Imperiul bizantin(320-325-340) Domnia lui Constantin cel Mare(306-337) Episcopul Eusebiu de Cezareea(Palestina) o o o o Viata fericitului imparat Constantin cel

Mare Cuvantare la Adunarea Sfintilor Cuvantare tinuta cu prilejul sarbatoririi a 30 de ani de domnie ai imparatului Constantin(Cuvantare la tricennalia) Despre Sfantul Mormant Imperiul devine crestin,iar un autor ca Eusebiu devine celebru prin discursuri de lauda pentru imparat-o expunere de teologie politica in care se legitimeaza puterea imparatului Constantin.Imparatia pamanteasca este o imitatie a celei ceresti.Imperiul condus de un singur om care trebuie sa fie crestin si virtuos aspira la pace,dar are dreptul de a domina lumea.Rolul imparatului este de a guverna dupa modelul lui Hristos.Dupa Sinodul din 325 de la Niceea,Eusebiu pronunta un discurs in care celebreaza 20 de ani de domnie ai lui Constantin,apoi Cuvantarea la tricennalia(discursul a fost rostit in prezenta imparatului in 336-25 iulie 336)reprezenta o adevarata expunere a teologiei politice.In continuarea acestui discurs exista Despre Sfantul Mormant ,care este un text independent. Despre Sfantul Mormant reprezinta un cuvant rostit anterior la 15 septembrie 335 la Ierusalim fara prezenta imparatului .Sunt 2 texte : primul are 10 capitole,al doilea este spus anterior,dar scris posterior. Stilul : i. ii. Discursul la tricennalia foloseste persoana a III-a, desi imparatul era de fata Al doilea foloseste persoana a II-a,desi imparatul nu era prezent In primele trei capitole , Eusebiu afirma ca nu se va folosi de modelele traditionale de evocare a virtutiilor unui imparat.Imperiul crea de Constantin este o reflectie a imparatiei ceresti-avem avantajele unitatii dintr-o monarhie.Asa cum omul este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu,tot asa si imperiul pamantesc trebuie sa aiba drept model regalitatea divina.Dumnezeu e sursa puterii imparatului.Pe un imparat virtuos insusi Dumnezeu il lauda.Din capitolele 4-7,Eusebiu descrie modul in care fiul lui Dumnezeu este un intermediar intre Dumnezeu si creatia sa.Eusebiu insista asupra asemanarilor de esenta dintre Dumnezeu Tatal si Fiul Sau.Pentru a putea fi un adevarat intermediar,Fiul trebuie sa impartaseasca toate calitatile esentiale cu Dumnezeu Tatal. Am putea imparti discursul in 3 parti : Partea I(capitolele 1-3) : Eusebiu discuta rolul imparatului care il are drept model pe Hristos Partea a II-a(capitolele 4-6) :Eusebiu arata ca un imparat virtuos se bucura de darurile divine si e recompesat de Dumnezeu Partea a III-a(capitolele 7-9):Se arata ca imparatul crestin imitand biruinta lui Hristos aduce un mare folos intregii lumi

Capitolul 10 :arata modul in care un imparat crestin trebuie sa ii multumeasca lui Dumnezeu pentru unitatea si pacea imperiului. Temele recurente vizeaza aniversarea celor 30 de ani de domnie si tema victoriei prin care imparatul isi impune stapanirea autoritara.Datorita acestor teme, discursul a fost numit de editori Laus Constantini . Textul descrie si principalele virtuti ale imparatului crestin : Clementa Evlavia Dreptatea Stabileste principalele teme de reflectie ale filosofiei politice a imperiului crestin.Sunt decrise raporturile fundamentale din perspectiva doctrinei crestine dintre puterea politica, imperiu si imparat. In discursul Despre Sfantul Mormant , Eusebiu se adreseaza la Ierusalim unui public format din pagani si crestini.Incearca sa arate care sunt fundamentele puterii politice ale unui imperiu crestin.Discursul acesta fixeaza si principalele teme de reflectie din apologetica crestina a primelor secole : 1) Invataturi despre creatie- lucrare a lui Dumnezeu 2) Invataturi despre Dumnezeul transcendent si Logosul Sau 3) Invataturi despre intrupare(motive ale mortii si invierii sale).Intruparea Fiului lui Dumnezeu nu i-a afectat cu nimic divinitatea, intrucat puterea netrupeasca a Logosului lui Dumnezeu nu poate suferi nicio schimbare, nu poate fi atinsa in esenta sa si nu poate deveni inferioara ei insasi nici atunci cand se intrupeaza Expunerea lucrarii mantuitoare arata realitatea politicii Imperiului Roman,fiind o dovada a biruintei lui Hristos asupra mortii . Inainte de Hristos exista politeismul ,pep amant dominand razboaiele,pacea fiind imposibil de instaurat ;dupa El a aparut un imperiu in care se raspandeau invataturile crestine.Puterea lui Hristos face sa dispara politeismul si poliarhia.Imperiul Roman incearca sa cuprinda intregul neam omenesc in aceeasi unitate si armonie.Cuprinderea in armonie a unor natiuni diferite determina transformarea morala a umanitatii care are loc prin raspandirea invataturilor crestine.Imperiul trebuie sa asigure pacea si sa indeplineasca o misiune universala. Inainte de Constantin, Diocletian,Maximian,Galeriu si Lecinius au avut parte de o moarte nefericita pentru ca s-au opus crestinismului.Eusebiu observa ca odata cu ascensiunea crestinismului, intre natiuni au inceput sa domine armonia si concordia rezultate din mesajul evanghelic.Un astfel de imperiu,pentru a se putea mentine are nevoie de un imparat crestin care isi va guverna domnia imitandu-l pe Hristos.Eusebiu arata care trebuie sa fie actiunile si virtutiile unui imparat. Caracteristicile guvernarii imperiale sunt o imitatie a modelului Logosului.Imparatul trebuie sa pregateasca supusii pentru imparatia cereasca,trebuie sa ii supuna pe adversarii adevarati sa proclame legile evlaviei si sa vegheze la mantuirea tuturor= imparatul are fuctie pedagogica,este didaskalos,cel care invata adevarata doctrina.Virtutiile sale le detine prin participarea la Logos. El e :

