Perioada interbelica in literatura romana

Perioada interbelica a avut un rol important pentru literatura deoarece a contri

buit la dezvoltarea, si in acelasi timp la modernizarea ei. In aceasta perioada
au aparut numeroase reviste si tendinte in evolutia literaturii :
Perioada dintre cele doua razboaie mondiale cuprinde anii 1918-1944. Aceasta se
caracterizeaza pe plan european prin infrangerea Germaniei, prabusirea imperiulu
i Austro-Ungar si revolutia din Rusia. Pe plan national se realizeaza unitatea n
ationala si integrarea in ritmul european de modernizare.
In literatura tendintelor umaniste democratice care domina in epoca li se opun f
orme de ideologie rasista: Fasciste, reactionare. De aceea viata literara cunoas
te conflicte si polemici violente. In acest contest se impun personalitati ca Mi
hail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mateiu Caragiale, Tudor Arghezi,
Lucian Blaga, ion Barbu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu.
Reviste si curente
Dupa primul razboi mondial ziarele si revistele literare sporesc la numar. Asa a
vem Viata romaneasca. Apare la 6 martie 1906 la Iasi sub conducerea lui Constantin
Stere, si Paul Bujor. Director stiintific devine profesorul dr. Ion Cantacuzino
, iar proprietarii revistei sunt Constantin Stere, Ion Botez, Garabet Ibraileanu
. Insa, din 1915 directorul unic ramane Garabet Ibraileanu. In timpul primului r
azboi mondial revista isi inceteaza aparitia pana in 1920, cand reapare sub cond
ucerea lui Ibraileanu. Din 1930 se muta la Bucuresti, conducerea fiind preluata
de Mihail Relea si George Calinescu. Din 1948 va aparea seria care continua pana
astazi.
In Viata romaneasca accentul se pune pe autenticitate si specificul national intel
es ca dimensiune sociala, important fiind poporul si rasa,europenizarea ca asimi
lare a spiritului national, repudierea decadentismului si simpatia pentru tarani
me.
In jurul acestei reviste se dezvolta curentul literal cunoscut sub numele de pop
oranism. Dintre scriitori de la Viata romaneasca amintim pe Spiridan Popescu, Cali
strat Hogas, Jean Bart, Patascanu, Mironescu, Sadoveanu, Topirceanu, Ionel Teodo
reanu si altii.
In perioada interbelica disputele literare se duc in jurul modernismului si al t
raditionalismului.
Modernismul denumeste tendinta inovatoare intr-o anumita etapa a unei literaturi
. Acest curent apare in literatura secolului al XX-lea, opunandu-se traditionali
smului si proclamand noi principii creatiei. Tendinta modernista sustine:
- europenizarea (sincronizarea) literaturii nationale cu literatura Europei
- promovarea scriitorilor tineri
- teoria imitatiei
- eliminarea decalajului in cultura
- trecerea de la o literatura cu tematica rurala la una de inspiratie urbana
- cultivarea prozei obiective
- evolutia poeziei de la epic la liric si a prozei de la liric la epic
In literatura romana Eugen Lovinescu teoretizeaza asupra modernismului in revist
a Sburatorul si in cenaclul cu acelasi titlu. Aceasta publicatie apare la Bucurest
i intre anii 1919-1922 si apoi intre 1926-1927, avandu-l ca si conducator pe Eug
en Lovinescu. Cenaclul Sburatorul are o existenta mai indelungata : intre 1919 si
1947. Obiectivele gruparii erau:
- promovarea tinerilor scriitori
- imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia literaturii romane.
Primul obiectiv s-a realizat prin lansarea unor nume ca Ion Barbu, Camil Petresc
u, Ilarie Voronca, George Calinescu, Pompiliu Constantinescu.
Istoria civilizatiei romane moderne si Istoria literatur
Al doilea obiectiv a cunoscut un proces mai indelungat de constituire. Eugen Lov
inescu isi dezvolta conceptiile sale moderniste in lucrarile Istoria civilizatie
i romane moderne si Istoria literaturii romane contemporane . In aceste lucrari m
odernismul lovinescian porneste de la ideea ca exista:
- un spirit al veacului explicat prin factori materiali si morali, care imprima
un proces de modernizare a civilizatiilor de integrare intr-un ritm de dezvoltar
e sincronica
- teoria imitatiei care explica viata sociala prin interactiunea reactiilor sufl
etesti
- principiul sincronismului care in literatura inseamna acceptarea schimbului de
valori a elementelor care confera noutate si modernitate fenomenului literar.
Dintre colaboratorii la revista Sburatorul amintim pe Ion Barbu, Ilarie Vorunca, T
ristan Tara si altii.
Prin traditionalism se intelege continuarea vechilor curente traditionale prelua
ndu-se ideea ca istoria si folclorul sunt domeniile relevante ale specificului u
nui popor. La aceste conceptii se adauga de catre Nechifor Crainic factorul spir
itual, credinta religioasa ortodoxa care ar fi elementul esential de structura a
sufletului taranesc. Consecinta acestei teze era ca opera de cultura cu adevara
t romaneasca trebuia sa includa in substanta ei ideea de religiozitate.
Trasaturile traditionalismului:
* intoarcerea la originile literaturii;
* ideea ca mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor;
* promoveaza problematica taranului;
* pune accent pe etic, etnic, social;
* cultiva universul patriarhal al satului;
* proza realista de reconstituire sociala;
* istoria si folclorul sunt principalele izvoare de inspiratie, dar intr-un
mod exaltat;
* ilustrarea specificului national, in spirit exagerat.
