Vrab|uta s| cocostarcu|

e marglnea unul lac pe ramura unel salcll pleLoase o vrabluLa lsl clugulea penele e lac un cocosLarc
Lrecea malesLos clugullnd alene caLe un pesLlsor sau mormoloc vazand vrabluLa numal cel zlse cu
lngamfare
val Lu pe caL esLl de mlca sl prlca[lLa pe aLaLa esLl sl de proasLa!
ue ce zlcl asa? ll lnLreba cu sflala vrabluLa
SLal pe creanga ca proasLa slLl clugulesLl penele pe cand alcl ln apa esLe o mulLlme de hrana laca
pesLlsorl racusorl mormolocl ceva scolcl sl alLele uar de cum sa vll alcl sa al parLe dln LoaLe asLea
cand Lu nu esLl ln sLare
llecare cu ce poaLe raspunse modesLa vrabluLa Lu nu poL sa lnLru ln apa asa cum nlcl Lu nu poLl sa sLal
pe crenguLa asLa
nu vorbl ln van! Cum poLl spune Lu asa o [lgnlre? la sa vezl! Sl unde lsl lua zborul sl se aseza pe crenguLa
de langa vrabluLa care sub greuLaLea cocosLarculul se franse lar acesLa cazu sl se lovl de pamanL lsl
franse o arlpa sl un plclor sl unde se pornl pe LlpeLe de durere C vulpe care era pe aproape auzl
valcarellle cocosLarculul sl venl luLe sLllnd cal rosL de masa lmbelsugaLa
Morala
nul desLul sa fll mare sl falos
uaca nu esLl lnLelepL sl mlnLos
8roasca testoasa cea fermecata
A Iost odata ca niciodata; ca de n-ar Ii, nu s-ar mai povesti; de cand Iacea plopsorul pere si
rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se
sarutau, inIratindu-se; de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de
Iier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti;
de cand se scria musca pe parete, mai mincinos cine nu crede.
A Iost odata un imparat, si el avea trei Ieciori. Cand le-a venit si lor vremea de insuratoare, le-a
zis imparatul:
- Dragii mei copii, v-ati Iacut mari; mergeti de va cautati ursitele, ca sa intrati si voi in randul
oamenilor.
- Vorbele tale, tata, sunt pentru noi ca o icoana la care ne inchinam, raspunsera copiii si, dupa ce
ii sarutara mana, se gatira, care mai de care, sa plece mai curand.
Fiul cel mare se imbraca cu hainele ce le avea el mai bune, lua oaste cu dansul si banet de ajuns.
Mergand spre rasarit, ajunse la curtea unui imparat care avea o Iata, singura la parinti. O peti de
la tatal ei, imparatul, si invoiala se si Iacu. Asemenea si cel mijlociu, dupa ce se dichisi si el cum
stiu mai bine, pleca si el inspre apus. Ajunse si el la curtea unui alt imparat, carele asemenea
avea o Iata. Facura vorba, si iute, iute, se logodi si el cu dansa.
Pe Iiul cel mai mic, insa, nu-l tragea inima a pleca in petit. Dara n-avu ce-si Iace capului, caci
tata-sau il trimitea intruna sa caute a se capatui si el. Lua si dansul niste haine, numai sa nu zica
nescine ca nu s-a gatit, si de cheltuiala ce pe apa nu curge, si pleca si el, stii, cam in dorul lelii.
Dara unde sa se duca? Nici el, iaca, nu stia. Misca si el picioarele a lene, unul dupa altul inaintea
lui, numai sa zica ca umbla, apuca pe o carare ce intalni in cale, si merse pe ea, Iara sa-si dea
seama unde se duce. Cand, ce sa vezi d-ta? Poteca pe care apucase, il scoase drept la un elesteu
mare. In cale vazu o nuia lunga de alun pe care o lua, asa de Ilorile marului, Iara sa stie ce are sa
Iaca cu dansa.
Ajungand pe marginea elesteului, se aseza si el acolo jos, si, privind cu nedomirire, ia asa numai
ca sa zica si el ca Iace ceva, balacea cu nuiaua prin apa, si Iacea haz cum sare stropii de apa, cand
o lovea. Apoi incepu a cugeta. El vedea ca Iiecare strop de apa, cand pica inapoi la matca, se Iace
cate un armean (cerc) impregiurul lui, si de ce merge se mareste, pana ce intra iarasi in sanul
matcei de unde a iesit, Iara mai pe urma sa se cunoasca nici locul unde a picat stropul, nici
intinderea armeanului din giurul lui, ci totul ramanea ca mai-nainte, adica Iata apei lucie ca o
oglinda.
El era dus cu gandurile. Se uita si nu mai vedea, tot da cu nuiaua in apa, si nu stia ce Iacea. Nu
mai simtea daca este, ori nu mai este. Cand, iata ca o broasca testoasa iesise pe luciul apei, si se
uita gales la dansul. Unde lovea el cu nuiaua, si unde se deschidea talazurile care inconjura varIul
nuielei, acolo, tast! si dansa, si ochii de la dansul nu si-i mai lua. Se uita la dansul parca sa-l
soarba cu privirea. Dara el nu vedea, nu auzea. Atata era de dus cu mintile. In cele din urma,
cum, cum, baga de seama ca o broasca testoasa se tine dupa varIul nuielei lui. Se uita si el la
dansa, si parca ii zicea inima ceva, dara nu pricepu nimic.
Cand se trezi bine din cugetarile lui, vazu ca soarele da in asIintit. Se scula binisor, Iara sa-i pese
de ceva, si se duse acasa. A doua zi iarasi asa Iacu, Iara sa-i plesneasca prin cap ceva, si Iara sa-si
mai aduca aminte ca plecase in petit.
A treia zi, cum se scula, pleca iarasi la marginea elesteului. Pasamite il tragea ata la ursita lui.
Si cum sta el acolo si se juca cu nuiaua in apa, iara broasca testoasa ii tot sarea pe dinainte si se
uita la dansul cu dor, isi aduse aminte, la urma urmelor, ca el era plecat in petit, si ca Iratii lui
erau a se intoarce a doua zi cu logodnicele lor.
Tocmai cand voi sa se scoale si sa plece spre a merge sa-si incerce si el norocul, iata ca broasca
mai tasni o data, iar el isi arunca ochii la dansa mai cu bagare de seama. Se uita drept in ochii
broastei, si simti un nu stiu ce, colea la inimioara, pare ca il sagetase ceva. Sezu iarasi jos. Ar Ii
voit sa plece, dara parca il pironise cineva locului. Mai voi el sa Iaca ceva cumva, asa ca sa se
departeze, dara in desert. Picioarele nu se mai miscara, ca si cand ar Ii Iost butucite. Se mira de
asta lancezeala. Si, mai aruncandu-si cautatura la broasca, vazu ochii ei, pare ca stralucea de un
Ioc ce simtea ca il atinge. Atunci isi lua inima in dinti si striga:
- Asta sa Iie logodnica mea.
- Iti Ioarte multumesc, dragul meu iubit, ii raspunse atunci broasca. Cuvantul tau a sIaramat toate
Iarmecele ce ma tineau inlantuita. Tu esti ursitul inimii mele. Pe tine te voi urma pana voi avea
viata in mine.
Se sperie oarecum, Iiul de imparat, cand auzi pe broasca vorbind. Ar Ii rupt-o d-a Iuga, dara
graiul ei era dulce si viersul cu lipici ce avea il Iacu sa-i ramaie talpile lipite de locul unde sta.
Broasca se dete de trei ori peste cap si se Iacu o zana gingase, si plapanda, si Irumoasa; cum nu
se mai aIla sub soare. Ii venea Ilacaului, de drag, sa o soarba intr-o lingura de apa. Dara se opri,
si nu Iacu nici o miscare, ca sa nu supere ori sa indaratniceasca pe zana a veni dupa el, caci simti
ca, de aci inainte, Iara dansa nu va putea trai.
Se pusera la vorba, si nici ei nu stiau ce vorbesc. Aci incepeau una, aci lasau alta, pana ce se
pomenira ca amurgise. Si Iiindca a doua zi era sa vie Iratii cu logodnicele lor, spuse zanei ca se
duce sa instiinteze si el pe tatane-sau ca a sa-si aduca si el logodnica.
Broasca intra iarasi in elesteu, iara dansul pleca la curtea imparateasca. Mergea el, dara parca-l
tot oprea cineva in cale. I se parea ca-l trage cineva de la spate de haine. El se tot intorcea de se
uita inapoi. Nu vedea nimic, insa el isi tot intorcea capul si se uita. Noroc ca i se scurtase calea si
ajunse acasa, caci, de tinea drumul mai lung, te mira de nu ramanea cu gatul stramb, de atata
uitat inapoi.