rational prin participarea la ratiunea universala intelep prin participarea la intelepciune bun prin comuniune cu bunatatea drept prin comuniune cu dreptatea curajos pentru ca are model forta din Imparatia lui Dumnezeu = ii fac legitima puterea

Pe drept cuvant,imparat este cel care si-a sadit in suflet virtuti regale dupa modelul imparatiei supreme.Eusebiu arata ca doar Constantin merita titlul de imparat in opozitie cu predecesorii pagani care nu au fost imparati pe drept cuvant,ei pot fi uzurpatori ai puterii sau tirani. Raporturile dintre imparatia cereasca si cea pamanteasca are 2 consecinte : 1. fondarea monarhiei imperiale(imitatie a celei divine) 2. imperiul si imparatul trebuie sa fie crestini Constant(337-350) si Constantiu(337-361) Are loc inchiderea templelor pagane(partial).Crestinismul e cel care incearca sa domine.Dupa Constantiu se revine la paganism-IULIAN APOSTATUL(361-363).Acesta moare la 23 iulie 363 si se revine la crestinism :Imparatul Teodosie I(379-395) care refuza titlul de Pontifex Maximus(aparator al credintei pagane).Acesta inchide templele pagane(legea din 8 noiembrie 392),propune codul teodosian,iar paganii isi puteau pierde drepturile civice sub Monorius,Teodosie al II-lea,Leon I, Anastasie . Iustinian I(527-565) : a luat cele mai riguroase masuri impotriva paganilor ;instruirea in crestinism prin Codul lui Iustinian ;asumarea unei viziuni asemanatoare cu cea descrisa de Eusebiu.Imparatul trebuie sa asigure mantuirea comuna a supusilor si sa ii pregateasca pentru imparatia cereasca.=ascensiunea crestinismului prin evanghelizare=comunitati crestine(trimiterea de misiuni in teritoriul dominat de pagani,organizarea institutiilor catehumenilor,crearea institutiilor caritabile,inca exista pagani in Imperiul Roman,in sate si in cadrul aristocratiei). In 529,Iustinian le inchide,iar paganismul este vazut in afara legii si este ceva strain imperiului.In 383,crestinii care se intorc la paganism sunt straini de Imperiul Roman.Are loc lupta dintre ortodocsi si arieni(eretici). I. II. Sinoadele(credinta dreapta)=adunarea episcopilor Fenomenul ereziilor se manifesta in secolul al IV-lea. Legi impotriva ereticilor : i. Periodic sunt reinnoite,nu sunt strict aplicate ii. Statul incearca sa devina garantul dreptei credinte.Iustinian intareste legislatia impotriva ereticilor. iii. Unitatea si pacea imperiului si cele ale Bisericii sunt strans legate ;nu pune capat tuturor ereziilor ;exista comunitati ariene in Constantinopol pana in secolul al XVIIlea ;aceste dezidente privesc minoritati si nu pot afecta coeziunea imperiului. Erezia monofizitilor(monos=unul,phyusis=natura)=o singura natura a lui Hristos.

Sinodul al IV-lea de la Calcedon din 451: persoana unica a lui Hristos trebuie recunoscuta in 2 firi(naturi) fara confuzie. Regiuni dezidente : Palestina Egipt Siria(partea orientala) Sunt incercari de a negocia cu ei,insa esueaza si apare existenta unui acord. 1) Imparatul Marcian(451-457) 2) Leon I(457-474) 3) Zenon(476-491) 4) Anastasie (491-518) 5) Iustinian(527-565) -incearca sa se alieneze cu Roma pentru impunerea credintei calcedoniene ;in Egipt si Siria exista erezia monofizitilor si calea represiunii ;aceasta politica independenta de la fidelitatea fata de imparatul populatiei respective=imparatul e nevoit sa renunte la aceasta politica din pricina razboiului din 520 impotriva persilor= o incercare de a avea raport total cu monofizitii.Episcopii exilati sau intemnitati isi recapata teritoriile prin sustinerea poporului.