O revista traditionalista este Gandirea , ce apare la Cluj in 1921 sub conducerea
lui Cezar Petrescu si Cucu. In 1922 revista se muta la Bucuresti si trece sub co
nducerea lui Nechifor Crainic. Va continua sa apara pana in 1944. Scriitorii tra
ditionalisti au cautat sa surprinda in operele lor particularitatile sufletului
national prin valorificarea miturilor autohtone a situatiilor si credintelor str
avechi.
Dintre scriitorii traditionalisti amintim Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voicu
lescu, iar dintre prozatori Cezar Petrescu, Mateiu Caragiale si dintre dramaturg
i Adrian Maniu si Lucian Blaga.
Apoi intra Revista fundatiilor regale care apare lunar la Bucuresti in doua serii.
Prima intre 1934-1945 si a doua intre 1945-1947. Revista isi propune sa fie o p
ublicatie cu radacini in toate terenurile activitatii nationale. Primul redactor
sef al revistei este Paul Zaripol, care orienteaza revista pe directia maioresc
iana. Dupa 1934 conducerea revistei o ia Camil Petrescu si apoi Dumitru Caracost
ea. Seria noua apare sub conducerea lui Al. Rosetti.
Pintre colaboratori ai revistei amintim pe Tudor Arghezi, Gala Galaction, Ion Ba
rbu, Hontensia Papadat Bengescu.
In aceasta perioada apar publicatii de avangarda.Avangardismul european are ca p
unct de plecare curentul non-conformist numit dadaism. Acesta a fost initiat la
Zrich de Tristan Tara. Dadaistii isi exprimau dispretul fata de o lume incapabila
sa opreasca barbaria si crima. Ei cultivau antiliteratura, antimuzica, antipict
ura, ajungand in domeniul absurdului. Din acest curent decurg curentele de avang
arda: constructivismul si suprarealismul.
Constructivismul romanesc s-a grupat in jurul revistei Contemporanul condusa de Io
n Vinea. Constructivistii subliniau necesitatea unei corespondente intre arta si
spiritul contemporan al tehnicii moderne care inventeaza forme noi, conturand n
atura. Ion Vinea a solicitat ca si colaboratori ai revistei pe scriitorii Arghez
i, Ion Barbu, Camil Petrescu, dar si pictori si sculptori, printre care si Const
antin Brancusi. Sunt si alte reviste constructiviste ca Integral si Punct.
Suprarealismul a fost teoretizat si practicat de revistele Alge si Urmuz. Suprareali
smul urmarea, prin programul sau, patrunderea artei in planul inconstientului, a
l visului, al delirului in care spatiile umane scapa controlul constientei. Dint
re reprezentatii suprarealismului amintim, pe plan European, pe: Louis Aragon, d
intre pictori Picasso, iar dintre scriitorii romanii Aurel Baranga, Sasa Pana si
chiar Tudor Arghezi.
Anii interbelici se caracterizeaza in literatura romana printr-o remarcabila dez
voltare a romanului care in scurt timp atinge nivelul valoric european.
Romanul romanesc isi largeste tematica, el cuprinzand medii sociale diferite si
problematici mai bogate si mai complexe.
Aparitia in 1920 a romanului Ion , de Liviu Rebreanu, marcheaza deplina izbanda a
acestei specii (Ciocoii vechi si noi a lui Nicolae Filimon, Romanul comanestilor a
lui Duliu Zamfirescu, Mara de Ion Slavici si Neamul soimarestilor de Mihail Sadovean
u). Ion este insa primul roman romanesc comparabil cu capodoperele universale pr
in impresia coplesitoare de viata pe care o degaja.
In romanul interbelic se continua inspiratia rurala prin operele lui Sadoveanu,
si Rebreanu, dar pe trepte valorice superioare si cu modalitati specifice. Acum
apar romanele citadine in care cadrul de desfasurare al actiunii este orasul mod
ern. Asa avem creatiile lui Camil Petrescu, Calinescu, Hontensia Papadat Bengesc
u. Legat de mediul citadin se dezvolta si problema intelectualului stralucit ilu
strata de romanele lui Camil Petrescu.
n perioada interbelica se intensifica dezbaterile cu caracter teoretic in legatu
ra cu romanul.In studiul "Creatie si analiza" G.Ibraileanu constata existenta a
doua tipuri de aceste specii literare :
1) Unul care prezinta personaje prin comportamentul lor : roman de creatie.
2) Unul interesat de viata interioara : roman de analiza.
Romancierii in perioada interbelica experimenteaza tehnici multiple ale romantis
mului.
Romanul interbelic cunoaste si alte orientari:
- Lirica (I.Teodoreanu)
- Estetizata si simbolica (M.Caragiale)
- Memorialistica (C.Stere)
- Fantastica (Mircea Eliade)
Astfel avem tendinta de revenire la modelele traditionale precum cel balzacian p
e care George Calinescu il foloseste in Enigma Otiliei. El considera absolut neces
ar dezvoltarea romanului romanesc pe linia studiului caracterului.
Perioada interbelica pentru romanului romanesc e o perioada de efervescenta spir
ituala nemaiantalnita in cultura noastra.Viata culturala cunoaste infaptuiri str
alucite, multe din ele cu ecou mondial (nume ca Iorga, Enescu, Brancusi trec de
hotarele tarii) dar si de degradari dezolante in anii fascismului. Niciodata lit
eratura romana n-a avut intr-o singura perioada atatia reprezentanti ilustri (Sa
doveanu, Arghezi, Rebreanu, Balga, H. Papadat-Bengescu, G.Calinescu, Camil Petre
scu), niciodata n-a trait si o mai aprinsa dispozitie la contestarea valorilor.Ta
bloul activitatii scriitoricesti prezinta, prin urmare, o mare varietate si comp
lexitate, inregistrandu-se dintr-o tesatura deasa de lumini si umbre puternice.
