Prima etapa in examinarea sistemului somatosenzitiv este efectuarea testelor pentru

investigarea sensibilitatii primare, care include conventional sensibilitatea dureroasa,

tactila, vibratorie, termica (cald si rece) si a pozitiei articulare ( elul 23-l).
Cate principii generale trebuie luate in considerare. In primul rand, examinatorul nu
trebuie sa uite ca depinde de subiectivitatea pacientului care, la randul sau, depinde de
starea de vege, motitia si de inteligenta pacientului, precum si de abilitatea medicului de
a formula comenzi clare. !a un pacient stupefiat sau obnubilat, examinarea senziti se
rezuma la obserrea retragerii bruste si a complexitatii miscarilor de aparare pe care
pacientul le efectueaza ca raspuns la ciupituri sau alti stimuli nocivi. !a pacientul in stare
vigila, dar necooperant, este posibila deseori formarea unei opinii asupra functiei
proprioceptive prin consemnarea celor mai bune performante ale pacientului din cadrul
efectuarii unor miscari care necesita ecilibru si precizie. "enzatiile cutanate nu pot fi
investigate.
In al doilea rand, examinarea sensibilitatii trebuie amanata daca pacientul este obosit. #
eluare succinta este suficienta pana cand se efectua examinarea mai extinsa, dupa ce
pacientul s-a odinit. In al treilea rand, examinarea neuro-senziti a unui pacient fara
acuze neurologice fi sumara si consta in testarea perceptiei dureroase (intepare), tactile si
vibratorii la nivelul mainilor si picioarelor, asociata cu eluarea pozitiei ortostatice si a
mersului, inclusiv prin manevra $omberg, care verifica de asemenea integritatea
sistemului motor si cerebelos. in al patrulea rand, pacientii vor fi testati dupa ce au incis
ocii, atat pentru sensibilitatea primara cat si pentru functia senziti corticala.
"ensibilitatea primara ( elul 23-l) "imtul dureros se testeaza de obicei cu un rf ascutit,
cerand pacientului sa se concentreze asupra intepaturii sau calitatii neplacute a stimulului
si nu doar asupra senzatiilor de presiune sau tactile resimtite. %riile de ipoalgezie trebuie
marcate incepand cu zonele cele mai putin sensibile la durere, pana la cele care percep
durerea aproape normal ( urile 23-2 si 23-3).
"ensibilitatea termica, atat la rece cat si la cald, este probabil cel mai bine apreciata prin
atingerea pielii timp de cate secunde cu un recipient plin cu apa la temperatura dorita
(verificata termometrie). &ste multumitor daca pacientul percepe drept cald recipientul
aflat la 3'(-3)(C si drept rece pe cel la 2*(-32(C. intre 2*(-32(C ma+oritatea persoanelor
pot distinge diferente termice de ,(C, progresiv. -eoarece sensibilitatea la cald si la rece
este deservita de receptori diferiti, ambele tipuri de sensibilitate trebuie testate.
"ensibilitatea tactila se testeaza de obicei folosind o bucatica de ta sau o perie fina din par
de camila. in general, este bine sa se evite testarea sensibilitatii tactile la nivelul
tegumentului paros, datorita profunzimii la care sunt situate terminatiile senzitive care
incon+oara fiecare folicul pilos.
Pacientul, care are ocii acoperiti, trebuie sa spuna .acum/. ori de cate ori simte stimulul
tactil. I se poate cere de asemenea sa indice locul in care a simtit stimulul, desi acest test
implica si simtul de localizare a senzatiei ( ."ensibilitatea corticala/. de mai +os).
Proprioceptia, una din cele mai importante functii ale sistemului senzorial, se
investigeaza prin testarea perceptiei pozitiei articulatiilor. %ceasta se efectueaza, de
obicei, intai la nivelul alucelui si apoi la nivelul degetelor. Pacientul incide ocii si
relaxeaza complet regiunea examinata. in cazul alucelui, unii incep cu pozitia neutra a
acestuia si prind usor alucele pacientului intre police si aratator de o parte si de alta a
alucelui (nu deasupra si dedesubt). 0alucele este deplasat cate grade atat in directie
dorsala cat si tara, pacientul trebuind sa precizeze daca miscarea a fost in sus sau in +os.
