ASPECTE PARTICULARE ALE TRAUMATOLOGIEI

SPORTIVE. PRINCIPII DE EVALUARE

CLINICA, PARACLINICA SI FUNCTIONALA IN TRAUMATOLOGIA
SPORTIVA

A. CONSIDERATII GENERALE ASUPRA TRAUMATOLOGIEI
SPORTIVE

Traumatologia sportiva este parte a traumatologiei generale ce se ocupa
de
traumatismele ce survin in timpul practicarii diferitelor discipline
sportive.
- Traumatismul aparut in practica sportiva este definit ca fiind
rezultatul fortelor
externe reprezentate de agenti mecanici (lovituri, presiuni, tractiuni)
care produc contuzii,
plagi sau fracturi.
Traumatismul sportiv reprezinta orice trauma intentionata sau
neintentionata ce
actioneaza asupra corpului uman, rezultata in urma participarii la orice
activitate care
necesita efort fizic, efectuata in scop recreational sau competitional.
Aspecte caracteristice ale traumatologiei sportive :
cauzele si mecanismele de producere ale traumatismelor sunt specifice
practicarii
sporturilor ,depinzand de sportivi de antrenor,de greselile de organizare
a competitiilor, de
carente alimentare, defecte de echipament sportiv s.a.
scopul final obligatoriu al tratamentului este refacerea integrala
anatomica si functionala
a sportivului spre deosebire de indivizii nesportivi care pot ramane cu
mici deficiente care sa
se corecteze in timp.
timpul de vindecare trebuie sa fie mult redus ,avand in vedere ca orice
intrerupere mai
mare a pregatirii sportive scade simtitor potentialul si capacitatea de
efort.
repausul general este indicat numai in cazuri exceptionale, folosindu-se
frecvent
repausul segmentar pentru a putea mentine un minimum de pregatire
fizica.
mijloacele de tratare si mai ales metodele de administrare a
medicamentelor trebuie sa
fie eficiente, cat mai putin traumatizante organic si mai ales psihic.
stabilirea diagnosticului trebuie sa fie exacta, complexa si rapida
pentru a se putea
aplica un tratament specific ,complex si intensiv in vederea recuperarii
grabnice a
sportivului.
recuperarea functionala a sportivului traumatizat implica nu numai
vindecarea perfecta
a segmentului lezat ci si refacerea intregii capacitati de efort, acestea
realizandu-se
numai printr-o colaborere stransa intre kinetoterapeut si antrenor.
unele traumatisme sportive prezinta forme anatomo- clinice specifice
numai sportivilor
neintalnindu-se la alti indivizi.
obiectivul principal al TS este nu atat tratarea unor afectiuni
traumatice in stadiul mai
ales reversibil ci in special prevenirea producerii lor prin diagnosticarea
si aplicarea
tratamentului in stadiul preclinic.

FACTORII ( cauzele) care determina producerea traumatismelor in
practica sportiva se
impart in :
- dupa rolul lor in producerea traumatismului : factori predispozanti
factori declansanti
factori favorizanti

- dupa originea lor : cauze care pot fi legate de: sportivul accidentat
de adversar
de conditiile mediului exterior in care s-a
efectuat antrenamentul sau concursul
de deficientele organizatorice

Factorii predispozanti se refera la prezenta unor deficiente fizice sau
organice
congenitale sau dobandite observate la sportiv dupa producerea
accidentului.

DUREREA IN PRACTICA SPORTIVA

DUREREA exista multe ntrebri despre dureri:
Ce este durerea?
Unde este localizat durerea?
Ce fel de durere?
De cat timp este durerea?
Ce intensitate are durerea?
Se poate face ceva mpotriva durerii?

