INTRODUCERE ÎN CONSILIEREA

PERSOANELOR VÂRSTNICE

Nae Ionescu rostea adesea in fata studentilor o propozitie devenită celebră:

“Tineretul are intotdeauna dreptate in sensul latent că tineretul dispune de timpul necesar
pentru corectarea propriilor greseli inerente varstei. De aceea tineretea este prin definitie
creatoare.” In “Arta de a muri”, Mircea Eliade, intr-un eseu despre tinerete si bătranete
afirma că tinerii au simtul trecutului mai acut decat varstnicii. Trecutul este un element
prezent pentru că nu s-au detasat de amintiri. Cereti unui tatar să scrie o carte asupra
vietii si ea va contine o mie de pagini, un matur va scrie o sută, iar un bătran 20. Este
exprimat aici destinul tineretii imbătată de Spatiu si Timp si al bătranetii sufocat de
Spatiu si Timp.
Dacă – spunea Turgheniev – farmecul tineretii nu stă in puterea de a infăptui orice
ci si puterea credintei că pot orice, taina seniorilor este puterea de a dărui ( sfaturi,
experiente, valori si repere, dar mai ales dragoste), cerand doar să li se păstreze
demnitatea.
Tinerii isi bat joc de frica de moarte a bătranilor si se laudă cu curajul cu care ei
infruntă moartea. Ce cunosc ei din viată ca să o iubească? Totusi toti pretuim tineretea
pentru că stim că intr-o zi vom ajunge la bătranete.
Pentru tineri este usor să sacrifice ce nu au avut incă timpul să pretuiască, iar
bătranii pretuiesc si isi drămuiesc toate clipele pretuindu-le incărcătura de eforturi si
trăiri.
Tineretea si bătranetea sunt destine ale vietii noastre, ambele apartin mai mult
spiritului decat timpului si pot fi rareori armonizate, atunci cand nu te mai stăpaneste
timpul si nu te mai obsedează “istoria”. Avem posibilitatea si in egală măsura
responsabilitatea de a ne modela propriul destin si de a-i ajuta si pe altii să o facă.
Dinamismului epocii contemporane de este străină acceptarea pasivă a destinului si in
această perspectivă se include si atitudinea fată de bătranete. Este in puterea fiecăruia
dintre noi ca prin pregătire si interventie ratională să transformăm acest segment de viată
conferindu-i noi posibilităti de configurare, acceptand ce nu se poate schimba, schimband
ce se poate schimba si avand intelepciunea de a discerne cele două situatii.
Operăm interventii activ-transformative pe toate segmentele de vastă ale existentei
umane, de la cele de crestere si dezvoltare pană la seniorat, desi interesul este exprimat
mai ales in raport cu varstele tinere si adulte, la varstnici insist indu-se mai ales pe
disfunctionalitătile, pierderile si pe ceea ce dispare odată cu daintarea de varstă.
Diferenta dintre “Senium” si “Senectus” , intre imaginile neputintei, decăderii si
degradării si posibilitătile de a imbătrani cu folos e necesar a fi discutată pentru a ajunge
la puncte de vedere etice si pentru ca pe baza acestora să realizăm tratarea problemelor
ingrijorătoare dar inevitabile ale scurgerii timpului.

STADIILE VÂRSTEI DE REGRESIE (SAU INVOLUTIE) SI CARACTERISTICILE

LOR
Problemele privind varstele inaintate se exprimă in trei directii mai importante:
- in domeniul teoretic (ce a făcut obiectul de studiu al Psihologiei V穩stelor)
- in domeniul metodologic
- in domeniul aplicativ - acestea făcand obiectul de studiu al cursului nostru
Conceptul de bătranete a generat numeroase dispute provocate de faptul că imbătranirea e
foarte diferită in arii geografice diferite (factori climatici), la rase umane diferite (factori
biologici) dar si de la persoană la persoană.
Vorbim de trei stadii:
- stadiul de trecere spre bătranete (65 – 75 de ani)
- stadiul bătranetii medii (75 – 85 de ani)
- stadiul marii bătraneti sau al longevivilor (peste 85 de ani)
Tipul fundamental de activitate devine adaptarea la un nou orar de activităti familiale,
sociale si profesionale.
Tipul de relatii se modifică restrangandu-se din aria profesională si a altor activităti dar si
din relatiile informale (grupul de prieteni se restrange din cauze naturale)

