Sunteți pe pagina 1din 15

Suport de curs

Management în construcții II

Sem.2, 2013/2014

– CURS 2 –

1. PLANIFICAREA SI ORGANIZAREA EXECUTIEI LUCRARILOR DE CONSTRUCTII-MONTAJ (C-M)

1.4 Parametrii organizatorici utilizaţi in planificarea si organizarea execuţiei proceselor de C-M (continuare)

1.4.3 Parametrii organizatorici în spațiu

1.4.4 Parametrii organizatorici în timp

2. PLANIFICAREA SI ORGANIZAREA EXECUTIEI LUCRARILOR DE C-MONTAJ PRIN METODE MATEMATICO-GRAFICE DE TIP CICLOGRAME

2.1 Elemente de fundamentare

2.2 Metode de planificare și organizare a execuției proceselor SIMPLE de construcții

2.2.1 Metoda succesiunii

2.2.2 Metoda in paralel

Suport de curs

Management în construcții II

Sem.2, 2013/2014

1.4.3 Parametrii de organizare în spațiu

1.4.3.1 Zona de lucru a șantierului

Reprezintă spaţiul pe care se desfăşoară lucrările de execuţie a obiectului de construcţie sau a obiectivului de investiţie proiectat. Zona de lucru a şantierului este spaţiul împrejmuit şi semnalat, aflat la dispoziţia şantierului.

1.4.3.2 Frontul de lucru pentru procesul de producţie i

Notație: ,

unde:

- F reprezintă frontul de lucru (mărimea spațiului) în care se execută un proces;

- i reprezintă procesul de referință din n procese, (i = 1÷n).

Este spaţiul din cadrul şantierului în care sunt create condiţii constructive, tehnologice şi de securitate a muncii pentru desfăşurarea normală a execuţiei acestui proces i.

În raport cu mărimea spaţiului în care sunt asigurate condiţii de realizare a procesului i, frontul de lucru poate să fie total sau parţial.

Frontul total de lucru este spaţiul total pentru un proces i pe care sunt create condiţii de realizare a întregului volum de lucrări aferent procesului respectiv, în conformitate cu proiectul de execuţie. Frontul total de lucru pentru un proces i de construcţii trebuie înţeles şi în sensul spaţiului materializat pentru care sunt create condiţii specific, astfel încât una sau mai multe formaţii de lucru să poată să atace şi să execute concomitent volumul integral de lucrări corespunzător procesului. Fronturi totale de lucru putem întâlni pentru procesele de terasament, fundaţii, structuri parter, lucrări de finisaje, etc.

Frontul parţial de lucru este numai acea parte din spaţiul total pentru procesul i,

pe care sunt create condiţii de realizare a unui volum limitat de lucrări din procesul considerat. În general, dispunem de fronturi parţiale de lucru pentru procesele de execuţie (structuri, zidării, tâmplării, tencuieli, etc.) implicate în realizarea construcţiilor etajate.

Fronturile totale sau parţiale de lucru se obţin în urma executării proceselor conform modului de organizare a desfăşurării lucrărilor, a succesiunii tehnologice, precum şi a prevederilor normelor de sănătate și securitate a muncii.

1.4.3.3 Sectorul de lucru

Este spaţiul dintr-un obiect de construcţie stabilit pe considerente constructive şi organizatorice, pe care o formaţie de lucru atacă şi execută un volum determinat de lucrări , dintr-un anumit proces i într-un interval de timp dat tttt I i . Sectorul de lucru poate să se identifice cu frontul partial de lucru sau poate să fie o subdiviziune a acestuia.

Suport de curs

Management în construcții II

Sem.2, 2013/2014

Structurarea obiectelor de construcţie în sectoare de lucru este o problemă organizatorică deosebit de importantă în activitatea de planificare a execuţiei proceselor, deoarece numărul de sectoare şi implicit mărimea acestora poate influenţa substanţial durata totală de execuţie.