Pentru o ntelegere mai bun a posibilittilor terapeutice redam cteva
definitii ale DURERII
Melzack:
Durerea este ceva MULTIDIMENSIONAL, o sum de SENZAII
SUBIECTIVE, cu ambele
componente senzitive i afective negative, care produc REACII opuse
celor iniiale.
Badiu, Teodorescu:
Durerea este o senzaie neplcut, de intensitate variabil, prin
excitarea receptorilor de
ctre stimuli care lezeaz sau amenin esuturile cu distrugerea.
Jeammet:
Durerea este o senzaie penibil care nu poate fi definit prin
intermediul unui adjectiv care
s-i confere calitatea sa proprie exprimnd efectul su inevitabil i
difereniind-o de alte
senzaii furnizate de cele cinci simuri. Senzaie anormal, ea are
valoare de alarm
indicnd o stimulare excesiv ce vine din mediul exterior sau o
sensibilizare patologic a
unuia din organele interne.
Comitetul de Taxonomie al Societii de Studiu al Durerii (The
International Association for
Study of Pain):
Durerea este o experien SENZORIAL i EMOIONAL
dezagreabil, dat de o leziune
tisular veritabil sau potenial sau de o descriere cu termeni ce se
refer la o asemenea
leziune.
Aceast definiie cuprinde elementele subiective, de personalitate i
elementul cauzal psihic
al unei dureri. De asemenea, ea implic doi factori, senzorial
(nocicepia) i emoional
(suferina) care pot fi actuale sau ca evenimente poteniale.

Durerea poate fi perceputa via terminatiile nervoase sensitive. Astfel
neurorecepia durerii
este realizat de terminaiile libere ale fibrelor C amielinice i fibre A-
delta slab mielinizate.
Exist dou categorii de receptori ai durerii (nociceptori):
- monomodali (specifici) activai de mecanoreceptori asociai fibrelor
A-delta;
- polimodali (nespecifici) activai de mecano-termo-chemoreceptori
asociai fibrelor C.
Stimulul nociceptiv poate s antreneze receptorii monomodali cu prag
de excitabilitate
la durere mai ridicat (prin stimulri mai intense).
Receptorii polimodali au un prag de excitabilitate mai sczut i sunt
receptivi la stimuli
multipli (mecanici, termici, chimici). Din acest motiv, se pot delimita
dou tipuri de
interceptare ale stimulilor nociceptivi ce implic durerea:
- durerea primar: este imediat, rapid, fugace i bine localizat,
interceptat de receptorii
monomodali i dependent de fibrele A-delta;
- durerea secundar: este lent, prelungit i difuz, interceptat de
receptorii polimodali i
dependent de fibrele amielinice C.
n timp ce durerea primar presupune o hiperstimulare a receptorilor
monomodali
considerat ca un mecanism fiziologic de sesizare nociceptiv a durerii,
durerea secundar
include de obicei leziuni tisulare care afecteaz integritatea anatomic
sau funcional a
receptorilor sau cilor de transmitere a durerii, motiv pentru care este
considerat ca o
durere neuropatic.
TRATAMENTUL AFECTIUNILOR MUSCULOSCHELETALE : CRIO
SI TERMOTERAPIE,
IMOBILIZARE,TRATAMENT MEDICAMENTOS,
ELECTROTERAPIE, TERAPIE MANUALA,
PRESOPUNCTURA, TRATAMENT CHIRURGICAL

n cadrul producerii traumatismului exist un circuit vicios
fiziopatologic i anume
traumatismul provoac durere, edem, contractur antialgic. Durerea
mrete edemul i
contractura iar acestea vor intensifica durerea.
RICE = reducerea evolutiei traumatismului include
Rest (repaos)
Ice (gheata)
Compression (compresie)
Elevation (ridicarea segmentului afectat peste planul orizontal)