Daca ajunse si gasi pe toti ai lor adunati la tatal sau, incepu sa le povesteasca siretenia celor ce i
se intamplase. Cand ajunse sa le spuie ca a zis broastei: "Tu sa Iii logodnica mea", toti se umIlara
de ras deodata si incepu a-l cam lua peste picior cu vorbe in doi peri si cu glume nesarate. Vru el
sa le spuie cine a Iost broasca, dara nui detera ragaz, caci ii luau vorba din gura, si-l cam dedeau
in tarbaceala cu graiuri care mai de care pacalitoare. Daca vazu, tacu din gura si inghiti rusinea
ce-i Iacura Iratii inaintea tatalui sau. Se gandi el: "Acum o mie de vorbe un ban nu Iace. Lasa, isi
zise el, sa vedem ca cine rade mai la urma, rade mai cu Iolos".
A doua zi Iiecare Ilacau zbura la logodnica sa. Iara imparatul puse de impodobi palatul si cetatea
cat se putu mai Irumos, ca sa-si primeasca nurorile. Oamenii umblau cete, cete prin cetate, ca in
zi de sarbatoare, ostasii se gatira ca de alai, pana si copiii se veseleau de veselia imparatului.
Venira unul dupa altul Ieciorii cei mai mari ai imparatului cu logodnicele lor. Ce e drept, si ele
erau Irumoase, hainele pare ca le erau turnate pe dansele. Fiecare isi adusese zestre insemnata:
robi, cai, carute Ierecate; si le priimise imparatul cum se cuvine imparatilor si Iiilor de imparati.
Ei, daca se adunara la un loc, adusera vorba iarasi despre broasca Iratelui lor celui mai mic, si
incepura impreuna cu logodnicele lor a grai despre dansul cam in dodii.
Ii tinura de rau tatal lor, caci de, orice s-ar zice, Iiu ii era si al mic, si il durea la inima cand il
luau in ras, dara toate Iura in desert, caci, desi nu mai vorbea de rau aievea in Iata imparatului, pe
din dos, insa, isi bateau mendrele, cum voiau, isi dedeau coate de radeau, si chiar se vorbira,
amandoi Iratii cu logodnicele lor, sa Iaca pe Iratele lor mai mic de ras si ocara, cand va veni cu
broasca testoasa inaintea imparatului.
Fiul cel mic al imparatului daca se duse si el sa-si aduca logodnica, broasca cea testoasa iesi din
elesteu la dansul, se dete de trei ori peste cap si se Iacu om ca toti oamenii. Vorbira ce vorbira,
apoi Iiul imparatului ii zise sa se gateasca sa mearga. Atunci ea ii raspunse:
- Dragul meu logodnic, trebuie sa stii ca si eu sunt Iata de imparat, si inca Iata de imparat mare,
si avut, si puternic. Dara blestematele de Iarmece ne-a acoperit palaturile cu apa aceasta murdara,
imparatia ne-a rapit-o dusmanii, si pe mine ma Iacut precum m-ai vazut.
Vorbele ei mieroase, viersul ei placut, de pare ca te ungea la inima, nu altceva, zapacise oarecum
pe bietul Iecior de imparat, dara, tiindu-si Iirea si nepierzandu-si cumpatul, el ii mai zise:
- Lasa astea acum. Odata daca te-am ales, tu esti a mea, Iloncaneasca lumea ce va vrea. Gateste-
te, iti zic, si aidem, ca ne asteapta tatal, cu Iratii si cu cumnatele mele.
- La noi este obiceiul, adaoga zana, ca inainte de a merge la cununie, sa ne imbaiem.
- Ne vom imbaia la palaturile tatalui meu, raspunse el.
- De ce sa mai Iacem p-acolo tevatura? Sa ne imbaiem aci.
Si Iacand un semn cu mana, apa elesteului se trase intr-o parte si intr-alta, si in locul lui se vazura
niste palaturi, stralucitoare de podoabe, incat la soare te puteai uita, dara la dansele ba. Aurul cu
care erau poleiti stalpii si ciubucele de pe langa streasina licarea de-ti lua ochii. Zana lua de mana
pe Iiul imparatului si intra in palat. Vezi ca el ramasese cu ochii bleojditi, ca unul ce nici dansul,
desi era Iecior de imparat, nu mai vazuse asemenea scumpeturi. Si Iiind gata baile si apa
incropita numai ca laptele cand il mulge de la oaie, intrara Iiecare in cate o baie si se imbaiara.