Prin micşorarea sectorului de lucru se reduce volumul de lucru pe sector, acesta eliberându-se mai devreme, asigurând astfel front de lucru pentru formaţia care execută procesul de lucru următor. În divizarea obiectului de construcţie în sectoare, trebuie să se ţină seama de alcătuirea constructivă şi funcţională, în sensul că un sector poate să cuprindă de exemplu un nivel al clădirii, un număr de apartamente sau travei, chiar un apartament sau o unitate funcţională.

De asemenea, în sistemele de planificare şi organizare a execuţiei proceselor de construcţii se urmăreşte împărţirea obiectului de construcţie ce urmează a fi realizat în sectoare de lucru cu volume de lucrări sensibil egale pentru fiecare proces şi sector, fapt ce asigură ritmicitatea proceselor prin menţinerea constantă a componenţei formaţiilor de muncă.

1.4.3.4 Nivelul de lucru

Este diviziunea pe verticală dintr-un obiect de construcţie ce corespunde unui sector, pe care un proces de producţie i se poate executa, fără a fi necesară schimbarea condiţiilor tehnologice şi organizatorice de lucru.

Împărţirea în nivele de lucru a obiectelor de construcţie este determinată de cauze de ordin constructiv, tehnologic, tehnic şi organizatoric, fiind o structurare pe verticală a acestuia.

1.4.3.5 Locul de lucru

Este spaţiul limitat dintr-un sector unde îşi desfăşoară activitatea o formaţie de lucru pentru a executa un proces i. Locul de lucru cuprinde amplasarea muncitorilor în lungul frontului de lucru, zona necesară circulaţiei, precum şi spaţiul pentru depozitarea materialelor, sculelor, dispozitivelor şi mijloacelor mecanice de lucru.

sculelor, dispozitivelor şi mijloacelor mecanice de lucru. Figura 0. Organizarea locului de muncă pentru execuţia

Figura 0. Organizarea locului de muncă pentru execuţia unui perete din zidărie de cărămidă

Mărimea locului de lucru pentru o formaţie ce execută un proces i pe un sector oarecare I, se determină cu ajutorul relaţiei:

Suport de curs

Management în construcții II

Sem.2, 2013/2014

în care:

= × × ×

[m 2 /zi lucratoare], [m/zi lucrătoare]

- numărul de muncitori din formaţia de lucru ce execută procesul i;

(1.9)

NP i - norma de producţie pentru procesul i; p i - indice mediu de realizare a normei; t s - durata în ore a zilei de lucru (schimb); q i - cantitatea de lucrări din procesul i ce revine pe U.M. a frontului de lucru.

Dimensiunea minimă a locului de lucru pentru o formaţie ce execută procesul i, se determină punând condiţia de a asigura formaţiei respective stabilitate pe un loc de lucru cel puţin pe durata unui schimb, adică:

= ×

= × ×

[m 2 /zi lucratoare], [m/zi lucrătoare]

(1.10)

[m 2 /om-zi], [m/om-zi]

(1.11)

unde: - reprezintă dimensiunea locului optim de lucru necesar unui muncitor pentru a desfăşura activitatea de executie în cadrul procesului i pe toată durata schimbului sau a zilei de lucru, în condiţii de randament maxim şi deplină securitate a muncii.

1.4.4 Parametrii organizatorici în timp

1.4.4.1 Ritmul de lucru

Notație: tttt i I , unde tttt I i este durata de execuţie a procesului i pe un sector oarecare I.

Ritmul de lucru se determină pornind de la volumul de muncă pe sectorul I pentru procesul i:

= × × [om-ore; om-zile]

=

×

[ore, zile, schimburi]

(1.12)

(1.13)

unde:

- VVVV i - rrrr

I este volumul de muncă pentru procesul i pe sectorul I, exprimat în [om-ore, om-zile];

I reprezintă numărul de de muncitori din formația de lucru, stabilit pentru executia procesului i pe sectorul I (număr persoane)

i

- [p i ] este indicele mediu planificat de realizare a normei (p i = 0,90 ÷ 1,20).

