Curs 1

Examen:
Manual de criminologie 2011 CH. Beck
Critica ratiunii penale Ch. Beck 2009

Criminologie

I. Cercetarea criminologica
II. Criminologie etiologica. Principalele teorii cauzale
III. Criminologie dinamica. Principalele teorii noncauzale
IV. Studii criminologice

Cercetarea criminologica

Obiectul cercetarii criminologice ce studiaza cercetarea criminologica?

Crimen acuzatie, infractiune; Logos discurs, stiinta = termeni din lb. greaca.
1. Fenomenul criminal prim obiect al cercetarii criminologice
In continutul fenomenului criminal intra: crima, criminalul si criminalitatea
a. Crima 3 acceptiuni:
-> sens comun: prin notiunea de crima se desemneaza acele infractiuni comise cu intentie care
au ca obiect viata/ acele infractiuni comise cu intentie impotriva vietii, precum si infractiuni
preterintentionate care au alt obiect juridic. (omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav,
pruncuciderea, infractiuni ce au ca urmare moartea victimei, etc)
-> sens penal: notiunea de crima pleaca de la impartirea tripartita a infractiunii: crime, delicte si
contraventii, in categoria de crima intrand cele mai grave infractiuni. Acest sens penal este mai larg
decat sensul comun deoarece cuprinde si alte infractiuni grave cum ar fi: infractiuni contra persoanei,
infractiuni contra patrimoniului, etc.
-> sens criminologic: notiunea de crima porneste de la notiunea de infractiune din dreptul penal,
insa are o arie de cuprindere mai larga. In sens criminologic, prin crima intelegem o fapta penala sau cu
justificata aparenta penala. In acest sens, notiunea de crima reprezinta un prim element/fragment al
fenomenului criminal ca obiect al cercetarii criminologice.
b. Criminalul
Notiunea de infractor, dpdv penal, presupune o persoana care a comis o infractiune si care a
fost condamnata printr-o hotarare care a ramas definitiva.
Notiunea de criminal, pleaca de la notiunea de infractor, o include.
In criminologie, sensul notiunii de criminal este mai larg.
Dpdv criminologic, prin notiunea de criminal intelegem acea persoana care comite o fapta
penala sau o fapta cu justificata aparenta penala. In acest sens, notiunea de criminal reprezinta un al
doilea fragment al fenomenului criminal.
c. Criminalitatea
la modul general, prin criminalitate intelegem ansamblul faptelor penale comise intr-o anumita
perioada de timp, pe un anumit teritoriu.
Notiunea de criminalitate poate fi folosita in acest sens general si poate fi folosita si intr-un sens
mai strict, mai restrans desemnand o anumita categorie de criminalitate.
Putem avea diferite categorii de criminalitate in functie de elementul de referinta la care ne
raportam.
Avem doua categorii de clasificari:
a. subiectiva
In aceasta clasificare intra acele categorii de criminalitate obtinute prin raportare la un element
de referinta ales arbitrar in functie de interesul cercetarii criminologice. In acest sens putem avea
diferite elemente de referinta in definitia criminalitatii.
De regula, se lucreaza cu notiunea de criminalitate nationala.
In functie de interesul cercetarii, putem avea pe acest element de referinta o arie mai vasta sau
mai restransa. (criminalitate regionala, criminalitate continentala, criminalitate mondiala, etc)
In functie de elementul timp se lucreaza cu criminalitatea anuala, dar exista studii si pe 10, 20,
50, 100, 150 de ani, precum si criminalitate sezoniera, lunara si jurnaliera.
Grupe de infractiuni: criminalitatea violenta criminalitatea patrimoniala; criminalitatea
masculina criminalitatea feminina; criminalitatea adulta criminalitatea juvenila.

b. obiectiva
In aceasta clasificare intra acele categorii de criminalitate obtinute prin raportare la un element
obiectiv, un singur element, respectiv, gradul de cunoastere a faptelor penale de catre organele de
justitie penala.
In aceasta clasificare avem patru categorii de criminalitate:
- reala (CR) -> ansamblul faptelor penale comise indiferent daca au ajuns sau nu la cunostinta
organelor de justitie penala.
- cifra neagra a criminalitatii (CN) -> ansamblul faptelor comise in realitate, dar care nu au ajuns
la cunostinta organelor de justitie penala CN= CR-CA
Factorii care genereaza CN:
a. abilitatea infractorului se refera la acele ipoteze in care datorita modului in care se comite
fapta, urmele materiale si rezultatul socialmente periculos sunt greu sau imposibil de cunoscut de catre
organele de urmarire penala.
b. ineficienta organelor de cercetare penala/urmarire penala (organele politiei judiciare,
organele parchetului ce exercita supravegherea cercetarii penale dar fac si urmarire penala proprie;
organele de cercetare speciale art. 208-210 CPP). Se poate vorbi si despre ineficienta altor organe,
care nu sunt orfane de urmarire penala: Gara de Mediu, Garda Financiara, Curtea de Conturi. Seretin, de
asemenea, trei aspecte: lipsa de organizare, incompetenta profesionala, incorectitudinea acestor organe
de urmarire penala.
c. pasivitatea victimelor acele situatii in care victimele directe sau indirecte ale unor infractiuni
nu reclama comiterea acestora organelor de justitie penala/ urmarire penala, iar acestea nici nu au o
alata posibilitate de a intra in posesia unor date cu privire la comiterea infractiunii respective. Motivele
pentru care victimele raman uneori in stare de pasivitate sunt multiple si ele se manifesta in diferite
tipuri de infractiuni.
Intr-o prima ipoteza infractiuni patrimoniale (furturi, inselaciuni, alte infractiuni patrimoniale),
de regula victimele presupun ca paguba oricum nu va fi recuperata
- sustragerea unor bunuri interzice la detinere
- bunurile care provin la randul lor din infractiuni
Intr-o a doua ipoteza infractiuni contra vietii persoanei

Posibilitati de evaluare:
a. anchetele de autoconfesiune se stabileste un grup de subiecti carora le sunt adresate
anumite chestionare pentru a se verifica daca au comis sau nu vreo infractiune.
b. anchetele de victimizare aflarea numarului de infractiuni suferite de anumite persoane


- aparenta/relevata (CA) -> includem acele fapte cu justificata aparenta penala care ajung la
cunostinta organelor de justitie penala. Modul in care diferite fapte ajung la cunostinta sunt cele
prevazute de Codul de procedura penala: plangerea, denuntul, sesizarea din oficiu si plangerea
prealabila.
Exista o cauza care impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau exercitarea acesteia (art.
10-11 CPP), precum si necunoasterea autorului (AN).
- legala/judecata (CL) -> ansamblul faptelor pentru care s-a pronuntat o hotarare judecatoreasca
de condamnare definitiva.
Este important sa cunoastem toate categoriile de criminalitate, precum si modul in care
interactoneaza intre ele.
Intelegem prin criminalitate ansamblul faptelor penale sau cu justificata aparenta penala comise
intr-o anumita perioada, pe un anumit teritoriu. In acest sens, criminalitatea reprezinta un al treilea si un
ultima fragment al fenomenului criminal, ca obiect al cercetarii criminologice.
Fenomenul criminal, inteles ca realitate umana si sociala cuprinde o realitate individuala,
respectiv crima cu vectorul ei indispensabil criminalul si o realitate colectiva, sociala, criminalitatea.
In acest gel inteles, enomenul criminal reprezinta un prim obiect al cercetarii criminologice.

2. Practica anticriminala al doilea obiect

Modalitati de cunoastere, procedee si finalitate in cercetarea criminologica
Definirea criminologiei