1rebuie sa ne asiguram ca pacientul intelege faptul ca se testeaza directia miscarii si nu
directia pe care o indica alucele in momentul opririi. 2n pacient caruia ii lipseste simtul
pozitiei la nivelul partii testate avea o rata de eroare de '34, deoarece exista numai doua
posibilitati de alegere. $aspunsurile care sunt semnificativ mai mari de '34 in eroare
trebuie interpretate cu precautie. -aca erorile se produc la recunoasterea directiei
miscarilor pasive ale alucelui, atunci se vor testa prin miscari pasive articulatia gleznei
sau ciar a genunciului. in mod similar, sensul pozitional se poate determina la nivelul
articulatiei interfalangiene proximale a indexului si, in cazul unor anomalii, se vor testa
alte articulatii falangiene, articulatia pumnului si cotului. 1estarea simtului de pozitionare
articulara, in principal la nivelul umarului, se poate realiza cerand pacientului sa uneasca
cele doua degete aratatoare in conditiile in care bratele sunt extinse si ocii incisi.
Persoanele normale pot efectua acest gest cu acuratete, eroarea fiind de maxim un
centimetru.
"imtul vibrator se testeaza cu un diapazon, de preferinta unul mare, care vibreaza la ,2*
0z. "caderea amplitudinii vibratiei acestui tip de diapazon este suficient de lenta pentru a
putea fi folositoare in testarea cantitati, tinand cont ca sunt necesare ,'-23 sec pana la
diminuarea la un nivel sub pragul perceptibil. "ensibilitatea vibratorie se investigeaza de
obicei la nivelul proeminentelor osoase, in mod specific in zona maleolara a gleznelor,
rotuliana, spina iliaca anterioara, apofizele spinoase ale corpurilor vertebrale, articulatiile
metacarpo-falangiene (articulatiile degetelor de la maini) apofiza stiloida ulnara, cot si
acromion. !ocurile de referinta in aprecierea sensibilitatii vibratorii sunt fruntea si
sternul. &xaminatorul poate a pragul perceptiei dintr-o anumita zona a pacientului cu cel
pe care il percepe el insusi. # aproximare grosiera a gradului de pierdere a simtului
vibrator se poate obtine prin numararea secundelor in care examinatorul simte inca
vibratiile pe cand pacientul nu. Pacientul trebuie sa fie lamurit ca este necesar sa-si
directioneze atentia spre vibratiile produse si nu doar asupra presiunii pe care o exercita
radacina diapazonului.
"ensibilitatea corticala "egmentul cortical al sensibilitati se testeaza obisnuit prin eluarea
discriminarii dintre doua puncte, a localizarii stimulului tactil, a stereognoziei, a gra-
festeziei si prin stimularea bilaterala simultana. 5odificarea acestor teste senzitive,
asociata cu o sensibilitate primara nemodificata la un pacient constient si cooperant,
semnifica o leziune a cortexului parietal sau a proiectiilor talamocorticale spre lobul
parietal. -aca sensibilitatea primara este afectata, nu este posibila investigarea acestor
functii corticale discri-minative.
-iscriminarea intre doua puncte se testeaza printr-un compas special ale carui rfuri pot fi
pozitionate de la 2 mm pana la cati centimetri departare si apoi sunt aplicate simultan la
nivelul zonei care trebuie testata. 6recvent, testul se efectueaza la nivelul pulpei
degetelor7 o persoana normala poate percepe rfurile compasului separat, cand acestea se
afla la aproximativ 3 mm departare unul de celalalt. !imba si buzele pot percepe doua
puncte separate situate la mai putin de 3 mm, dar alte regiuni ale corpului pot avea
praguri de discriminare intre doua puncte de cati centimetri. intotdeauna se vor a zone
simetrice ale corpului, deoarece deficitul printr-o leziune parietala specifica este
omolateral. %cest lucru este labil pentru toate investigatiile segmentului cortical al
sensibilitatii.
!ocalizarea senzatiilor tactile Pacientul incide ocii, examinatorul exercita o presiune
usoara cu rful degetelor intr-o zona pe care persoana examinata trebuie sa o precizeze. "e
obisnuieste ca pacientul sa indice cu rful degetului locul pe care ,-a atins medicul.
"timularea bilaterala simultana a zonelor omoloage (de exemplu, partea dorsala a
mainilor) se efectueaza pentru a sili daca perceptia tactila este redusa considerabil intr-o
parte a corpului ativ cu cealalta. 6enomenul este cunoscut sub numele de extinctie la
stimularea bilaterala simultana.
8rafestezia inseamna capacitatea de a identifica literele sau cifrele desenate de
examinator cu rful degetului in diferite zone ale corpului pacientului, in timp ce acesta
are ocii incisi. "e a uzual palmele celor doua maini. Cifrele trebuie desenate suficient
de mari ca sa ocupe aproape intreaga suprafata palmara. Comparatia celor doua regiuni
omoloage testate este si in acest caz deosebit de importanta. Imposibilitatea de a
recunoaste numerele sau literele se numeste agrafestezie.
"tereognozia se refera la capacitatea de a recunoaste obiecte obisnuite prin palpare, prin
recunoasterea formei, texturii si marimii lor. #biectele standard obisnuite sunt cele mai
bune obiecte pentru testare, ca de exemplu o bila, o foaie de artie, o minge mica de
cauciuc, sau monede. Pacientii cu stereognozie normala trebuie sa fie capabili sa
diferentieze marimile diferite ale unor monede. Pacientii vor identifica obiectul cu fiecare
mana, pe rand. In cazul in care nu-l pot identifica prin plasarea sa intr-una din maini, se
muta obiectul in mana cealalta, pentru a putea face o atie. "e numeste astereognozie a
unei maini anormale cazul in care pacientul nu identifica obiectul cu aceasta, dar o poate
face cu cealalta mana. "e retine faptul ca aprecierea ati se practica intre doua parti ale
corpului.
Paresteziile, amortelile si pierderea
sensibilitatii
Generalitati
"us
"ensibilitatea somatica fiziologica este un proces continuu
care implica o activitate considerabila si continua a
sistemului nervos central. 9umai o fractiune a acestei
activitati este constienta si face obiectul unei cunoasteri
precise.
In contrast, tulburarile de sensibilitate, in special cele
dureroase si paresteziile (senzatie de amortire anormala
care apare spontan, descrisa ca o :intepatura de ace;) pot fi extrem de +enante, tenace,
atragand atentia. In momentul instalarii acestor tulburari de sensibilitate, pacientii au
tendinta sa solicite rapid medicul. In cazul in care anomaliile senzitive sunt percepute ca
dureri, consultul medical se realizeaza mult mai precoce.
5edicul clinician trebuie sa aiba un set de cunostinte care sa-i permita sa aprecieze
senzatiile anormale, sa estimeze originea lor cea mai probabila si sa identifice
consecintele acestora.
Cuprins articol
,. 8eneralitati
2. 5anifestari pozitive si negative
3. 1erminologie
<. "ensibilitatea normala
'. &xaminarea sensibilitatii
). "ensibilitatea primara
=. "ensibilitatea corticala
Manifestari pozitive si negative
"us
&ste necesara clasificarea fenomenelor senzitive in doua mari categorii, pozitive si
negative.
Fenomenele pozitive includ urmatoarele>
- intepaturile
- furnicaturile
- amortelile
- senzatia de constrictie
- durerile si senzatiile variate comparate cu loviturile de cutit, torsiunea, intinderea,
strangerea
- senzatie de arsura, electrocutare, descarcare electrica.
%ceste senzatii sunt permanent descrise de catre pacienti. %cestea pot fi resimtite sau nu
drept senzatii dureroase.
"e considera ca baza fiziopatologica a manifestarilor pozitive consta in generarea
ectopica a unor episoade de impulsuri electrice la nivelul unor zone corticale cu prag
neural scazut de-a lungul cailor senzitive atat in fibrele senzitive periferice cat si centrale.
%ceste influxuri nervoase aferente care nu provin de la nivelul receptorilor nervosi
periferici normali determina calitatea senzatiilor anormal percepute de catre pacient in
functie de numarul, frecventa si distributia impulsurilor precum si de tipul si functia
fibrelor nervoase de origine.
5anifestarile pozitive reprezinta o activitate intensa a fibrelor senzitive, astfel ca nu este
necesar ca acestea sa fie asociate cu deficite senzitive obiective la examenul clinic.
Fenomenele negative apar prin pierderea functiei senzitive si se caracterizeaza prin>
- amorteli intr-un teritoriu particular
- diminuarea sau absenta tuturor senzatiilor intr-un anumit loc particular.
"pre deosebire de fenomenele pozitive, cele negative sunt insotite de anomalii ale
sensibilitatii senzitive la examinarea clinica.
In cadrul afectiunilor senzitive periferice, aproximativ +umatate din fibrele aferente ce
inerveaza o anumita zona trebuie distruse pentru ca deficitul senzitiv sa apara. %ceasta
estimare variaza in functie de rapiditatea cu care fibrele senzitive se degradeaza. -aca
distrugerea are loc lent si cronic, pierderea sensibilitatii cutanate poate sa treaca
neobservata de pacient si poate fi pusa in evidenta cu dificultate la examinarea clinica.
In cazul distrugerii rapide a fibrelor nervoase, anomalia senzitiva se manifesta pozitiv si
este mai usor de recunoscut de pacient decat distrugerea lenta.
1ulburarile senzitive subclinice nu pot fi evidentiate prin examen obiectiv, insa pot fi
demonstrate prin studii de conducere la nivelul nervilor senzitivi sau prin potentialele
evocate somatice si senzitive cerebrale.
Terminologie
"us
Pentru descrierea tulburarilor senzitive se utilizeaza 2 termeni medicali>
- parestezie
- disestezie.
Parestezia si disestezia sunt termeni utilizati pentru a descrie fenomenele pozitive.
Parestezia implica faptul ca senzatia anormala este perceputa in lipsa unui stimul aparent,
pe cand disestezia este un termen folosit pentru descrierea unor tipuri de senzatii pozitive
provocate sau nu de un stimul.
1ulburarile intalnite la examinarea clinica pot fi iperestezie sau ipoestezie (diminuarea
sensibilitatii cuanate la stimuli specifici precum presiune, atingere usoara, stimuli cald-
rece), anestezia (reptrezinta absenta oricarei senzatii cutanate la aceeasi stimuli ca si la
intepatura) si ipoalgezie (pierderea perceptiei dureroase cum este senzatia de intepatura
cu un ac).
0iperestezia reprezinta o perceptie exagerata a stimulilor medii (atingere usoara sau
mangaierea pielii).
0iperalgezia este un raspuns exagerat la un stimul dureros, iar iperpatia include toate
fenomenele descrise prin iperestezie si iperalgezie.
1ulburarile sensibiliatii profunde provenite de la nivelurile fusurilor musculare,
articulatiilor si tendoanelor influenteaza proprioceptorii (sensul de pozitie) si constienta
in orice clipa a starii de contractie musculara. -enervarea unui numar semnificativ din
aceste terminatii nervoase specifice este la originea manifestarilor in cadrul tulburarilor
de ecilibru (apar in special la inciderea ocilor sau in obscuritate).
!a examenul clinic se constata diminuarea sau pierderea sensibilitatii profunde si
vibratorii si abolirea reflexelor osteotendinoase a membrelor afectate. !a acesti pacienti
vom gasi semnul $omberg pozitiv (pacientul se balanseaza cand i se cere sa stea in
picioare cu ocii incisi si calcaiele lipite).
In cazul afectarii severe a fibrelor nervoase care implica sensibilitatea profunda, pacientul
nu poate sta in picioare sau merge fara un spri+in din partea unei persoane. 2neori nu
poate nici sa se aseze fara spri+in. %par miscari continue si involuntare ale mainilor si
bratelor mai ales la inciderea ocilor, miscari numite pseudoatetozice. %cesti pacienti au
un andicap sever.
Sensibilitatea normala
"us
Inervatia cutanata aferenta este deservita de o mare varietate de receptori cuprinzand
terminatii libere reprezentate de nociceptori si termoceptori alaturi de terminatii
incapsulate reprezentate de mecanoreceptori.
6iecare dintre acesti receptori au un spectru propriu de sensibilitate la un stimul specific
in asa fel incat dimensiunea sa, campurile receptoare distincte si calitatile sale de adaptare
sunt proprii. 5a+oritatea cunostiintelor privind acesti receptori s-au acumulat prin
dezvolatrea tenicilor de studiu al fibrelor nervoase intacte intraneurale distincte la
persoane aflate in stare de vege si neanesteziate. &ste posibila nu doar efectuarea unor
inregistrari la nivelul fibrei nervoase unice ci si stimularea izolata a acesteia. 2n impuls
unic produs fie de stimul natural fie prin microstimularea electrica la nivelul unei fibre
groase aferente mielinizate poate fi perceput si localizat.