SUBIDENTITĂTI
1. Subidentitatea profesională
- se dezoficializează si partial se integrează in subidentitatea obstească
- consecinte : scade nivelul de trai prin retragerea din activitatea profesională ceea ce
duce la scăderea energiei si expansiunii sociale, apar crizele de interese si prestigiu,
căminul recăpătand statutul de centru de greutate al universului propriu;
- in etapele mai avansate (peste 75 ani) apare o lentă dezorganizare mentală, modificări
ale caracterului si afectivitătii, insensibilităti si egoism pană la disolutia constiintei de
sine
- modalităti de interventie: găsirea unei ocupatii care să suplinească pe cea profesională,
pierdută, crearea sentimentului de utilitate socială
2. Subidentitatea maritală rămâne esentială
- consecinte: se constată o reintoarcere a partenerilor unul către celălalt si reconsiderarea
relatiei de cuplu din perspective noi
- modalităti de interventie: protejarea cuplului varstnic de problemele tinerilor, implicarea
participativă a cuplului in viata “clanului”, lăsandu-si insă spatiul vital pentru
“reamintirea” motivelor pentru care cei doi sunt impreună
3. Subidentitatea parentală devine relativ expansivă prin aparitia nepotilor
- consecinte ale interventiei in raport cu nepotii : solicită emotional identificarea de
prelungire a urmasilor (bunicii isi văd nepotii ca pe proprii lor copii la varste foarte mici,
avand loc o formă de regresie emotională, ceea ce le oferă un plus de energie fizică si
psihică)
- modalităti de interventie: ingrijirea nepotilor pentru varstnici reprezintă o sublimare a
nevoii de afirmare profesională (reprimată in urma pensionării) acesta fiind un lucru
benefic pentru sănătatea lor psihică; trebuie tinut cont insă de posibilitătile fizice ale
acestora.
4. Caracteristicile reproductive încetează (bărbati) dar functiile sexuale si exaltarea
libidoului (admirarea posibilitatilor de procreere ale tinerilor) determină perversiuni
sexuale, acte de viol
- consecinte: comportament aberant reprezentat prin părăsirea temporară a domiciliului,
vagabondaj si fuga de colectiv; adeseori aceste fenomene se asociază cu consumul de
alcool, tentative de viol asupra persoanelor tinere (de preferintă minore)
- modalităti de interventie: terapie ocupatională
5. Fragilitatea biologică (bărbati si mimica la femei)
- consecinte: scăderea energiei instinctelor si a eficientei adaptării, anularea capacitătii de
procreere; reproduc o serie de modificări biochimice ( hormonale), trofice, de consistentă
si functionale ale structurilor biologice ale organismului;
- se observă evidente modificări ale aspectului pielii (ridare, pigmentare, spargerea
vaselor capilare, pete violacee), uneori fata căpătand un aspect tragic, adesea asimetric
datorită suprapunerii ridurilor peste amprentele pliurilor mimicii;
- procesul de incăruntire se amplifică fiind asociat uneori cu rărirea si căderea părului la
bărbati;
muschii isi pierd forta si finetea, oasele devin fragile, are loc pierdera danturii; organele
interne suferă fenomene de degradare datorită imbătranirii celulelor;
- respiratia scade in frecventă, digestia se modifică, scade pofta de mancare; alterarea
senzorială marcată (auz, văz, gust, miros, simtul tactil); are loc o degradare a sistemului
nervos datorită imbătranirii si mortii celulelor nervoase (ireversibile) ceea ce duce la
degradarea functiilor creierului, diminuarea functiilor organelor de simt si scăderea
capacitătii de adaptare a organismului
- modalităti de interventie : protejarea varstnicilor impotriva intemperiilor mediului
extern, alimentatie bogată in vitamine si proteine, hidratarea adecvată a organismului,
consulturi medicale regulate.
6. Fragilitatea afectivă (femei) ca urmare a scăderii controlului central
- consecinte : fragilitatea afectivă isi pune amprenta asupra intregului comportament al
varstnicilor; stările depresive au o frecventă mare, duc la un dezechilibru intern si
perturbarea relatiilor cu cei din jur ducand la fenomene de dezadaptare; de asemene apare
ideea de inutilitate ( duce la sentimente de frustare) si teama de moarte.
- modalităti de interventie : crearea unui mediu familial optim, activităti specifice varstei
a treia.
7. Dependenta de altii (constientizată sau nu, reală sau indusă, definită în stadii diferite si
în raport cu diferite activităti)
- consecinte: indiferent de natura acestei dependente sau dacă este sau nu reală, ea poate
duce la aparitia stărilor de anxietate marcată; varstnicul este subiectiv, introvertit,
neajutorat, poate dezvolta manifestări paranoice sau obsesive fată de persoanele
(obiectul) de care se consideră indisolubil legat, constient sau nu.
- modalităti de interventie: terapii ocupationale variate, modificate periodic pentru a nu se
ajunge la rutină; crearea sentimentului de independentă socială (venit propriu, locuintă
individuală, cerc de prieteni de aceeasi varstă).
8. Starea critică în raport cu familia de provenientă si subidentitatea profesională
- consecinte: conflicte puternice cu familia proprie, refuzul de a face concesii si de a
participa la procesele de reconciliere, negativism marcat si “in extremis”, negarea
apartenentei la propria familie; acestea pot fi consecintele unor conflicte anterioare
puternice si/sau boli degenerative ale sistemului nervos cu manifestari psihotice
(Alzheimer, dementa senilă, etilism cronic, etc) ;
- poate apare tendinta de a fabula in ceea ce priveste trecutul lor profesional devenind
avizi de recunoasterea oficială a meritelor lor (de exemplu dorinta ofiterilor in rezervă de
a fi inmormantati cu onoruri militare)
- modalităti de interventie: oferirea posibilitătii de a-si dovedi utilitatea socială chiar si
dupa pensionare, rezolvarea amiabilă a conflictelor familiale, practicarea in mod
consecvent a unei activităti fizice pentru a sublima energiile negative acumulate.
9. Starea de expansiune către familia copiilor
- consecinte : toleranta excesivă in privinta nepotilor, tendinta de supraprotectie a
acestora, ceea ce poate avea efecte negative asupra comportamentului si educatiei
acestora;
- tendinta de a prelua “conducerea” căminului copiilor prin implicarea excesivă in
problemele acestora; tendinta de a se face indispensabili prin ajutorul neconditionat oferit
(părinti cu program foarte incărcat si copii care au nevoie de supraveghere)
- modalităti de interventie : limitarea ”accesului” varstnicilor in familia copiilor, fără insă
a le crea sentimentul de inutilitate si excludere.
10. Modificările schimburilor cu exteriorul prin sistemele organice
- dermic, respirator, digestiv, nervos
- consecinte:
- dermic - proliferări anarhice, cresterea Tesutului adipos, ingrosarea tegumentului,
ridarea lui, etc;
- respirator - respiratia scade in frecventă si se schimbă din punct de vedere calitativ
datorită modificărilor ce apar la nivelul tesutului pulmonar;
- digestiv - modificări metabolice si degenerative, cresterea tesutului adipos, digestia se
modifică, scade pofta de mancare;
- nervos - are loc o distrugere lentă, ireversibilă ce duce la degradarea functiilor creierului
si a capacitătii de adaptare
- modalităti de interventie: alimentatie adecvată, hidratare, aport crescut de proteine,
săruri minerale, vitamine.
11. Atitudini predominant contemplative (televizor, fereastră, banca din parc si de la
poartă, etc) - conduita de spectator pentru care strada sau lumea din spatele ecranului
televizorului devin un spectacol viu la care el participă fără să se implice emotional prea
mult, cu o liniste si un confort interior asociate cu meditatii rationale si pertinente vis-a-
vis de lucrurile la care asistă.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate