica 416. «Ascultatorii sint o treaptaé a celor ce vin la pocainfa, care se numesc gi pling&tori, stind la usile bisericilor si cerind prin pocainja sin- cera si plins adinc primirea din nou. Prin extinderea acestui nume a numit pe tofi cei ce se pocdiesc si pling pentru pacatele lor, ascultatori. Acestia cad din lucrarea lor prin cuvintul ce stirneste risul». 417. Cel ce fuge este stropit poate cu pufinaé slava desarta, caci poate va fj l4udat pentru plecarea lui. «Fafarnicul, cité vreme se poate ascunde, vineaza slava, dindu-se ca drept. Dar cind e dat pe fata, raspindeste cuvinte pricinuitoare de moarte, crezind c&-si poate ascunde uriciunea sa prin calomniile impotriva altora. Pe acesta cuvintul lui Dumnezeu I-& asemanat cu un pui de vipera, izvoritor de venin si i-a poruncit sa faca roduri vrednice de pocain}a, adicd sa-si potriveascé gindirea ascunsé a inimii cu purtarile vazute».208 FILOCALIA Domnului e strain de minciund, avindu-si constiinta ca judec&tor nemitarnic #48. 6) Precum in toate patimile cunoastem deosebiri de vatam&ri, asa si in minciund 41°, Caci alta este jude- cata celui ce minte de frica pedepsei si alta a celui ce minte neamenintat de vreo primejdie. Unul a mintit pentru desfatari, altul pentru pofta de placeri; altul, ca s& dea celor de fata prilej de ris ; altul, ca s& intinda o cursa fratelui si s4-i facd rau 420, 7) Minciuna din frica de chinurile st&pinitorilor se sterge ; dar e desfiintata cu totul de multimea lacrimi- lor. Mincinosul care intinde curse socoteste adeseori chiar pierderea sufletului ca dreptate. Barbatul nasco- citor de minciuni se d& pe sine ca urmind pilda lui Raav si spune c& prin pierderea sa urmareste scdparea altora 4*1, 418. «Cel ce iubeste slava de la oameni nascoceste minciuna. Cel ce schimba pe aceasta in smerenie face s& fie in inima lui mai mare frica de Dumnezeu», Alta: «Deprinde limba ta cu cuvintele lui Dumnezeu intru cunostin{a si minciuna va fugi de la tine». Adicaé, foloseste cuvintele lui Dumnezeu in infelesul lor adevdrat si vei ocoli minciuna. Caci si fatar- nicul poate folosi cuvintele lui Dumnezeu, dar intr-un infeles strimbat. 419. «Dupa deosebirea vorbelor mincinoase va fi si judecata lor. Caci se minte fie din placere, fie din glum, fie din viclenie, fie din fafarnicie. Sau timpul cere uneori celui ce spune adevdrul sé schimbe fie cuvintul, fie purtarea, fie motivarea, spre mintuirea aproapelui. Ai ca pilda fie pe Raav, fie pe David, fie pe Samuel. Unul va schimba cuvintul ca Raav, altul purtarea ca David, altul motivarea, ca Samuel, in folosul lui David». 420. Mincinosul prezinta un chip neadevarat al realitatii, ca s4 pund pe cineva in situatia de a nu lucra potrivit cu ea si deci de a se pagubi. Dar uneori cineva trebuie crutat de a afla realitatea fn toaté grozavia ei, pentru a-] pregati pe incetul pentru ea. 421. Mincinosul fatarnic dat pe fata spune uneori: mi-am prilejuit, prin minciund, pierderea sufletului meu, pentru a scdpa pe alfii. Deci el soacoteste chiar pierderea sufletului sau ca o faptd de dreptate. E aci o dublé fafarnicie. Scdrarul cunoaste si fn cazul minciunii tot felul de situatii. E] condamna in modul cel mai aspru numai fafarnicia care urm4- reste raul altuia.SFINTUL IOAN SCARARUL 209 8) Cind ne vom cur&fi cu totul de minciuna, vom putea s& o folosim si pe ea, dar cu fric’, dac’ o cere momentul #2, Nu cunoaste pruncul minciuna si nici sufletul.izbavit de viclenie. Cel veselit de vin. spune, far& s& vrea, adevarul in toate. Si cel beat de strapun- gerea inimii nu poate minti. A fost treapta a doudsprezecea. Cel ce a pasit pe ea a cistigat radaicina bun&t&tilor. CUVINTUL XI Despre lenea sufleteascd 1) Si aceasta este una din ramurile vorbariei si pri- ma nepoata a ei, precum am spus mai inainte. Vorbesc de lincezeala sufleteasc&. De aceea i-am rinduit si ei un loc in lantul cel rau. Ea este lincezeala sufletului, o mo- lesalé a mintii in nevoint&, o scirba fata de fagdduinta c&lug&reasc&, o pornire de a ferici pe mireni, o defai- mare a lui Dumnezeu ca nemilos si neiubitor de oa- meni, o plictiseala de citirea psalmilor. Ea e neputin- cioas& in rug&ciune, dar e tare ca fierul in slujirea in cele materiale, neobosit& in lucrul mfinilor si iscusita in ascultare 43, 2) B&rbatul ascult&tor nu cunoaste lincezeala sufle- tului. Caci prin cele ale simturilor infaptuieste cele ale gindirii. 3) Viata de obste este protivnicd lincezelii. Dar ce- lui ce se linisteste, aceasta fi este o soat& neincetata. 422, Intr-un fel acest om e curat de duhul minciunii, fiindcd o folo- seste pentru nevoia reala de a scdpa pe cineva. 