Pentru determinarea ritmului de lucru tttt I i , se consideră ales, impus sau dat numărul de muncitori rrrr I . O orientare privind alegerea numărului de muncitori pentru execuţia proceselor de construcţii, o dau indicatoarele de norme de deviz pe categorii de lucrari, in cadrul consumurilor specifice de resurse aferente articolelor ( ).

Practic, ritmul de lucru tttt I i al unui proces de construcţii i pe un sector oarecare I se determină astfel:

i

Stiind ca:

= × [om-ore]

(1.5)

Suport de curs

Management în construcții II

Sem.2, 2013/2014

=

×

rotunjire in plus la numar intreg de zile, ore, schimburi

(1.14)

Avand , se calculeaza :

=

×

, care trebuie sa fie (0,90 ÷ 1,20).

Exprimarea ritmului de lucru tttt I i trebuie să conţină un număr întreg de ore, schimburi sau zile, pentru a evita deplasarea formaţiei de lucru de pe un sector pe altul în intervalul unui schimb sau al unei zile de lucru.

Dacă analizăm corelaţia dintre ritmul de execuţie ai procesului i şi numărul de muncitori din formaţia de lucru ce execută procesul i, constatăm cu uşurinţă că cei doi parametri, se regăsesc într-o singură ecuaţie

cu două necunoscute nedeterminare:

grad de

( )

la nivelul volumului de muncă

, ecuaţie care

are

un

= × ×

[om-ore; om-zile]

(1.12)

Matematic, ridicarea nedeterminării se face prin a da valori pentru una dintre necunoscute şi a calcula valori corespunzătoare pentru cealaltă. Întrebarea este, cărei necunoscute îi alegem valori şi pe care necunoscută este indicat să o calculăm. În acest sens trebuie avute în vedere mai multe considerente, prezentate pe scurt în continuare.

Organizarea execuţiei proceselor de construcţii este o activitate determinată de anumite condiţii concrete şi drept urmare rezolvarea nedeterminării, se face pe baza analizei condiţiilor tehnologice şi organizatorice. Acestea vor pune în evidenţă restricţii în ce priveşte durata execuţiei (determinate de succesiunea diverselor procese, de condiţiile meteorologice, de durată minimă etc.), ceea ce conduce la impunerea lui şi calculul necesarului de muncitori sau restricţii în ce priveşte numărul de muncitori (în funcţie de numărul de muncitori disponibili, suprafaţa limitată a sectorului de lucru etc), ceea ce are ca efect fixarea numărului de muncitori şi determinarea duratei de execuţie .

În această situaţie se pretinde o analiză a condiţiilor de execuţie, a restricţiilor impuse de aceasta şi o alegere convenabilă a parametrului căruia îi dăm valori ( sau ).

1.4.4.2 Pasul lanțului

Notație: KKKK I i Este intervalul de timp între începerea a două procese succesive i şi i+1, pe acelasi sector I. Pasul lanţului este determinat de condiţiile tehnice si tehnologice de execuţie ale proceselor de construcţii, care imprimă începerea unui proces pe un sector faţă de procesul anterior.

Mărimea pasului KKKK i I , în raport cu aceea a ritmului de execuţie al procesului i se poate găsi în 3 ipostaze:

KKKK i

I = , adica egalitatea pasului lanțului KKKK i I cu ritmul de lucru ;

Constituie cazul curent în care, după terminarea procesului i pe sectorul I, poate să înceapă imediat executarea procesului i+1 pe același sector [Fig. 1a)], situație care asigură continuitatea proceselor i și i+1.

Suport de curs

Management în construcții II

Sem.2, 2013/2014

KKKK i

I

> , adica pasului lanțului KKKK i I mai mare ca ritmul de lucru ;

Este cazul în care, după terminarea procesului i pe sectorul I, procesul i+1 nu începe imediat pe sectorul respectiv, ci numai după un anumit interval de timp [Fig. 1b)], situaţie care creează decalarea proceselor i şi i+1. Acest interval de timp de decalare este determinat de condiţii tehnologice sau organizatorice.

