CURS 2 08.10.

2013
Principiile fundamentale ale procesului civil
Constitutia Romaniei consacra o serie de principii fundamentale, iar, pe de alta parte, Pactul
International cu privire la Drepturile Civile si Politice si Conventia Europeana a Drepturilor Omului pe
care Romania le-a ratificat introduc noi principii referitoare la desfasurarea procesului civil.
Inainte insa de a le analiza pe rand, dorim sa facem doua precizari:
potrivit art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei, daca exista neconcordanta intre principiile
nationale si tratatele internationale cu privire la drepturile fundamentale ale omului, au
prioritate reglementarile internationale.
potrivit art. 152 alin. 1 din Constitutia Romaniei, nu poate forma obiectul revizuirii dispozitia
Constitutionala care prevede independenta justitiei. Acest lucru inseamna ca nicio revizuire nu
poate fi facuta daca are ca rezultat suprimarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale
omului.
Instantele judecatoresti sunt stabilite prin lege.
Stabilirea instantelor care solutioneaza cauze civile se face prin lege.
Potrivit art. 126 alin. 1 din Constitutie: justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si
Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege. Pe langa ICCJ mai exista Curtile de Apel,
Tribunalele, Tribunalele Specializate, Instantele Militare si Judecatoriile.
Deoarece justitia constituie monopol de stat, nicio alta autoritate decat organele specializate
abilitate nu pot judeca cauze civile. Deasemenea, competenta si procedura de judecata sunt stabilite
prin lege. Instantele judecatoresti sunt permanente, iar vacanta judecatoreasca nu are semnificatia de
incetare a proceselor, ci numai a diminuarii lor. Deasemenea, instantele sunt sedentare, acest lucru nu
inseamna insa ca daca judecatorul nu este edificat complet asupra anumitor fapte, nu se poate deplasa
sa faca o cercetare locala.
Principii:
Accesul liber la justitie
Este reglementat de art. 21 alin. 1 din Constitutie si statuteaza ca orice persoana se poate
adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si intereselor sale legitime, iar alin. 2 precizeaza
ca nicio lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
Acest drept care asigura accesul liber la justitie, trebuie exercitat insa cu buna credinta, fara a
incalca drepturile si libertatile celorlalti. In acest context, fiecare stat este liber sa stabileasca modul in
care isi indeplineste obligatia de a asigura accesul liber la justitie. In Romania justitia este gratuita in
sensul ca judecatorii, procurorii, grefierii sunt functionari ai statului, remunerati de catre stat astfel incat
partile nu trebuie sa ii plateasca. Cu toate acestea, procesul civil implica anumite cheltuieli care cad in
sarcina partilor cum ar fi taxa de timbru, onorariile avocatilor, cheltuieli cu administrarea probelor etc.
In sistemul procesual roman este consacrat inca de la adoptarea primului cod de procedura civila din
1865 principiul dublului grad de jurisdictie, principiu potrivit caruia o cauza judecata de catre o instanta
si solutionata poate fi rejudecata de o instanta superioara.
Principiul dublului grad de jurisdictie
Principiul dreptului la un proces echitabil in termen optim si previzibil de catre o instanta
independenta si impartiala
Noul Cod de Procedura Civil a introdus acest principiu. Potrivit art. 124 alin. 3 din Constitutie,
judecatorii sunt independenti si se supun numai legii. Cel mai important insa este faptul ca exista si
garantiile esentiale pentru asigurarea independentei. Instantele judecatoresti sunt stabilite prin lege,
judecatorii sunt inamovibili, sunt numiti de Presedintele Romaniei la propunerea CSM si avansarea sau
transferarea judecatorilor se face numai cu voia acestora.
Problema independentei judecatorilor este consacrata si in Declaratia Universala a Dreptuilor
Omului, in Conventia ONU cu Privire la Drepturile Politice si Civile si in Conventia Europeana a
Drepturilor Omului.
Dificultatea cea mai mare este insa a masura independenta pentru ca ea trebuie sa se refere,
pe de o parte, la instanta de judecata ca un tot, ca un intreg, iar, pe de alta parte, la fiecare judecator.
In general, problema independentei se analizeaza sub doua aspecte: functionala si personala.
Independenta functionala presupune, pe de o parte, ca organele care judeca sa fie adecvate
acestei functii, adica sa nu apartina legislativului sau executivului, iar pe de alta parte, instantele
judecatoresti sa fie independente in exercitarea functiilor lor.
Garantia de independenta a judecatorului poate fi intarita prin statutul sau care ii pune cariera
la adapost de capriciile celorlalte puteri, altfel spus, independenta functionala despre care am vorbit nu
este suficienta daca nu exista si o independenta personala.