Fiul imparatului nu cuteza sa calce pardoseala baii si pe velintele cele de mare pret ce erau
asternute prin palat, de mila sa nu le strice Irumusetea. Baia era pardosita cu tot Ielul de marmura
lustruita si adusa din mestesug asa, incat inchipuia Iel de Iel de Ilori, de pasari si cate nagode
toate. Apa ciuruia din teve aurite si o lua cu nastrape si cu cause de aur. Stergarele erau de
matase si in tesatura cu Iir de cel mai bun si cu margaritare.
Dupa ce iesira din baie si se imbracara, trecura prin gradina, unde mirosul Ilorilor ii imbata. Zana
porunci si trase la scara o caruta Ierecata in aur, cu patru telegari de mancau Ioc. Caruta era
impodobita cu pietre nestemate de sclipeau in Iata soarelui ca cine stie ce lucru mare. Ei se
urcara. Cum se puse el langa dansa, un luceaIar se aseza pe Iruntea ei, si asa stralucea de orbea
pe cei ce se uitau asupra dansilor.
Amandoi erau imbracati cu niste haine scumpe si Ioarte Irumoase. Caii pornira. Dara zburau de
parca n-atingeau pamantul, iara nu ca mergeau. Intr-o clipa ajunsera la imparatul, tatal baiatului,
carele il astepta si se ciudea de atata intarziere.
Cand ii vazura, toti intelesera ca aceasta era Iemeie de pe alte taramuri, si lauda pe Iiul de
imparat pentru o asa nimerita si neasteptata alegere. Fratii cei mai mari o malcira, vazand atata
Irumusete si atata bogatie. Mai mare stralucire si gingasie ca aceasta nu se mai vazuse sub soare
si pe la dansii pana atunci. Incepura a-si da coate, a-si veni in cunostinta si a se cai de rasul ce
Iacusera de Iratele lor.
Imparatul nu mai putu de bucurie, cand vazu ca Iiul sau cel mai mic ii aduce in casa minunea
minunilor. Zana se purta cu mare bunacuviinta, si vorbi astIel incat robi toate inimile. Oaspetii
nu-si mai luau ochii de la dansa si urechile lor nu mai ascultau alte vorbe, decat vorbele ei, ca
mult erau cu lipici. Fiii cei mari ai imparatului povatuira pe logodnicele lor ca sa Iaca si ele tot ce
va vedea pe zana ca Iace, si la cununie si la masa.
Imparatul isi implini poIta inimei lui. El dorise, vezi, sa-si cunune toti copiii intro zi, si asa si
Iacu. Era vesel imparatul pentru aceasta, cat un lucru mare. Dupa ce se cununara Iiii imparatului
cu logodnicele ce-si alesesera Iiecare, se prinsera in hora si jucara, ca la nunta unui imparat.
Ceilalti jucau, nu jucau, dara zana cand juca, parea ca n-atinge pamantul. Lumea privea si i se
umplea inima de mandrie, caci Iiul cel mic al imparatului lor adusese o asa zana sa o domneasca.
Oamenii se luau la prinsoare ca nici in cer nu se gasea o mai mare Irumusete ca ceea ce aveau ei
dinaintea ochilor lor.
Intre acestea veni seara, si se puse o masa d-alea imparatestile. imprejurul mesei imparatesti, o
multime de alte mese erau puse pentru boierime, pentru negustorime si pentru prostime.
Se pusera la masa. Nurorile cele mari ale imparatului tineau ochii tinta la zana sa vaza ce Iace ea
ca sa Iaca si ele, dupa povata sotilor lor. Zana, din Iiecare Iel de bucate ce se aducea la masa, lua
cate nitele si baga in san. Asemenea Iacura si cumnatele ei. Mancara si se veselira cat le ceru
inima. Cand se sculara de la masa, zana se duse la imparatul socru, ii saruta mana, ii multumi, si,
scotand din san, de unde bagase bucatele, un manunchi de Ilori bine-mirositoare, i-l dete ca semn
de iubire Iiasca.
Odata se umplu locul de un miros asa de Irumos si strein, cum nu mai mirosise oamenii locului
aceluia. Atunci toti intr-o glasuire strigara: "Sa ne traiasca doamna si imparateasa noastra", iara
ea, Iara a se mandri, se trase din naintea imparatului cu totul smerita si se aseza langa sotiorul ei.
In calea ei, incepu a curge de printre incretiturile hainei sale margaritare, de umplu locul; iara
mesenii, cu buni, cu prosti, se plecara si le adunara.
Ducandu-se si nurorile cele mai mari ale imparatului sa-i multumeasca, ii sarutara si ele mana.
Cand voira insa a scoate si ele din san ce pusesera in timpul mesei, bagara de seama ca hainele
lor sunt murdare si terIelite de bucate, incat nu mai semana a haine puse pe om, ci a alte dihanii,
si se Iacu un ras de mila lor in toata nunta, incat plecara umilite in camarile lor ca sa se schimbe,
Iiindca nu mai era chip a mai sta asa ingalate la nunta.
Atunci multimea, cu mic, cu mare, si imparatul impreuna cu dansa, strigara intr-un grai, ca acesti
soti sa-i domneasca de aci inainte. Imparatul se cobori din scaun, si se urca Iiul cel mic cu sotia
sa.
Aceasta imparateasa cu rostul ei cel blajin, cu purtarea cea cumpatata, se Iacu de o iubira pana si
cumnatele ei. Iara Iiul imparatului, cu agerimea mintii lui, cu intelepciunea cea Iireasca si cu
povetele imparatesei, sotia lui, domni in pace, in liniste si in veselie toata viata lui.
Eram si eu p-acolo. Si Iiindca am dobandit si eu un os de ros, mi-am pus in gand sa va povestesc,
boieri d-voastra, lucruri care, de s-ar crede, m-ar da de minciuna.
Gainusa rosie
Intr-o buna zi, in timp ce scurma pamintul cu ciocul Gainusa Rosie gasi un bob de griu.
"Acest bob de griu trebuie plantat", zise ea. "Cine va planta bobul asta de griu?"
"Eu nu", zise Rata.
"Eu nu", zise Pisica.
"Eu nu", zise Ciinele.
"Atunci il voi planta eu", zise Gainusa Rosie. Si asta Iacu.

In curind griul crescu inalt si galben.
"Griul este copt", zise Gainusa Rosie. "Cine va secera griul asta?"
"Eu nu", zise Rata.
"Eu nu", zise Pisica.
"Eu nu", zise Ciinele.
"Atunci il voi secera eu", zise Gainusa Rosie. Si asta Iacu.

Cind griul Iu secerat, Gainusa Rosie intreba: "Cine va treiera griul asta?"
"Eu nu", zise Rata.
"Eu nu", zise Pisica.
"Eu nu", zise Ciinele.
"Atunci il voi treiera eu", zise Gainusa Rosie. Si asta Iacu.
Cind griul Iu treierat, Gainusa Rosie intreba: "Cine va duce griul asta la moara?"
"Eu nu", zise Rata.
"Eu nu", zise Pisica.
"Eu nu", zise Ciinele.
"Atunci eu", zise Gainusa Rosie. Si asta Iacu.

Ea duse griul la moara si-l macina si Iacu Iaina. Apoi ea intreba: "Cine va Iraminta si coace
piine?"
"Eu nu", zise Rata.
"Eu nu", zise Pisica.
"Eu nu", zise Ciinele.
"Atunci eu", zise Gainusa Rosie. Si asta Iacu.

Ea Iraminta si coapse piine. Apoi intreba: "Cine va minca aceasta piine?"
"Ooo, eu o voi minca", zise Rata.
"Si eu", zise Pisica.
"Si eu", zise Ciinele.
"NU, NU!" zise Gainusa Rosie. "Eu voi Iace asta". Si asta Iacu.
Cind griul Iu treierat, Gainusa Rosie intreba: "Cine va duce griul asta la moara?"
"Eu nu", zise Rata.
"Eu nu", zise Pisica.
"Eu nu", zise Ciinele.
"Atunci eu", zise Gainusa Rosie. Si asta Iacu.

Ea duse griul la moara si-l macina si Iacu Iaina. Apoi ea intreba: "Cine va Iraminta si coace
piine?"
"Eu nu", zise Rata.
"Eu nu", zise Pisica.
"Eu nu", zise Ciinele.
"Atunci eu", zise Gainusa Rosie. Si asta Iacu.

Ea Iraminta si coapse piine. Apoi intreba: "Cine va minca aceasta piine?"
"Ooo, eu o voi minca", zise Rata.
"Si eu", zise Pisica.
"Si eu", zise Ciinele.
"NU, NU!" zise Gainusa Rosie. "Eu voi Iace asta". Si asta Iacu.
Povestea cuvantului
A Iost odata ca niciodata un imparat pe nume Cuvant.
Si stapanea imparatul peste o imparatie intinsa, cu supusi bogati si Iericiti. O sigura mare durere
avea el insa, in toata Iericirea ce-l inconjura: nu avea copii. Si ajunsese imparatul la batranete de
mare suparare il cuprinsese si numai plangea si altceva nu mai Iacea.
Azi asa, maine asa, intr-o zi, stand imparatul la poarta si plangandu-si trista soarta, ia ca trecu un
mos pe langa el si-i dadu binete, apoi ii zise:
- Imparate, ai mila de un biet calator si da-mi, rogu-te, o cana cu apa si o bucata de paine.
Imparatul ii raspunse:
- Mosule, d-apoi nu ti-oi da numai atat poIteste in casa si ti-o da imparateasa mea de mancare si-
oi innopta la noi, ca poate ai drum lung de Iacut.
Si-l duse imparatul pe mos in casa si-i dadu imparateasa mancare calda si-i turna imparatul o
cana de vin, apoi ii urara somn bun si-l lasara odihnei noptii. Iar peste noapte imparatul avu un
vis: se Iacea ca mosul ii spunea:
- Drept multumire pentru bunatatea ta si a imparatesei tale, va voi lua durerea din suIlet. Asculta
cele ce-ti voi spune, Ia intocmai si rau nu va Ii: sa mearga imparateasa in curtea palatului si va
vedea un pomisor. Sa-l ude, sa-l sape si sa-l curete de uscaturi. Fructele ce le va da pomisorul sa
le manance imparateasa. Asa sa Iaceti si nicicum altIel si bine va va Ii.
Dimineata imparatul ii povesti imparatesei visul si Iugira amandoi la mos sa-l intrebe ce a Iost
aceasta. Dar mosul nu mai era, plecase. Si au stat ei la sIat si au hotarat sa Iaca ce il sIatuise
mosul pe imparat in vis. Si s-a dus imparateasa in curtea palatului si mare-i Iu mirarea cand gasi
pomisorul acolo unde nu Iusese pana deunazi nimic. Si-l sapa, il uda, il curata de uscaturi. A
doua zi imparateasa gasi in pomisor trei poame pe care le manca. Iar la sorocul potrivit
imparateasa dadu nastere la trei Iete. Mare bucurie Iu pe imparat si in intreaga imparatie, avand
acum cine sa-i mangaie batranetile. In ziua hotarata, pusera imparatul si imparateasa masa cu
Iaina, lapte, miere, sare si apa, sa le Iie ursitoarelor de hrana. Acestea se inIruptara din cele date,
apoi le ursira Ietelor:
-Si se va numi aceasta Iata, cea mare Iiind, Vorba Dreapta. Si va Ii apriga, va lovi, va sIarama si
va indrepta, cu dreptate si adevar, numai pe voie, Iara de nevoi.
- Si se va numi aceasta Iata, cea mijlocie Iiind, Vorba de Duh. Si va starni minti si va cauta
sambure de cunoastere.
- Si se va numi aceasta Iata, mezina Iiind, Vorba Buna. Si va Ii blanda si miloasa, si va mangaia
durere si va inchide rani. Si va Ii dulce si Irumoasa inimii.
Crescura Ietele, bucurand parintii in toate cele ce Iaceau. Iar cele ce li se ursisera se vadeau
adevarate: Vorba Dreapta era asa de inteleapta, incat imparatul o pusese in locul sau la judecatile
cele mari; Vorba de Duh atata era de mintoasa, ca numai cu cei mai mari invatati statea la vorba
si talmacea cele mai grele carti; Vorba Buna mangaia pe toti cei aIlati in durere si pe unde trecea
tot zambet si bucurie lasa in urma. Iar imparatului si imparatesei li se umpleau suIletele de
bucurie si nu era zi de la Dumnezeu in care sa nu multumeasca pentru ziua in care mosul se
oprise la ei la poarta.