Examinarea sensibilitatii
"us
Prima etapa in examinarea sistemului somatosenzitiv consta in explorarea sensibilitatii
primare care include>
- sensibilitatea dureroasa
- sensibilitatea tactila
- sensibilitatea vibratorie
- sensibilitatea termica
- sensibilitatea profunda ( a pozitiei articulare).
Cateva principii generale trebuie luate in considerare. In primul rand, examinatorul nu
trebuie sa uite ca depinde de subiectivitatea pacientului care la randul sau depinde de
starea de vege. -e asemenea examinatorul trebuie sa se bazeze in interpretarea datelor
pe participarea bolnavului care depinde de vigilitate, motivatie si inteligenta7 de
asemenea examinarea este conditionata de modul in care examinatorul explica si executa
testele.
In cazul unui pacient confuz sau obnubilat, examinatorul se rezuma la observarea
retragerii bruste si a complexitatii miscarilor de aparare pe care pacientul le efectueaza ca
raspuns la ciupituri sau alt stimuli nociceptivi.
-aca pacientul este constient dar necooperant functia proprioceptiva se poate aprecia prin
evaluarea miscarilor care necesita ecilibru si precizie dar este imposibil de examinat
sensibilitatea cutanata.
&xamenul sensibilitatii nu trebuie sa fie efectuat unui pacient obosit. # evaluare succinta
este suficienta pana la efectuarea examinarii amanuntite, dupa ce pacientul s-a odinit.
In absenta unei suferinte reclamate de pacient, examenul sensibilitatii trebuie sa se
limiteze la explorarea intepaturii-atingerii si la studiul vibratiei la nivelul mainilor si
picioarelor dar si al ortostatismului si mersului inclusiv prin efectuarea probei $omberg
care exploreaza integritatea sistemului motor si cerebelos cat si integritatea sensibilitatii
profunde.
In timpul examinarii sensibilitatii primare si corticale subiectii trebuie sa aiba ocii
incisi sau mascati.
Sensibilitatea primara
"us
"imtul dureros se testeaza de obicei cu un varf ascutit, cerand pacientului sa se
concentreze asupra intepaturii sau calitatii neplacute a stimulului si nu doar asupra
senzatiilor de presiune sau tactile resimtite. %riile de ipoalgezie trebuie marcate
incepand cu zonele cele mai putin sensibile la durere, pana la cele care percep durerea
aproape normal.
Sensibilitatea termica, atat la rece cat si la cald este probabil cel mai bine apreciata prin
atingerea pielii timp de cateva secunde cu un recipient plin cu apa la temperatura dorita
(verificata termometric). &ste multumitor daca pacientul percepe drept cald recipientul
aflat la temperatura de 3'-3) grade celsius si drept rece pe cel la 2*-32 grade celsius.
Intre 2*-32 de grade celsius ma+oritatea persoanelor pot distinge diferente termice de ,
grad celsius progresiv. -eoarece sensibilitatea la cald si la rece este deservita de receptori
diferiti, ambele tipuri de sensibilitate trebuie testate.
Sensibiltatea tactila se testeaza folosind o bucatica de vata. In general este bine sa se
evite testarea sensibilitatii tactile la nivelul tegumentului paros, datorita faptului ca
terminatiile nervoase senzitive sunt situate in profunzime la acest nivel. Pacientul va sta
cu ocii incisi si va trebui sa spuna :-%; ori de cate ori simte stimulul tactil. &l poate,
de asemenea, sa desemneze locul unde a simtit stimulul, astfel examinandu-se nu numai
sensibilitatea tactila dar si localizarea tactila.
Sensibilitatea proprioceptiva se investigeaza prin testarea perceptiei pozitiei
articulatiilor. -e obicei se efectueaza la nivelul alucelui si apoi la nivelul degetelor.
Pacientul va incide ocii si va relaxa complet regiunea examinata. In cazul alucelui,
unii incep cu pozitia neutra a acestuia si prind usor alucele pacientului intre police si
aratator de o parte si de alta a alucelui (nu deasupra si dedesubt). &xaminatorul
deplaseaza apoi cu cateva grade in sus sau in +os alucele, iar pacientul trebuie sa indice
sensul miscarii. Inainte de a efectua aceasta manevra trebuie sa ne asiguram ca pacientul
intelege faptul ca se testeaza directia miscarii si nu directia pe care o indica alucele in
momentul opririi.
