Parazitii- Generalitati

Note de curs Dr. Ramona

Stoicescu
Estimated Worldwide Prevalence of
Parasitic Infections
Infection Prevalence
Toxoplasmosis 1-2 billion
Ascaris 1 billion
Hookworm disease 800-900 million
Amebiasis 200-400 million
Schistosomiasis 200-300 million
Malaria 200-300 million
Filariasis 250 million
Giardiasis 200 million
Pinworm infection 60-100 million
Strongyloidiasis 50-80 million
Guinea worm infection 20-40 million
Trypanosomiasis 15-20 million
Leishmaniasis 1-2 million
taken from Table 51-1, Schaechter's Mechanisms of Microbial Disease, fourth edition
Parazitism:
Orice asociatie in care fiecare partener depinde de
celalalt insa
in utilizarea medicala parazitismul: ca o asociatie in
care gazda este vatamata.
Implica un contact intim si prelungit dintre doua
organisme care fac parte din specii diferite, ce poate
duce la stabilirea unui echlibru delicat prin care se
tolereaza reciproc
In cazul dereglarii acestui echilibru, gazda poate
elimina sau distruge parazitul sau daca asociatia
este atat de nociva gazdei acesta sucomba- si va
pieri si parazitul
Parazitismul
pentru unele specii este unicul mod de
existenta, parazitul fiind total dependent
de gazda sa: parazit obligatoriu
Pentru alte specii numai o alternativa,
poate trai liber in natura si intr o gazda
animala: parazit facultativ
Un organism nu trebuie sa fie neaparat
parazit in toate stadiile de dezvoltare a
existentei sale, unele fiind parazite intr un
stadiu al ciclului de viata si libere in altele
Factorii favorabili sau nefavorabili care
afecteaza gazda vor afecta si parazitii si
capacitatea lor de a supravietui, multiplica si
a reusi sa se transfere de la o gazda la alta
Gazda
Un organism in care se dezvolta adultul
sau stadiul final al parazitului se numeste
GAZDA DEFINITIVA
Cel in care se dezvolta stadiul intermediar
sau larvar se numeste GAZDA
INTERMEDIARA
Stiinta care se ocupa cu factorii care determina existenta
unei infectii intr-o populatie se numeste EPIDEMIOLOGIE
Prevalenta= numarul persoanelor infectate
intr un anumit teritoriu, intr o anumita
perioada de timp (total cazuri)
Incidenta= rata, frecventa cu care este
intalnita o infectie ( cazuri noi)
Boala endemica: infectia se mentine in
populatia dintr o anumita zona la o rata
stabila a prevalentei
Boala epidemica: prevalenta inalta printr-o
transmitere rapida
Sporadica: apare neregulat la indivizi
izolati
Criterii de clasificare a parazitilor:
1. In functie de teritoriul parazitat
ECTOPARAZITI: pe sau in tegumentul gazdei
Boala se numeste INFESTATIE
Intra majoritatea artropodelor parazite
ENDOPARAZITI: in interiorul organismului ( tract
digestiv, organe si tesuturi)
Boala: INFECTIE
Perioada de timp
1. paraziti temporari: traiesc timp limitat pe
suprafata organsimului uman, doar pentru
a se hrani: insectele hematofage
2.Paraziti permanenti: parazitii a caror
existenta e dependenta in totalitate de
gazda
Transmiterea
De la o gazda la alta se poate face prin
VECTORI ( vectori mecanici daca nu sunt
esentiali pentru ciclul de viata al parazitului
si vectori biologici daca sunt esentiali)
