CAZUL SERAPHIM ROSE

"E mult mai trziu dect ti nchipui, frate! Grbeste-te s svrsesti lucrarea Domnului!" (Printele Seraphim)

La 13 august 1934, la San Diego, n California, ntr-o familie tipic de americani protestanti, vedea lumina zilei Eugene Dennis Rose, viitorul Printe Seraphim. Copilul a vdit de timpuriu anumite nclinatii spre matematic si stiinte n general; micul "geniu", cum l decretaser cei apropiati, nu va face ns carier stiintific, ci se va simti chemat, nc de pe bncile colegiului (Pomona, California), spre o cunoastere mai nalt, opus materialismului si pozitivismului din jurul su. Nici mediul religios n care fusese crescut, cu moralismul lui formal si cu individualismul lui desacralizat, nu-i poate satisface setea spiritual. Studiaz o vreme filosofia occidental, dar descoper n ea o nou cale nfundat. Mult mai esential se dovedeste ntlnirea cu vechea ntelepciune a Orientului, nvat att chineza veche, ct si chineza modern; licentiat n limbi orientale, si continu pregtirea la Academia de Studii Asiatice din San Francisco, n acest mediu academic l cunoaste pe filosoful taoist Gi-ming Shien, cu care face munc de cercetare si traducere pe vechi texte chinezesti (Tao Te King). Obtine titlul de master la Berkeley California si pare destinat unei strlucite cariere de orientalist. ntre timp, o influent puternic exercit asupra sa si opera lui Rene Guenon, de la care retine mai ales, dincolo de ideea unittii polimorfice a Traditiei, valoarea aderrii la forma ortodox a unei religii, oricare ar fi acea religie. Astfel ajunge s-si pun problema Ortodoxiei crestine (pe care, n mod destul de curios, Guenon nsusi mai degrab o ignorase) si trieste revelatia unic a miracolului rsritean. S-i ascultm ns propria mrturisire: "De ani ntregi, pe cale livresc, eram ncntat s m consider 'deasupra traditiilor' si, n acelasi timp, oarecum credincios fiecreia dintre ele... Psind prima oar ntr-o biseric ortodox (una ruseasc, de la San Francisco), nu-mi pusesem n gnd dect s iau pulsul unei alte traditii, amintindu-mi c Guenon (sau unul dintre discipolii acestuia) indicase Ortodoxia ca pe forma cea mai autentic a religiei crestine. Mi s-a ntmplat ns acolo ceva ce nu mai trisem niciodat, desi vzusem multe temple orientale, mai ales buddhiste: inima mi-a spus dintr-o dat c eram acas, c zbuciumul cutrilor mele luase sfrsit! mi scpau n mare parte semnificatiile ritualului, iar slujba - ntr-o limb ce-mi era complet strin mi se pru nu doar obscur, ci de-a dreptul ciudat. Cu toate acestea, am nceput s iau parte la slujbele ortodoxe din ce n ce mai des, strduindu-m s nvt, ncetul cu ncetul, cte ceva din limb si obiceiuri. Triam fascinatia Ortodoxiei crestine, dar nc eram tributar principiilor mele guenoniste, ce sustineau autenticitatea tuturor traditiilor spirituale. Totusi, n urma contactului direct cu Ortodoxia si cu crestinii dreptcredinciosi, n constiinta mea s-a lmurit ideea c Adevrul, pe care-l cutasem cu att de ndelungat fervoare, era mai mult dect un concept abstract, de ordin mental; l simteam tot mai mult ca pe ceva personal - ba chiar ca pe o Persoan - ce se adresa direct inimii mele, provocndu-m la iubire. Asa L-am ntlnit pe Hristos".