Toma DAquino(1225-1274) Summa theologiae Commentarii la politica lui Aristotel Commentarii la sentente De regno

Toma DAquino este doctor al Bisericii Catolice. Omul e orientat spre a trai intr-o comunitate cat mai buna cu putinta.Este nevoie de stiinta care sa se ocupe de comunitatea umana= stiinta politica.Ea este prima dintre stiintele practice ,dar si o disciplina arhitectonica.Politica duce la perfectiune,adica la filosofia lucrurilor umane de la Aristotel.Preia conceptul de zoonpolitikon(animal social/civil/politic).Omul este o fiinta sociala,lucru aratat de limbaj.E fiinta cea mai apta pentru comunicare ;e singura care cunoaste binele/raul,drept/nedrept.Viata in comun e reglata de legi.Legea e o ordonare infaptuita de ratiune in vederea binelui comun.E promulgata de cel caruia ii revine grija binelui comun.Este o proprietate generala a ratiunii practice,fiind orientata spre actiune.Dar,ea trebuie sa vizeze intotdeauna binele comun.Legea are caracter constrangator.Exista mai multe feluri de legi : o o Naturale(firea omului) Divine(porunci)

Discutia in privinta legislatorului apare in cadrul incercarii de a stabili care e cel mai bun regim politic.Orice lege e valabila dupa ce a fost promulgata oficial.E valabil pentru toate formele de regim politic.Sunt 6 feluri de regim politic : A. Trei forme de guvernare justa : 1. MONARHIA 2. ARISTOCRATIA 3. TIMOCRATIA(domina cel independenti din punct de vedere politic) B. Trei forme de guvernare corupta : 1. TIRANIA 2. OLIGARHIA 3. DEMOCRATIA(forma benigna)

In Summa theologiae se propune o guvernare mixta (elemente monarhice, aristocratice, democratice) : mai multi cetateni care guverneaza si o unitate a conducerii. Sunt doua principii care ghideaza guvernarea buna: 1) Participarea cat mai larga la guvernare ( pacea si afectiunea reciproca intre membrii comunitatii) 2) Conducerea de catre cei virtuosi ( aristocratie=regimul cel bun, avandu-i pe cei cu adevarat virtuosi) In guvernarea mixta avem un conducator principal,secondat de un Consiliu al Inteleptilor ;toti cetatenii trebuie sa fie alesi si sa aleaga la randul lor.Exista 2 argumente :

1) Doar comunitatea politica dispune de puterea necesara pentru a impune reguli care sa fie urmate de toti ; 2) O lege liber promulgata de comunitate, bazata pe consimtamantul tuturor, va fi mai usor ascultata decat o lege scrisa de o singura autoritate care guverneaza. Pentru Toma,adevaratul destin al omului se indeplineste in Imparatia lui Dumnezeu. Viata pamanteasca trebuie sa fie organizata pentru a face trecerea fara obstacole spre Dumnezeu ; societatea temporala are sarcina implinirii fiecarui membru al sau, implinirea care este individuala,insa trebuie ghidata de binele comun. Astfel, se poate legitima puterea temporala.Legea nu poate determina doar in functie de ceea ce ii place sau decide un unic conducator. Vointa legislatorului nu poate fi sursa principala a legii ( regim arbitrar). Desi binele comun e scopul puterii temporale, nu avem peste tot aceleasi legi.Ele sunt variabile in functie de regiunile in care sunt aplicate , de traditii, etc. Legile create de oameni ( pozitive) trebuie sa intareasca legatura naturala( stabilirea principiului asocierii umane in vederea binelui comun). Cel mai important lucru legat de legi nu este inventarea lor de catre un principe,ci descoperirea lor printr-un proces care studiaza o anumita societate. Principele este mai degraba raspunzator de interpretarea si aplicarea legilor. Problema autoritatii : Se afla ea la nivelul populatiei sau rezida in mainile principelui ? Acceptarea /respingerea din partea populatiei a legilor/deciziilor principelui sunt lucruri esentiale.Nu vorbim la Toma de actiuni procedurale specifice democratiei de astazi ; nu exista procedura juridica prin care se stabileste ca populatia e sursa legitima a autoritatii.Cu toata lipsa formalismului juridicopolitic trebuie sa remarcam importanta consimtamantului principelui.Guvernantii nu sunt priviti ca reprezentanti ai poporului.Dupa modelul Vechiului Testament, alegerea e la Toma expresia unei decizii divine, nu umane.In acest context, aclamarea e investita cu unica functie procedurala existenta.Este esential faptul ca luand ca model Vechiul Testament si evreii, Toma ajunge la concluzia ca autoritatea temporala pretinde in mod legitim ascultare / supunere,atat timp cat respecta poruncile divine.O autoritate se legitimeaza nu atat in functie de originea sa, cat mai ales in functie de modul in care se exercita.Uzurparea politica insasi poate fi ulterior legitimata fie prin consimtamant popular, fie prin autoritatea superioara.Pornind de la cele sase forme aristotelice de regim, putem distinge la Toma trei modalitati de guvernare : a. Regala = cand o singura persoana detine puterea fara sa fie guvernat b. Politica = cand cel care guverneaza e la randul lui guvernat c. Despotica Pentru Toma, guvernarea regala e cea in care conducatorul are puteri depline, iar in cea politica legile limiteaza autoritatea guvernarii.Se disting doua sensuri ale cuvantului politic la Toma : General : politicul e identificat cu guvernarea oamenilor( forme aristotelice) Particular : guvernarea politica se opune guvernarii regale prin felul in care cele doua guvernari relationeaza cu legea ; intre regimul regal si cel politic exista o diferenta fundamentala data de raportarea la lege, diferenta care nu poate fi atribuita nici participarii populare, nici numarului de guvernanti sau dimensiunii cetatii. Daca regele guverneaza in mod absolut=REGIM REGAL