Si ar Ii Iost tot o Iericire peste imparatia lor, pana intr-o zi, cand la marginea imparatiei isi Iacu
salas un balaur. Ardea satele, manca bucatele oamenilor. Ce nu Iacuse imparatul: trimisese soli,
trimisese osti, daduse sIoara-n tara ca va da o Iata de nevasta celui ce va inIrange balaurul.
degeaba, balaurul nu putea Ii invins. Atunci, nemaigasind scapare, imparatul merse el insusi la
balaur.
- Ia spune, balaure, ce vrei tu de la noi, de atata necaz ne Iaci?
- Apoi, imparate, eu n-as vrea nimic, dar tare sunt catranit din cauza stapanei mele, imparateasa
Litera. Caci a ramas Iara ganduri si numai invalmaseala este in imparatia noastra. Mare suparare
are, caci nu se mai stie descurca. Iar eu ma manii si eu unde si pe cine pot.
Cand auzi imparatul atare vorbe, se gandi ca ceva trebuie sa Iaca, sa isi scape imparatia de
balaur. Si zise: - Mai balaure, eu am trei Iete, care or descurca-o pe imparateasa ta. Le-oi trimite
la ea si or sa-i dea de cap, numai pleaca de pe pamanturile mele si lasa-mi oamenii in pace.
- Apoi Iie ca tine, imparate, zise balaurul si, luandu-si ziua buna, pleca in ale sale.
Se duse imparatul si isi chema Ietele. Le spuse cum sta toata tarasenia si cuvantul ce-si daduse,
iar ele isi luara cele trebuincioase drumului si plecara.
In mare suparare o gasira Ietele pe imparateasa Litera. Iar ea, cum le vazu, le omeni ca pe orice
drumet venit de la drum lung, apoi le povesti:
- De toate-s vinovata numai eu. Stand la sIat cu oamenii mei, m-am laudat intr-o zi ca nimeni nu
ar putea incurca ce eu pun pe hartie-n scris. Atunci a aparut Iurioasa tare dar parca alta i-ar Ii
starea? zana Bombaneala. Si m-a blestemat rau m-a blestemat. sa nu-mi Iie odihna odihna si
spuse curate sa nu mai Iie in imparatia mea, numai incalceala si balbaiala, pana ce n-oi aduce
ruga istetimii aici. Cum o Ii aceea, nu stiu, doar mi-a zis c-o voi gasi in Lege, Invatatura si
Mangaiere. Am cautat si-am tot cautat dar n-am gasit nimic din cele ce mi-a spus zana. Iar voi,
de veti aIla si rupe blestemul, eu sluga ma voi Iace la curtea Cuvantului, iar voua va voi da
imparatia mea s-o stapaniti.
Ei, si-au stat Ietele la sIat se sIatuira si-ntrebara care pe unde stia, dar raspuns nu aIlau. Cand li se
luase gandul ca ar aIla capat de unde sa apuce, iata ca li se inIatisa mosul ce-i aparuse si
imparatului in alte timpuri. Si ospatandu-l ele, mosul le zise:
- Fetele tatii, de pornit sa va Iie drumul unde rasare soarele si apune moartea. De aIlat insa,
numai de va este dat veti aIla.
Si plecara Ietele spre soare-rasare. Mersera ele pret de doua paini si un urcior cu apa si ajunsera
intr-o padure. Dar ce padure, cum nici in lume nu intalnisera: neagra si involburata, numai
ganduri rele si manie bantuind-o. Flamande si obosite, Ietele mersera pe o carare plina de
maracini si ajunsera la o casa ce sta sa se naruiasca. Batura la poarta si le deschise o batrana atat
de batrana, ca nici anii batranetii nu se mai puteau numara. Fetele se rugara de o cana cu apa si o
bucata de paine.v - Apa v-oi da, ca-i de la Dumnezeu lasata, dar pentru paine trebuie sa imi
munciti o zi.