Eugene Dennis Rose a fost primit n Biserica Ortodox n luna februarie a anului 1962, cnd nc nu mplinise 28 de ani. Va mrturisi mai trziu c, la prima mprtsanie, Sfintele Taine i-au lsat n gur o dulceat dumnezeiasc, pe care a simtit-o vreme de o sptmn. La San Francisco se ostenea pe atunci, ntru mare strlucire duhovniceasc, Arhiepiscopul Ioan Maximovici, unul dintre cei mai sfinti oameni ai secolului XX, ascet "nebun ntru Hristos" si ierarh fctor de minuni, mare ocrotitor al orfanilor si al necjitilor, cruia i se dusese vestea n lumea ntreag. Tnrul convertit se bucur de darul lui Dumnezeu de a-l avea cluz n "buna mireasm" a Ortodoxiei pe acest om ngeresc, care s-a mutat la cele vesnice n 1966. Ajuns la cunostinta Adevrului, Eugene Dennis Rose si-a pus ntreaga viata n slujba propovduirii lui, ntr-o lume pscut de dezduhovnicire si haos, pe care a certat-o si a pilduit-o ca un adevrat prooroc. Legnd prietenie cu un tnr rus, Gleb Podmosenski, ntemeiar mpreun o frtie misionar pus sub oblduirea celui dinti sfnt ortodox al lumii americane, Herman din Alaska. Deschiser librrie la San Francisco si scoaser cu mijloace putine si cu osteneal mult - revista The Orthodox Word ("Cuvntul Ortodox"). Trei ani dup moartea Arhiepiscopului Ioan, cei doi se retraser ntr-un loc pustiu si izolat din zona muntoas a Californiei, Noble Ridge, unde trir n aspr sihstrie, refcnd experienta anahoretilor de odinioar. Dup un an fur tunsi n monahism: Eugene sub numele Sfntului Serafim din Sarov, iar Gleb sub cel al Sfntului Herman din Alaska. Monahul Seraphim si construi de unul singur o chilie n inima pdurii, cufundndu-se n rugciune si n studiul Sfintilor Printi. Ajunsese un desvrsit practician al rugciunii inimii si sunt mrturii c n mai multe rnduri intrase n legtur cu lumea de dincolo (si ndeosebi cu printele su duhovnicesc, rposatul Ioan, cel numrat cu sfintii). Desi, asemenea Sfntului Serafim din Sarov, se simtea adnc legat de frumusetile Firii si de toate viettile lui Dumnezeu, bucurndu-se de fiecare zi petrecut n sihstria de la Noble Ridge, pe care o primea ca pe o binecuvntare, a avut mereu sentimentul c nu-i dect un simplu pelerin prin lumea aceasta, pregtindu-se n tot ceasul pentru viata de apoi. De acolo, din munte, Seraphim Rose fcu s se reverse n lume un adevrat torent de publicatii (cei doi duseser cu ei, nc de la nceputurile pustniciei lor, masinile tipografice): a scris, a tlmcit, a cules, a multiplicat, a tiprit si a rspndit prin cei binevoitori reviste si mai ales crti a cror nsemntate si actualitate apar tot mai pregnante n constiinta posterittii: o oper teologic si mistic de o nalt tinut intelectual, dar si de o mare fort mrturisitoare, deschiznd zrile de lumin ale Traditiei crestine si ortodoxe rtcitei si sfsiatei modernitti, fr a-i ignora problematica si provocrile, n vorbirea si n scrisul lui Seraphim Rose se ntlneau religia si cultura, spiritul si stiinta, ntr-o mare sintez apologetic, de limpezimi si avnturi hrisostomice. Nengduindu-si nici o clip de rgaz, l mistuia dorinta de a pune Adevrul, de la rdcinile si n toat plenitudinea lui, la ndemna omului contemporan - "pn mai este vreme", nfiorat de presimtiri apocaliptice, obisnuia s spun: "E mult mai trziu dect ti nchipui, frate! De aceea, grbeste-te s svrsesti lucrarea Domnului!". A fost hirotonit preot n anul 1977. Desi iubea pustnicia si avea o fire mai degrab retras, nclinat spre meditatie si reculegere rugtoare, si-a petrecut ultimii cinci ani ai vietii ntr-o sustinut si chiar istovitoare activitate pastoral, dup pilda mereu vie a fericitului printe Ioan Maximovici. Le era nespus de drag tuturor fiilor si duhovnicesti, datorit ntelepciunii sale pline de smerenie si marii sale puteri de ntelegere a suferintei omenesti. Multi au fost de-a dreptul uimiti s vad c un om att de furibund si de necruttor atunci cnd era vorba s scrie despre pricinile pierzaniei omului de azi, putea fi