LIVIU REBREANU
(1885-1944)
Liviu Rebreanu s-a nascut la 27 noiembrie 1885 n satul Trlisua (din fostul comitat
Solnoc Dabca - azi judetul Bistrita-Nasaud), fiind primul din cei 14 copii ai nva
tatorului Vasile Rebreanu si ai Ludovicai (nascuta Diuganu). n tinerete, mama sa
(1865/1945) era pasionata de teatru, fiind considerata "prima diletanta" pe scen
a Becleanului de bastina. Ambii parinti constituie modelele familiei Herdelea ca
re apare n Ion, Rascoala, Gorila, etc.
Liviu Rebreanu marcheaza primul moment al romanului romanesc modern ,urmat de un
al doilea moment-Camil Petrescu.Contemporan cu Mihail Sadoveanu,el se deosebeste
fundamental de acesta:in timp ce autorul Fratilor Jder construieste o opera coples
itoare din diverse specii ale prozei,de la schita la trilogia romaneasca,Rebrean
u ctitoreste romanul nostrum modern ,reusind in doua decenii sa-I strabata varst
ele ,sa-I dezvaluie directiile si formulele mai importante.
Rebreanu debuteaza inainte de 1910,greu si nespectaculos.Trimite mai multe nuvel
e unor reviste,printre care si Vietii romanesti conduse de Garabet Ibraileanu,dar
debutul propriu-zis are loc in revistaLuceafarul,aflata sub indrumarea lui Octavia
n Goga,de la Sibiu ,cu schitaCodrea(Glasul iubirii.).Al doilea debut i-l asigura Mih
ail Dragomirescu in Convorbiri criticein 1910.
Romanul de analiza pshihologica
Padurea spanzuratilor(1922) urmareste evolutia eroului,a lui Apostol Bologa, in 4
etape:
cetatean al Imperiului Austro Ungar(sentimental datoriei);
-roman(sentimental patriotic);
om(iubirea fata de semeni);
martir,apostol(sacrificial,jertfa).
Precedatat de cateva nuvele inspirate din primul razboi mondial ,romanul Padurea
Spanzuratilors-a nascut dintr-o fotografie pe care mi-a aratat-o un prieten,la sfa
rsitul anului 1918.Fotografia reprezanta o padure plina de cehi spanzurati in do
sul frontului austriac dinspre Italia,se confeseaza Rebreanu in volumulMarturisiri.
A gasit tonul romanului,essential pentru scriitor,presupune si acea posibilitate d
e comunicare cu biografia interioara.
Drumul parcurs de Bologa intre cele 2 spanzuratori este traseul descoperirii de
sine,acceptarea menirii sale ,pe care,dincolo de tribulatiile erotice sau ostase
sti,i-o releva propriul nume.
Materia Padurii spanzuratilor e fixate intre cele doua imagini ale spanzur
atorii-simbol al razboiului si terorii,al mortii.
Cu Padurea spanzuratilor,Liviu R. s-a dovedit un analist dintre cei mai patrunzato
ri al unui caz de constiinta.
Preocuparea de a sonda profunzimi sufletesti n-a fost un incident,ci constituie
o constanta a scrisului lui Liviu R.
Prin creatia sa epica,precum,dealtfel,si prin restul operei,Liviu R. si-a inscri
s numele definitive in cartea de aur a valorilor perene.Punand piatra de temelie
a romanului romanesc modern,prozatorul s-a realizat ca un creator de prima inse
mnatate si operele sale representative si-au asigurat in patrimonial artei un lo
c privilegiat alaturi de infaptuirile de o rezistenta verificata ale literaturii
universale.
Este evident ca aceasta carte,pe care Rebreanu a terminat-o dupa razboi,e o dedi
cate romanilor ardeleni care,printr-un lung sir de martiri si atatea suferinte,v
or obtine eliberarea de sub jugul strain.
CAMIL PETRESCU
(1894-1957)
Obarsiile si formarea (1894-1913)
Originea obscura e insotita de un sentiment de vina tragica":
copil din flori: tatal moare inainte de nasterea lui, nerecunoscut de familia ma
mei, care se numeste Ana Cheler; abandonarea si apoi infierea.
scoala primara din Gura Oborului Vechi (1901-1905):
motoul viitorului om al cartii fine de intalnirea cu universul cuvantului:
Colegiul Sfantul Sava, cursul superior, marcheaza inceputurile lite- rare (1906-1
913);
incepe Facultatea de Litere si Filozofie - obtine bursa Hillel.
Intrarea in viata literara:
incearca sa debuteze cu poezie la doua reviste de prestigiu: Literatorul si Saman
atorul" (1912);
articole polemice si colaborari la Facla" lui N. D. Cocea, Cronica" spirituala, lu
i Tudor Arghezi (1915);
prima incercare dramatica: Jocul ielelor", inceputa in 1916.
Atractia fata de spiritele razvratite si furtunoase.
