Exceptia dobandirii capacitatii de folosinta de la data conceptiunii

Consacrarea legala a exceptiei.

De la aceasta regula avem si o exceptie consacrata de art. 36 prima teza din Codul civil si anume
Drepturile copilului sunt recuniscute de la conceptiune, insa numai daca el se naste viu. Dipozitia
potrivit cu care capacitatea de folosinta este recunoscuta din timpul conceptiei, evoca un vechi adagio
conform caruia infans conceptus pro nato habetur quoties de commodis ejus agitur ( copilul conceput
se socoteste nascut atunci cand este vorba de drepturile sale.). in afara textului mai sus aintit (art. 36
prima teza), in legislatia civila exista si un al doilea text, respective art. 957 alin. (1) din codul civil in
conformitate cu care o persoana poate mosteni daca exista la momentul deschiderii mostenirii.
Dispozitiile art. 36,53 si 208 sunt aplicabile (art. 208 face referire la persoana juridical.
In privinta corelatiei dintre cele doua texte legale in literature de specialitate s-a precizat ca daca
examinam dispozitiile legal mai sus citate, va trebui sa observam ca in realitate, ele nu fac decat sa aplice
in domeniul special al succesiunilor, regula generala dupa care, in mod exceptional calitatea de subiect
de drept, se dobandeste chiar anterior nasterii, daca sunt intrunite anumite conditii.

Conditiile aplicarii exceptiei

Exceptia pe care o analizam, in doctrina, se ami numeste si capacitatea de olosinta anticipate. Domeniul
de aplicare al art. 36 din Codul civil nu poate fi precizat decat daca sunt delimitate foarte bine conditiile
ce trebuie sa fie indeplinite pentru a fi posibil sa facem apel la dispozitiile legale.
Din parcurgerea actuala a acestui text sunt puse in evidenta doua conditii, care trebue sa fie intrunite
cumulative, penru a se putea considera ca un copil conceput dobandeste capacitatea de folosinta char
anterior nasterii sale.
Aceste conditii sunt:
1. Sa fie vorba de dobandirea de drepturi de catre copilul conceput, nu si de asumarea de obligatii;
2. Copilul sa se nasca viu.

In legatura cu aceste 2 coditii sunt necesare unele precizari.
a) Prima conditie sa fie vorba de drepturi in favoarea copilului, iar nu de obligatii in sarcina
acestuia, decurge din insasi natura exceptiei, de a fi o masura de protective pentru copilul
conceput, dar nenascut inca. In aplicarea acestui aspect, in doctrina s-a precizat ca:
prevederea legala (art. 36 Codul civil) prezinta un netagaduit interes. Astfel, de exemplu,
daca in timpul sarcinii mamei sotul acesteia decedeaza, in lipsa prevederii care ia in
considerare, ca subiect de drept, sip e copilul nenascut, dar conceput, acesta ar trebui sa fie
exclus de la mostenirea tatalui sau, ceea c ear crea o grava injustitie
Din aceasta prima conditie a aplicarii exceptiei rezulta ca, regula instituita priveste
aptitudinea de a avea atat drepturi, cat si obligatii, dar capacitatea de folosinta anticipate
are un continut mai restrains, el referindu-se doar la drepturi civile. Asadar nu ar fi posibila
asumarea unei obligatii pe seama copilului conceput, pentru acest copilare din capacitatea
de folosinta, deca aptitudinea de a dobandi drepturi, iar nu sip e aceea de a-si asuma
obligatii.
Se poate pune intrebarea daca dispozitiile art. 957 din Codul civil nu r contrazice acesta
conditie, atunci cand dispun ca o persoana poate mosteni daca exista la momentul
deschiderii succesiunii, avand in vedere ca teza a doua face trimitere la dispozitii care
contureaza continutul notiunii de a exista la momentul deschiderii succesiunii (art. 36, 53
si 208 C. civ.), iar , dupa cum se stie, obiectul transmisiunii succesorale il constitue
patrimonial persoanei fizice decedate privit ca o universalitae juridical. Astfel spus, obiectul
transmisiunii succesorale I formeaza totalitatea drepturilor si obligatiilor care au valoare
economica si au apartinut celui care lasa mostenirea, astfel incat, copilul conceput va primi
o succesiune intreaga sau o fractiune din acesta universalitate, adica atat active, cat si pasiv.
Aceasta solutie se intemeiaza pe doua considerente de drept :
1 copilul dobandeste dreptul, iar nu obligatia de a mosteni;
2 mostenitorul (copil nascut sau doar conceput) fie va primi bunuri si drepturi in cazul in
care valoarea activului intrece valoarea pasivului (datoriilor), fie nu va primi nimic daca
valoaea pasivului depaseste valoarea activului caz in care, copilul nu isi va asuma vreo
obligatie de care sa raspunda cu propriul patrimoniu.

b) Cea de a doua conditi copilul sa se nasca viu se poate retine ca legea romana nu cere ca
alte legislatii, si conditia ca acesta sa fie si viabil. Aceasta inseamna ca este sufficient sa se fi
nascut viu.
Pentru a fi considerat ca s-a nascut viu, este sufficient ca acesta sa fi respirat macar o data.
Dovada ca s-a nascut viu se face prin existenta aerului in plamani, iar stiinta medicala
numind aceasta proba docimazie. Daca aceasta proba nu este concludenta, dovada se poate
face si prin alte mijloace de proba stiintifice.
Daca copilul s-a nascut viu si a trait numai cateva clipe, dupa care a decedat, se va intocmi
actul de nastere, cat si de deces si si implicit certificatele de nastere si deces.
Pentru copilul nascut mort se considera ca nu a fost niciodata subiect de drept civil ( este
solutia ce se desprinde din interpretarea per a contrario a art. 36 prima teza, de unde
reiese ca un copil nascut mort este considerat ca nu exista, asrfel incat, nu a putut dobandu
drepturi. Aceasta a doua conditie trebuie inteleasa si in sensul ca un copil nascut mort este
considerat ca nu a dobandit capacitatea de folosinta anticipata: aceasta imprejurare are
semnificatia unei conditii rezolutorie. Prin urmare, pe cand capacitatea de folosinta
anticipata este conditionata, cea dobandita potrivit regulii de la nastere este pura si
simpla neafectata de modalitatea conditiei.