Am aratat deasemenea ca judecatorii trebuie sa fie impartiali. Curtea Europeana a Drepturilor
Omului a subliniat ca daca in mod normal impartialitatea se defineste prin absenta prejudecatilor sau a
parerilor preconcepute a judecatorilor, ea mai poate fi apreciata in diferite alte moduri. Se poate
distinge astfel intre un demers subiectiv si un demers obiectiv. Impartialitatea obiectiva are un rol
deosebit deoarece intr-o societate democratica instantele judecatoresti trebuie sa inspire justitiabililor
deplina incredere. Impartialilatea subiectiva este legata de forul interior al judectorului si de aceea ea se
prezuma pana la proba contrarie.
Cerinta de a examina cauza in mod echitabil trebuie interpretata in sensul de a se asigura
respectarea unor principii fundamentale precum contradictorialitatea, egalitatea si dreptul la aparare.
Cerinta de a examina cauza intr-un termen rezonabil este stipulata in art. 6 alin. 1 CPC si arata ca
orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale intr-un termen optim si previzibil.
Pe de alta parte trebuie retinut faptul ca prin NCPC s-a reglementat pentru prima oara in
legislatia procesuala din Roamania contestatia privind tergiversarea procesului.
Principiul legalitatii
Conform art. 124 alin. 1 din Constitutie, justitia se infaptuieste in numele legii, iar conform legii
303/2004, judecatorii, ca si procurorii sunt obligati ca prin intreaga lor activitate sa asigura suprematia
legii.
In materia executarii silite mai exista un text referitor la legalitate (art. 625 alin. 1) care dispune
ca executarea silita se face cu respectarea legii.
Aplicarea principiului legalitatii este insa, mult mai complexa. Desigur, judecatorul are misiunea
de a aplica legea, dar el trebuie sa o si interpreteze, sa determine semnificatia regulii care poate duce la
solutionarea corecta a cauzei. Deci, intre autorul normei juridice si destinatarul ei intervine judecatorul
care interpreteaza norma, finalizeaza opera legiuitorului in considerarea situatiei intr-o speta concreta,
deci creeaza legea in scopul aplicarii acesteia.
In activitatea sa de interpretare a legii, judecatorul trebuie sa realizeze un echilibru intre litera si
spiritul legii, intre exigentele literare si indicatiile scopului urmarit de legiuitor. Daca judecatorului nu i s-
ar permite acest lucru, independenta sa in procedura de aplicare a legii s-ar transforma in contrariul sau,
el devenind dependent de forta normativa a unei dogme contrare opiniei generale si convingerilor sale.
Indatoriri privind primirea si solutionarea cererilor
In legatura cu acest principiu, art. 5 din NCPC stabileste ca:
1. Judecatorii au indatorirea sa primeasca si sa solutioneze orice cerere care intra in competenta
instantelor judecatoresti, potrivit legii.
2. Niciun judecator nu poate refuza sa judece pe motiv ca legea nu prevede, este neclara sau
incompleta.
3. In cazul in care o pricina nu poate fi solutionata nici in baza legii, nici in baza uzantelor, ea va
trebui judecatata in baza principiilor generale ale dreptului.
4. Este interzis judecatorului sa stabileasca dispozitii general obligatorii prin hotararile pe care le
pronunta in cauzele care ii sunt supuse judecatii.
Principiul contradictorialitatii
Procedura civila romana este guvernata de principiul contradictorialitatii care permite fiecarei
parti in litigiu sa discute si sa combata pretentiile, sustinerile, argumentele si probele adversarului,
precum si sa-si expuna punctul de vedere asupra problemelor puse in discutie de catre judecator.
Contradictorialitatea se manifesta chiar de la inceputul procesului, iar apoi pe tot parcursul
acestuia, inclusiv in fata cailor de atac si a executarii silite.
Cu toate acestea, exista anumite situatii exceptionale justificate indeosebi de urgenta, cand
legea ingaduie, provizoriu dealtfel, ca contradictorialitatea sa fie inlaturata. (conservarea probelor in
cazul in care exista pericol de disparitie, luarea unor masuri urgente cu caracter vremelnic pe calea
ordonantei prezidentiale etc.) In toate aceste cazuri este insa permisa folosirea apelului care se judeca
cu citarea partilor si deci principiul contradictorialitatii este restabilit.
Nerespectarea acestui principiu atrage nulitatea hotararii judecatoresti.
Principiul dreptului la aparare
Art. 24 alin. 1 din Constitutie precizeaza ca dreptul de aparare este garantat, iar in tot timpul
procesului partile au dreptul sa fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu.
Dreptul de aparare are in literatura romana doua sensuri, si anume unul material mai larg si unul
formal mai restras.
In sens material, dreptul de aparare cuprinde intregul complex de drepturi si garantii procesuale
care asigura partilor posibilitatea de a-si apara interesele.
In sens formal, dreptul de aparare are in vedere posibilitatea partilor de a-si angaja un aparator.
In tot cursul procesului, partile au dreptul de a fi reprezentate sau, dupa caz, asistate de un aparator ales
sau de un aparator din oficiu. Acest lucru se face de catre avocat, in cazul persoanei fizice si de catre
consilierul juridic in cazul persoanei juridice.
In art. 13 alin. 2 NCC se prevede, ca si noutate, ca in recurs cererile si concluzile partilor nu pot fi
formulate si sustinute decat prin avocat sau consilier juridic, cu exceptia situatiei in care partea este
licentiata in drept.
Principiul rolului judecatorului in aflarea adevarului
Potrivit art. 22 din NCPC, rolul judecatorului se concretizeaza in:
judecatorul va starui in toate fazele procesuale pentru solutionarea amiabila a pricinii, dand
sfaturi de impacare partilor, ori indemnandu-le la mediere.
judecatorul da calificarea exacta a cererii in raport cu continutul ei si nu dupa denumirea data de
catre parte.
judecatorul conduce dezbaterile putand lua orice masura legala pentru buna desfasurare a
procesului.
rezolva litigiul conform regulilor de drept care ii sunt aplicabile.
are posibilitatea sa puna intrebari partilor care duc la solutionarea cauzei.
are posibilitatea de a ordona probe din oficiu chiar peste vointa partilor.
are obligatia de a folosi toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala in cunoasterea
faptelor si descoperirea adevarului.
da partilor un ajutor activ in ocrotirea drepturilor si intereselor acestora.
Principiul disponibilitatii
In continutul sau, acest principiu cuprinde urmatoarele drepturi:
dreptul persoanei interesate de a porni sau nu procesul civil. Judecatorul actioneaza in urma
sesizarii facute de catre reclamant prin cererea de chemare in judecata. Acest lucru inseamna ca
judecatorul nu porneste din oficiu procesul civil, ci asteapta sa fie investit de catre cel care se
pretinde titular al dreptului incalcat. Totusi, in mod exceptional, instanta poate actiona si fara
sesizare; actiunea civila in procesul penal se porneste si se exercita din oficiu.
judecatorul are dreptul de a determina limitele cererii de chemare in judecata sau limitele
apararii. Daca instanta se pronunta minus petita sau plus petita, ori extra petita, partea
poate cere completarea hotararii sau de a exercita caile de atac in conditiile legii.
dreptul de a renunta la judecata sau la dreptul subiectiv pretins, dreptul de a achiesa la
pretentile reclamantului si dreptul de a stinge litigiul printr-o tranzactie.
dreptul de a ataca sau a nu ataca hotararea sau de a starui sau de a nu starui in calea de atac.
dreptul de a cere sau nu executarea hotararilor judecatoresti.
Principiul egalitatii
Art. 16 alin. 1 din Constitutie arata ca cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice
fara privilegii si discriminari. Justitia se infaptuieste in mod egal pentru toti, fara deosebire de rasa,
nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, orientare sexuala, opinie, apartenenta politica, avere,
origine sau orice alte criterii discriminatorii.
Egalitatea in fata justitiei se concretizeaza in urmatoarele:
toti cetatenii sunt judecati de aceleasi instante, fara a exista pentru vreuna dintre parti privilegii
de jurisdictie.
judecata se va desfasura dupa aceleasi norme de procedura civila pentru toate partile din
proces.
instanta este obligata sa asigure aceleasi drepturi procesuale partilor.
Principiul publicitatii
In sistemul procesual roman, regula o constituie publicitatea sedintelor de judecata. Cu toate
acestea, NCPC, prin art. 213 alin. 1, dispune ca in fata primei instante, prima etapa a judecatii, adica
cercetarea procesului, sa se faca in camera de consiliu. Cu privire la dezbaterea fondului in sedinta
publica, instanta poate dispune la cerere sau din oficiu ca aceasta sa se desfasoare in intregime sau in
parte fara prezenta publicului in cazurile in care se aduce atingere moralitatii, ordinii publice ori
intereselor minorilor ori a justitiei.
Pronuntarea sentintei se face insa, de regula, in sedinta publica.

Principiul oralitatii
NCPC constata in art. 15 principiul oralitatii, in temeiul caruia judecatorul, sub sanctiunea
nulitatii hotararii, are obligatia de a da cuvantul partilor pentru a-si sustine oral pretentiile, a discuta
regularitatea actelor de procedura, de a propune probe si de a formula concluzii.
Sistemul procesual roman consacra oralitatea, dar in realitate ea se combina cu procedura
scrisa.
Principiul obligatiei partilor si tertilor in desfasurarea procesului
Legea prevede si anumite indatoriri pentru parti, ele fiind obligate sa indeplineasca actele de
procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de catre lege sau de catre judecator sub
sanctiunea nulitatii, perimarii sau decaderii. Deasemenea, drepturile procesuale trebuie exercitate cu
buna credinta deoarece in doctrina se citeaza ca exemple de abuz introducerea cu rea credinta a unor
cereri vadit nefondate, acest lucru facandu-se cu scopul de a-l sicana pe parat. Tocmai datorita acestui
lucru, partea care foloseste drepturile procesuale in chip abuziv va raspunde pentru prejudiciile
materiale si morale cauzate.