Relatia de cuplu in perioada sarciniiPAGINA 1 DIN 2

AUTOR: Roxana Alina Olaru

Anuntarea venirii pe lume a unui copil aduce cu sine si vantul schimbarii, fiind
atinsi toti cei din jur: viitorii parinti, bunici, alte rude si prieteni. Actorii
principali sunt, insa, cei doi parteneri ce se pregatesc pentru minunea ce le
intra in viata. La inceput apare acel soc, acea neincredere legata de cum a fost
posibil sa se infaptuiasca, mai apoi bucuria si nevoia de a impartasi cu cei
apropiati.
Viitoarea mamica incepe sa fie din ce in ce mai absorbita desarcina, bebe si
sine, sa caute infromatii despre nastere si perioada de dupa. Apar
transformarile corporale, valul de hormoni, starile emotionale schimbatoare,
greturi si pofte, nesiguranta de a fi sau nu o mama buna, de cum va fi cu bebe,
analize si ecografii...

Taticul este preocupat si el de ce se intampla, de cum o fi sa simti bebe-ul in
burtica, daca va putea sa le asigure celor doi (partenerei si copilului) un trai
sigur si bun, de ce va face el in momentul nasterii, sa inteleaga ce o fi cu toate
analizele si speranta sa fie totul bine, daca se va descurca, daca lucrurile vor
mai fi la fel...

Iata cat de usor puteti fi prinsi in iuresul preocuparilor legate de sarcina, cat
de usor ajungeti sa fiti centrati pe ceea ce se intampla cu sine si cu celalalt, si
astfel sa uitati pur si simplu de relatia voastra.

Oare este posibil sa uiti de relatie? Doar relatia exista pur si simplu pentru ca
de aceea suntem impreuna, nu?

O relatie are nevoie de ingrijire si de munca permanenta. Nu este suficient sa o
initiezi si apoi sa o lasi la voia intamplarii. Munca nu presupune sa dai cu sapa,
ci sa vorbesti cu partenerul, sa ii povestesti de propriile nevoi, dorinte si de
visele pe care ti le faci.

Nu esti egocentrista daca vorbesti despre tine. Le spun adesea clientelor mele
ca a vorbi despre sine nu inseamna ca esti centrata doar pe propria persoana,
ca esti egoista. In momentul in care vorbesti despre tine il lasi pe celalalt sa se
apropie, sa te cunoasca. Este foarte important sa ajungeti sa comunicati la
acest nivel, sa va cunoasteti mai bine si sa treceti impreuna prin perioada
aceasta, mai ales in momentul in care viata voastra se schimba prin aparitia
unei noi vieti.

Cel de langa tine are nevoie sa stie ca tie iti este teama de ce va urma, ca nu stii
ce vei face, ca ai nevoie de sprijinul lui.

Deseori femeile tind sa para perfecte: sotia perfecta, mama perfecta, soacra
perfecta etc, reusind, astfel, sa ii indeparteze pe cei din jur. Perfectiunea este o
masca ce ascunde teama ca nu esti suficient de buna. In momentul in care iti
pui aceasta masca, cel din fata ta pierde contactul cu tine, cu cine esti de fapt,
si, astfel, se creaza o prapastie intre voi. Prinsa in lupta cu perfectiunea vei
tinde sa faci totul singura pentru a demonstra ca poti. Ceea ce lasi in urma este
chiar pe cel pentru care te gandesti sa devii perfecta: partenerul tau.

De cand lucrez ca psihoterapeut nu am intalnit nicio persoana capabila sa
citeasca gandurile celuilalt. Consider, asadar, ca este foarte important sa va
ascultati partenerul, sa fiti atente si la nevoile, visele, dorintele, fricile si
planurile lui.