Aminoacizi si proteine Plan de lectie 1. Aminoacizi 1.1 Definitie, structura, nomenclatura 1.2 Proprietati fizice si chimice 2. Proteine 2.

1Structura 2.1.1Structura primara 1.1.2.Structura secundara 2.1.2Structura tertiara 2.1.3Structura cuaternara 2.2 Relatie functie structura 2.2 Proprietati, exemplu 1. Aminoacizi 1.1Generalitati definitie Aminoacizii sunt molecule mici care contin doua grupari functionale si anume gruparea amino !"#2$ si gruparea acida car%oxil !&''#$ de unde pro(ine si denumirea lor. Din marea clasa a aminoacizilor pentru organismele %iologice sunt importanti aminoacizii. Acestia au atat gruparea amino cat si gruparea acid car%oxil legate la acelasi atom de car%on numit si car%on . Desen R CH COOH NH2 Gruparea car%oxil legata de car%onul alfa este denumita si car%oxil, similar gruparea "#2) legata la & alfa poarta denumirea de grupare amino . 1. 2 Structura* Dintre toti aminoacizii cunoscuti, doar 2+ intra in alcatuirea proteinelor moti( pentru care sunt denumiti si aminoacizi proteinogeni. Doar acesti 2+ de aminoacizi sunt specificati de codul genetic si utilizati de organismele (ii pentru sinteza proteinelor proprii. Alti aminoacizi care ar putea fi intilniti in proteine pro(in din modificarea chimica a unuia din cei 2+ aminocizi. ,oti cei 2+ aa prezinta o structuta si anume & cu radicalii cumni si anume gruparile "#2, &''# si un atom de #, dar difera intre ei prin structura radicalului notat R$, care satisface cea de a -!a (alenta a atomului de car%on. Atfel aa pot fi clasificati dupa structura radicalului R in* aa cu radical alifatic, aa cu grupare '#, aa cu grupare S#, aa cu doua grupari &''#, aa cu doua grupari "#2, aa aroamtici, aa cu structura speciala. Desen cu aa o foaie$

Formula structurala Numele uzual Numele tiinific

R CH COOH NH 2

I. Radical alifatic (acizi monoaminomonocarboxilici) Glicina Glicocol$ Gl. G$ Alanina Ala A$ /alina /al /$ 0eucina 0eu 0$ 1zoleucina 1le 1$ Acid aminoacetic Acid !amino!propionic Acid !amino!izo(alerianic

# &# &''# "#2 &#3 CH COOH NH2 &#3 &# CH COOH &#3 NH 2 &#3 &# &#2 CH COOH &#3 &#3 NH 2

Acid !amino!izocaproic Acid !amino!!metil! (alerianic

&#2 &# CH COOH &#3 NH2

II. Radical cu grupare acida (acizi monoaminodicarboxilici si amidele lor) Acid aspartic Acid !amino!succinic #''& &# &# &''# Asp D$ 2 "#2 Asparagina Asn "$ !amida acidului !amino! succinic

#2" '& &#2 CH COOH NH 2

Acid glutamic Glu 2$

Acid !amino!glutaric
#''& &#2 &#2 CH COOH NH2

Glutamina Gln 3$

!amida acidului !amino! glutaric

#2" '& &#2 &#2 CH COOH NH2

III. Radical cu grupare bazica (acizi diaminomonocarboxilici)

Arginina Arg R$

Acid !amino!!guanidino!n! (alerianic Acid ,!diamino!carpoic

"# &#2 #" & #2"

&#2$2 CH COOH NH2

0izina 0.s 0$ #idroxilizina #.l

&#2 #2"

&#2$3 CH COOH NH2

&# '# &#2$2 CH COOH NH 2

Acid !!diamino!!hidroxi!n! carpoic Acid !amino!!imidazol! propionic

&#2 #2"

#istidina #.s #$

"

"

&#2 CH COOH NH2

IV. Radical cu grupare hidroxil ( idroxiaminoacid) Serina Acid !amino!!hidroxi! Ser S$ propionic ,reonina ,hr ,$ Acid !amino!!hidroxi!n! %utiric

&#2 CH COOH '# NH 2

&#3 &# CH COOH '# NH 2

V. Radical cu grupare tiolic! ("ioaminoacizi) &isteina Acid !amino!!mercapto! &.s & propionic &istina Acid !!ditio! !amino! propionic$
S

&#2 CH COOH S# NH 2

&#2 CH COOH NH2

S &#2 CH COOH

4etionina 4et 4$

Acid !amino!!metil!tio!n! %utiric

NH2

&#2 &#2 CH COOH S &#3 NH2

VI. Radical aromatic (aminoacizi aromatici)

#istidina Acid !amino!!imidazol! &#2 CH COOH (ezi.grupa 111$ propionic

" " NH2

5enilalanina Phe 5$

Acid !amino!!fenil! propionic

&#2 CH COOH NH2

,irozina ,.r 6$

Acid !amino!! p! hidroxifenil$ propionic

#'