Gazda rezervor
Este o specie de care depinde parazitul
pentru a supravietuirea lui in natura si care
serveste ca sursa de infectie pentru alte
gazde susceptibile, inclusiv omul
Evolutia bolilor infectioase
Dezvoltarea antibioticelor, insecticidelor de
sinteza si a diferitilor agenti antiparazitari
au incurajat speranta ca bolile infectioase
nu vor mai constitui o problema in practica
medicala
Evolutie
A aparut rezistenta bacteriilor la antibiotice
alaturi de modificarile florei bacteriene
normale si uneori de modificarile
rezistentei gazdei induse iatrogen, ceea ce
a dus la aparitia unor microorganisme a
caror patogenitate nu a fost cunoscuta
anterior
Prin cresterea mobilitatii
populatiei
Un numar tot mai mare de persoane calatoresc
in zone endemice unde sunt expuse unor infectii
fata de care nu sunt imunizate, provocand forme
grave de boala
Riscul legat de viteza mare de transport
moderne ca persoanele care au contractat boala
in zona endemica sa ajunga in tara de bastina
inaintea declansarii simptomelor- ducand la
probleme de diagnostic unui personal medical
nefamiliarizat cu aceasta patologie
Parazitii produc multa suferinta si
impactul aupra sanatatii este foarte
mare
Anual milioane de persoane se imbolnavesc de
malarie si 1 milion de copii infectati cu P
falciparum mor numai in Africa
Schistosomiaza si filariozele afecteaza 200-300
milioane de persoane
Peste 1 miliard de oameni sunt parazitati cu
nematode intestinale incluzand Ascaris
lumbricoides, Ancylsotoma duodenalis, Trichiuris
trichiura
Raspandire geografica
Existenta endemica a unui parazit depinde
de prezenta unor gazde corespunzatoare,
de usurinta cu care acesta paraseste
gazda si de conditiile de mediu favorabile
supravietuirii lui in afara gazdei.
Parazitii cu cicluri de viata simple sunt mai
raspanditi decat cei cu cicluri complicate
Conditiile economico sociale afecteaza
raspandirea parazitilor umani, ex.
Folosirea dejectelor umane la fertilizarea
solului favorizeaza raspandirea parazitilor
umani
Migrarea populatiei a raspandit bolile
infectioase in toata lumea: malaria si
ancylostomiaza au fost introduse in
emisfera vestica de exploratorii din Lumea
veche iar sclavii au adus schistosomiaza
si filariozele din Africa in America
Desi multe specii de paraziti sunt
raspandite in toata lumea, tarile
tropicale ofera conditii optime de
temperatura si umiditate
suprvieturii, dezvoltarii si
transmiterii parazitilor
Protozoare: paraziti unicelulari
Forme vegetative. TROFOZOIT
Forme de rezistenta : CHIST
Metazoare=Helmini=
Viermi
Apartin regnului animal
Paraziti multicelulari
Forme: Vierme adult, larva, ou
Artropode: Clasa insecta
Protozoare
1.Clasa Rhizopoda (Sarcodina):
Amibele (Entamoeba hystolitica)
2.Clasa Flagelata
flagelate intestinale: Giardia,
flagelate urogenitale: Trichomonas vaginalis,
Hemoflagelate: Leishmania si Trypanosoma
3.Clasa Ciliata: Balantidium coli
4.Clasa Sporozoa: Genul Plasmodium,
Toxoplasma gondii
Metazoare= Helminti
A. Plathelminti (viermi plati)
1.Clasa Trematoda: Fasciola,
Schistosoma
2.Clasa Cestode: Tenia solium, T.