 Daca tine cont de legile comunitatii= GUVERNARE POLITICA In regimul politic nu se exclude monarhia,regele se supune legilor.Numarul guvernantilor este secundar in raport cu importanta legilor ;el poate deveni important atunci cand examinam un regim monarhic in care avem conducerea unui singue om in opozitie cu guvernarea unei multimi.Desi Toma prefera un regim mixt,pare uneori ca prefera regmul monarhic, justificat pe baza unei viziuni metafizice in care virtutea unitatii devine fundamentala.In acest caz, unitatea care guverneaza universul se gaseste si in sfera politica, unde asigura suprema coerenta a lumii pamantene.Monarhul trebuie sa asigure pacea comunitatii nefiind suficient faptul ca el sa fie un om virtuos.Cel mai mare pericol care pandeste o monarhie e degenerarea in TIRANIE. Sunt trei masuri preventive care reduc sansele degenerarii: Alegerea conducatorului sa se faca de catre popor Poporul trebuie sa indeparteze monarhul care nu respecta legile si guverneaza tiranic Puterile monarhului trebuie sa fie moderate.

In Summa theologiae, Toma pare a prefera Constitutia mixta pentru ca in ea legea are de partea ei un numar mare de garanti : e lege in sensul propriu si nu e specifica doar unui anumit grup.(Dumnezeu pare a-l prefera).Regimul mixt este regimul in care conducatorul principal e asistat de cateva persoane care sunt garanti ai intelepciunii si in care elementul democratic e dat de alegerea populara a conducatorului. Commentarii la sentente Teologul Petrus Lombardus a scris Cartea sententelor. Distinctia 44, Cartea a II-a Textul de tinerete pleaca de la faptul ca orice suveranitate isi are sursa in Dumnezeu, ceea ce nu inseamna ca abuzurile politice il au ca autor pe Dumnezeu. Dumnezeu nu este raspunzator de originea injusta pe care o poate avea o suveranitate, ci doar de buna folosire a puterii de care da dovada o anumita guvernare.Mai mult, Dumnezeu poate consimti la pierderea puterii unui regim daca puterea este ilegitima.Dumnezeu e singurul care cunoaste ratiunea pentru care suveranitatile ilegitime ajung sa detina puterea politica.Ca si pentru Augustin, si la Toma autoritatea politica apare ca urmare a pacatului originar.Puterea civila nu putea exista inainte de pacat pentru ca pe atunci nu exista posibilitatea manifestarii superioritatii unor oameni.Supunerea apare ca un remediu necesar dupa caderea in pacat.Aceasta justificare a puterii civile e legitimata si de justificarea legii.Dupa formula Apostolului Pavel, legea se justifica din pricina existentei nedreptatii pentru ca intre cei drepti nu ar fi fost nevoie de o suveranitate.Aceasta suveranitate politica e specifica doar existentei din lumea pamanteasca.In acest context, Toma introduce o discutie despre dubla actiune a unei suveranitati care poate fie sa-i ghideze pe oameni, fie sa-i domine.Daca un rege adevarat isi conduce poporul urmarind binele tuturor, conducatorul absolut guverneaza pentru propriul avantaj.Suveranitatile legitime pot fi in mod legitim sa pretinda supunere din partea crestinilor.Ne putem intreba daca suveranitatile ilegitim dobandite trebuie sa intampine un refuz de a fi ascultate de crestini.Potrivit lui Toma, legitimitatea ascultarii civile nu poate fi contestata pornind de la lipsa de