&#2 CH COOH NH2

,riptofan ,rp 7$

Acid !amino!!38indol! propionic

"

&#2 &# &''# "#2

VII. Iminoacizi Prolina Pro P$ #idroxiprolina #.p

Acid pirolidin!2!car%oxilic
" # &''#

Acid -!hidroxi!pirolidin!2! car%oxilic

#' " # &''#

1.3 Proprietati Proprietatile fizice si chimice ale aa sunt dictate de structura lor chimica. Dintre proprietatile fizice (om discuta * a$ izomeria sterica iar dintre proprietatile chimice (om discuta %$ ionizarea si c$ reactia de condensare care duce la formarea legaturii peptidice. a$ 1zomeria sterica. AA prezinta izomerie sterica numita si stereospecificitate. Aceasta proprietate este conditionata de existenta unui car%on asimetric. &ar%onul asimetric este acel & care are su%stituenti diferiti. Acestia se aran9eaza in 9urul atomului de & astfel incat pot da nastere la doua conformatii spatiale care sunt imaginea in oglina una fata de cealalta. &ele doua structuri spatiale numite izomeri optici sau enantiomeri sau stereoizomeri pot a(ea conformatia D sau 0.

0a izomerul D gruparea (oluminoasa, "#2, este pozitionata in partea dreapta atunci cand gruparea &''# este situata la (arful structurii$ in timp ce la izomerul 0 ea este pozitionata in partea stanga. ,inand cont ca proteinele au o forma spatiala apare e(ident ca structura D sau 0 a unui aminoacid influenteaza aran9amentul tridimensional si implicit functia acesteia. 0a mamifere inclusi( om aa proteinogeni apartin seriei 0

%$ 1onizarea Prin ionizare se intelege fenomenul in urma caruia o molecula sau un atom neutru d p d ( electric$ se incarca cu o sarcina poziti(a sau negati(a ca urmare a transferului unei particule purtatoare de sarcina electrica ion$ sau a unui electron. ,oti aminoacizii contin in structura lor o grupare car%oxil si amino care am%ele sunt ioniza%ile adica in anumite conditii pot exista si in forma ionica incarcate cu sarcina electrica$. Gruparea &''# are caracter acid in timp ce gruparea "#2 are caracter %azic. Prin caracter acid se intelege capacitatea unei su%stante de a ceda un proton #:$. Prin caracter %azic se intelege capacitatea unei su%stante de a accepta un proton. &aracterul acid nu se manifesta cu aceeasi intensitate la toti acizii lucru (ala%il si pentru caracterul %azic$ ci difera de la un acid la altul functie de structura chimica a acestuia. Astfel intilnim acizi tari si acizi sla%i in mod asemantor %aze tari si %aze sla%e$. Prin caracter acid tare se intelege capacitatea unei su%stante de a ceda total unei alte su%stante$ protonul. Din aceasta categorie fac parte acizii minerali #&l, #2S'-. &aracter sla% pentru un acid semnifica faptul ca acesta cedeaza partial protonul si este cazul acizilor organici R!&''# inclusi( cea din aa. &edarea partiala a protonului se refera la faptul ca un acid sla% cedeaza re(ersi%il protonul, adica din numarul total de molecule unele cedeaza protonul in timp ce altele recapteaza protonul refacand configuratia initiala a acestuia intr!un proces dinamic care are loc pana la sta%ilirea unui echili%ru. &u alte cu(inte molecula unui acid sla% poate exista in anumite conditii si in forma ionica. Desen

5enomenul de ionizare prezent la gruparea ruparii &''# apare si atunci cand aceasta grupare este situata la radical. Aceleasi afirmatii se poate face si despre gruparea amino.Gruparea amino are caracter sla% %azic caracterul %azic este este conferit de perechea de electroni neparticipanti apartinand atomului de azot$. Aceasta insemna ca gruparea amino poate capta un proton insa in mod re(ersi%il. &u alte cu(inte molecula unei %aze sla%e poate exista in anumite conditii si in forma ionica. Desen

5enomenul de ionizare prezent la gruparea ruparii "#2 apare si atunci cand aceasta grupare este situata la radical. &a urmare a proprietatii de ionizare a acizilor si %azelor sla%e, in organism, la p# fiziologic p# ;<,-$ un aminocid se prezinta su% forma de amfion ion dipolar sau z=iterion$, incarcat in acelasi timp cu o sarcina poziti(a si una negati(afiind neutru d.p.d.(. electric. Gruparea deprotonata care a pierdut un proton este gruparea car%oxil care se incarca cu o sarcina negati(a in timp ce gruparea protonata care accepta un proton este gruparea amino care se incarca cu o sarcina poziti(a. Desen.

1n conditiile din organism la p# fiziologic (or suferi fenomenul de ionizare aminoacizii care au gruparile ioniza%ile &''# si "#2 nu doar la & alfa ci si la radical.