Modelul - un filozof: Profesorul si ganditorul P. P Negulescu a influentat compoz
itia mea spirituala
Stilul lui Camil Petrescu
- Formule estetice moderne, prin interesul pentru starile difuze ale eroilor, de
exaltare a trairilor, sondare pna n zonele cele mai adnci ale subconstientului;
- Desavrsit echilibru si simetric a compozitiei;
- Maniera proustiana a (luxului memoriei, constiinta selectionnd acele fapte care
vor duce la optiunea finala;
- Monologul interior, ca mod de exprimare a trairilor launtrice, de reflectare a
supra existentei lui individuale (afectul si intelectul sunt ntr-o lupta permanen
ta);
- Limbajul este remarcabil prin imaginile intelectuale, aprofundarea nuantelor s
ufletesti, claritatea limbajului analitic;
- Figurile de stil se rezuma la comparatii si epitete, dar "fara ortografie, far
a compozitie, fara stil si chiar fara caligrafie" (C.Petrescu);
- Scriitorul considera scrisul ca pe un act de eliberare existentiala, prin care
spiritul se descopera si se marturiseste: "Un roman de adncire a sentimentelor m
etafizice se lucreaza cu atentia si rabdarea unui covor de pret" (Camil Petrescu
- "Teze si antiteze").
Opera Patul lui Procust. Camil Petrescu continua problematica sa perfecta, fundame
ntala: drama iubirii, drama intelectualului; personajele se definesc, in esenta
lor, prin neputinta de realizare prin comunicare (si pe plan erotic si in planul
existentei sociale), ele au o existenta paralela. Astfel, Fred o iubeste pe doa
mna T., dar nu isi marturiseste iubirea.
Ladima e vazuta de Fred ca un om misterios, grav, pedant de bine crescut, om de
intelectualitate superioara, privind o fotografie a acestuia, la Emilia, Fred e
surprins ca un om ca Ladima poate sa scrie unei astfel de femei. Poet si gazetar
la Veacul, de un curaj aspru, Ladima scria cu infrigurare surprinzand interesul si
atentia publicului. Amanunte despre articol scris de Ladima aflam din subsolul c
artii, pe cateva pagini. Ladima nu poate scrie doua randuri, daca nu vin dintr-o co
nvingere adanca. Strabate aici insasi conceptia scriitorului, preocupat constant
de problema intelectualului, a omului care gandeste, care are ceva de spus.
Si moartea lui Ladima (sinuciderea) e privita din mai multe unghiuri: din cauza
femeilor vulgare, din cauza doamnei T.; pentru care Ladima isi pierduse credinta
in Dumnezeu, de mizerie.
Ca si Gheorghidiu, traieste intens tortura in propria constiinta. El isi accepta
lucid destinul, se autoilustreaza, dar nu poate rezista. Pentru el existenta e
unicat.
Fred traieste prin memoria afectiva si recompune, retrospectiv, viata Em
iliei, a lui Ladima, a Doamnei T., a unchiului sau, aflam din notele din subsolu
l cartii, el era enigmaticul X, de care era indragostita doamna T.
Emilia pentru Ladima, este o femeie frumoasa si talentata, uneori un copi
l, cu suflet mare. Pentru Fred e suficienta si vulgara, falsa.
Doamna T. este si ea o enigma. Pentru T., ea este o femeie exceptionala, iubita
de doi barbati.
Ceea ce reuseste Camil Petrescu sa puna in lumina prin aceasta structu
ra e ca orice om e vazut diferit de fiecare de cei pe care ii intalneste, dintr-
o imposibilitate a cunoasterii totale. Unghiurile diferite de vedere se produc p
entru a discerne cat mai precis adevarul despre personaj.
Camil Petrescu propune o creatie literara autentica, bazata pe experienta traita
a autorului si reflectata n propria constiinta: "Sa nu descriu dect ceea ce vad,
ceea ce aud, ceea ce nregistreaza simturile mele, ceea ce gndesc eu... Aceasta-i s
ingura realitate pe care o pot povesti... Din mine nsumi, eu nu pot iesi... Orice
as face eu nu pot descrie dect propriile mele senzatii, propriile mele imagini E
u nu pot vorbi onest dect la persoana nti...".
n "Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de razboi" (1930) , Camil Petrescu surpri
nde drama intelectualului lucid, nsetat de absolutul sentimentului de iubire, dom
inat de incertitudini, care se salveaza prin constientizarea unei drame mai pute
rnice, aceea a omenirii ce traieste tragismul unui razboi absurd, vazut ca imine
nta a mortii.
Hortensia Papadat-
Bengescu
(1876-1955)
Hortensia Papadat-Bengescu, cea mai importanta prozatoare a literaturii romane i
n secolul XX, are un destin literar exceptional, dar o biografie deloc spectacul
oasa. Fiica a unui military Capitanul Dimitrie Bengescu si a unei profesoare Zoe
, n. Stefanescu -, Hortensia Papadat-Bengescu a vazut lumina zilei in anul 1876
la Ivesti, Judetul Galati. Face doar studii de pension si la 20 de ani se casato
reste cu magistratul Nicolae Papadat, pe care il urmeaza din cauza repetatelor t
ransferari, in mai multe orase de provincie. : Turnu Magurele, Buzau, Focsani, C
onstanta.
Hortensia Papadat-Bengescu a debutat publicistic in 1912, iar in 1913 si-a trimi
s incercarile de proza lirica la Viata romaneasca din Iasi. Atat Garabet Ibraile
anu cat si George Topirceanu ii remarca, ii incurajeaza si ii corecteaza scrisul
, pregatindu`i debutul editorial cu Ape adanci (1919). Scriitoarea insasi isi de
scrie astfel patrunderea in cercul Vietii romanesti .
In decurs de cativa ani, Hortensia Papadat-Bengescu se ocupa de propria-i viat
a interioara, exerseaza perspectivele narative si contureaza in paginile scrise
de ea o tipologie a feminitatii : dupa Ape adanci urmeaza Sfinxul (1920), Femei
in fata oglinzii (1921), Balaurul (1923), Romanta provinciala (1925) si Desenuri
tragice (1927). Aceste carti alcatuiesc prima ei perioada creatoare, a unei lit
eraturi feminine, subiective.