De exemplu, după executarea lucrărilor de turnare a betonului (procesul i) pentru realizarea unor elemente de construcţie, se lasă până la decofrare (procesul i+1) un interval de timp (decalaj tehnologic) pentru întărirea betonului. De asemenea, în cazul executării a două procese ritmice (acelaşi ritm pe toate sectoarele), dar cu ritmuri diferite de la un proces la altul , pentru a respecta continuitatea în activitatea formaţiilor de lucru, vor apare pe n-1 sectoare intervale de timp (decalaje organizatorice), între terminarea procesului i şi începerea procesului i+1 , deoarece sincronizarea proceselor are loc numai pe un sector.

KKKK i

I

< , adica pasului lanțului KKKK i I mai mic ca ritmul de lucru ;

Reprezintă cazul când procesul i+1 începe înainte de terminarea procesului i pe sectorul respectiv [Fig. 1c)], situaţie de suprapunere a proceselor i şi i+1. Acest caz, este impus uneori de necesitatea de a obţine o reducere cât mai mare a duratei de execuţie. Pentru asigurarea desfăşurării suprapuse în acelaşi sector a celor două procese, este necesară o organizare adecvată a lucrărilor, astfel încât formaţiile de lucru ce execută cele două procese să nu se stânjenească reciproc.

cele două procese să nu se stânjenească reciproc. Figura 1. Raportul dintre pasul lantului și ritmul

Figura 1. Raportul dintre pasul lantului și ritmul de lucru

Suport de curs

Management în construcții II

Sem.2, 2013/2014

1.4.4.3 Modulul de ritmicitate

Notație: .

Este intervalul de timp între începerea, respectiv terminarea executiei aceluiasi proces i pe doua sectoare succesive I și I+1, procesul fiind realizat în ritm constant, de două sau mai multe formatii de lucru cu componenţă şi dotare identică. Intrarea în lucru a formaţiifor se realizează la intervale egale de timp , după care acestea îşi desfăşoară activitatea continuu.

Raportul dintre ritmul de lucru, numărul de formaţii de muncitori şi modulul de ritmicitate este stabilit prin relaţia:

unde:

= [zile, schimburi]

=

[număr formații]

- t i

- b i este numărul de formații de lucru ce execute procesul ritmic i.

este ritmul de lucru al procesului i, procesul fiind considerat ritmic;

(1.15)

(1.16)

Pentru exemplificarea acestei situații, considerăm un proces i ritmic având:

= = = =

cu:

I = 6 sectoare, t i =4 zile , b i =2 formatii de lucru

=

=

= 2

, t i =4 zile , b i = 2 formatii de lucru = = =

Figura 2. Raportul dintre modulul de ritmicitate Ko i , numărul de formații de muncitori b i și ritmul de lucru t i

Suport de curs

Management în construcții II

Sem.2, 2013/2014

Modulul de ritmicitate Ko i trebuie să se aleagă sub forma unui număr întreg de schimburi sau zile pentru a evita deplasarea unor formaţii de lucru de pe un sector pe altul în intervalul unui schimb sau al unei zile de lucru, dar în acelaşi timp trebuie să fie un submultiplu al ritmului de lucru t i .

Ca observaţie generală, trebuie subliniat faptul că la determinarea valorilor acestor parametri, fie că aceştia se referă la realizarea unor procese simple sau a unor procese complexe de construcţii, trebuie să fie luate în considerare condiţiile reale ale amplasamentului şi ale execuţiei propriu-zise.

de

organizare în spaţiu şi, în mod special, pe cei legaţi de organizarea de şantier.

Caracteristicile

amplasamentului

influenţează

puternic

mărimea

parametrilor

De asemenea, trebuie să remarcăm faptul că durata totală de execuţie a investiţiei înscrisă în documentele contractuale afectează profund modul de evaluare al parametrilor organizatorici de desfăşurare în timp şi chiar alegerea procedurii de planificare-programare a lucrărilor de construcţii.

Respectarea cerinţelor de natură tehnologică şi organizatorică, impuse prin proiectare pentru obţinerea produsului construcţie, asigurarea la timp a tuturor resurselor, conform datelor înscrise în proiect şi contract, disponibilităţile antreprenorului general, al subantreprenorilor de specialitate şi al furnizorilor constituie factori ce trebuie avuţi în vedere la cuantificarea şi delimitarea valorilor parametrilor organizatorici specifici activităţii de construcţii.

În mod curent la proiectarea sistemelor de organizare ce vizeaza eşalonarea execuţiei lucrărilor pe scara timpului, se pleacă de la valorie posibile ale parametrilor, valori care satisfac atât exigenţele multiple pretense de documentaţia tehnică, cât şi pe cele ale agenţilor economici executanţi.

După iteraţii succesive şi analize comparative se reţin valorile raţionale ale parametrilor implicați, care conduc la obținerea unui program optim de execuţie a lucrărilor, cu asigurarea unor costuri de producție minime în condițiile particulare ale fiecărei execuții în parte.

Suport de curs

Management în construcții II

Sem.2, 2013/2014

2. PLANIFICAREA SI ORGANIZAREA EXECUTIEI LUCRARILOR DE C-M PRIN METODE MATEMATICO-GRAFICE DE TIP CICLOGRAME

2.1 Elemente de fundamentare

Planificarea şi organizarea proceselor simple de construcţii reprezintă o modalitate de desfăşurare a execuţiei unei lucrări elementare în timp şi spaţiu, în care forţa de muncă, mijloacele de muncă şi obiectele muncii, trec în mod succesiv de la un sector la altul, materializând lucrarea componentă a produsului construcţie.

Proces simplu este acea parte a procesului de producţie din construcţii, care se execută într-un anumit interval de timp de un executant individual sau de grup, pe un anumit loc de muncă, prevăzut cu mijloace de muncă adecvate, acţionând asupra unor obiecte ale muncii, în cadrul unei tehnologii specifice.

În funcţie de valoarea duratei (ritmului) de execuţie pe succesiunea sectoarelor, operăm cu procese simple neritmice şi procese simple ritmice.

Procesele simple neritmice se definesc ca fiind procesele a căror ritmuri diferă de la un sector la altul. Variabilitatea ritmurilor de lucru pe succesiunea sectoarelor rezultă ca urmare a volumelor de lucrări diferite pe sectoare, şi implicit a volumelor de muncă, în condiţiile păstrării constante a componenţei formaţiei de lucru. În această situaţie, ritmurile de lucru ale unui proces simplu neritmic i se notează astfel:

Procesele simple ritmice sunt procesele care au ritmurile egale pe succesiunea sectoarelor. Egalitatea ritmurilor de lucru pe toate sectoarele este determinată de egalitatea sensibilă a volumelor de lucrări pe sectoare (se admit variaţii de 10-15%) şi implicit egalitatea volumelor de muncă aferente, prin păstrarea constantă a componenţei formaţiei de lucru.

= = = =

Pentru planificarea-programarea execuţiei proceselor simple se pot folosi următoarele metode:

1. metoda succesiunii;

2. metoda în paralel;

3. metode mixte.

În metodele de planificare şi organizare a execuţiei proceselor simple de construcţii intervin o serie de termeni ce se identifică prin folosirea următoarelor notaţii:

procese simple: 1, 2, … i, i+1, …, n-1, n; (termen general i)

sectoare: A, B, … I, I+1, … k; (termen general I)

volumele de lucrări ale procesului i pe succesiunea sectoarelor: , ,

volumele de muncă consumate în procesul i pe fiecare sector: , ,

, ;

, ;

Suport de curs

Management în construcții II

Sem.2, 2013/2014

duratele (ritmurile) de execuție ale procesului i pe fiecare sector: , , , ;

nr. de muncitori din formația de lucru ce execută procesul i, considerat constant: r i ;

numărul de formații de lucru ce execute procesul i: b i ;

2.2 Metode de planificare și organizare a execuției proceselor simple de construcții

2.2.1 Metoda succesiunii

Metoda succesiunii constă în faptul că execuţia procesului simplu se realizează prin trecerea formaţiei de lucru, în mod succesiv şi continuu pe toate sectoarele.

Metoda succesiunii se aplică atât pentru procesele simple neritmice, cât şi pentru procesele simple ritmice.