Astfel structura reala a acidului Asp si Glu la p# fiziologic (a fi*

Structura reala a acizilor ARG si 0.s la p# fiziologic (a fi*

1onizarea gruparilor apartinand radicalului si care apare la p# fiziologic <,-$ este importanta pentru structura tertiara>cuaternara a proteinelor. 1n concluzie la p# fiziologic - aminoacizi prezinta sarcina electrica doi sarcina :, doi sarcina !$ astfel* Argg, 0.s !sarcina poziti(a Asp, Glu ? sarcina negati(a

2xista un aa special si anume #.s care la p# fiziologic se gaseste in egala masura atat in forma moleculara cat si in forma ionica. Acest comportament are consecinte fundamentale #.s fiind situata in centrul acti( al unor proteine importante cum ar fi enzimele. c$ Reactia de condensare ' proprietate chimica esentiala pentru organismele (ii este capacitatea aminoacizilor de a reactiona intre ei prin intermediul gruparilor functionale situate la &ar%onul alfa. 1n urma reactiei de condensare ; eliminare de apa$ dintre gruparea &''# a unui aa si gruparea "#2 a altui aa se formeaza o legatura numita peptidica. Prin urmare compusul rezultat in urma reactiei dintre doi aminoacizi poarta numele de dipeptid si contine o legatura peptidica. Adaugarea unui nou aa la un dipeptid duce la formarea unui tripeptid. Repetarea procesului prin adaugarea de noi aminoacizi conduce la sinteza unor compusi ce poarta denumirea generica de polipeptide. Aceasta denumire semnifica faptuln ca compusii o%tinuti contin mai multor poli$ legaturi peptidice. 0egatura peptidica este utilizata de organismele (ii in sinteza proteinelor. Deoarece aa pot fi adaugati in mod continuu la unul din capete, lanturile polipetidice pot atinge lungimi considera%ile si prin urmare structuri complexe. Pentru simplificare descrierii lanturilor polipeptidice au fost instituite urmatoarele con(entii* ! un lant plipeptidic incepe con(entional cu gruparea "#2 si se termina cu gruparea &''# deci adaugarea urmatorului aa se face intotdeauna la capatul &''#$ ! gruparea "#2 a primului aa si gruparea &''# a ultimului aa poarta denumirea de grupare @aminoA respecti( @car%oxiA terminala ! lanturile cu un numar mai mic de 1+ aa se numesc oligopeptide ! lanturile cu un numar de aa cuprins intre 1+ si 1++ aa se numesc polipeptide ! lanturile cu un numar mai mare de 1++ aa se numesc proteine 2. Proteine Proteinele sunt constituenti esentiali ai organismelor (ii de o mare complexitate structurala si functionala ce indeplinesc diferite roluri cum ar fi* rol catalitic! enzimele rol structural ? proteinele structurale precum colagenul rol locomotor ? proteine contractile actina miozina rol de transport si depozitare ! hemoglo%ina respecti( mioglo%ina rol de reglare si control ?hormonii rol de aparare ! anticorpii Din punct de (edere chimic insa proteinele nu sunt altce(a decat lanturi de aminoacizi legati intre ei prin legatura peptidica si care prezinta diferite aran9amente spatiale mai simple sau mai complicate. Structura tridimensionala pe care o proteina o adopta, ser(este, de regula, scopului destinat proteinei respecti(e. &um functiile proteinelor sunt complexe apare e(ident ca si structura acestora (a fi una complexa. Studierea arhitecturii proteinelor a rele(at existenta a - ni(ele de organizare numite* structura primara, secundara, tertiara si cuaternara. Aceste - tipuri de structuri sunt

generate de tipuri de legaturi chimice diferite care se sta%ilesc intre grupari functionale diferite astfel* structura primara este generata de legatura peptidica ce se formeaza intre gruparea &''# a unui aa si gruparea "#2 a altui aa. structura secundara este generata de legaturile de hidrogen ce se sta%ilesc intre atomii ce alcatuiesc legatura peptidica elementele chimice ale legaturii peptidice$ structura tertiara este generata de legaturi sla%e de hidrogen, ionice, /an der 7aals$ si>sau legaturi puternice legaturi disulfidice$ ce se sta%ilesc intre radicalii apartinand aceluiasi lant polipeptidic. structura cuaternara este generata de legaturi sla%e de hidrogen, ionice, /an der 7aals$ si in cazuri particulare$ de legaturi puternice legaturi disulfidice$ ce se sta%ilesc intre radicalii apartinand la lanturi polipeptidice diferite. Structura primara Structura primara este reprezentata de sec(enta de aminocizi din lantul proteic. Prin sec(enta se intelege felul si ordinea aminoacizilor in lant. Structura primara este realizata de legatura peptidica ce se formeaza intre gruparea &''# a unui aa si gruparea "#2 a altui aa. 5iecare aminoacid din lantul polipetidic mai poarta denumirea si de reziduu sau rest. 1nlocuirea accidentala genetic sau accidentala$ a unui singur aminoacid in structura primara poate altera functia proteinei (ezi anemia cu celule in forma de secera sau siclemia$ &aracteristicile legaturii peptidice* Desen

! ! ! ! ! ! !