423. E mai greu s& te rogi decit sa lucrezi ceva in afaré. De aceea, mefreu se scuzd cel ce amina rugdciunea, ci e tnci ocupat cu ceva, «Lin- cezeala se intdreste din rugdciune si din citirea psalmilor, dar scade si se pierde in slujiri si in lucruri de mina. Ea fi face indrazneti pe cei molesiti, razboifi de ea si slib&nogi pe cei pe care fi biruiestes. 14 — Filocalia vol. IX210 FILOCALIA Nu se va desparti de el pin4 va muri; pin’ va muri il va razboi. Vazind ea chilia pustnicului, zimbeste. Si apropiindu-se de el, se salasluieste lingd el 424. 4) Doftorul cerceteaza pe bolnavi dimineata si le- nea sufleteascd a celui ce se nevoieste, pe la amiazi. Lenea sufleteascd isi da ca motiv primirea de oaspeti si cere s& fie pus& la lucrul miinilor pentru a face mi- lostenie. Ea indeamna plinad de sirguinti la cercetarea bolnavilor, amintind de Cel ce a zis : «Bolnav am fost si n-ati venit la Mine» (Mt. 25, 38). Ea ne cere s{ mer- gem la cei neputinciosi si descurajati. Ea, cea descu- rajat&, ne spune : «Mingiiati pe cei descurajati». Stind la rug&ciune, isi aduce aminte de lucruri de trebuint& si nascoceste tot felul de mestesugiri, ea cea lipsita de judecat&, ca s& ne atrag4 prin vreun motiv binecuvin- tat, ca printr-un capastru, din rugdciune. 5) Dracul trind&viei sufletesti aduce pe la amiazi o tremurare de trei ceasuri, impreund cu dureri de cap si cu fierbinteala si cu ameteli. Pe la ceasul al noualea (pe la trei dup& amiaz%), acestea se mai domolesc. Iar cind se pune masa, sare din asternut. Cind soseste vre- mea rugiciunii, iar’si se ingreuneaz& cu trupul. Stind la rugaciune, fi scufunda pe c&lug&ri iarasi in somn si le rapeste stihul din gura cu cascaturi necuvenite. 6) Fiecare din celelalte patimi e nimicit& de o vir- tute. Dar trind&via sufleteasci este moartea atotcu- prinz&toare a calug&rului. 7) Sufletul barbat invie mintea moart&, dar lince- zeala si lenea risipesc toata bog&tia. 8) Fiind si ea una din cele opt inttistatatoare ale rdut&tii, vom spune si despre ea ceea ce am,spus des- pre tot sirul acelora. Dar vom adauga si aceea, c& atunci cind se face cintarea de psalmi, trindavia sufle- 424. «Fiind greu de infrint, se inarmeaza si capata putere impotriva celor ce se roaga, cinta si se linistesc. Ba uneori fi si biruieste».SFINTUL IOAN SCARARUL 211 tului nu se arat&. Iar cind se savirseste pravila, ochii stau deschisi. 9) In vremea trind&viei se-dovedesc cei ce silesc (imp&ratia cerurilor). Caci nimic altceva nu pricinu- ieste cdlugdrului cununi ca trindavia, dac& implineste neobosit lucrul lui Dumnezeu. Ia seama si 0 vei vedea razboindu-te cind stai in picioare, indemnindu-te s& te asezi pe scaun si s4 te reazemi de peretele chiliei, sau fAcindu-te s& misti si s& bati din picioare 4°. Cel ce plinge nu cunoaste trindavia sufletului. 10) S& fie legat si acest tiran de aducerea aminte a piacatelor si s& fie bAtut cu lucrul miinilor. Sa fie tras de gindul la bundtatile viitoare si pus inainte, s& fie intrebat de cele cuvenite: «Spune, deci, tu, molesitule si lincedule, cine te-a ndscut pe tine din r4utate ? Cine sint nepoatele tale ? Cine, cei ce te razboiesc si te ucid ?» Iar el, silit, va raspunde: «Eu nu am unde s&-mi plec capul intre cei cu adev&rat ascult&tori. Dar am loc si vietuiesc cu cei ce se indeletnicesc cu linistea. Tar cele ce m-au n&scut sint multe si felurite. Citeo- dat& nesimtirea sufletului, alteori neaducerea aminte de cele de sus ; citeodat& si prea multele osteneli. lar nepoatele mele 46 sint cele care, cu toate mut&rile din 425. «Staruie fn locul in care. sezi, tmpotrivindu-te moleselii. Caci nu prin stramutare vei domoli patimile, ci prin luarea aminte a mintii, Avem nevoie de rabdare, ca facind voia lui Dumnezeu sa dobindim fagdduinjele. Tar cel ce e purtat din loc in loc de trindavie, s-a departat de rabdare, ca si bolnavul de san&tate. Deci nu in moleseal& se face cunoscuta vir- tutea, ci in rabdare. Iar rabdarea reinnoita se intaéreste prin indeletnicirea mintii cu contemplarea si cu cugetarea la cele ce ne asteapta. Prin acestea, ingrdsindu-se, mintea primeste putere, precum trupul, din mincérile simtite». 426. «De te ingrijesti cu inima fierbinte de porunci, vei cunoaste pe cei ce te tulburd din ce motiv te tulburd. Ei te indeamna ca din plictiseala sé-ti alegi, f&r& pricina, alt loc si iar&si razgindindu-te te asezi. Ej tur- bura mintea, ca s& se fac ratacitoare si lenes{. Dar cei ce cunosc vicle- nia lor, ramin netulburafi, mulfumind Domnului c& le-a dat puterea s&