Din punct de vedere semantic, atributul poate fi: a) calificativ (student inteligent) b) de identificare (povestea de atunci) c) de clasificare (complementul

de agent) d) de complinire (dispariia acestuia) e) descriptiv (fete tinere, cu prul rvit) Dup felul cum se leag cu cuvintele determinate,atributul se clasific n atribut acordat i neacordat. Atributul acordat se acord n gen, numr i caz cu cuvntul determinat. Atributul acordat se exprim prin: a) adjective (copil harnic, cas frumoas etc.); b) participii adjectivizate (vorb spus, femeie suprat etc.); c) pronume (biatul acesta,iubirea mea); d) gerunzii adjectivizate (inimi arznde,oameni suferinzi etc.); e) numerale (trei minute,banca a doua etc.). Atributul neacordat nu se acord n gen, numr i caz cu cuvntul determinat. El se leag de cuvntul regent prin reciune sau aderare. Atributul neacordat se exprim prin: a) substantive (rochia mamei, carte a studentului etc.); b) infinitive cu prepoziia de (dorina de a nva, ncercarea de a spune etc.); c) supine (maina de scris, curaj de invidiat etc.); d) adverbe (casa de alturi, pragul de sus etc.). Dup structur, deosebim atribut simplu, dezvoltat i multiplu. Atributul simplu este alctuit dintr-o singur unitate: Zgomotul puternic m face s tresar. Tnra avea un zmbet fermector. Atributul dezvoltat este alctuit din mai multe uniti: Opoziia este aceea dintre nou i vechi. Am mncat bor de trei zile. Atributul multiplu este alctuit din dou sau mai multe uniti legate prin conjuncii coordonatoare: Glasul aspru i ciudat impresioneaz. Ochii ei mari i albatri luceau ca dou stele. Atributul poate fi antepus, ct i postpus cuvntului regent. Unii oameni uit binele fcut. Apreciem contribuia fiecruia