&aracter partial de du%la legatura structura de rezonanta$ ceea ce face ca atomii ce participa la legatura sa fie situati imo%ilizati$ in acelasi plan 0i%era rotatie in 9urul legaturii &!" este impiedicata. Rotatia este permisa in 9urul & 0egatura este polarizata ceea ce permite aparitia legaturilor de hidrogen. 1n legaturi de hidrogen pot fi implicati atomii ' si # ai legaturii peptidice, astfel ca fiecare legatura peptidica poate fi anga9ata in maxim doua legaturi de hidrogen Atomii sunt pozitionati in configuratie trans fata de leg &!" ' de # apartinand legaturii peptidice nu accepta si nu cedeaza proton, nu sunt implicati in acti(itatea de tamponare

0antul polipeptidic o%tinut prin unirea mai multor aa prezinta polaritate si sens. &ele doua notiuni au urmatoarea semnificatie* ! in afirmatia de mai sus notiunea de polaritate poate induce confuzie$ se refera la faptul ca lantul polipeptidic are doua capete, la capatul de start se gaseste gruparea "#2, iar la capatul terminal gruparea &''#$, doi poli. 5olosita in acest context ea este diferita de notiunea de polaritate care se refera la sarcina

electrica. "otiunea de polaritate este folosita in descrierea pozitiei pe care o pot adopta la un moment dat portiuni ale lanturilor polipeptidice unele fata de altele portiunea @AAare directia &''# !B"#2 in timp ce portiune @CA are directia "#2!B &''# fata de @AA $. Deci notiunea de polaritate poate fi folosita in cele doua sensuri diferite ! "otiunea de sens se refera la faptul ca directia corecta de citire este de la gruparea "#2 catre gruparea &''#. 2xemplu de citire* Gl.!Ala!Pro este diferit de Ala!Gl.!Pro Structura secundara Structura secundara este generata de legaturile de hidrogen in care sunt implicati atomul de ' si # ce apartin diferitelor legaturi peptidice elementele chimice ale legaturii peptidice$ Din cauza polarizarii legaturii primare pot apare legaturi de hidrogen in interiorul lantului polipeptidic incat acesta adopta diferite configuratii spatiale si nu pastreaza forma liniara care ar rezulta din insiruirea aminoacizilor unul dupa celalalt. Rotirea, indoirea, cur%area lantului polipeptidic, mai ample sau mai stranse sunt determinate de sec(enta de aminoacizi, de posi%ilitatea de rotatie la ni(elul & si de prezenta interactiunilor chimice leg de #$ &ele mai intilnite forme ale structurii secundare sunt structura a$ !helix si %$structura ! pliat a$ Structura !helix Apare prin rasucirea lantului polipeptidice in 9urul unui cilindru imaginar, rezultand o structura asemanatoare cu un arc in spirala sau cu o elice ce are urmatoarele caracteristici* ! pasul elicei distanta dintre doua puncte situate in planuri diferite dar echi(alente pe (erticala,$ este de D.2 A si cuprinde 3, E aa ! sensul rasucirii elicei este de regula spre dreapta ! conformatia elicei este sta%ilizata de legaturile de # ce se sta%ilesc intre '!ul car%onilic apartinand unui aa si #!ul de la gruparea "# apartinand celui de al patrulea aa situat pe directia de inaintare a lantului polipeptidic ! legaturile de hidrogen sunt paralele cu axului cilindrului imaginar ! radicalii sunt proiectati in afara cilindrului asemanator unor tepii de cactus$ Desen cu radicali

De regula strutura alfa!helix apare intre aa in(ecinati situati intr!o portiune a lantului polipetidic. Feratina, proteina prezenta in %lana, par si unghii este alcatuita din trei elice de tip alfa orientate spre dreapta, incolacite inspre stanga una in 9urul celeilalte. 2xista o serie de aminoacizi care intrerup aran9area elicolidala si anume* ! prolina este singurul aminoacid care nu prezinta # la atomul de " ce apartine legaturii peptidice si prin urmare nu poate forma legaturi de hidrogen la acest atom. 1n plus & este imo%ilizat intr!o structura ciclica fapt ce impiedica rotirea permisa doar in 9urul & alfa si care este necesara spiralarii (ezi desen a$ ! aminoacizii care la p# fiziologic prezinta sarcina electrica localizata pe radical formeaza legaturi electrostatice de atractie sau de respingere care pertur%a structura regulata elicoidala Desen %$ ! aminoacizii cu radicali (oluminosi ,rp, 1le etc$ atunci cand sunt in imediata (ecinatate deran9eaza structura elicoidala ca urmare a impiedicarilor sterice desen c$