demnitate a detinatorilor puterii.Singurul lucru care poate ridica indoieli in privinta necesitatii ascultarii e modul ilegitim in care anumiti suverani si-au dobandit puterea(uzurpare).Un astfel de regim tiranic nu poate pretinde supunere decat daca se transforma in regim onest fie cerand consimtamant din partea supusilor, fie plecand de la decizia unei autoritati supreme.Rolul consimtamantului este unul foarte important intrucat acorda o adevarata autoritate acelor regimuri civile care erau lipsite de legitimitate.Numim consimtamant acceptarea de catre cetateni a unei politici in privinta carora poporul se poate exprima in mod liber.Insa, cetatenii isi pot exprima si deacordul fata de aceste decizii,daca sunt savarsite abuzuri la adresa legii sau folosesc violenta si impiedica exercitarea puterii civile.Cetatenii sunt chemati sa consimta sau sa dezaprobe si politica unei autoritati in privinta taxelor percepute.Se datoreaza faptului ca orice suveranitate dreapta e instituita in vederea binelui comun si spre avantajul membrilor comunitatii=LIBERTATE=dar al lui Dumnezeu.Invocarea notiunii de consimtamant ne trimite la opera lui Cicero care afrimase ca puterea civila obtinuta prin violenta nu e dorita de popor, care va asculta de aceasta putere doar in cazul in care va fi constrans.In cazul unei tiranii, cel care l-ar omori pe tiran,ar obtine consimtamantul celor oprimati.

De regno Este neterminat si este scris la sfarsitul vietii.Este impartit in doua carti,prima avand 12 capitole,iar ultima avand 8 capitole. Cartea debuteaza printr-o ancheta in privinta cuvantului rege(rex).Cartea I e fundamentala pentru filosofia politica si reia principalele teme aristotelice subsumate unei perspective crestine.In Prolog, Toma marturiseste ca are intentia de a defini ce este guvernarea si de a prezenta principalele atribute care decurg din functia regala.Referintele sale sunt biblice, dar si filosofice(Aristotel). Orice lucru a fost randuit in vederea unei finalitati= viata politica are nevoie de un conducator care sa-i ghideze pe ceilalti spre scopurile care trebuie atinse in cetate.Tema aminteste de obligatiile omului de a trai alaturi de semenii sai.Toma reia definitia aristotelica a omului vazut ca animal social si politic.Natura sociala a omului e prezentata ca o necesitate.In capitolele II-VII, Toma investigheaza care e cea mai buna forma de guvernare= trei forme juste si trei forme injuste.In capitolul al III-lea, Toma pare sa-i acorde prioritate monarhiei in fata aristocratiei si timocratiei. Sunt trei argumente : 01. Pacea e mai bine garantata in monarhie 02. Regimul e unitar(un singur conducator) 03. Dominatia unui singur conducator e naturala =monarhia are avantajul de a nu favoriza divergentele de interese ale celor care conduc. In capitolul al IV-lea, e prezentata tirania vazuta ca cea mai rea forma politica(conducatorul isi urmeaza propriul bine).Fiind singurul conducator,tiranul are cele mai mari sanse sa-si exercite puterea doar in favoarea sa.Tiranul e omul cel mai lipsit de ratiune si este comparat cu animalele. Trebuie cu orice prt impiedicata preluarea puterii de catre conducatorii rai.

Nu regimul regal degenereaza cel mai adesea in tiranie,ci regimul in care mai multi isi impart puterea degenereaza in tiranie.Totusi, si monarhia poate degenera in tiranie ( capitolul al VI-lea).Remediile pentru aceasta situatie(Cum sa se evite tirania ?) sunt mijloacele pasnice care duc la destituirea tiranului.De fiecare data cand e pus in cauza regimul tiranic, exista autoritatea publica.Poporul are dreptul de a-si alege un rege si de a-l inlatura pe tiran sau de a-i limita puterea.Tiranul poate fi inlaturat pentru ca nu guverneaza legitim si pentru ca incalca pactul cu supusii sai.O alta greseala e lipsa de incredere in capacitatile politice ale superioritatii.Daca un tiran nu mai merita sa-si guverneze superioritatea,insa un rege intelept trebuie sa fie recompensat pentru modul in care isi indeplineste functiile = cinste, glorie sunt insuficiente pentru un rege bun(capitolul al VII-lea) intrucat el trebuie sa aiba un suflet virtuos si astfel sa dispretuiasca gloria trecatoare.Desi dorinta de glorie poate fi legitima, acest sentiment ramane prea fragil pentru a crea intre oameni legaturi care sa se bazeze pe virtute. Capitolele VII, X, XI descriu actiunea justa a tiranului.Capitolele VIII si IX arata faptul ca principele trebuie sa tinda spre adevarata fericire care se gaseste la Dumnezeu. Cartea a II-a Inceputul este dedicat comparatiei dintre arta si natura, arta imita natura.Exista o analogie intre conducerea lumii de catre Dumnezeu si misiunea principelui.Principele instituie statul si guverneaza.Instituirea cetatii e obiectul cartii a II-a.Capitolele III si IV prezinta guvernarea regala si definirea actiunii de a guverna ca si conducere a comunitatii spre un scop just pune problema finalitatii neamului omenesc.Daca viata fericita ar fi scopul ultim al neamului, atunci comunitatea politica ar fi forma de viata perfecta, principelui i-ar reveni conducerea oamenilor spre acest scop.Totusi, pentru ca viata buna este doar un mijloc pentru a avea acces la fericirea cereasca, puterea temporala se supune celei spirituale(puterea papala). Guvernantii au rolul de a mentine pacea si de proteja comunitatea de amenintarile externe.Ei trebuie sa instituie o legislatie justa care sa favorizeze viata virtuoasa vazuta ca obiect si scop al vietii politice.Putem spune ca pentru Toma, omul e in mod natural o fiinta sociala, iar viata sociala e conforma aspiratiilor naturale ale oamenilor,insa societatea se constituie prin intermediul consimtamantului vointelor umane.Desi ii este naturala omului, viata in societate nu este un simplu fapt de natura, ci este o opera a ratiunii si a virtutii.In acest context, principele poate fi vazut ca un vicar al multimii( slujitor al binelui comun).Fiind in slujba poporului, el nu este un subordonat al poporului.Pentru Toma, adevaratul subiect al vietii politice este poporul care deleaga guvernarea principelui.

Dante(1265-1321) De monarchia(1310-1317)= text in latina Dante pleaca de la o premisa aristotelica :fericirea umana nu poate fi atinsa decat prin intermediul politicului.In acest context, rolul de a-i conduce pe oameni inspre fericire trebuie sa ii revina autoritatii imperiale.Ea e legata de cea mai inalta dintre stiinte = FILOSOFIE(ca morala, etica lui Aristotel). Daca termenul morala e la Dante teoria despre virtuti, trebuie sa observam ca cea mai importanta virtute este cea politica.Ei ii revine rolul de a face sa domneasca dreptatea intre oameni.Fericirea pamanteasca nu poate fi atinsa in afara dreptatii.Prin natura lui, omul se situeaza intre coruptibil si incoruptibil.Politica e mijlocul prin care partea coruptibila poate atinge fericirea pamanteasca.Scopul celalalt al omului(incoruptibil) este legat de urmarirea fericirii ceresti.Daca fericirea partii coruptibile e corespondentul palid al celei incoruptibile= monarhul trebuie sa fie dupa chipul lui Dumnezeu. CARTEA A III-A Incearca sa raspunda la intrebarea : Este puterea imperiala dependenta de puterea pontificala sau isi are originea direct in Dumnezeu ?. Dante legitimizeaza puterea imparatului incercand sa o faca dependent de Dumnezeu.El va polemiza cu cei care sustin ca puterea temporala e subordonata puterii spirituale.Potrivit lui Dante exista o autonomie a imperiului fata de puterea papala.Puterea pontificala si cea imperiala sunt doua institutii carora Dumnezeu le-a dat viata pentru fericirea lumii.Desi ele sunt independente, se cuvine sa gandim puterea politica in functie de exigente maximale de unitate si universalitate(un singur conducator).Numai respectand aceste exigente putem face ca dreptatea sa fie mentinuta pep amant.Fiind o lucrare de filosofie politica,monarhia examineaza principiile constitutiilor drepte,identificand regimul cel mai bun cu cel de monarhie.Acesta poate asigura pacea universala indispensabila fericirii din aceasta lume. CARTEA I Monarhul universal este necesar in vederea mentinerii dreptatii si a pacii in societate.Necesitatea sa tine de o dreptate care,desi este una pamanteasca, se raporteaza la faptul ca fericirea se desavarseste in lumea de dincolo.Cu cat un lucru se indeparteaza de fiinta in cel mai inalt grad, cu atat se indeparteaza de 1. Exista si un argument istoris prin care Dante justifica excelenta imperiului : Hristos a ales sa se intrupeze intr-o perioada de apogeu al Imperiului Roman(domnia imparatului Augustus) Pavel : plinirea vremii CARTEA A II-A Reuneste o serie de citate din scriitorii latini pentru a arata maretia Imperiului Roman.El raporteaza istoria Romei la istoria umanitatii, destinul omenirii este destinul dreptului si al binelui public care se defineste prin preeminenta binelui comun.Individul dispare in fata interesului cetatii, reafirmarea tezei aristotelice a precedentei intregului asupra partii.Dezbaterea despre cele doua suveranitati nu poate ignora faptul ca Dante isi exprima viziunea intr-un cadru polemic.Adversarii sai se grupeaza in trei categorii :

Suveranul pontifical si cei care il sustin Cei care,impinsi de cupiditate,considera ca prin ura fata de imperiu isi exprima iubirea fata de puterea spirituala Cei care prefera dreptul canonic in locul teologiei si textele pontificale in locul celor biblice si sinodale

