Definirea marketingului politic

In prezent exista o multitudine de opinii privind definirea si delimitarea conceptuluide marketing politic, aceasta
datorita pe de o parte complexitatii acestuia cit si datorita profundelor schimbari de natura politica a zilelor
noastre.
Astfel, un prim punct de vedere este cel al lui Michel Bongrand, unul dintre pionierii aplicrii marketingului politic
n Europa, care defineste marketingul politic pornind de la demersul pe care acesta l urmeaz, considerndu-l un
ansamblu de tehnici avnd ca obiectiv s favorizeze adecvarea unui candidat la electoratul su potential, s l fac
cunoscut de ctre un numr ct mai mare de alegtori, s creeze o diferentiere fat de concurenti - si adversari -
si, cu un minimum de mijloace, s optimizeze numrul de sufragii pe care trebuie s le cstige n timpul
campaniei. Aceast formulare limiteaz n mod nepermis sfera de cuprindere a marketingului politic din punct de
vedere al continutului numai la aspectele electorale, iar din punct de vedere al perioadei de aplicare doar la
campania electoral.
O alt definitie interesant apartine lui Philip Kotler. Acesta vede n marketingul politic interactiunea social
ntre dou unitti, una dintre acestea (candidatul) urmrind s obtin un rspuns dorit de la cealalt unitate
social (alegtorii), al crei rspuns este liber, dar susceptibil de a fi influentat prin anumite beneficii care pot fi
oferite de ctre prima unitate social. Sunt excellent surprinse n aceast definitie cteva aspecte: extrapolarea
notiunii de schimb, considerarea marketingului politic nu doar ca o actiune a unei entitti asupra alteia, ci ca o
interactiune a celor dou, cu precizarea c rolul activ revine totusi organizatiei care practic activitatea de
marketing politic, ea fiind cea care propune anumite beneficii. Regretabil este doar faptul c si aceast definitie se
limiteaz doar la relatia candidat - alegtori, ceea ce este mai degrab specific marketingului electoral dect
marketingului politic. La rndul su, profesorul francez Denis Lindon consider c marketingul politic reprezint
un ansamblu de teorii si metode de care pot s se serveasc organizatiile politice si puterile publice, att pentru
a-si defini obiectivele si programele, ct si pentru a influenta comportamentele cettenilor. Ceea ce este
remarcabil n aceast definitie este faptul c marketingul politic nu este legat strict de activitatea electoral; mai
mult, el poate fi utilizat nu numai de ctre organizatiile politice (respectiv, partide), ci si de ctre puterile publice,
ceea ce red dimensiunea corect a sferei de cuprindere a marketingului politic. Chiar dac se pot formula unele
rezerve cu privire la aceast viziune n doi timpi (marketing politic = studiul mediului extern + influentarea
comportamentului ceteanului), definitia lui Denis Lindon are meritul de a sugera c marketingul politic si are
originile n marketingul clasic (si nu n politologie, sociologie politic sau alt stiint social), dar nu reprezint
neaprat un transfer mecanic al teoriilor si metodelor din sfera lucrativ n cea politic, ntruct cettenii nu pot
beneficia n mod tangibil, direct si pe termen scurt de rzultatul unor alegeri; ca urmare, nu se produce nivi un fel
de gratificatie. n plus, sondajele de opinie cu caracter politic nu ofer informatii la fel de fiabile cum sunt cifrele
de vnzri, iar evenimentele sunt mai imprevizibile.