CRIO SI TERMOTERAPIA Cea mai veche modalitate de reducere a
durerii i inflamaiei o
reprezint crioterapia, iniial prin folosirea gheii. Actual se utilizeaz
pachete speciale
(Cold Pack) masajul cu ghea, spray refrigerant, pansamente
refrigerante, etc.
Primul rspuns al organismului , imediat dup aplicare,const n
vasoconstricia
local a vaselor sanguine subcutanate cu scderea fluxului sanguin i
reducerea inflamaiei,
extravagrii sanguine i a eliberrii de histamin.
Crioterapia utilizat n primele 24 72 de ore dup traumatism reduce
metabolismul
celular i consumul de oxigen la nivelul esutului afectat permind
astfel viabilitatea
celulelor lezate i reducnd procentul de reparaie celular ulterioar .
De asemeni aplicrile
reci pot reduce i spasmul muscular ca i descrcarea de impulsuri
nervoase responsabile
de senzaia de durere ( motoneuronii gama i neuronii senzitivi din
ganglionul spinal).
Indicaiile crioterapiei sunt reprezentate de majoritatea afeciunilor
traumatice acute:
contuzii, entorse, luxaii, fracturi i n fazele acute ale unor procese
inflamatorii ca bursite,
tendinite, tenosinovite. De asemeni crioterapia poate fi utilizat n
fazele tardive ale
procesului de reabilitare pentru a ajuta la reducerea procesului de
inflamare ce poate urma
dup efortul terapeutic.
Contraindicaiile include hipersensibilitatea la frig, crioglobulinemia
sindromul
Raynaud i circulaia periferic afectat.
Tehnicile de aplicare include cea mai simpl modalitate de mpachetare
punnd
ghea pisat ntr-o pung i nvelind-o ntr-un prosop. Mrimea
pachetului va varia n
funcie de mrimea zonei afectate. Timpul de aplicare este de 15-20
minute, apoi se va
ndeprta pentru aceeai perioad de timp. Se aplic din nou pentru
alte 20 de minute la
fiecare 3-4 ore n primele 24 de ore.
Atenie, nu se aplic gheaa direct pe piele, pe un nerv motor
superficial (i peroneal
la nivelul capului fibular sau nervul ulnar la nivelul epicondilului
medial humeral). Sportivul
va fi avertizat c zona trebuie s amoreasc uor i s se nroeasc
nu s se albeasc
ceea ce este un semn c circulaia a fost grav redus. De asemeni va
trebui s fie informat
asupra pericolului rentoarcerii n competiie imediat dup crioterapia
local deoarece poate
compromite rolul protector al mecanismului durerii.
Alte forme de aplicare pot fi sub form de pachete (cald pack) cu
aplicare de
asemeni printr-un prosop ud circa 20 minute. Un astfel de pachet poate
fi confecionat i de
ctre sportiv prin umplerea unei pungi de plastic cu un amestec format
din ghea, ap, i
alcool izopropilic n proporii de 2:1:1 cu posibilitatea reutilizrii ori de
cte ori este nevoie.
Masajul cu ghea este de asemeni utilizat utiliznd gheaa dintr-o
cup sau de pe un
b prin micri circulare . Sportivul va avea diverse senzaii locale
frig intens, arsur ,
durere i n final analgezie. Cnd se atinge aceast senzaie masajul
va fi ntrerupt. O alt
metod o constituie imersia extremitii ntr-un vas cu ghea cu
asigurare a aplicrii
concentrice a crioterapiei. 93

Sprayurile refrigerante cu etilclorid au ca efect reducerea spasmelor
musculare. Se
vor utiliza sub un unghi ascuit, de la o distan de 30-45 cm, n
striuri paralele la 1,5-2 cm
ppe toat aria muchiului afectat.
Termoterapia, sau aplicarea de cldur, este de obicei utilizat n
stadiile subacute
sau cronice ale afeciunilor traumatice cu rol analgezic, antispastic i
sedativ. Este
responsabil de vasodilataie i creterea fluxului sanguin la nivelul
esutului afectat. Pentru
obinerea unui rspuns fiziologic cldura trebuie absorbit la nivelul
esutului astfel nct
temperatura acestuia s ajung la 40-450 C. O cretere cu 100 C a
temperaturii determin
creterea de 2-3 ori i a intensitii metabolismului celular.
Indicaiile se adreseaz tratamentului durerilor musculoscheletale,
spasmelor
musculare i redorilor articulare. Dup faza acut a inflamaiilor
cldura poate fi utilizat n
tratamentul contuziilor, entorse, bursite, tendinite, tenosinovite,
capsulite.
Contraindicaiile includ folosirea n primele 48-72h dup traumatism,
aplicarea pe arii
cu tulburri de sensibilitate sau circulaie alterat, utilizare direct pe
ochi, organe genitale
sau abdomen grosial.
Utilizarea crio i a termoterapiei este redat sintetic n tabelul urmtor:
Crioterapie Termoterapie
Momentul utilizrii Imediat dup traumatism
Primele 72 ore dup
traumatism
Dup 72h de la traumatism dac
procesul inflamator a fost stopat.
Afeciuni cronice fr procese
inflanmatorii marcate
Durata tratamentului 15 20 minute 15 20 minute
Frecvena zilnic 3 5 tratamente /zi 3 5 tratamente /zi
Influena asupra fluxului
sanguin
scade fluxul sanguin n aria
afectat (vasoconstrictie)
reduce inflamatiia, hemoragia,
metabolismul celular
reduce durerea