Evolutia spre roman este hotarata si de substanta primului volum, si de v
erdictul lui Eugen Lovinescu.
Se naste astfel Ciclul Hallipilor : Fecioarele despletite (1926), Concert din muz
ica de Bach (1927), Drumul ascuns (1933), Radacini (1938), romane care acopera a
doua perioada a creatiei bengesciene. I se adauga romanele Logodnicul (1935) si S
traina , din ultimul publicand doar fragmente, manuscrisul lui pierzandu-se in im
prejurari obscure.
Concert din muzica de Bach
Romanul Concert din muzica de Bach urmareste destinul aceleiasi familii prin descen
dentii ei. Acum faptele relatate se petrec cand in casa Elenei, fiica Leonorei,
casatorita cu Draganescu, fabricant bogat, fecior de carciumari, cand in casa Li
nei, sotia profesorului Rim. Ambele casnicii s-au facut din calcul. Elena s-a ma
ritat cu Draganescu spre a-si pedepsi fostul logodnic, pe printul Maxentiu, fiin
dca o acceptase pe sora ei vitrega, Mika-Le. Doctorita Lina, urata, bondoaca, da
r harnica, buna, de o sinceritate directa, cam prosteasca, a dorit sa-si creeze
prin casatorie un statut social superior, impingandu-si sotul catre o catedra a
universitatii si ajutandu-l s-o capete.
Rim isi urmareste tenace planurile proprii. Vrea sa vada trecuta pe numele sau c
asa cumparata de Lina, are proiecte secrete si umbla sa o seduca pe Sia, fata ar
ierata, crescuta in casa doctoritei.
In scena intra si Lica Trubadurul, fost plutonier-major, crai de mahala, vechi i
ubit al Linei. Din dragostea lor a iesit Sia, exemplar uman obtuz, idiotizat, mi
scat de inertii elementare. Ea il iubeste si i1 uraste totodata animalic si defi
nitiv pe taica-sau, ultima floare a Bucurestilor mahalagesti, omul care poseda o
arta instinctiva in a se face placut de femei. Lica e crud, egoist, dar de o cr
uzime frusta, necalculata. Capabil de generozitati cateodata, nu cauta neaparat
societatea aleasa si dispretuieste cucoanele din lumea buna. Pentru Lica face o
pasiune printesa Ada Razu, careia Trubadurul ii prinsese de zabala caii speriati
, gata sa o rastoarne din trasura, si izbutise sa-i supuna cu gestul unui autome
don curajos, in stare sa starneasca admiratia fainaresei. Ea e alt produs al acelu
iasi mediu. Fiica a unui fabricant foarte bogat, Ada 1-a luat de sot pe prapadit
ul print Maxentiu numai ca sa se poata mandri cu titlul lui. Cumpararea s-a facu
t brutal. Ada, femeie vulgara si cu instincte primare, i-a prescris nefericitulu
i proprietar al Plaeselor o pensie zgarcita si-l lasa acum, cinica, sa se sfarse
asca mistuit de o veche ftizie.
. Descoperindu-l pe Lica, il aduce in casa, il face profesorul ei de calarie si
mai tarziu deputat.
Intriga propriu-zisa a romanului e pregatirea si executarea unui concert in salo
anele Elenei. O conjugare de interese meschine i de proiecte ariviste are loc in
jurul muzicii grave a lui Bach. Concertul e un pretext monden. Ada vrea sa-l int
roduce pe Lica in lumea buna, spre a-1 putea lua de sot ca sa-si atinga telul, c
ombina intalnirea Elenei cu Marcian.
Preocuparile muzicale ale statuarei doamne Draganescu sfarsesc printr-un adulter
. Profesorul Rim o vaneaza pe Sia si casa Linei, gemenii Hallipa, testamentul fa
miliei. Dupa multe amanari, concertul se tine. El continua in biserica unde e ad
us pentru slujba mortuara trupul umflat si vanat al Siei, victima poftelor care
au urmarit-o ca niste haite salbatice de lupi.
Anton Holban
(1902-1937)
Fiul lui Gh. Holban, ofiter, si al Antoanetei (n. Lovinescu). Nepot al lui E. L
ovinescu. Studii de franceza la Univ. din Bucuresti; studii la Sor-bona (1926-19
28) in vederea unei teze de doctorat despre Barbey d Aurevilly, proiect nerealiz
at. Prof. de franceza la Galati (1928-1932) si Bucuresti (din 1932).
Debuteaza, in 1924, la rev. lui Liviu Rebreanu, Miscarea literara. Boga
ta activitate publicistica (eseuri, recenzii, cronici literare, muzicale, plasti
ce, note de calatorie etc.) la Sburatorul, Viata literara, Rampa, Vremea, Azi, Crit
Critica actualtatii), Romania literara etc.
Membru, in 1926, in comitetul de redactie al rev. Sburatorul. Debut editorial cu R
omanul lui Mirel (1929; fragmente din carte apar in Gazeta literara, cu o prezen
tare de E. Lovinescu). Vor urma: O moarte care nu dovedeste nimic (1931), Parada
dascalilor (1932), Ioana (1934). Postum, apar nuvelele din Halucinatii (1938) s
i romanul (pregatit pentru publicare in 1926) Jocurile Daniei (1971). A comentat
in mai multe randuri, cu aplicatie si patrundere, opera Hortensiei Papadat-Beng
escu si a lui Marcel Proust (de altfel, contributia sa la exegeza romaneasca a l
ui Proust este dintre cele mai importante). HOLBAN este prin excelenta romancier
ul (auto)analist, teoretician si practician (ca si Camil Petrescu) al persoanei
intai, insistand in disecarea starilor sufletesti tulburi si chinuitoare, facand
radiografia geloziei si hartuindu-si eroul intre doua obsesii fundamentale: iub
irea si moartea.