%$ Structura !pliata foaie !pliata$ Apare tunci cand portiuni ale lantului polipeptidic se suprapun unele peste altele ca urmare a indoirii in ac de par a acestuia. 2ste o structura care conform numelului arata ca o foaie ce a fost plisata sau o structura in care lantul polipeptidic apare descriind un zig! zag. Segmentele care formeaza structura %eta sunt de regula in(ecinate in sec(enta

lantului polipeptidic, dar asta nu exclude posi%ilitate de a fi si relati( distantate unul de altul. Desen

&aracteristici* ! legaturile de hidrogen sunt aproape perpendiculare pe axul lantului ! radicalii sunt plasati de o parte si de alta a foii ! pot exista doua tipuri de structuri %eta*paralele si antiparalela ! in structura paralela am%ele portiunile se aliniaza in aceeasi directie de la capatul "#2 spre capatul &''#. ! in structura antiparalele capatului "#2 a unei portiuni ii corespunde capatul &''# a portiunii paralele. ! existenta structurii %eta pliate este conditionata de aparitia unei indoiri in ac de par a lantului polipeptidic, indoire sta%ilizata de legaturile de #. Aceasta structura de ac de par se numeste %eta!turn. Gn %eta turn este generata de - reziduuri in care ?&' din primul reziduu formeaza o legatura de # cu ?"# din cel de al patrulea reziduu, elementele legaturii peptidice ale rezidiilor din mi9loc neformand legaturi de #. Gl. si Pro participa de regula la formarea acelor de par, Gl. deoarece este un reziduu mic si flexi%il iar Pro pentru ca poate adopta forma cis fa(ora%ila indoirii.

Strutura %eta?turn permite indoirea lantului polipeptidic in (ederea unei impachetari cat mai compacte cerute de forma glo%ulara a proteinelor glo%ulare. Structurile %eta!turns sunt de regula la suprafata proteinelor unde elementele legaturilor peptidice ale rezidiilor centrale din mi9loc$ pot forma legaturi de hidrogen cu apa.

Structura !helix si !pliat sunt intilnite in specificial in proteinelor glo%ulare. 1n proteinele fi%rilare se intilneste o structura diferita numita colagen. &olagenul este o structura elicoidala un triplu helix$ alcatuita din trei lanturi numite lanturi @!chains A diferit de @!helixA$ care se infasoara unul in 9urul celuilat asemanator unui odgon frangii$.

5iecare lant are o structura secundara spiralata, diferita insa de structura @ !helixAprin aceea ca spirala este mult mai deschisa, contine doar 3 aa pe spira si are rasucire spre stanga. 5iecare lant are o forma serpuita asemanatoare unui arc spiralat tras de cele doua capete in directii opuse. Strutura de spirala relaxata a fiecarui lant fa(orizeaza apropierea maxima intre cele trei lanturi. Prin urmare este permisa formarea unui numar mare de legaturi intre lanturi in zonele de contact, legaturi care maresc rezistenta ansam%lului. Structura primara a fiecarui lant prezinta o caracteristica speciala redata de formula* Gl.! H!6$n si care arata ca* ! fiecare al treilea aminoacid este glicina. Aceasta are (olum mic si este singura care poate incapea in spatiul limitat dintre cele trei lanturi care sunt strans impachetate. ! H reprezinta intr!o proportie crescuta Pro. Prezenta prolinei este esentiala pentru formarea legaturilor de hidrogen care sta%ilizeaza triplul helix, ca urmare a hidroxilarii ei la hidroxiprolina ! 6 reprezinta hidroxiprolina, hidroxilizina sau alt aa. #idroxilizina este importante pentru formarea legaturilor incrucisate cross!linI$ intre lanturi, conferind rezistenta suplimentara triplului helix. Desen

&ele trei lanturi sunt tinute impreuna de legaturi de hidrogen si legaturi incrucisate ce se formeaza intre ele. Dupa sinteza colagenului resturile de prolina sunt hidroxilate rezultand hidroxiprolina. Su% aceasta forma, intre hidroxiprolina de pe un lant si aminoacizii situati pe lanturile (ecine se formeaza legaturi de hidrogen care numeroase fiind, realizeaza un efect cumulati( semnificati( impiedicand astfel separarea celor trei lanturi ale colagenului. #idroxilarea prolinei are loc in prezenta (itaminei &. 1n lipsa acesteia se declanseaza %ola numita scor%ut care duce la aparitia unui colagen fria%il, caracterizat prin sangerari inclusi( ale gingiilor, caderea dintilor etc. Scor%utul este cunoscut ca %oala marinarilor deoarece acestia, facand calatoriii lungi in timpul carora apro(izionarea cu (itamina &