Potrivit lui Dante, suveranitatea papei nu poate fi una temporala pentru ca Hristos a refuzat exercitarea oricarei puteri temporale.Desi scopul ultim al vietii umane nu e unul temporal,exista doua fericirii : terestra si si cereasca fapt care determina ca nu doar Papa trebuie sa fie gandit in functie de omul perfect, ci si imparatul.Ideea existentei celor doua suveranitati aparea si la Toma si tine de doua ordini diferite care nu-si puteau transgresa frontierele.Pentru Toma, puterea regala era legata de paternitas, puterea politica era desemnata prin termenul de dominatio.Dante nu ii atribuie politicii o semnificatie religioasa, ci una filosofica(teoria despre unitate.Incearca sa-i convinga pe teologi ca imparatul poate administra bine imperiul. Existenta universalitatii : -Justificarea necesitatii Imperiului La nivel social, avem nevoie de o guvernare unica,pe care o putem justifica,plecand de la tezele filosofiei politicii aristotelice.Monarhul universal e garantul pacii care reprezinta conditia fundamentala pentru a obtine fericirea pamanteasca.Existenta lui garanteaza aplicarea dreptatii pentru ca ea nu ar putea fi realizata in absenta unui imparat a carui vointa comanda in mod legitim.Restul vointelor,cu exceptia celei a imparatului ,sunt stapanite de cupiditate, care este insusi contrariul dreptatii.Chiar acolo unde vointa este dreapta, ea nu va reusi sa impuna dreptatea,daca e lipsita de forta.Numai unicitatea suveranului ar putea garanta faptul ca fiecare este recompensat in functie de ceea ce i se cuvine.Dreptatea isi afla contrariul sau in exercitarea vointei.In cazul unei vointe care nu este lipsita de cupiditate,dreptatea,desi este prezenta, nu-si gaseste deplina stralucire.Ea este o virtute care se exercita asupra altcuiva.Dante se intreaba : Daca nu putem sa acordam fiecaruia ceea ce i se cuvine,cum am putea oare sa actionam in acord cu dreptatea ?.Este limpede ca dreptatea va fi cu atat mai extinsa,cu cat cel drept este mai puternic.Singurul om care nu va fi stapanit de cupiditate, va fi cel a carui libertate se bazeaza pe faptul ca nu are nimic de dorit- se afla doar imparatul, a carui dreptate nu cunoaste limitare ;fiind eliberat de orice cupiditate, suveranul se va ingriji ca supusii sai sa infaptuiasca doar binele,dar acest tip de logica nu poate functiona decat la nivelul imperiului si nu la cel al statelor particulare,care sunt democratii, oligarhii, tiranii-care urmaresc un anumit interes pe care-l impun cetatenii lor.In afara imperiului,bunul cetatean si omul bun ajung sa fie intr-o tensiune ireductibila(Aristotel).Ne putem intreba asupra legitimitatii imperiului ca fundament al politicii.Astfel,se articuleaza cele trei intrebari la care tratatul lui Dante isi propune sa raspunda : 01. Necesitatea monarhiei(cartea I) 02. Poporul roman ca detinator al functiei monarhiei 03. Raporturile monarhului ca autoritate spiritual superioare Inainte de a gandi modalitatile in care membrii unei comunitati pot sa-si exprime acordul fata de o politica sau alta, Dante precizeaza conditiile in care cetatenii ar duce o viata linistita.Daca politica le solicita celor care guverneaza vigoarea intelectului,ea se datoreaza faptului ca virtutea intelectiva