Fetele se invoira si intrara slugi la batrana. Vorba Dreapta ajunse la ograda orataniilor. Le curata,
le spala, apoi se grabi sa le dea de mancare. Si mare ii Iu uimirea, cand vazu ca mancarea
pasarilor era amestecata cu a vitelor si a cainilor. Cu rabdare ea alese pentru Iiecare si le imparti
cinstit sa le ajunga tuturor. Vorbei de Duh ii Iu dat sa Iaca curat si ordine in scrisorile si cartile
batranei. Si erau tare incurcate, nici gand sa Ii inteles ceva din ele. Dar Iata, cu rabdare si
amintindu-si invataturile inteleptilor cu care isi impartea vremea in imparatia Cuvantului, le
descurca si le aseza cum nu se putea mai bine. Cat despre Vorba Buna, batrana o puse sa o spele
si sa o ingrijeasca chiar pe ea. Iar baba era tare artagoasa si uracioasa, dar Iata, cu Ielul ei de a Ii,
o ingriji si o mangaie, de zambet aparu in ochii Iemeii. Ziua de munca terminandu-se, batrana le
spuse:
- Ati Iost atat de pricepute si ati pus atata suIlet in tot ce ati Iacut incat va voi spune ce mai aveti
de Iacut. Intoarceti-va la curtea imparatesei Litera. Spuneti-i sa urce in turnul parasit si sa aduca
sipetul ce-l va gasi acolo. Restul veti stii, poate, singure ce aveti de Iacut.
Fetele multumira de sIat si se intoarsera la imparateasa Litera. Gasira sipetul si-l deschisera. Nu
gasira in el decat trei hrisoave, pe care stateau scrise numele Ietelor. Mirate, isi luara Iiecare
hrisovul si le citira. Vorba Dreapta citi ,zanogan`, Vorba de Duh ,direovin`, iar Vorba Buna
,caslachin`. AIland ce statea scris in hrisoave, imparateasa Litera se puse pe un plans de se
scutura camasa pe ea, gandind ca asta tot lucratura zanei Bombaneala trebuie sa Iie. Dar Ietele,
se sIatuira, mai citira si aIlara ce scria in hrisoave. Citira cu glas puternic, sa sparga vraja:
,ZANO GANDIREO, VIN CA-S LA CHIN!`. Si-atunci, ca de niciunde, aparu o minune de zana,
insotita Iiind de trei Ilacai cum nu se mai aIlau altii. Si zise:
- Aceasta e ruga istetimii, iar voi ati reusit sa descalciti scrisele. Eu sunt zana Gandire, iar ei sunt
copiii mei, Lege, Invatatura si Mangaiere. Iar ei va sunt voua sortiti de soti, dar trebuia sa
dovediti ca-i puteti aIla.
Si astIel, Ietele se maritara cu cei trei Ilacai, Litera intra slujnica la Cuvant iar Gandirea ii
vegheaza pe toti pentru liniste si implinire a mintii si suIletului.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea-asa.
lefantelul curios
A Iost odata, demult, un eleIantel Ioarte curios. Intr-o zi s-a trezit cu o noua intrebare: "ce
maninca crocodilul seara?"
Asa ca a plecat prin padure sa intrebe animalele si s-a intilnit cu ursuletul si-l intreaba:
- Ursuletule, ce maninca crocodilul seara?
- Nu stiu, a raspuns ursuletul, dar du-te la lac si vei aIla.
Si a plecat mai departe eleIantelul sa caute lacul. Pe drum s-a intilnit cu o broscuta:
- Broscuto, ce maninca crocodilul seara?
- Nu stiu, a raspuns broscuta, dar du-te la lac si vei aIla.
In apropiere de lac, eleIantelul s-a intilnit cu sarpele boa:
- Sarpe, ce maninca crocodilul seara?
- Nu stiu, a raspuns si sarpele, dar uite lacul aici, sunt sigur ca vei aIla raspunsul.
Tocmai atunci iesea din apa crocodilul. EleIantelul s-a apropiat de el, dar nu stia ca vorbeste
chiar cu crocodilul:
- Scuzati-ma va rog, stii cumva ce maninca crocodilul seara? Crocodilul siret ii spune:
- Vino mai aproape sa-ti spun la ureche sa nu ne auda nimeni.
EleIantelul s-a apropiat si crocodilul -hat!, l-a apucat de nas, ca pe vremea aia eleIantelul avea un
nas ca toate nasurile, micut asa ca al tau.
Si cum se chinuia bietul eleIantel sa scape din gura crocodilului a venit repede, repede sarpele
boa, care se aIla in apropiere si a inceput sa-l traga pe eleIantel de coada. Si atita a tras crocodilul
de nas si sarpele boa de coada , ca pina la urma sarpele a reusit sa-l salveze pe eleIantel, dar
nasul i se intinsese atit de tare ca aproape ii atirna pe jos. Si uite asa, de atunci are eleIantelul
trompa.