Punctul -marcheaza pauza care se face in vorbire intre propozitiisau fraze independente ca inteles.

punctul are rol n ncheierea ideii, nelsnd loc unei continuri a acesteia.
Semnul intrebarii-este foloseit in scriere pentru a marca intonatia propozitiilor sau a frazelor
interogative.
Semnul exclamarii-Marcheaza grafic intonatia frazelor si a propozitiilor exclamative sau imperative
-se pune de asemenea dupa interjectiile si vocativele care exprima stari afective si sunt considerate
cuvinte(sau parti de fraza) independente
Virgula-delimiteaza grafic unele propozitii in cadrul unei fraze si unele parti de propozitie in cadrul
propozitiei. Virgula este folosit pentru a marca pauza ritmic din interiorul strofei, marcnd i
coordonarea prin juxtapunere ntre propozi!ii.
Punctul si virgula-este semnul de punctuatie care marcheaza o pauza mai mare decat cea redata prin
virgula si mai mica decat cea redata prin punct "lteori, punctul si virgula corespunde unei pauze pe
care vor#itorul o face pentru a arata ca partea de fraza care urmeaza e o intregire, o explicatie sau o
concluzie a celor afirmate anterior
Doua puncte-anunta vorbirea directa sau o enumerare, o explicatie, o concluzie si marcheaza totodata
o pauza, in genere mai mica decat pauza indicata de punct. Ele se pun atat la sfarsitul unei fraze, cat
si in interiorul ei
linia de dialog indica inceputul vor#irii fiecarei persoanecare ia parte la o convor#ire
linia de pauza marcheaza, ca si alte semne de punctuatie, pauza dintre diferite parti ale propozitiei, dintre
propozitii sau fraze
Punctele de suspensie-arata o pauza mare in cursul vorbirii. punctele de suspensie, intensific
sentimentul de nelinite i totodat creeaz o stare de permanent suspans.$unctele de suspensie
marcheaz o ntrerupere a enun!ului, o pauza afectiv n text% ele pot marca i o stare de melancolie,
reflec!ii asupra propriilor concep!ii.
Semnnul exclamrii (semn de punctua!ie) marcheaz o porunc a poetului adresat cititorului
Cratima-se foloseste si la scrierea unor cuvinte compuse &ratima desparte dou pr!i de vor#ire
marcheaz elidarea unei vocale '(, consecin!a fonetic fiind pronun!area ntr-o singur sila# a celor
dou cuvinte. )e men!ine msura i ritmul versului.
Apostroful-marcheaza a#senta accidentala in rostirea unor sunete.
Lipsa total a semnelor de punctuaie, sporeste marca oralit!ii i prnd s urmreasc fluxul a#rupt
al gndurilor eului liric. *ngreuneaza n!elegerea operei, i d, de asemenea, i o not de autenticitate i
contri#uie la atmosfera general de confuzie n fa!a contopirii spa!iului visrii cu cel al realita!ii.
Scrierea cu liter mic este un procedeu prozodic specific modernismului, prelungit i n
neomodernism, numit ingam#ament, care se definete prin continuarea ideii din versurile anterioare, fr
a se marca fiecare vers prin majuscul (scindare a unei unit!i lexico-sintactice prin dispunerea ei n
versuri diferite).
+a nivelul discursului se eviden!iaz marcile eului liric prin pronumele i ver#ele la persoana * i a **-a
Verbele
Perfectul simplu (sau trecutul definit) exprim un fapt ntr-un anume moment al trecutului. ,n lim#a
literar este timpul specific poeziei. ,n poezie, ver#ul 'a fi( la perfect simplu adncete intensitatea
tririlor eului liric n fa!a imensit!ii toamnei.
o olosirea verbelor la mod indicativ, mod ce exprim o ac!iune prezentat de vor#itor ca real,
su#liniaz dorin!a arznd a poetului de primi un semn din partea divinit!ii, dorin!a de concret.
o !zitarea modului imperativ al ver#elor este o marc a lirismului su#iectiv i implicit a eului liric.