Crete fluxul n aria afectat.
Tehnici de aplicare Ghea, cold packs,masaj cu
ghea, spray
refrigerant,imersie n ap rece
prosoape calde i umede, warm
packs, imersie n ap cald
Indicatii clinice Spasme musculare
Durere cauzata de trigger
points
Inflamatii acute/edem
Contuzii
Traumatisme acute
Pre si post masaj
Spasme musculare
Durere
Durere cervicala
Durere si inflamatie cronica
Contraindicatii Hipersensibilitate la frig
Sindrom Raynauld
Insuficienta circulatorie
Modificari senzoriale
Probleme circulatorii
Traumatisme prin arsuri
Hiper sau hiposensibilitate la
caldura
Accidente Degeraturi
Anestezie (mascarea durerii)
Accentuarea edemului in
utilizarile prelungite
Leziuni superficiale nervoase
Sangerari (daca se aplica in fazele
acute)
Arsuri


Tehnicile de aplicare includ ca cea mai simpl metod utilizarea de
prosoape calde i umede,
pachete (warm pack) introduse n ap cald la 71-79 grade C i apoi
mpachetate n 94

prosoape uscate nainte de aplicarea local. Timpul de tratament este
de 15-20 minute cu
ndeprtarea succesiv a cte unui strat de prosop odat cu rcirea
pachetului.
O alt modalitate o constituie bile calde cu temperaturi variabile n
funcie de stadiul
afeciunii i tolerana sportivului. Iniial dup stabilirea unei
afeciuni acute se utilizeaz
temperatura de 33,9 36,7 grade C,iar mai trziu n cadrul procesului
de vindecare
temperatura apei poate crete la 36,7 40 grade C cu aplicare 20-30
minute.
n afeciunile cronice se pot utiliza temperaturi de 37,8 43,3 grade C
timp de 20 de
minute.
Unii sportivi prefer o terapie alternativ frig cald n care aria
aafectat se introduce n
ap fierbinte la 40,6 43,3 grade C timp de 2 minute urmat imediat de
introducerea n ap
rece (12,8 18,3 grade C) tot timp de 2 minute cu repetarea ciclului de
5 ori n 20 de
minute. n timpul aplicrii de cldur se pot realiza micri active ale
zonei afectate. Rata
aplicrii cald-frig poate progresa de la 2:2 la 3:2 i 4:2 pe msura
vindecrii leziunii. n
ultimile minute se aplic de obicei frigul pentru a minimaliza un
eventual proces inflamator
reactiv aprut n timpul exerciiului fizic de recuperare.