Saginata, T. Echinococcus,
B. Nemathelminti (nematode, viermi
rotunzi)
1. Intestinali: Ascaris, Enterobius,
Trichiuris, Ancylostoma, Necator,
Strogyloides,
2. Tisulari: Trichinella spiralis, filariile
PROTOZOARE
Organisme UNICELULARE,
eucariote
ce fac parte din regnul animal
Mii de specii de protozoare
Majoritatea duc o viata libera, unele
s-au adaptat la viata parazita
Dimensiuni, morfologie
20-100 micrometri
Pot avea forma sferica sau ovoidala
Toate protozoarele contin anumite structuri
morfologice fundamentale: nucleu,
citoplasma, membrana protoplasmatica
Citoplasma
Ectoplasma cu rol in locomotie, ingestia
hranei, respiratie, excretie,
Endoplasma: sediul proceselor digestive si
a rezervelor de glicogen; la unele
protozoare contine vacuole digestive sau
contractile care regleaza presiunea
osmotica
Nucleul
Contine cromozomii care regleaza
cresterea si reproducerea , determinand
caracterul genetic al speciei
Nucleoplasma este inconjurata de o
membrana perforata de pori prin care
comunica cu endoplasma
Nutriia
Majoritatea protozoarelor introduc hrana
prin endocitoza sau printr un orificiu numit
citostom
Obtin substantele de la gazda in acelasi
mod ca bacteriile, prin difuzarea
substantelor dizolvate in citoplasma
Respiratia
Prin difuziune (ca la bacterii)
Oxigenul difuzeaza in interiorul celulei iar
CO2 rezultat din activitatea celulei in afara
ei.
nmulirea
Cea mai mare parte a protozoarelor au
capacitatea de a se inmulti asexuat si sexuat.
Inmultirea asexuata se realizeaza prin diviziune
simpla (sciziparitate) sau multipla (schizogonie)
Inmultirea sexuata (Sporogonica) survine intre
doua celule diferentiate sexual (gameti). In
urma fecundarii rezulta zigotul (oul) care se
transforma intr un sac cu spori (sporochistul)
din care se elibereaza sporozoizii
nchistarea
Unele protozoare intra intr o faza inactiva, CHISTUL,
in care se secreta un perete membranar rezistent,
sufera o diviziune nucleara si depoziteaza rezerve
de hrana.
Dublu Rol:
De protectie a parazitului in afara gazdei, usurand
trecerea la o noua gazda, de protectie in interiorul
noii gazde, fata de enzimele digestive
De reproducere: in care nucleul sufera o diviziune
rezultand un numar crescut de exemplare dupa
dechistare
Inchistarea
Declansata de deficitul de hrana, de
acumularea excesiva de produse
catabolice, de o schimbare importanta in
concentratia ionilor de hidrogen, de
suprapopulare
Dechistarea
Ca urmare a actiunii enzimatice a
tesuturilor gazdei si a modificarilor
osmotice aparute in mediu
Ca urmare a urmare a actiunii mecanice si
biochimice a protozoarului din interiorul
chistului
Ciclul de viata
Simplu: constand intr un stadiu trofic intr o singura
gazda, in care inmultirea se face binar ( Trichomonas
vaginalis)
Complex: la amibe ( Entamoeba hystolitica) care au si
stadiu de rezistenta: chistul, care le asigura
supravieturiea in trecerea de la o gazda la alta
Alte protozoare necesita doua gazde din care una
este o adaptare secundara pentru cresterea sanselor
de perpetuare
Unele insecte sunt si vectori si gazde pentru
Plasmodium si Leishmania, transportand parazitii de
la o gazda la alta
Amibele
Protozoare care se deplaseaza cu ajutorul
pseudopodelor citoplasmatice, proiectate si
retractate, ca raspuns la stimulii externi
Unele specii sunt libere altele parazite ale tractului