In mod similar se poate testa sensibilitatea proprioceptiva la nivelul articulatiilor
interfalangiene proximale, a indexului si in cazul prezentei unor anomalii se va testa si la
nivelul celorlalte articulatii falangiene, articulatiei pumnului si cotului.
Sensibilitatea vibratorie este explorata cu a+utorul diapazonului, de regula unul mare cu
,2*0z. "ensibilitatea vibratorie este testata la nivelul reliefurilor osoase in special la
nivelul maleolelor, rotulei, spinei iliace anterioare, apofizelor spinoase, etc. !ocul de
testare a sensibilitatii vibratorii poate fi reprezentat si de stern si frunte. &xaminatorul
poate sa compare pragul unui punct dat in mod succesiv asupra lui insusi si apoi asupra
pacientului. # aproximare a pierderii sensibilitatii vibratorii poate fi facuta masurand
durata pe parcursul careia examinatorul percepe inca vibratiile in timp ce pacientul nu le
mai percepe. %tentia pacientului trebuie sa fie concentrata asupra vibratiilor si nu asupra
presiunii cutanate a diapazonului.
Sensibilitatea corticala
"us
"tudiul sensibilitatii corticale cuprinde>
- discriminarea intre doua puncte
- localizarea atingerii
- stereognozia
- grafestezia
- stimularea simultana bilaterala.
%nomaliile acestor teste senzitive la un pacient constient, cooperant si care are o
sensibilitate primara normala demonstreaza o leziune a cortexului parietal sau a
proiectiilor talamocorticale. %tunci cand sensibilitatea primara este alterata, este
imposibila explorarea acestor functii corticale discriminante.
Discriminarea intre doua puncte se testeaza cu a+utorul unui compas ale carui varfuri
pot fi pozitionate de la 2 mm pana la cativa centimetri departare, aplicandu-se simultan
intre doua puncte diferite. Pulpa degetelor este locul cel mai frecvent folosit, la acest
nivel o persoana normala poate deosebi doua puncte distantate de 3 mm. !imba si buzele
permit diferentierea unor puncte mai putin indepartate in timp ce pe alte regiuni cutanate
pragul de discriminare poate fi de mai multi centimetri. !eziunea parietala este de obicei
unilaterala, astfel incat examenul trebuie efectuat comparativ si bilateral.
ocalizarea atingerii este de obicei efectuata de catre examinator printr-o usoara
presiune a vrafului degetului cerand pacientului sa identifice locul de stimulare cu ocii
incisi. "timularea simultana si bilaterala a zonelor analoage (cum ar fi dosul mainilor)
poate fi practicata pentru a determina abolirea definitiva a sensibilitatii tactile la nivelul
unui emicorp. %cest fenomen se numeste extinctie senzitiva cu ocazia stimularii
bilaterale simultane.
Stereognozia reprezinta capacitatea de identifica obiectele uzuale prin palpare si de a
recunoaste forma, textura si dimensiunea. Pentru acest test se utilizeaza obiecte uzuale
cum sunt bilele, monedele sau alte obiecte. Persoanele normale sunt capabile sa
deosebeasca monedele de valoare diferita. Pacientul trebuie sa atinga obiectul cu o
singura mana si apoi cu cealalta mana. -aca nu sunt capabili sa identifice obiectul cu o
mana atunci acesta va fi examinat cu cealalta mana. Pacientii incapabili sa recunoasca
obiectele uzuale cu o mana dar care le pot identifica cu cealalta mana prezinta
astereognozie a mainii afectate.
Grafestezia este capacitatea de a recunoaste cu ocii incisi literele si ciferele pe care
examinatorul le traseaza cu varful degetelor pe diferite parti ale corpului. In general
comparatia se realizeaza al nivelul palmei celor doua maini, cifrele trebuie desenate
suficient de mari pentru a ocupa cea mai mare parte a palmei. Compararea intre cele doua
maini este foarte importanta. Incapacitatea de a recunoaste cifrele si literele desenate se
numeste agrafestezie.
.