IMOBILIZAREA SEGMENTULUI LEZAT devine necesar cnd
continuitatea formaiei
anatomice lezate nu mai exist att la nivelul unor formaii elastice
sau semielastice (rupturi
de muchi, capsule sau ligamente) ct i la unele segmente osoase
(fracturi, fisuri).
Are efecte benefice in primele faze ale regenerarii musculare si este
cruciala pentru
refacerea integritatii osoase. Efectele adverse constau in redoare
articulara, atrofii
musculare, scaderea fortei musculare (slabiciune), leziuni
degenerative ale cartilajului
articular.
Imobilizarea completa este necesara in fracturi, inclusiv in unele
fracturi de stress (ex.
fracturile tarsal naviculare).In anumite leziuni severe ale tesuturilor
moi este indicata
imobilizarea pana la 48 de ore pentru educerea durerii si inflamatiei.
Este de preferat ca imobilizarea s se fac la nceput numai prin atela
ghipsat, pentru
primele 2 3 zile. Aceasta deoarece aplicarea unui aparat ghipsat
circular nc de la nceput
are neajunsul c dup cteva zile el devine larg att datorit retragerii
edemului iniial
posttraumatic, ct mai ales hipotrofiei musculare funcionale,
imobilizarea producnd o
scdere spectaculoas a maselor musculare.
Modalitile particulare ale imobilizrilor ghipsate la sportivi se refer
n special la aparatele
ghipsate gambiero plantare (de altfel acestea sunt i cele mai
frecvente), care n aceste
cazuri constau n obinerea imobilizrii funcionale. Prin aceasta
nelegem realizarea unui
astfel de aparat ghipsat care, imobiliznd segmentul lezat, s permit
mobilizarea
membrului n ntregime. n practic, n cazul mai sus citat, folosim
ntotdeauna cizme
ghipsate cu scri de mers. La aceste cazuri, dup trecerea primei
faze acute, 5 6 zile,
permite mersul, chiar i lucrul segmenter cu piciorul imobilizat, ceea ce
previne n mare
msur producerea hipertrofiilor marcate, uurnd recuperarea.
Aceast modalitate se
refer bineneles la traumatismele sportive curente (entorse, luxaii,
rupturi de ligamente,
fisuri), nefiind valabil i n cazul fracturilor care urmeaz metodologia
clasic a
traumatologiei generale.
Durata imobilizrii n traumatismele sportive curente trebuie s fie
optim,
insufuciena sau excesul aducnd importante prejudicii recuperrii.
Principalele elemente care determin aprecierea duratei necesare
imobilizrii sunt:
gravitatea leziunilor, natura histologic a esuturilor afectate i vrsta
subiectului.
Gravitatea leziunilor se refer n primul rnd la mrimea rupturilor
anatomice ale esutului
interesat. n cazurile de rupturi totale (de muchi sau tendoane), din
cauza retraciei
capetelor, imobilizarea este contraindicat, recomandndu se sutura
chirurgical de
urgen. Al doilea element care determin durata imobilizrii este
natura esuturilor
anatomice lezate, tiut fiind c esuturile au poteniale de regenerare
biologic de
vascularizaie (deci de troficitate) diferite pe regiuni. n aceast idee
rupturile musculare
fibrilare sau vascuculare vor fi imobilizate 10 zile, entorsele fr
ruperea ligamentelor i 95

capsulei 14 zile, iar cele cu ruperea acestor formaiuni 21 de zile,
smulgerile osoase i
fisurile minimum 30 de zile. Fracturile intr n competena osoas a
ortopedului avnd alte
principii. Al treilea element, vrsta, reduce sau prelungete
imobilizarea n general cu 25
30% din durata obinuit dac subiectul are pn la 20 de ani sau
respectiv peste 30 de
ani.
Mobilizarea, pe de alta parte, are si ea numeroase beneficii. Una din
modalitatile de a
obtine o mobilizare precoce si sigura, consta in mobilizarea protejata.
Acest termen se
refera la utilizare unor benzi, fase (taping) pentru a preveni miscarile in
directii care sa
mareasca srtresul la nivelul structurii afectate. Este recomandata in
fracturi stabile, dupa
interventii chirurgicale de reparare a tendoanelor, entorse de glezna.
Miscarea pasiva continua (CPM continous passive motion) poate fi
utilizata dupa tehnici
chirurgicale, prin utilizarea unor dispozitive specifice, Este benefica mai
ales atunci cand
durerea limiteaza gradul activ de miscare sau cand este necesar
controlul gradului de
mobilitate. In acelasi timp favorizeaza nutritia cartilajului articular si
scade redoarea
articulara. Se utilizeaza cu bune rezultate in fazele incipente ale
tratamentului unor leziuni
musculare severe (ex, leziuni de cvadriceps sau ischiogambieri),
stimuland aliniamentul
fibrelr refacute.

TRATAMENT MEDICAMENTOS
Combaterea durerii imediat i intensive realizeaz prin administrarea
de medicamente
antialgice. Se prefer administrarea preparatelor cu dublu efect:
antialgic i
antiinflamator pentru ntreruperea cercului vicios fiziopatologic.
n tratamentul inflamaiei se disting dou mari clase de produse
farmacologice:
antiinflamatoare nesteroidieni i corticosteroizii.