O moarte nu dovedeste nimic
O fata modesta,Irina,se indragosteste puternic de Sandu,intelectual rafinat,iubi
tor de literatura moderna si de muzica clasica,nelipsit de marile concerte,om cu
preocupari superioare care,din comoditate,din egoism,o accepta langa el pe Irin
a,incercand sa o educe,sa o ridice la pretentiile sale intelectuale si sufletest
i.Sandu nu o face insa niciodata cu convingere.Pentru el Irina ramanand tot timp
ul plata,neinteresanta,agasanta chiar,incapabila de a-i dovedi prin ceva ca e ma
i profunda.Certitudinea ca e iubit il oboseste.De indata insa ce eroii se despar
t(Sandu pleaca la Paris pentru o perioada mai indelungata),legatura lor,in loc s
a inceteze,devine mai puternica si tensionata,atat timp cat Sandu banuieste ca a
fost abandonat in favoarea altuia.Sentimentul geloziei incolteste in sufletul s
au,se reintoarce in tara si afla ca ,intr-adevar,Irina,exasperata de nehotararea
lui Sandu,se casatoreste cu un altul,desi de fapt,tot pe el il iubea.
Linistit,eroul se reintoarce la Paris,unde primeste o scriosoare despre accide
ntul mortii Irinei,cazuta intr-o prapastie in munti.Tulburat pentru o clipa de i
deea sinuciderii Irinei(gest care i-ar fi dovedit profunzimea ei sufleteasca!),e
roul lasa,totusi,in final sa se strecoare o indoiala,o incertitudine:POATE A ALUN
ECAT...
Ioana
Ioana,partenera lui Sandu,este o femeie superioara,inteligenta,culta,frumoasa.Ea
il iubeste pe Sandu si ,la randul ei,e iubita de acesta.Totusi,ca si in primul
caz,lipsa de hotarare a eroului,neputinta lui de a duce totul pana la capat(in c
azuul acesta,finalizarea prin casatorie a relatiei erotice)ii provoaca Ioanei un
adevarat cosmar,ceea ce o determina sa ia hotararea de a se vindecade Sandu,de ac
easta dragoste incarcata de incertitudini,dandu-se unui alt barbat.Desigur,soluti
a nu este salvatoare pentru nici unul din parteneri.Reintalnindu-se(in cadrul ins
ingura al marii),cei doi isi dau seama ca nu pot trai despartiti,dar aventura pr
in care au trecut nu poate fi trecuta cu vederea,iar viata lor e profund marcata
de aceasta,nimic nemaiputand reda puritatea initiala a dragostei lor.Mai mult,c
hiar.Eroul,un necrutator spirit analitic,desi stie totul de al inceput,vrea mere
u sa afle amanunte,sa cunoasca gesturi si atitudini,sa incerce sa descopere zone
inca neatinse,spatii ale frumusetii ce n-au fost inca alterate,dar ramane mereu
cu un gust amar,pentru ca nimic nu mai poate reface imaginea dintai a iubirii.R
elatiile dintre cei doi parteneri sunt de o incordare teribila,stabilirea vinov
atului nemaiavand nici o importanta,de vreme ce nimic nu se mai poate repara.Rel
atii dramatice,de torturare reciproca,de ura si de iubire,asa cum recunoaste und
eva deschis Sandu:Doi oameni care nu pot trai unul fara celalalt si totusi se chi
nuiesc.
Mircea Eliade
(1907-1986)
A fost un ganditor si scriitor roman. Filozof si istoric al religiilor, Eliade a
fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de ist
oria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetatean american n 1966, o
norat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume stiinti
fice, opere literare si eseuri filozofice traduse n 18 limbi si a circa 1200 de a
rticole si recenzii cu o tematica extrem de variata, foarte bine documentate. Op
era completa a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fara a lua in calc
ul jurnalele sale intime si manuscrisele inedite.
Maitreyi
Cand se muta in casa lui Sen, Allan recepteaza realitatea ca un european si cred
e in complotul familiei Sen care ii incurajeaza apropierea de Maitreyi. Cu floar
ea rosie pe care i-o ofera tanarului, Maitreyi declanseaza involuntar jocul sedu
ctiei. Seductia continua cu jocul cartilor, in biblioteca, jocul privirilor, al
mainilor, al atingerilor. Misterul eroinei este infinit, iar imposibila clarific
are pe calea luciditatii si autoanalizei care il caracterizeaza ii intretine lui
Allan interesul pentru ea.
Diferenta dintre cele doua mentalitati, orientala si occidentala, este pusa in e
videnta de conceptia despre iubire a celor doi tineri, exponenti ai acestor ment
alitati. Maitreyi a avut alte trei iubiri, inaintea lui Allan, toate de ordin sp
iritual: iubise copacul sapte frunze, pe guru Robi Takkur si are amintirea baiat
ului de la templu. In schimb, iubirile lui Allan fusesera doar trupesti, fara sp
iritualitate (nu dragoste, ci murdarie").
Desi cu luciditate si cu spirit de analiza, Allan se lasa prins in mrejele jocur
ilor Maitreyiei, traversand toate etapele iubirii: inceputul ("eu n-o iubesc", ma
turbura, ma fascineaza, dar nu sunt indragostit de ea"), instalarea (ma amuz doa
r"), cresterea (nici o femeie nu m-a tulburat atat"), apoteoza (suferinta mea", vra
jit si indragostit"). Allan parcurge drumul cunoasterii prin eros, avand-o ca in
itiatoare pe Maitreyi. El se muleaza dupa preferintele ei spirituale, este initi
at si convertit, vrea chiar sa treaca la hinduism, crezand ca asa se va putea ca
satori cu Maitreyi.
