Prelucrare dup sonetul Venedig, din 1850 al unui poet vienez Cajetan Cerri.

. Veneia devine tot mai mult sonet pur eminescian , dup douzeci de metamorfoze care se ntind de-a
lungul a zece ani. Tulburtorul mit al iubirii este renviat n evocarea frumoasei ceti Veneia. Cetatea mirific a dogilor, ora-insul scldat de strlucirea albastr a Adriaticei, trm
edenic destinat odinioar artelor i culturii. Veneia, tulburat de zngnitul armelor, devine un ora mort, pe care Eminescu l aseamn cu iubita moart. S-a stins viaa falnicei Veneii,
versul ce deschide sonetul nvluie, n rostirea lui elegiac, o profund durere, o trire intens. Veneia, strania cetate fr maluri imaginat de poet, ca un paradis al iubirii i frumuseii,
i-a pierdut mreia i strlucirea. Grdinile i palatele ei de marmur alb sunt locuite doar de lumina alb a Lunii: N-auzi cntri, nu vezi lumini de baluri, Ca-n intirim tcere e-n
cetate. Adolescentul ndrgostit, transformat ntr-o divinitate marina, Okeanos micndu-i lumea lui de-albastre valuri ar vrea miresei dulci s-i dea suflarea vieii. n veci n floarea
tinereii,Okeanos trist cuprinde-n brae cetatea, srut blnd portalurile de piatr, plnge pe canaluri, izbete-n ziduri vechi, sunnd din valuri, miresei dulci i-ar da suflarea vieii.
Clopotul de la bazilica San Marco, ca un preot rmas din a vechimii zile, marcnd sinistru miezul nopii rostete sibilinic adevrul evident c morii nu nvie niciodat, c zbuciumul
apelor iubitoare i vii e zadarnic: Rostete lin n clipe cadenate/ Nu-nvie morii- e-n zadar- copile!
Veneia strania cetate evocat de Eminescu, simbolic insul a artelor i iubirii, trm tainic de frgezimi i vis a fost martora trecerii lui Eminescu, n ultimii ani ai vieii, n tovria
ndureratului prieten Chibici.i astzi, n noaptea veneian vrjit de boarea umed a lagunei i de miresmele discrete ale grdinilor, San Marco bate ora eminescianAcesta este cel
mai potrivit loc extraromnesc pentru a-l evoca pe Eminescu