Redm n continuare un tabel cu cele mai utilizate antiinflamatoare:

Substana activ Denumire produsului
(cp, supoz,
unguent)
Doza zilnic total
( mg) pentru adult
Nr. administrat / zi
Acid acetilsalicilic aspirin 325 6,000 4- 6
Diclofenac Voltaren 75 - 225 2 3
Ibbuprofen Motrin,Advil,
Paduden
1,200 3,200 2- 4
Indometacin Indometacin,
indocin
50 - 200 2 4
Mefenamic acid Ponstel 500 - 1000 4
Fenilbutazon Fenilbutazon-
Panadol, Eferalgan
300 - 600 2 3
Metamizol sodic Algocalmin, Analgin 500 2,000 2 3
Aminofenazon Aminofenazon,
Amidophen
300 2,000 3 4
Piroxicam Piroxicam, Feldem 10 - 20 1

n cazul unui traumatism procesele inflamatorii acute predomin n
primele 48 de ore dup
accidentare. Iniial inflamaia este mediat de amine vasoactive de
tipul histaminei i
serotoninei care determin creterea fluxului sanguin i a
permeabilitii vasculare (primele
60 de minute). n meninerea rspunsului inflamator intensiv apoi o
serie de mediatori ,fie
produi ai metabolismului acidului arahidonic (via prostaglandine sau
leukotriene) fie ai
sistemului complementului, bradikini i fibrionopeptidele. Dup
primele 48 de ore rolul
principal este preluat de rspunsul celulelor cu fagocitarea i digestia
produilor inflamaiei. 96

Celulele implicate n aceste procese sunt neutrofilele i macrofagele
bisulare care n anumite
condiii pot implica n procesul de distrugere i esuturile vecine
neafectate.
Ca indicaii generale se admite c pentru vindecarea total a
procesului inflamator sunt
necesare 2 3 sptmni de administrare a dozei adecvate. Nu se
recomand utilizarea
concomitent a mai multor produse cu excepia asociaiei
Aminofenazon i alt inflamator
nesteroidian.

Corticosteroizii sunt n general interzii n practica sportiv (doping) cu
excepia
administrrilor locale (unguent, infiltraii) cu obligativitatea notificrii
n scris. Mecanismul
de aciune const n inhibarea eliberrii de aciid arahidonic, scderea
migrrii leucocitelori
stabilizarea lizozonilor.n cazul inflamaiilor cronice scad proliferarea
fibroblatilor la sinteza
fibrelor de colagen.
Pot fi administrati oral, infiltratii locale sau ionoforeza. Reolul lor este
strict simptomatic.

Preparatele pot fi clasificate n funcie de durata i intensitatea
aciunii dup cum urmeaz :

Preparat Intensitate Durata aciunii
Cortizon 0,8 scurt
Hidrocortizon 1 scurt
Prednisolon 4 intermediar
Trianecinolon 5 Intermediar
Dexametazon 25 lung
Betametazon 25 lung

Este indicat combinarea unui preparat de scurt cu unul de lung
durat ca i
administrarea unui anestezic pentru reducerea rapid a durerii.
Efectele adverse sistemice
sunt rar ntlnite, dar cele locale pot fi importante (degenerarea
cartilajului articular dup
infiltraii repetate, atrofii subcutanate, afectri de tendoane).
Corticoterapia orala se utilizeaza mai frecvent in durerea de origine
radiculara cervicala
si/sau lombara, osteita pubiana, capsulita adeziva (umar inghetat) si
tendinopatii cronice.
Complicatii posibile ale tratamentului pot fi necroza avasculara a
capului femural.
Infiltratii/injectarea locala a corticosteroizilor conduce la obtinerea unei
concentratii maxime
a substantei active la locul traumatismului si scade riscul efectelor
adverse comparativ cu
administrarea sistemica. Se utilizeaza in bursite, tendinite,
tenosinovite, sinovite articulare,
osteoartrite, leziuni musculare si puncte trigger. In cazul bursitelor
subacromiale,
olecraniene, pre-patelare si retrocalcaneene frecvent exista o rezistenta
la fizioterapia
clasica combinata cu administrarea antinflamatoarelor nesteroidiene.
Efectele adverse ale
administrarii locale de corticosteroizi includ efectul potential sistemic
prin absorbtie si
efectele locale ale injectarii. Corticosteriozii inhiba sinteza colagenului
si refacerea tisulara.
Cum efectele adverse sunt dependente de doza administrata, este
contraindicata repetarea
infiltratiilor.
Administrarea intraarticulara, cel mai frevent realizata in articulatiile
supuse la presiuni
mari, trebuie realizata cu precautie datorita posibilitatii afectarii
cartilajului articular.
Rolul corticosteroizilor in tratamentul patologiei tendinoase este
controversat. Principala
temere consta in cresterea incidentei rupturilor de tendon dupa
injectare. Unii autori
recomanda injectii intratendinoase.
Ionoforeza reprezinta procesul prin care substantele active sunt
transmise via tegumentul
intact cu ajutorul potentialului electric pana la locul leziunii. Se pot
administra local
antiinflamatoare nesteroidiene, corticosteroizi si anestezice locale fara
efectele traumatice 97