din fructe proaspete nu era posi%ila, sufereau des de aceasta %oala. Coala este re(ersi%ila prin consumarea fructelor proaspete. Structura tertiara Structura tertiara este generata de legaturi sla%e de hidrogen, ionice, /an der 7aals$ si>sau legaturi puternice legaturi disulfidice$ ce se sta%ilesc intre radicalii apartinand aceluiasi lant polipeptidic. 5unctie de sec(enta de aa din structura primara un lant polipeptidic poate adopta pe anumite portiuni structura !helix, pe alte portiuni !pliat sau zone cu arhitectura neregulata fata de cele anterioare. Aceasta face ca portiuni situate la distanta intr!un lant polipeptidic sa a9unga in imediata (ecinatate. 1n consecinta, functie de structura lor, radicalii diferitelor rezidii a9unsi in apropiere pot interactiona sta%ilind legaturi intre ei. Rezultanta tuturor acestor interactii genereaza o anumita impachetare a lantului polipeptidic. Structura adoptata reprezinta un compromis energetic intre toate posi%ilitatile de interactie astfel incat rezultanta are energia cea mai scazuta, deci este cea mai sta%ila. &u alte cu(inte impachetarea unui lant polipeptidic depinde de structura primara si secundara si de interactiile dintre radicalii apartinand lantului respecti(. Desen

1ntre radicali se pot sta%ili urmatoarele interactiuni* ! ! legaturi hidrofo%e sau /an der 7aals care apar intre radicalii nepolari. Acestia tind sa se asocieze unii cu altii astfel incat sa excluda moleculele polare cum ar fi apa sau alti radicali polari legaturi ionice sunt generate de ionizarea radicalilor la p# fiziologic. Amintim ca la p# fiziologic radicalul acizilor Asp si Glu prezinta sarcina negati(a &'' ! , iar radicalul aa 0.s si Arg prezinta sarcina poziti(a "#3:. ' grupare car%oxil ionica situata de pe un radical poate fi atrasa de ionul de amoniu de pe alt lant. Se formeaza astfel o legatura ionica care este una foarte puternica. legaturi de hidrogen ce pot apare intre atomii de ' sau " la electronii neparticipanti$ si atomi de hidrogen apartinand unor grupari polare '#

apartinand Ser$. Radicalii polari si cei cu sarcina electrica sunt am%ii hidrofili. Acestia tind sa interactioneze puternic si sa expulzeze in afara radicalii nepolari. 0egaturile disulfidice ce apar intre doua resturi de cisteina sta%ilizeaza impachetarea datorita tariei lor si limiteaza tendintele de depliere

4ioglo%ina este prezentata ca model de proteina cu structura tertiara. #tructura cuaternara Structura cuaternara este generata de legaturi sla%e de hidrogen, ionice, /an der 7aals$ si doar uneori de legaturi puternice legaturi disulfidice$ ce se sta%ilesc intre radicalii apartinand la lanturi polipeptidice diferite. Gn numar mare de proteine sunt alcatuite din mai multe lanturi polipeptidice. Acestea sunt tinute impreuna de interactiunile ce se sta%ilesc intre resturile de aminoacizi de pe segmente apartinand diferitelor lanturi si care a9ung unele in (ecinatatea celorlalte. 0anJurile indi(iduale se numesc protomeri sau su%unitKJi, fiecare a(Lnd structurK primarK, secundarK Mi terJiarK proprie. 5ortele ce actioneaza pentru asam%larea protomerilor sunt acelelasi care actioneaza in cadrul structurii terJiare, cu deose%irea, cK Nn acest caz, legKturile se sta%ilesc Nntre protomeri sau su%unitati. #emoglo%ina este prezentata ca model de proteina cuaternara, fiind alcatuita din - lanturi polipeptidice. &oncluzie* Structura tertiara inglo%eaza structurile primara si secundara si este o structura pe care o au toate proteinele. Structura cuaternara inglo%eaza structurile primara secundara si tertiara si pe care o au doar proteinele alcatuite din mai multe lanturi polipeptidice. 2. 2 Proprietatile proteinelor, exemple, maladii Denaturarea si hidroliza proteinelor. Am (azut ca structura proteinelor este realizata prin intermediul a doua tipuri generale de legaturi si anume* legaturi puternice co(alente legatura peptidica$ si legaturi sla%e neco(alente. Distrugerea acestor legaturi produce despachetarea sau chiar dezintegrarea structurii proteinelor. Ruperea legaturilor sla%e* de #, ionice sau /an der 7aals determina pierderea structurilor secundara, tertiara si cuaternara. Prin urmare proteina se depliaza si isi pierde structura spatiala. Acest fenomen poarta denumirea de denaturare si el nu afecteaza structura primara a proteinelor, legaturile peptidice ramanand intacte. Prin denaturare proteinele isi pierd capacitatea functionala. Denaturarea proteinelor este cauzata de agenti denaturanti ca* ! cresterea temperaturii care poate rupe legaturile de hidrogen ! modificarea p#!ului care prin protonarea sau deprotonarea moleculelor poate intrerupe legaturile ionice ! agentii reducatori uree, guanidina$ care pot rupe puntile disulfidice 1n unele situatii denaturarea poate fi re(ersi%ila.