Dupa ce i se daruieste noaptea lui Allan, pentru a dezlega pacatul de care se si
mtea vinovata, tanara va oficia logodna lor, la Lacuri, rostind catre cer si pam
ant legamantul dragostei. Legamantul si inelul cu cei doi serpi inlantuiti sunt
dovada ca Maitreyi cunoaste farmecul iubirii mistice.
Din cauza surorii mai mici, Chabu, Narendra Sen afla de iubirea celor doi si rup
e echilibrul cuplului, alungandu-l pe Allan. Abia acum el afla ca o casatorie cu
Maitreyi era inacceptabila, deoarece ea apartinea celei mai nobile caste indien
e, a brahmanilor, iar casatoria cu cineva din afara castei sale ar fi insemnat d
egradarea intregii familii.
Ruptura aduce supliciul, boala, martirajul in casa inginerului Sen: tatal orbest
e, Chabu moare in urma unor crize de nebunie. Brutalizata de tata, Maitreyi ia a
supra-si toata vina. in incercarea de a-l regasi pe Allan, sperand ca va fi alun
gata din casa, ea se da vanzatorului de fructe, dar sacrificiul este inutil. Ea
il sacralizeaza pe Allan, numindu-l: soare, aer, floare, "zeu de aur si din piet
re scumpe".
Allan se retrage in Himalaya pentru o dezintoxicare sentimentala, unde trairea i
n plan contemplativ ii permite purificarea. Episodul iubirii pasagere cu Jenia I
saac ii confirma faptul ca traise alaturi de Maitreyi iubirea absoluta. Plecarea
din India ii apare ca o izbavire.
Mateiu I. Caragiale
(1885-1936)
A fost un autor, istoric al heraldicii, poet, si scriitor roman, intaiul nascut
al lui Ion Luca Caragiale.
Mateiu Caragiale s-a nascut la Bucuresti, fiul lui Ion Luca Caragiale si al Mari
ei Constantinescu. A debutat cu 13 poezii in revista ,,Viata romaneasca" in 1912
,publicand alte versuri in 1913 si 1916.
In 1925, Ion Pillat si Perpessicius il includ in ,,Antologia poetilor de azi" si
semnaleazasi titlul volumului de versuri pe care il pregateste Mateiu , ,, Paje
re",care aparea abia in 1936, postum deci, sub ingrijirea sotiei si cu o notita
a aceluiasi Perpessicius.
Din 1916 ncepe sa lucreze la Craii de Curtea-Veche pe care o finalizeaza n 1928. C
artea apare la editura Cartea Romaneasca in 1929. In acelasi an, la 1 mai primes
te premiul Societatii scriitorilor romani.
Craii de curte veche
In primul capitol, Povestitorul (invitat la cina de catre Pantazi) ajunge, cu o
mica intarziere, la birtul din strada Covaci.
Acolo, ii gaseste la masa si pe ceilalti doi colegi" de petreceri nocturne - Pasad
ia Magureanu si Gore Pirgu, oameni in compania carora batea, de o luna, carciumi
le Bucurestiului.
Dupa terminarea cinei, cei patru ies in strada, unde asista la un spectacol" neob
isnuit: o batrana beata si putin nebuna adunase in jurul ei o multime de curiosi
care se amuzau.
Impresionat, Pantazi isi aminteste ca, in urma cu treizeci de ani, aceasta femei
e (Pena Corcodusa) trezise iubirea patimasa a unui frumos tanar rus (Serghie), n
epotul imparatului, aflat in trecere, cu oastea, prin Bucuresti; putin dupa acee
a, cand Serghie murise, Pena isi pierduse mintile.
Acum, vazandu-i pe cei patru prieteni, batrana ii numeste crai2 de Curtea-Veche",
calificativ care explica, alaturi de legenda istorica, titlul romanului.
Pena completeaza lista celor cinci personaje ale caror nume incep cu litera P" (a
laturi de: Pasadia, Pantazi, Pirgu si Povestitorul), ca intr-o stea cu cinci colt
uri, cu semnificatii ezoterice.
In capitolul al doilea, Povestitorul prezinta, asa cum arata si titlul, cele tre
i hagialacuri3, adica, acele calatorii" pe care le face in lumi inchipuite, de vi
s.
- primul hagialac este spatial, geografic si consta in minunatele imagini ale un
or tinuturi exotice pe care Pantazi le evoca in fata Povestitorului, ca si cand
le-ar fi vazut in nesfarsitele lui calatorii pe mare;
- al doilea hagialac este temporal, istoric si consta in reinvierea lumii splend
ide a trecutului, lume pe care un cerceta tor de valoarea lui Pasadia o cunoaste
atat de bine. Ambele calatorii" sunt iluzii, modalitati de abstragere din prezen
t;
- unii comentatori sustin ca al treilea hagialac ar fi prezentul real, iadul in c
are Pirgu ii conduce pe cei trei prieteni.
Dupa intalnirea cu Pena Corcodusa, Pantazi il invita pe Povestitor acasa la el,
pe strada Modei.
Aici ii povesteste copilaria si tineretea sa, evocare plina de parfumul unei epo
ci apuse, integrata in atmosfera crepusculara a romanului.
Urmas al unor corabieri greci si talhari de apa, Pantazi crescuse in Bucuresti,
fiind singurul copil al unei familii din inalta
In 1877, cand izbucnise razboiul ruso-romano-turc, Pantazi se inrolase, fiind ma
rcat dureros de moartea lui Serghie, nepotul imparatului.