2.2.1.1 Metoda succesiunii pentru execuţia unui proces simplu neritmic

Procesul simplu neritmic i este procesul cu ritmuri diferite pe succesiunea sectoarelor:

Ciclograma execuţiei unui astfel de proces este o reprezentare grafică care are aspectul unei linii frânte, ce poartă şi denumirea de lanţ elementar neritmic (fig. 3).

Se consideră un proces neritmic având ritmurile de lucru următoare:

= =

= 4 zile,

zile,

= 6 zile,

4 zile,

6 zile,

= 8

= 2 zile

Durata de execuţie a procesului, simplu neritmic i pe toate sectoarele este egală cu suma ritmurilor de lucru de pe fiecare sector:

=

[ ]

TTTTeeee = 4 + 6 + 4 + 8 + 6 + 2 = 30 zile lucrătoare

Suport de curs

Management în construcții II

Sem.2, 2013/2014

de curs Management în construcții II Sem.2, 2013/2014 Figura 3. Ciclograma execuţiei unui proces simplu neritmic

Figura 3. Ciclograma execuţiei unui proces simplu neritmic i prin metoda succesiunii.

2.2.1.2 Metoda succesiunii pentru execuţia unui proces simplu ritmic

Procesul simplu ritmic i este procesul cu ritmuri de lucru egale pe toate sectoarele:

= = = =

Ciclograma execuţiei unui proces simplu ritmic pune în evidenţă o linie continuă ce se defineşte şi ca lanţ elementar ritmic.

Pentru exemplificarea numerică a acestei variante procedurale se consideră un proces simplu ritmic i ce se desfăşoară pe k = 6 sectoare, utilizând b i = 1 formaţie de lucru, cu un ritm de execuţie pe succesiunea sectoarelor de t i = 6 zile.

Durata de execuţie a întregului proces simplu ritmic i este suma ritmurilor de lucru pe succesiunea sectoarelor. Execuţia procesului simplu ritmic i, în condiţiile date, se realizează prin metoda succesiunii în 36 de zile.

Suport de curs

Management în construcții II

Sem.2, 2013/2014

= = ×

[ ]

TTTTeeee = 6 x 6 = 36 zile lucrătoare

] T T T T e e e e = 6 x 6 = 36 zile

Figura 4. Ciclograma execuţiei unui proces simplu ritmic i prin metoda succesiunii

2.2.1.3 Concluzii privind aplicarea metodei succesiunii pentru execuţia unui proces simplu

Organizarea execuţiei lucrărilor sau proceselor simple de construcţii folosind metoda succesiunii prezintă o serie de aspecte pozitive şi negative ce trebuie cunoscute.

Ca aspecte pozitive se menţionează:

asigurarea continuităţii producţiei, prin faptul că formaţia de lucru trece în mod succesiv şi fără întrerupere de pe un sector pe altul;

uniformitatea producţiei, care se obţine prin menţinerea componenţei formaţiei de lucru, care se deplasează de pe un sector pe altul cu o ritmicitate constantă (la execuţia în succesiune ritmică);

Suport de curs

Management în construcții II

Sem.2, 2013/2014

folosirea unui număr redus de muncitori, ceea ce contribuie la reducerea unor cheltuieli de organizare legate de cazare, masă, transport etc.

Ca aspecte negative se pot remarca următoarele:

durata de execuţie a procesului simplu este relativ mare;

cheltuielile indirecte sunt crescute, datorită creşterii duratei de execuţie;

efecte mărite privind imobilizarea fondurilor.

2.2.2 Metoda in paralel

Metoda de lucru în paralel constă în faptul că execuţia procesului simplu are loc concomitent pe toate sectoarele. Metoda se recomandă în cazul în care se pune problema reducerii la minimum a duratei de execuţie a procesului simplu.