Ruperea legaturii peptidice duce la dezintegrarea structurii primare a proteinei pana la stadiul de aminoacizi. Acest fenomen este ire(ersi%il si poarta denumirea de hidroliza a proteinelor. #idroliza proteinelor poate fi cauzata de agenti chimici acizi si %aze la temperaturi ridicate$ sau in organism de enzime proteolitice sau peptidaze tripsina, chemotripsina, pepsina$ Solu%ilitatea proteinelor Proteinele pot fi clasificate dupa diferite criterii* solu%ilitate, omogenitate, localizarea celulara etc ' prima clasificare generala grupeaza proteinele in* a$glo%ulare solu%ile$ si %$ fi%rilare insolu%ile$ a$Proteinele glo%ulare indeplinesc diferite functii de transport 4ioglo%ina,#%$, de cataliza enzime$ etc.si in ma9oritatea cazurilor sunt hidrosolu%ile. Aceasta proprietate este determinata de aran9area radicalilor polari hidrofili la suprafata moleculei proteice unde pot interactioneaza cu moleculele apei. Radicalii nepolari care sunt hidrofo%i resping si sunt respinsi de apa$ se atrag reciproc si tind sa se aglomereaze si sa se pozitioneze in interiorul moleculei. Astfel partea hidrofo%a este izolata departe de apa in timp ce gruparile polare hidrofile sunt @lasateAla suprafata proteinei fa(orizand solu%ilizarea acesteia. ' pozitionare in(ersa a radicalor a fost o%ser(ata intr!un mediu lipofil cum este mem%rana celulara. Aici radicalii nepolari sunt distri%uiti la suprafata proteinei pentru a interactiona cu mem%rana nepolara, in timp ce resturile polare hidrofile sunt localizate in interiorul proteinei. Se genereaza astfel structuri transmem%ranare prin care pot circula compusi polari, cum sunt canalele ionice. %$Proteinele fi%rilare au de regula rol structural. Acestea sunt insolu%ile si intra in alcatuirea tesutului con9uncti(, a muschilor si tendoanelor. Proteinele fi%rilare au o structura liniara care permite o organizare compacta ordonata care permite formarea unui numar mare de interactiuni care le confera rezistenta (ezi colagenul$. Proteine simple si complexe Gn alt criteriu de clasificare al proteinelor este OomogenitateaA, conform careia proteinele pot fi* proteine simple sau heteroproteine. Proteinele simple sunt alcatuite numai din lanturi peptidice. #eteroproteinele contin pe langa lantul>rile polipeptidic>e si o parte neproteica care este o structura chimica distincta. Partea proteica a heteroproteinelor se numeste de regula apoproteina iar partea neproteica se mai numeste parte prostetica. #emoproteinele sunt un grup de proteine din care fac parte* mioglo%ina, hemoglo%ina, citocromii etc si care contin ca parte prostetica hemul. #emul reprezinta Ounitatea functionalaA a proteinei iar lanturile polipeptidice OconstruiescA spatiul fa(ora%il in care aceasta sa functioneze. Astfel functia hemului in mioglo%ina si hemoglo%ina este de a fixa re$ersibil oxigenul iar in citocromi de a realiza transferul de electroni.

4ioglo%ina este o heteroproteina monomerica cu structura tertiara$ alcatuita din hem si un lant polipeptidic numit glo%ina. 2a este prezenta in muschiul cardiac si scheletic si are rol in stocarea si transportul oxigenului la acest ni(el. Structura hem

#emul este o structura complexa compusa din protoporfirina 1H compus cu structura plana$ si ionul de 5e2: in stare feroasa situat in centrul planului. 5ierul este mentinut in aceasta pozitie de legaturile formate cu cei patru atomi de azot ai inelului protoporfirinic. 5e2: formeaza doua legaturi coordinati(e suplimentare* una cu atomul de azot apartinand unui rezidiu de #.s #.s proximala$ de pe lantul polipeptidic, cealalta este disponi%ila pentru fixarea re(ersi%ila a oxigenului. Glo%ina sau partea strict proteica a mioglo%inei este de fapt lantul polipeptidic. Acesta contine P portiuni !helix notate de la A!#$ legate intre ele de regiuni cu structura neregulata. Aran9area spatiala a lantului creeaza un O%uzunarA in care se gaseste unitatea functionala, hemul. OCuzunarulA este captusit de resturi de aa nepolari. 2xceptie fac doua resturi de #.s distala si proximala$ care fac legatura intre partea neproteica hem$ si partea proteica si participa in acelasi timp la fixarea oxigenului. #istina proximala se leaga direct de ionul de fier din hem, histidina distala nu interactioneaza direct cu hemul dar a9uta la sta%ilizarea legaturii dintre fier si '2. 'xigenul se fixeaza re$ersibil in spatiul existent intre ionul de feros 5e 2: si #.s distala. &aracterul nepolar al %uzunarului in care se afla hemul impiedica oxidarea 5e2: feros$ la 5e3: feric$. deoarece aceasta distruge functia %iologica a mioglo%inei>hemoglo%inei. &u alte cu(inte 5e2: leaga re(ersi%il oxigenul spre deose%ire de 5e 3: care nu leaga oxigenul. 4ioglo%ina exista deci in 2 stari* ! 1n starea deoxigenata a mioglo%inei cand oxigenul nu este fixat la hem$ fierul este situat usor in afara planul inelului protoporfirinic. ! 1n stare oxigenta cand oxigenul ocupa cea de a E! a coordinare a fierului, ca urmare a interactiei intre oxigen si 5e2: acesta din urma este tras in centrul

protoporfirinei 1H, deplasand usor #.s proximala si odata cu ea intregul segment polipeptidic. &u alte cu(inte aceasta structura mo%ila permite fixarea re(ersi%ila a oxigenului la ni(el tisular fara a modifica starea de oxidare a fierului. Desen structura mioglo%ina