digestiv al nevertebratelor si vertebratelor
Toate amibele au un stadiu de trofozoit in care are
loc multiplicarea prin diviziune binara, atat timp cat
conditiile de mediu sunt favorabile
Stadiul de chist: rezistent la conditii nefavorabile si
ajuta la transferul de la o gazda la alta
In timpul procesului de
inchistare
Amibele elimina hrana nedigerata, se
rotunjesc pentru a forma prechsitul apoi
secreta un invelis devenind chist
Unele specii sufera un proces de maturare
in care nucleul se divide o data sau de mai
multe ori
Chistul e eeliminat din organsim iar
dechistarea se produce nuami cand chistul
ajuneg in gazda potrivita si intr un anume
loc. Amiba devina activa rupe peretele
chistului si iese; dupa repetate diviziuni
trofozoizii stabilesc o colonie
Clasificarea amibelor
Dupa caracterele biologice si de
patogenitate in 3 categorii
Amibe parazite patogene: Entamoeba
hystolitica
Amibe parazite nepatogene: Entamoeba
coli, Entamoeba gingivalis
Amibe libere cu potential patogen:
Naegleria fowlerii, Acanthamoeba
Entamoeba hystolitica
Boala: Amibioza
Morfologie
40-100,000 morti anual
Predominant in tarile in curs de dezvoltare
prin contaminarea fecala a hranei si apei
Nu exista vaccin
Contagiozitate crescuta patogen
categoria B in usa
Morfologie
2 forme: Trofozoit si chist
Trofozoitul: are 20-30 microni
Citoplasma e structurata in ectoplasma
peroferica, hialina cu rol in locomotie:
emite pseudopode si in captarea hranei
Endoplasma in jurul nucleului: aspect
granular, contine bacterii i hematii
Nucleul este sferic, excentric,, inconjurat
de membrana nucleara
Trofozoit col. tricrom
Trofozoit E. hystolitica
Trofozoit E. histolytica col. Iron haematoxylin : nucleu cu cariozom central
si
Trofozoit ME
E. hystolitica in diviziune ME
Chistul
Forma de rezistenta in mediul extern
Dimensiuni 8-20 microni
Forma rotunda cu perete gros, cu 4 nuclei ( la
maturitate)
In citoplasma baghete siderofile numite si corpi
cromatoizi
Chistul se formeaza in intestin cand conditiile de
supravieturie nu sunt prielnice- continut intestinal mai
putin fluid
DOAR chistii maturi cu 4 nuclei sunt infectiosi
Ciclul de viata
Consum apa, alimente contaminate cu chisturi
cu 4 nuclei
Chisturile ajung in stomac, trec nemodificate in
intestinul subtire, se produce fen de dechistare
in ileonul terminal
Fiecare din cei 4 nuclei sufera o diviziune
simpla, citoplasma se organizeaza in jurul
fiecarui nucleu rezultand in final 8 amibe tinere
ce se stabilesc la nivelul colonului, in special la
niv cecului
Trofozoitii pot penetra mucoasa intestinala si
disemineaza in alte organe
Trofozoitii sunt putin rezistenti, ingerati nu
supravietuiesc aciditatii gastrice
In colon se transforma in chisturi
Eliminate in mediul extern pot fi distruse de
uscaciune si de temp ridicata
Viabile in conditii de umezeala zile pana la 2
saptamani
Nu sunt distruse de apa clorinata in
concentratia uzuala
Patogenie
Aderenta trofozoitilor la mucoasa colonului ( cec
si rectosigmoid)
Eliberarea de enzime proteolitice cu formarea
abcesului in buton de camasa ( orificiu ingust in
mucoasa, baza largita in submucoasa)
Reunirea mai multor abcese duce la necrozarea
mucoasei, cu leziuni extinse si suprainfectii cu
bacterii enterice
Extinderea procesului infectios amebian poate
duce la erodarea unui vas de sange de
vecinatate- extinderea pe cale hematogena a
amibelor.
Localizare in alte viscere ducand la amibioza
extraintestinala (abcese hepatice, pulmonare,
cerebrale)
Patrunderea in musculara si seroasa: perforatii
si hemoragii intestinale
Manifestarile clinice
Amibioza intestinala
Amibioza extraintestinala
Amibioza intestinala
1. DIZENTERIA AMIBIANA
Apare cel mai frecvent 90% cazurile cu afectare
intestinala
Debut insidios cu inapetenta, astenie, disconfort
abdominal, dureri in fosa iliaca dreapta simuland
apendicita sau debut brusc cu dureri vii abdominale
Scaune numeroase, > 5/zi ( 5-15), cantitate redusa,
cu sange, mucus si puroi ( scaun dizenteriform),
dureri abdominale, tenesme rectale
Perioada de stare 1-2 saptamani
Tratament corespunzator vindecarea prin cicatrizare
a leziunilor
Abces n buton de cma
Forma severa
Colita amebiana fulminanta
Leziuni ulcerative ale colonului
15-20 scaune pe zi, initial materii fecale si
snage ulterior in special sange cu colici
abdominale insuportabile si tenesme
Febra 40C
Tahicardie, greata,
Complicatii
Perforatia intestinala (brusc, abdomen acut
chirurgical) cu peritonita localizata sau
generalizata
Hemorgaia intestinala prin afectarea vaselor de
sange de calibru mare
Amoebomul: pseudotumora inflamatorie
formata dintr un granulom amibian: inflamatie,
edem, necroza de la nivelul mucoasei si
submucoasei intestinale : dureri abdominale si
scaune cu sange
In zonele temperate: Infectii amibiene
asimptomatice- destul de frecvent
Purtatori sanatosi care elimina chisti
infectiosi
Se pot vindeca in circa 1 an dar 10% pot
dezvolta colita amibiana
Amibioza extraintestinala
A. Hepatica: cea mai frecventa localizare- prin vena
porta parazitul ajunge la ficat producand un abces
hepatic
3-5% din pacientii cu amibioza intestinala
Dureri in hipocondrul drept, dureri accentuate de inspir
profund, lobul drept: tuse iritativa; lob stang:
epigastralgie
Febra 39-40C, friosoane, transpiratii profuze, greata,
varsaturi, hepatomegalie, icter.
Leucocitoza cu neutrofilie, teste hepatice alterate
Poate penetra in pericard cu aparitia tamponadei
cardiace- deces
Amibioza pleuroplumonara
Secundar abcesului hepatic
Amibele traverseaza diafragmul pornind
de la leziunea hepatica
Pleurezii serofibrinoase
Pleurezii purulente
Abces amibian pulmonar
Abcesul amibian cerebral
Complicatie rara
Dupa oricare din cele doua localizari
Abces unic sau multiple microabcese
Abces renal
Diagnostic parazitologic
Preparatul proaspat
Microscopic: examenul coproparazitologic,
examen lama- lamela ( preparatul
proaspat)
Formele acute de boala: trofozoitul
In formele cronice: se evidentiaza chistul
prin examenul direct cu lugol
Preparate colorate
Extemporaneu: albastru de metilen,
tricrom, cristal violet, fuchsina
De durata: cu hematoxilina ferica si
Giemsa
Diagnostic serologic
Detectia coproantigenelor tehnica ELISA (
antigene specifice in materiile fecale)
Imunofluorescenta pentru formele
extraintestinale
Diagnostic serologic pentru detectia
anticorpilor specifici in A extraintestinala
Diagnostic molecular
Alte teste
A. Extraintestinala: leucocitoza cu
neutrofilie, unoeri eozinofilie, sindrom
biologic inflamator, citoliza hepatica in
localizarea hepatica cu transaminaze
crescute,
Alte teste imagistice
Scintigrama hepatica, ecografia, RMN, CT
scan,
Examen radiologic pulmonar
Tratament
Medicatia parazitara amoebicida
A. Amoebicide intraluminale
B. A. tisulare
C. A. mixte
Amibioza intestinala
asimptomatica
Iodochimol 650 mg per os X 3 ori pe zi, 20
zile
Diloxanide furoate 500 mg per os X 3 ori
pe zi, 10 zile
Paromomycina 500 mg X 3 ori pe zi X 5-
10 zile
Amibioza intestinala
simptomatica
Amoebicide mixte
Metronidazole 500-800 mg per os X 3 ori
pe zi X 5 zile
Tinidazole sau ornidazole 2g pe zi priza
unica X 3 zile
Abcese >5 cm
Nu raspunde la tratament sau iminenta de
rupere e recomandata interventia
chirugicala cu avacuarea si drenarea
abcesului
! Transmitere fecal orala!
Reguli de igiena