Retragerea din Uniunea Europeana

Uniunea Europeana de pana in anul 2009 era o organizatie care avea prevazute in documentele sale de baza modul in care un stat poate adera la ea insa nu avea si prevederi cu privire la cum poate un stat membru sa o paraseasca. Aceasta lacuna a fost indreptata prin Tratatul de la Lisabona, care a introdus o procedura prin care o tara poate sa se retraga din Uniune. Astfel, in conformitate cu articolul 50 din Tratatul privind Uniunea Europeana (TUE), orice stat membru poate hotr, n conformitate cu normele sale constituionale, s se retrag din Uniune. Statul membru care hotrte s se retrag notific intenia sa Consiliului European. n baza orientrilor Consiliului European, Uniunea negociaz i ncheie cu acest stat un acord care stabilete condiiile de retragere, innd seama de cadrul viitoarelor sale relaii cu Uniunea. Acest acord se negociaz n conformitate cu articolul 218 alineatul (3) din Tratatul privind funcionarea Uniunii Europene. Acesta se ncheie n numele Uniunii de ctre Consiliu, care hotrte cu majoritate calificat, dup aprobarea Parlamentului European. Tratatele nceteaz s se aplice statului n cauz de la data intrrii n vigoare a acordului de retragere sau, n absena unui astfel de acord, dup doi ani de la notificare cu excepia cazului n care Consiliul European, n acord cu statul membru n cauz, hotrte n unanimitate s proroge acest termen. Membrul care reprezint n cadrul Consiliului European i al Consiliului statul membru care se retrage nu particip nici la dezbaterile i nici la adoptarea deciziilor Consiliului European i ale Consiliului care privesc statul n cauz. Statul care s-a retras din Uniune poate sa decida dupa un timp ca doreste sa readere la aceasta. Legislatia comunitara nu il impiedica sa depuna o cerere de aderare si sa urmeze pasii prevazuti pentru aderare. Pana la sfarsitul anului 2010 nici un stat nu se retrasese din Uniunea Europeana.