1n concluzie mioglo%ina leaga o singura molecula de '2 in mod re(ersi%il. #emoglo%ina #emoglo%ina este prezenta in hematii celulele rosii din sange$ si are rol in transportul oxigenului de la plamani catre tesuturi. #emoglo%ina este alcatuita din - lanturi polipeptidice doua de tip alfa si doua de tip %eta tinute impreuna de legaturi sla%e neco(alente. 5iecare lant are o structura cu portiuni elicoidale ce formeaza un %uzunar si o grupare hem situata in acesta asemanator mioglo%inei.

Gn lant de tip si unul de tip sunt strans unite prin legaturi hidrofo%e semnificati(e ca numar si deci puternice datorita numarului mare si nu datorita tariei legaturii indi(iduale$ ce se sta%ilesc intre ele. Rezulta astfel doi dimeri $1 si $2. &ei doi dimeri sunt tinuti impreuna prin legaturi sla%e polare. 0egaturile sla%e polare dintre cei doi dimeri permit deplasarea usoara a acestora unul fata de altul astfel incat ei pot ocupa doua pozitii relati( diferite in starea oxigenata fata de starea deoxigenata* ! in starea deoxigenata cei doi dimeri sunt tinuti relati( apropiati unul de celalalt de legaturi polare ce impiedica miscarea lor unul fata de celalat. 1n aceasta aran9are se realizeaza numarul mxim de legaturi polare posi%ile, rezultand o structuta compacta numita , tight, tense$ care are afinitate scazuta pentru oxigen. ! in starea oxigenata, fixarea oxigenului forteaza si prin urmare a rupe o parte din aceste legaturi polare. Se formeaza astfel o structura afinata numita R relaxed$ care are deci o afinitate marita pentru oxigen fa(orizand fixarea unuo molecula a acestuia. &u alte cu(inte prin fa(orizarea unor structuri mo%ile este posi%ila fixarea re(ersi%ila a oxigenului.

1n concluzie hemoglo%ina leaga re(ersi%il - molecule de '2. ' afectiune cauzata de modificare sec(entei de aminoacizi dintr!un lant polipeptidic este anemia cu celule informa de secera. 1n moleculele de hemoglo%ina #%S S;secera$ lanturile alfa sunt normale in timp ce lanturile %eta sunt mutante adica un acid polar si anume acidul glutamic din pozitia E$ este inlocuit cu un acid nepolar si anume (alina. Aceasta permite ca aminoacidul nepolar de pe o molecula de hemoglo%ina sa poata forma o legatura nepolara cu lantul alfa de pe alta molecula de hemoglo%ina . Prin urmare moleculele de hemoglo%ina se aglomereaza formand o structura polimerica fi%roasa si (oluminoasa care altereaza structura elastica a eritrocitului generand un eritocit rigid. Acesta %locheaza capilarele sanguine intrerupand astfel aportul de oxigen. Acset tip de eritocite sunt supuse unui proces de distrugere sporit fata de cele normlae de unde si fenomenul de anemie eritrocite putine$ &itocromii &itocromii sunt hemoproteine ce au ca grupare prostetica hemul. Acestia pot a(ea structura monomerica sau pot intra ca su%unitati in structuri cuaternare complexe. &itocromii au rol in transportul electronilor functionand dupa principiul*

Acest comportament este posi%il datorita faptului ca legarea hemului de partea proteica se face diferit de fata de mioglo%ina si hemoglo%ina nu la ni(elul fierului din hem ci la ni(elul radicalilor hemului.

Proteine fi%rilare /ezi structura colagenului &olagenul este proteina cea mai a%undenta in organism QPamelaR. 4olecula de colagen este o molecula cu o forma lunga rigida alcatuita din trei lanturi polipeptidice infasurate unul in 9urul celuilalt intr!o structura asemanatoare unei franghii. Aceasta molecula se asociaza diferit cu altele asememea ei in diferite tesuturi functie de rolul structural pe care acestea il au. 1n matrixul extracelular sau in umoarea (itroasa a ochiului aceste molecula formeaza un colagen asemanator unui gel cu rol in sustinere. 1n tendoane aceste molecule formeeaza pachete stranse de fi%rile paralele care confera rezistenta . 1n oase aceste molecule se aran9eaza in fi%re ce formeaza unghiuri intre ele astfel incat rezistenta mecanica sa se paota manifesta in toate directiile .