este expresia cea mai inalta a omului care trebuie sa-si puna calitatile date de Dumnezeu in slujba vietii publice.Intr-o societate in care guvernantii dispun de aceste calitati,oamenii vor ajunge la fericire pamanteasca,neignorand-o pe cea cereasca.Dar indeplinirea sarcinii pe care omul a primit-o de la Dumnezeu nu se poate petrece decat intr-un loc in care domneste pacea.Acest regim de pace se instaleaza atunci cand oamenii ii confera putere unei singure persoane careia i se supun si care asigura dreptatea politica suprema= MONARHUL UNIVERSAL Dominatia chiar si a unui singur om trebuie sa aiba loc cu consimtamantul celorlalti.In absenta lui,nu numai ca respectiva comunitate nu va pune in practica binele comun,ci vrand mai multi sa o domine, va fi in intregime distrusa.Unicitatea guvernarii se impune nu numai in cazul constitutiilor drepte,ci si in cazul celor corupte.In favoarea ideii unei guvernari unice,Dante aduce mai multe citate biblice care transmit ideea conform careia acest tip de putere politica este sensul prezentei divine si al acordului lui Dumnezeu.Cautarea guvernarii unice dorite de Dumnezeu este o cautare a dreptatii,atat cat poate fi aplicata intre oameni.Daca in cartea I,Dante pune tema dreptatii in raport cu vointa, putem observa ca in gandirea sa dreptatea nu e legata direct de consimtamant,el este exprimat prin acordul dat de supusii imparatului.Dante nu se ocupa de aspectul functional al consimtamantului popular,el nu se intreaba care e modalitatea prin care poporul roman il investeste cu autoritate pe imparat si o transmite pana in secolul al XIV-lea.Dante nu justifica prin consimtamant puterea poporului roman de a-si subordona celalalte popoare.Pentru Dante dreptatea poate fi impiedicata de vointa,daca ea nu s-a eliberat de sub cupiditate.Ori de cate ori vointa supusilor nu e insuficienta de iubire,ea va fi corupta, iar acordul dintre oameni nu mai exprima vointa lui Dumnezeu.Monarhia cu imparat primeste acordul lui Dumnezeu si devine cel mai bun regim politic avand cea mai mare utilitate publica.Daca Dumnezeu vrea ceea ce este mai bine, inseamna ca alegerea regimului multiplului la care Dumnezeu nu consimte niciodata reprezinta deja un pacat.Consimtamantul politic al supusilor nu poate sa vizeze numarul detinatorilor puterii pentru ca omul incalca vointa lui Dumnezeu ori de cate ori consimte la pacat.Insa vointa mai multor persoane care-l cauta pe Dumnezeu poate constitui deja o baza solida pentru constitutia cea mai dreapta care le-a fost lasata oamenilor= cea prin care este instaurata armonia prin conducerea de catre un monarh unic. Potrivit lui Dante,prin acordul vointelor bune bazate pe dreptate se instaureaza armonia care e o stare dorita de Dumnezeu si de oamenii care vor sa-i placa lui Dumnezeu.Daca in cazul lui Dumnezeu consimtirea si vointa se identifica pentru ca oamenii sa indeplineasca vointa lui Dumnezeu este necesar ca ele sa fie conduse de cea a imparatului.Vointele supusilor trebuie sa se armonizeze prin supunerea de singura vointa lipsita de cupiditate-vointa imparatului.Astfel,se poate instaura pacea,iar omul poate sa se indrepte spre mantuirea si obtinerea fericirii ceresti.Trebuie sa observam ca acordul membrilor comunitatii despre care Dante vorbeste in tratat nu constituie fundamentul vietii politice in imperiul universal.Din punctul de vedere a lui Dante,acordul trebuie interpretat sub aspectul concordiei, care este efectul colectiv al supunerii vointelor in fata puterii unui guvernator legitim in ordine metafizica.In viziunea teologico-politica a lui Dante, ceea ce conteaza din punct de vedere politic este functia imperiala,ea garantand o constructie politica in vederea pacii si a dreptatii.Nu conteaza mecanismele procedurale prin care cetatenii participa la producerea binelui comun.Opera lui Dante nu poate insa sa fie redusa la o apologie a imperiului universal.Orice interpretare a tratatului trebuie sa plece de la contextul istoric si sa nu omita referirea la tratatele medievale contemporane consacrate raportului dintre cele doua puteri.Trebuie remarcat faptul ca perioada in care este scrisa este cu putin posterioara disputei dintre Filip al IV-lea si Papa Bonifaciu al VIII-lea(1301-1303).Inainte de acest tratat,Dante incercase in cartea a IV-a, Convivio(Banchetul),sa

studieze felul in care se infatiseaza viata politica si relatia ei cu filosofia.Ca si in tratatul de fata,nu era vorba doar de o reflectie teoretica,cele doua lucrari fiind influentate de transformarile juridice si politice ale comunelor italiene pe cale de a deveni seniorii sub jurisdictia puterii imperiale.Putem spune asadar,ca Dante aduce in prim-plan ideea unei armonii intre temporal si spiritual,obtinut tocmai din faptul ca cele doua puteri sunt autonome si au fost instituite direct de Dumnezeu.Nu trebuie ignorat faptul ca atunci cand ne referim la idealul imperiului universal,reperul si ghidul cel mai bun este ratiunea.Daca in Monachia,imperiul se intemeia doar pe ratiunea umana, in Divina comedie,el se inradacineaza intre relatia dintre har si iubire.Dante poate fi cu dificultate incadrat intr-un curent politic intrucat opera sa atensta o uimitoare capacitate de sinteza.Pariul operei sale a a fost acela de a descoperi omul in spatele fiecarei institutii.Daca in cele doua lucrari mentionate,termenii alternativei sunt mereu persoana umana si cel care ocupa o functie,in Convivio,Dante studiaza in profunzime raportul dintre autoritatea filosofica si cea imperiala.Cele doua autoritati trebuie sa urmareasca impreuna fericirea in viata pamanteasca.Desi Dante nu-si imagina un imparat filosof ca Platon, el a fost preocupat de ideea armonizarii celor doua autoritati din perspective faptului ca ambele au drept scop fericirea pamanteasca.