lena Gilbert pagi pe o portiune neteda de iarba, firele elastice lasandu-se sub talpile ei. Palcuri de trandafiri stacojii si nemtisori violet ieseau din pamant, iar deasupra capului Elenei atarna o cupola uriag4, pe care sclipeau felinare stralucitoare. Pe terasa din fata ei se arcuiau doua fantani albe de marmurA, care aruncau in aer jeturi de apa. Totul era frumos, elegant si cumva familiar. Asta e palatul lu Bloddeuwedd, spuse 0 voce in capul ei. Dar ultima oara cand se aflase aici, peluza fusese plina de invitati veseli care dansau. Acum disparusera cu totii, ramasesera urme ale prezentei lor: pahare goale um- pleau mesele aranjate pe marginea pajigtii; un gal de mtase era aruncat pe un scaun; un pantof cu toc foarte inalt zacea pe ghizdul uneia dintre fantani.6 + Jurnalele Vampirilor Mai era ceva ciudat. Inainte, scena din fata ei fusese scAldata intr-o lucire rogiatica draceasca, ce lumina totul in Dimensiunea {ntunecata, transformand albastrul in purpuriu, albul in roz, iar rozul in nuanta catifelata a sangelui. Acum, peste tot stralucea o lumina limpede, iar deasupra, pe cer, plutea calma o luna alba plina. O migcare ugoara se auzi in spatele ei si Elena isi dadu seama cu 0 tresarire cA de fapt nu era singura. O silueta intunecata era dintr-odata acolo, apropiindu-se de ea. Damon. Bineinteles ci era Damon, isi spuse Elena, zambind. Daca exista cineva care sa apara pe neasteptate inaintea ei aici, in ceea ce parea sa fie sfargitul lumii — sau cel putin momentul de dupa sfarsitul unei petreceri — acela nu putea fi decaét Damon. Doamne, era atat de frumo Negru pe negru: par negru moale, ochi negri precum miezul de noapte, jeangi negri gi o jacheta moale de piele. Cand privirile li se intalnira, ea era atat de bucuroasa sa-l vada, incat i se tdie rasuflarea. Se arunca si-l im- bratis4, prinzandu-se de gatul sau, simtind muschii supli si tari din bratele si pieptul lui. »Damon”, spuse ea, cu vocea tremurandu-i dintr-un motiv oarecare. Si trupul ii tremura, si Damon 0 mangaie pe brate si umeri, pentru a o linisti. »Ce s-a intamplat, printesa? Nu-mi spune ca fi-e frica.”Vandtorii: Fantoma + 7 fi zambi afectat si lenevos, si mainile lui erau puter- nice si calme. »Ba da, mi-e frici”, rispunse ea. »Dar de ce ti-e frica?” Asta o z4paci pentru o clipa. Apoi, incet, lipindu-si obrazul de-al lui, spuse: »Mi-e fricd si nu fie doar un vis.” »O sa-ti spun un secret, printes4”, fi sopti el la ure- che. ,,Tu gi cu mine suntem singurele lucruri adevarate aici. Tot restul este vis.” »Doar tu si cu mine?” repeta Elena, simtind cum o sdcaie un gand suparator, ca gi cum ar fi uitat ceva — sau pe cineva. Un funigel de cenus& aterizd pe rochia ei gi ea il indeparta absenta. »Suntem doar noi doi, Elena”, spuse Damon tiios. » Tu esti a mea. Eu sunt al tau. Noi ne iubim de la ince- puturile timpului.” Sigur. De aceea tremura ea probabil — de bucurie. El era al ei. Ea era a lui. Erau suflete-pereche. Sopti un singur cuvant: dDasi Apoi el o saruta. Buzele lui erau la fel de moi ca matasea, si cand sdrutul deveni mai profund, ea isi l4s& capul pe spate, dandu-gi la iveala gatul, anticipand intepatura dubla ca de viespe pe care el i-o facuse de atatea ori.