Din nsi definiia dat vinoviei, att n doctrin, ct mai ales n legea penal, rezult c aceast

trstur esenial a infraciunii se prezint sub dou forme sau configuraii specifice, determinate
de variaiunile factorului intelectiv, n raport cu caracterul i coninutul reprezentrilor subiectului,
cu ntinderea i intensitatea prevederii de ctre acesta a urmrilor socialmente periculoase ale
faptei sale. Spre deosebire de factorul volitiv, care nu este susceptibil de variaiuni,
l
deoarece
voina sau exist sau nu exist,
2
factorul intelectiv prezint totdeauna astfel de variaiuni, deoarece
prevederea sau reprezentarea urmrilor poate cunoate grade i intensiti diferite. Este posibil ca,
n momentul svririi faptei, subiectul s-i reprezinte clar rezultatul acesteia, s i-l reprezinte
greit sau s nu i-l reprezinte deloc, dei avea ndatorirea i posibilitatea s i-l reprezinte, n
condiiile n care a acionat, n raport cu aceste variaiuni, vinovia mbrac forma inteniei, atunci
cnd persoana a avut reprezentarea corect a rezultatului faptei sale, sau forma culpei, atunci cnd
i-a reprezentat greit sau nu i-a reprezentat deloc acest rezultat. Este ceea ce rezult i din
dispoziia art. 19 alin. l C.p., n care se prevede c exist vinovie atunci cnd fapta este svrit
cu intenie sau din culp.