Pentru aplicarea metodei în paralel la execuţia proceselor simple este necesar să se respecte următoarele condiţii:

trebuie să dispunem de front total de lucru materializat, care să permită atacarea execuţiei procesului simplu pe toate sectoarele;

numărul de formaţii de lucru trebuie să fie egal cu numărul de sectoare, fiecărui sector corespunzându-i câte o formaţie de lucru;

formaţiile astfel distribuite pe sectoare încep lucrul în acelaşi timp.

Asemănător metodei succesiunii, şi metoda în paralel este aplicabilă atât pentru procesele simple neritmice, cât şi pentru procesele simple ritmice.

2.2.2.1 Metoda în paralel pentru execuţia unui proces simplu neritmic

Procesul simplu neritmic i poate să prezinte o durată de execuţie diferită de la un sector la altul, datorită:

diferenţei de productivitate a formaţiilor de lucru sau a componenţei acestora;

datorită variabilităţii volumelor de lucrări şi implicit a volumelor de muncă pe succesiunea sectoarelor.

Durata totală de execuţie (termenul de execuție) a procesului simplu neritmic i este dată, în acest caz (fig. 5) de ritmul de lucru cel mai mare înregistrat pe unul din sectoare:

=

Pentru exemplificarea metodei se adoptă acelaşi proces neritmic i studiat la metoda succesiunii. Datorită utilizării unui număr de formaţii de lucru b i egal cu numărul de sectoare k, ciclograma procesului neritmic se prezintă sub forma unui lanţ elementar divizat neritmic (fig. 5) cu durata de execuţie:

= = 8 zile

Suport de curs

Management în construcții II

Sem.2, 2013/2014

de curs Management în construcții II Sem.2, 2013/2014 Figura 5. Ciclograma execuţiei unui proces simplu neritmic

Figura 5. Ciclograma execuţiei unui proces simplu neritmic i prin metoda în paralel

2.2.2.2 Metoda în paralel pentru execuţia unui proces simplu ritmic

În situaţia în care există posibilitatea împărţirii frontului total de lucru în sectoare asemănătoare cu volume de lucrări, respectiv volume de muncă aproximativ egale, procesul simplu i devine proces ritmic.

Durata totală de execuţie a procesului simplu ritmic i este dată de ritmul procesului i (t i ):

T e = t i [zile lucratoare]

Ciclograma procesului simplu ritmic i se prezintă, în acest caz, sub forma unui lanţ elementar divizat ritmic.

Pentru exemplificarea metodei, în vederea comparării duratelor de execuţie, vom considera acelaşi proces simplu ritmic i cu k = 6 sectoare, b i = 6 formaţii şi un ritm de execuţie de 6 zile pe fiecare sector (t i = 6 zile).

De asemenea, trebuie semnalat faptul că, în această ipostază, formaţiile de lucru utilizate pe succesiunea sectoarelor trebuie să prezinte aceeaşi componenţă şi să aibă o productivitate constantă. Întrucât aceste condiţii sunt dificil de îndeplinit, metoda în paralel rămâne o procedură teoretică cu aplicabilitate redusă pentru executarea proceselor simple ritmice.

Suport de curs

Management în construcții II

Sem.2, 2013/2014

de curs Management în construcții II Sem.2, 2013/2014 Figura 6. Ciclograma execuţiei unui proces simplu ritmic

Figura 6. Ciclograma execuţiei unui proces simplu ritmic i prin metoda în paralel

2.2.2.3 Concluzii privind aplicarea metodei în paralel pentru execuţia unui proces simplu

Metoda în paralel utilizată pentru planificarea-programarea şi organizarea execuţiei lucrărilor sau proceselor simple de construcţii, aduce o serie de avantaje şi dezavantaje ce se impun a fi semnalate.

Metoda în paralel prezintă următoarele avantaje :

scurtarea duratei de execuţie a procesului simplu analizat;

reducerea unor cheltuieli indirecte ;

micşorarea efectului imobilizării fondurilor.

Ca principale dezavantaje ale acestei metode se menţionează :

necesitatea recrutării şi folosirii unui număr sporit de formaţii de lucru;

utilizarea unui mare număr de muncitori/utilaje;

creşterea unor cheltuieli de organizare de şantier (pentru cazare, masă, transport, depozitarea materialelor etc).