ale injectarii, riscul unei infectii sau durere. In acest mod substantele
pot ajunge la tesuturi
cu slaba vascularizatie (burse, tendoane).
Studii au aratat efectele benefice ale inoforezei cu salicilat sau
diclofenac in epicondilita
laterala a cotului. Ionoforeza cu corticosteroizi pare a fi activa in
analgezie in epicondilita
laterala si fasciita plantara. De asemenea ionoforeza de durata scurta
(2 saptamani) scade
durerea si favorizeaza procesele de recuperare.

Alta substanta cu efect antialgic este codeina, un narcotic analgezic,
aflata de
asemenea pe lista substantelor doping.

Analgezicele cu aplicare locala (unguent, crema, gel) sunt utilizate si ca
incalzitor
de catre sportivi. Efectul lor este usor iritant la nivel tegumentar, ele
continand una sau mai
multe substante active care produc inrosirea locala a tegumentului,
vasodilatatie si
stimularea receptorilor pentru temperatura si durere. Cel mai frecvent
este vorba de un
amestec de mentol, metil salicilat, camfor si ulei de eucalipt. Se
recomanda folosirea
acestora asociat cu o incalzire corecta.

Ketorolac trometamina reprezinta un analgezic puternic cu
administrare orala,
intramusculara sau intravenoasa. Actioneaza prin blocarea
prostaglandinelor. Efectele
adverse includ cefalee, vasodilatatie, astm bronsic, sangerari si
insuficienta renala.

Nitroglicerina este utilizata in mod obisnuit pentru tratamentul
simptomatic al
anginei pectorale. Mecanismul sau de actiune consta in producerea de
oxid nitric, un radical
liber activ ca mediator chimic in diverse procese fiziologice si patologice.
Una din actiunile
sale consta in stimularea sintezei de colagen via fibroblasti. Astfel poate
interveni in
refacerea structurilor tendinoase si ligamentare.
Aplicatiile locale imbunatatesc scorurile pentru durerea din
tendinopatiile acute ale
supraspinosului, tendinitele achiliene sau tendinopatiile laterale ale
cotului.

Antidepresivele triciclice sunt utilizate in tratamentul durerii cronice,
in doze
inferioare celor antidepresive. Efectele sunt benefice mai ales in
fibromialgie. Tratamentul
incepe cu 10 mg de amitriptilina seara la culcare si poate fi asociat cu
alte analgezice sau
antinflamatorii

Se pot utilza si injectii locale cu anestezice, desi majoritatea
specialistilor le
contraindica. Adsministrarea se asociaza cu 4 complicatii majore:
tendinopatii cronice,
infectii bursale, agravarea leziunilor ligamentare si
osteoliza/osteoartrita.

Relaxarea muscular medicamentoas se obine cu ajutorul
miorelaxantelor. Lipsa unei
contracturi algice mpiedic producerea la nivelul articulaiilor a
hidartrozei, favoriznd n
acelai timp circulaia sanguin i limfatic care previne producerea
edemului la nivelul
esuturilor. Se utilizeaz frecvent: cloraxazon (Paraflex) cta 1 2
comprimate de 3 4
ori/zi (asociat cu Paracetamol sau Aspirin); Mydocalm 1 drajeu de 3 ori
pe zi (se ncepe
cu doz mic).

Terapia cu ageni fizici utilizeaz curentul electric, energia caloric
(termoterapia),
terapia cu ultrasunete, fototerapia, terapia prin cmpuri magnetice de
joas frecven.

ELECTROTERAPIA reprezint aciunea diverselor forme de energie
electric asupra
organismului n scop curativ sau profilactic.



















Pe Tema: