Nichifor Crainic

Cantecul foamei

De voi fi fost cndva ciorchine,
Sunt azi o boal stoars-n teasc.
n flmnzenia din mine
Turnai o zeam i rnasc.

mi pipi trupul cum se stinge,
Un bor cu tir l-ar nclzi,
Un fir de iarb de-a atinge
Fulgertor a nverzi.

Lsai-mi braul de fantom
S rup de pe crengi un mr,
Mucnd, m-ar umple de arom
i-a mai tri n adevr.

n ara turmelor i-a pinii
Visez o mn de ciuperci
Lsai-m n rnd cu cinii
La raiul unui blid de terci.

O, Milostivule, Tu Care
Cu doi ciortani i cinci colaci
Fcui un munte de mncare
i saturai pe cei sraci,

Repet, Bunule, minunea
i-ndestuleaz mii de guri,
Iar mie-ascult-mi rugciunea:
D-mi doar un co cu firmituri.






JUDECATA DIN URM

Prigonit ca o fiara prin smrcuri imunde,
cu gauri n tmple, orbite afunde,
rupt ca un steag, cotropit de cangren,
sfiat de bice ca furu-n aren,
n lanuri, cu gloante ce carnea mi scurm,a
aa voi sosi la Judecata din urma!

Alb, vei straluci sub zapezi boreale,
eu, vnt de durere, voi sta nainte.
Rece vei fi sub varul gloriei Tale,
eu, cu durerea, fi-voi fierbinte.

si glasul din genun va rsuna de-odat:
- Hai, omule, vorbete! E Marea ta Judecat!

Atunci voi urca pe naltele trepte
i-ngenunchiind sub abside,
cu zmbet de snge pe buze livide,
i voi rspunde cu, trupul inert:
- Pentru toate rnile nedrepte,
Eu, Doamne, Te iert!





Doamne, nu mai pot fi
Ca i cei stui de atta poame,
Cci ntr-un pustiu de foame
Mi se rtcir paii.

n Lumina Ta, Lumin,
Ochii mei, Preasfinte Tat,
Azi, mai stini ca niciodat
Nu zresc dect o cin.

Dac ochii nu viseaz dect zam
Care golul burii l minte...
Nu m judeca Printe,
Trupul nu-mi mai ine seam.

Dac nflmnzit m mn gndul
Doar nspre mncare,
Bunule, i cer iertare...
Sunt un maldr de rn.

Doamne, nu mai pot fi
Ca i cei stui de atta poame,
Cci ntr-un pustiu de foame
Mi se rtcir paii...

Nu m osndi, Stpne,
Pentru poftele-mi dearte,
C de suflet m desparte
Trupul care cere pine.

Cum a zdrobi cu sil
Glasul crnii care ip,
ns, Doamne, n-am arip,
Plmdit sunt din argil.

Of, cum a distrus n mine
Flmnzenia nebun
Tot ce sufletul adun
S se apropie de tine...

Doamne, nu mai pot fi
Ca i cei stui de gru, de poame
Cci ntr-un pustiu de foame
Mi se rtcir paii...