"stfel, poezia capt forma unui monolog adresat
o Verbele la con"unctiv exprim o ac!iune dorit, posi#il, ele vizeaz o imagine ideal a poetului.
o !tilizarea verbelor la modul indicativ# timpul imperfect creeaz durat i simultaneitate,
prelungete durata momentului evocat i o imo#ilizeaz ntr-un ta#lou sensi#il i melancolic.
$itlul este un prim corpus pertinent al textului ce anticipeaz i eccentueaz tema. -itlul reprezint o
cheie de interpretare a con!inutului textual, definind pentru cititor un anumit orizont de ateptare. -itlul
poeziei date este alctuit din
$ema. element din structura operei literare constnd din nln!uirea motivelor ( despre ce e vor#a n
oper/ ideea central ). iu#irea, rz#oiul, natura, istoria, moartea, geniul.
motiv poetic/ unitate structural minimal, relevnd o situa!ie tipic i avnd semnifica!ii sim#olice .
$rin repetare, devine element de recuren! i laitmotiv.. luna, lacul, stelele, luceafrul, teiul, codrul 0
-12" 3"-45**%
laitmotiv/ motiv central care se repet de mai multe ori ntr-o oper, pentru a accentua imaginea
artistic. *n poezie, se integreaz uneori, refrenului. 1x.. 6&opacii al#i, copacii negri 7 )tau goi n parcul
solitar (8.9acovia,
Arta poetic % text liric n care autorul i exprim concep!ia despre poezie i misiunea poetului% crez
poetic. poezia n care autorul i exprim &:3&1$-*" 1)-1-*&".
Lirica subiectiv se relev la nivelul discursului prin prezen!a eului liric, indicat de folosirea ver#elor i
pronumelor la persoana * i a **-a a exclama!iilor i a ntre#rilor retoric, prin exprimarea direct a
trrilor, a sentimentelor eului liric.
caracteristic a limba"ului aste expresivitatea o#!inut din utilizarea numrului nsemnat de figuri de
stil ce creeaz surprinztor imagini artistice. . imagine vizual - '4m#l prin mocirle cu stele(. *magine
auditiv - ') nu le mai cnte cumva(.
Sensul conotativ este sensul secundar al cuvantului, actualizat in contexte diferite si in functie de
situatia de comunicare, de educatia si de cultura emitatorului si a receptorului.
Sensul denotativ este sensul principal al cuvantului, este un sens explicit, constant si o#iectiv, inteles la
fel de catre toti vor#itorii lim#ii. 1ste si primul sens indicat in articolul de dictionar.
iguri de stil
&pitetul - '$artea de vor#ire sau de fraza care determina, in lucrarile sau actiunile exprimate, printr-
un su#stantiv sau ver#, insusirile lor estetice, adica acelea care pun in lumina felul cum le vede sau cum
le simte scriitorul si care au un rasunet in sensi#ilitatea si fantezia cititorului( (-udor Vianu).
Comparatia ' $rocedeu artistic care consta in alaturarea a doi termeni (o#iecte, persoane, idei,
fenomene, actiuni etc.) cu insusiri comune, urmarindu-se anumitor caracteristici ale primului termen (de
comparat), prin intermediul celui de-al doilea (cu care se compara). &a figura de stil, comparatia opate fi
exprimata numai printr-un su#stantiv, insotit de atri#ute si complemente.
(etafora - $rocedeu artistic, element al lim#ajului poetic, prin care se trece de la sensul prorpiu al
cuvntului sau al unei expresii, la un alt sens, pe care cuvntul sau expresia il do#ndeste numai prin
analogie, prin comparatie..
Personificarea - procedeu literar prin care se atri#uie fiintelor necuvntatoare, o#iectelor, elementelor
din natura, sau ideilor a#stracte insusirile omenesti de a vor#i, de a gndi, de a avea sentimente, de a
actiona ca oamenii, intr-un cuvnt, de a face din ele persoane.
)nversiunea - $rocedeu artistic ce consta in schim#area topicii o#isnuite a cuvintelordintr-o
propozitie (fraza). $rin inversiune (metataxa) se evidentiaza importanta deose#ita a unui cuvnt (grup de
cuvinte) din contextul respectiv.
&numeratia - *nsiruirea mai multor termeni din acelasi cmp semantic, folosita spre a atrage atentia
asupra aspectelor descrise sau asupra faptelor infatisate.
*epetitia - ;igura de stil care consta in repetarea unui cuvnt sau a unui grup de cuvinte, pentru a
accentua o idee sau o impresie.
(oduri de expunere
Descrierea - 1ste un mod de expunere prin care scriitorul prezinta un colt din natura (peisaj), un o#iect,
un fenomen, o fiinta, chpul unui om, un mediu social, o stare sufleteasca. *ntr-o descriere literara, in
proza sau in versuri, scriitorul releva sentimentele declansate in sufletul sau de contemplarea o#iectului
descris (uimire, incntare, #ucurie, spaima etc.).
+aratiunea - este o relatare a unor intmplari intr-o ascensiune de momente. "utorul relev fapte si
intmplari prezentate intr-un loc si un timp determinate. 3aratorul enunta in mod o#iectiv la persoana a
***a, indirect, o#iectiv fiind omniscient si stiind totul despre personaje si acziune% sau la peroana *-a in
mod direct, din perspectiva su#iectiva fiind un personaj pe o scena imaginara, implicandu-se in
narartiune.
Dialogul - 1ste modul de expunere prin care se reproduce, in vor#ire directa, conversatia dintre
personaje 1xista si un dialog interior, care reproduce replicile pe care le schim#a cu sine insusi un
personaj literar. 5ecurgnd la aceasta modalitate, scriitorul prezinta contradictiile psihologice puternice
ale personajului repsectiv, punndu-se mai acut in lumina conflictul psihologic, nehotarrea sau sovaiala
personajului in situatii dilematice, precum si alte trasaturi de caracter.
(onologul este o modalitate a comunicarii orale, caracterizata prin vor#irea (discursul) neintrerupta a
unei persoane care isi exprima ganduri, stari, sentimente in fata unui auditoriu.
(onologul interior este forma narativa prin care personajul isi analizeaza propriile stari sufletesti. 1ste
tipul de enunt cel mai apropiat de intimitatile gandirii.
Versificatia
V&*S!L - este un rnd dintr-o poezie, in care sunt respectate regulile referitoare la ritm, rima si
masura. Versul liber - care este un rnd dintr-o poezie, in care regulile enuntate mai sus sunt aplicate
dupa cum doreste poetul, netinnd cont de unele dintre acestea%Versul alb este versul fara rima.
S$*,A - apare in versificatia moderna si numeste o grupare de versuri delimitate grafic printr-un
spatiu al#. 3umarul versurilor dintr-o strofa difera, incepnd cu strofe formate dintr-un singur vers si
ajungnd pna la o strofa cu <= versuri.
(AS!*A - este numarul sila#elor dintr-un vers. 2asura poate fi de la patru sila#e, pna la <>-<?
sila#e, si chiar mai multe. 2asura si ritmul sunt atri#ute importante ale versificatiei. @e regula, intr-o
poezie, versurile au aceeasi masura. 1xista, totusi, si versuri cu o masuradiferita, mai ales in fa#ule.
*)(A - consta in a face sa coincida sila#ele de la sfrsitul a doua sau mai mulote versuri. "ceasta
potrivire incepe cu ultima vocala accentuata.&nd rima este imperfecta, ea poarta numele de asonanta.
*n aceasta situatie, se potrivesc ultimele vocale ale versurilor si, aproximativ, consoanele.
- 2onorima a,a,a,a . *mperec-eata a,a,#,# A )ncrucisata a,#,a,# ' )mbratisata a,#,#,a
*)$(!L - miscare regulata si masurata, care se defineste ca fiind succesiunea regulata a unor sila#e
neaccentuate, dar si a pauzelor dintr-un vers.
$ro-aic A cand accentul cade pe prima sila#a
)ambic A cand accentul cade pe a doua sila#a
*itmul amfinrahic presupune o succesiune de picioare trisila#ice, in care a doua sila#a, accentuata, este
incadrata de doua sila#e neaccentuate.