Dupa revenirea in Bucuresti, pierzandu-si parintii la scurta vreme unul dupa alt
ul, Pantazi se indragosteste de o anume Wanda (care ii iesea mereu in cale).
Aceasta fata 1-a impresionat cu povestea traiului ei nefericit (langa un tata pol
onez, betiv) si i-a spus ca familia voia s-o vanda.
De teama sa n-o piarda, Pantazi se logodise cu ea, dar, prevenit de o cunostinta
, descoperise ca Wanda il insela cu un zugrav.
Deceptionat, isi cheltuise averea in petreceri, dar norocul il salvase tocmai ca
nd voia sa se omoare: mostenise intreaga avere a unui unchi fabulos de bogat.
Capitolul ultim - Asfintitul crailor" constituie o coborare" in lumea reala, concr
etizata in vizitele pe care cei trei prieteni, condusi de Pirgu, le fac in casa a
devaratilor Arnoteni".
in aceasta familie de origine nobila, dar dedata viciului, Pantazi o cunoaste pe
mezina Ilinca, fiinta pura si delicata, care ii amintea, prin infatisare, de Wa
nda.
Nunta preconizata nu are loc insa, intrucat, cu putin timp inainte, viitoarea mi
reasa moare de scarlatina.
Nu dupa multa vreme, moare si Pasadia, in final, Povestitorul fiind cel ca(re-l
conduce, pana la granita, pe Pantazi (plecat pentru totdeauna spre alte zari, poa
te spre infinitele mari la care visase).
Mihail Sebastian
(1907-1945)
Foarte inrudit cu Mircea Eliade este Mihail Sebastian (Iosef Hechter, n.Braila,1
8 octombrie 1907- m.29 mai 1945),elev si el al lui Nae Ionescu.
Nascut intr-o familie evreiasc din Braila, Mihail Sebastian face studii universit
are de drept si filozofie la Bucuresti. Are o tentativ de a-si da doctoratul in d
rept la Paris, soldat cu un esec. Lucreaz apoi ca secretar la o important cas de avo
catura din epoca, fiind si avocat pledant. Descoperit de Nae Ionescu, presedinte
le comisiei sale de bacalaureat, a fost invitat de acesta sa colaboreze la revis
ta Cuvantul, unde il cunoaste pe Mircea Eliade, unul din viitorii sai prieteni.
Cartile sale dezvaluie tensiunea unui suflet framantat, dornic de a se confesa,
de a se descoperi pe sine insusi prin relatiile cu ceilalti , de a-si intelege d
evenirea ca tip individual sau social. Mihail Sebastian are meritul de a aduce i
n proza, in afara de o imagine mai complexa si mai diferentiata a provinciei, su
biecte, teme, gusturi particulare ocolite pana atunci de literatura. Confesiunil
e sunt de o mare sinceritate si ele tradeaza aspiratie spre puritate si frumuset
e, spre poezie si perfectiune.Proza lui Sebastian este, n fapt, o autofictiune su
b forma unui jurnal gasit (o strategie epica raspandita in secolul anterior), sc
ris de un intelectual care e de parere ca lumea este opera ratata a lui Dumnezeu
si ca experienta individului nu serveste la nimic. Ca si Camil Petrescu, lucidita
tea analitica nu anuleaza ,ci potenteaza, intr-un mod specific, poezia ,prozator
ul fiind,structural, un poet, un suflet sensibil, insingurat ,ranit de duritatea
vietii, de marile obstacole pe care acesta i le creeaza.
,,Accidentul "
Abstract, fara situare geografica(autorul n-are nici acum insusiri de scriitor),
pare a infirma vocatia de romancier.
Surprinde tot un moment de criza sufleteasca, de data aceasta eroul fiind un bar
bat,Paul , un intelectual , care traieste drama despartirii de pictorita Ann,cu
sentimentul profund al resemnarii ,al izolarii si al renuntarii la viata, la buc
uriile ei .Iata insa ca viata ii scoate in cale pe profesoara de franceza Nora M
unteanu,victima unui accident de tramvai ,care, ,, salvata" de Paul,va fi apoi s
alvatoarea lui . Bolnavul de dragoste se vindeca prin dragoste .Tandra si protec
toare,asa cum sunt toate eroinele lui Sebastian ,Nora manifesta rabdare si tact
in atitudinea fata de Paul, pe care treptat il smulge unei iluzii desarte si une
i insingurari nesanatoase,redandu-i increderea in sine si in oameni, in frumuset
ea naturii si a iubirii . Evadarea in munti, intr-o natura superba, dominata de
lumina si de albul imaculat al zapezii, echivaleaza cu o eliberare ,cu o purific
are morala intr-un spatiu ideal, salvator .
Estetic vorbind, talentul epic al lui Sebastian (analiza psihica fina, eseu roma
nesc, stil despovarat de obsesia literaturii frumoase, in fine, stil modern, sinc
ronic) se reveleaza n aceste fragmente care studiaza educatia sentimentala a unui
intelectual dezabuzat si seducator.
Stil exact, nemetaforic, ntr-un limbaj direct, simplu, preponderent eseistic.
Mihail Sebastian a facut si cronici literare .Estetica sa nu e decat aceea tipi
ca la criticii evrei si anume: iubirea.Critiul este sau prea generic amical sau
incredul si ceremonios.
Paginile de jurnale ramase sunt mai mult o imitatie de jurnal gidian , afectate
, snobe , pline de o inconstienta desi nu dizgratioasa infatuare in jurul actiun
ii literaturii proprii : ,, Sunt la un punct primejdios,in ce priveste piesa mea
, incepe sa-mi placa actul trei."