n acelasi timp att de cald si de apropiat ori de cte ori se ntmpla s aib de-a face cu bietele victime ale acestei lumi, orict de deczute ar fi fost ele. O boal pe ct de neasteptat, pe att de fulgertoatre puse capt vietii Printelui Seraphim, n ziua de 2 septembrie 1982. Nu mplinise dect 48 de ani si arta s fie un om n deplintatea puterilor sale. ntins n sicriu, sub boltile bisericii modeste a mnstirii [St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina/California], fata lui iradia un fel de liniste nepmnteasc, mrturisind despre pacea pe care-o aflase la bunul Dumnezeu. Atta strlucire era pe chipul acela - ca de aur curat - nct fiii si duhovnicesti abia de putur fi desprinsi de lng sicriu. Taina mortii si a vietii de dincolo, la care care meditase adnc si despre care scrisese de -a lungul vietii lui pmntesti, nu mai avea de-acum, pentru el, nici un ascunzis1. Putin dup ce a fost pus n mormnt, fiii lui duhovnicesti prinser s dea mrturie despre multe lucruri minunate svrsite cu ajutorul printelui lor, chiar din lumea de dincolo. n cei peste zece ani de la moartea sa [n septembrie 2002, se mplinesc chiar douzeci], scrierile Printelui Seraphim Rose au cunoscut o mare rspndire si au avut un viu ecou n toat lumea crestin [celor publicate n timpul vietii adugndu-li-se numeroase pagini postume]. Traduse destul de repede n mai multe limbi, ele au preschimbat nenumrate vieti si destine, aducndu-le pe fgasul adevrului dumnezeiesc, n Uniunea Sovietic, chiar si pe vremea cnd comunismul agonic mai interzicea nc difuzarea literaturii religioase, unele dintre scrierile sale de referint precum Ortodoxia si religia viitorului2, sau Sufletul dup moarte3, sau Descoperirea lui Dumnezeu n inima omului4 - circulau pe ascuns, n copii dactilografiate, ajungnd sub ochii a sute de mii (si poate chiar a milioane) de oameni. O dat cu ncetarea prigoanei antireligioase [1988-89], att n Rusia, ct si n alte tri din fostul lagr comunist, crtile, brosurile si articolele sale au fost publicate n tiraje de mas, iar astzi, la Moscova cel 1 n ncheierea lucrrii sale The Soul qfter Death (1980) scrisese: "Exist via dup moarte, sau nu? n fond i la urma urmelor, toate acestea sunt de primit doar prin credin. Dar i faptul c nu mai este via dup moarte tot prin credin l primim. Pentru a fi siguri, ar trebui s mearg cineva acolo. i ct vreme noi nine nu am fost acolo, unii au o credin prin care se bucur i ntru care svresc fapte bune, pe cnd alii, aidoma demonilor, cred i se cutremur [Iacov 2, 19]. Necredincioii tremur cu toii n faa morii i, indiferent cte leacuri ar putea exista, sau indiferent ct de mult s-ar putea prelungi viaa pmnteasc, de moarte tot nu putem scpa. Singura izbvire de moarte o avem prin Domnul nostru Iisus Hristos" (Seraphim Rose, Sufletul dup moarte. Experienele "post mortem" contemporane, in lumina nvturii ortodoxe cu privire la viaa de apoi, traducere din limba englez de Constantin Jinga, Editura Anastasia, Bucureti, 1996, p. 228). [Nota ed.]

2 Orthodoxy and the Religion of the Future (1979); traducere romneasc: Ieromonah Serafim Rose, Ortodoxia si religia viitorului, traducere din limba englez de Mihaela Grosu, FEP - Tipografia Central, Cartea Moldovei, Chisinu, 1995. [Nota ed.] 3 Vezi mai sus, prima not a capitolului de fat. Alt editie romneasc (sub orice critic) apruse n 1994 la Editura Episcopiei Romanului si Husilor (traducere de prof. Gratia Lungu, editie ngrijit de protos. Teodosie Paraschiv). [Nota ed.] 4 God's Revelation to the Human Heart (1987); traducere romneasc: Serafim Rose, Descoperirea lui Dumnezeu n inima omului, traducere editorial, Asociatia Filantropic Medical "Christiana", Bucuresti, 1996. Cf. si Seraphim Rose, Nihilismul sau Rdcinile revolutiei moderne. Revelatia lui Dumnezeu n inima omului, traducere de Irina Dogaru, Editura Anastasia, col. "Impasuri si semne", Bucuresti, 1997. [Nota ed. ]

putin, se vnd pn si-n statiile de metrou. Crestinii ortodocsi americani, cnd se ntmpl s mearg n centre ortodoxe din Rusia sau Ucraina, sunt de obicei ntrebati, nainte de orice altceva: "l cunoasteti pe Printele Seraphim Rose?". Prin opera sa, el este o prezent mereu vie, din California pn-n Caucaz. Este adevrat lucrare dumnezeiasc faptul c rusii zilelor noastre vd n acest american din sudul Californiei pe unul dintre restauratorii de seam ai principiilor traditionale n patria lor rvsit de materialismul si ateismul celor 70 de ani de regim comunist, Printele Seraphim Rose aducndu-le, prin duhul scrierilor sale, o raz de sperant ntr-un viitor nc att de tulbure. Si ar fi poate vremea ca si pentru fratii si americani - care sunt amenintati de incertitudini si primejdii nc si mai mari - mesajul lui s se fac mai mult auzit si s-i trezeasc sufleteste la vesnicul Adevr pe care el l-a trit plenar, mrturisindu-l pn la moarte - si chiar dincolo de ea. Fie ca smnta nvtturii sale s dea rod nmiit, iar rugciunile sale s uneasc ntr-un duh Orientul si Occidentul celui de-al treilea mileniu crestin.

Printele Damaschin Monahul (n romneste de Pr. Gheorghe Calciu)