Costache Giurgiuveanu este pivotul romanului; psihologia sa de avar, urmarita de autor, detine

frnele actiunii; ea explica si accidentul fatal, iar moartea personajului stinge actiunea. Avaritia lui
mos Costache este indulcita de sentimentul patern pe care, il manifesta fata de Otilia, un sentiment
insa care nu se realizeaza, fiind anihilat de teama de a se rupe de averea lui. Mai mult, afectiunea fata
de "fe-fetita" sa apare si ca o compensatie morala pentru averea mamei Otiliei, pe care si-a insusit-o
fara vreo forma legala, fapt ce a cauzat moartea acesteia si care conditioneaza acum starea materiala
a Otiliei. Propriu-zis, o buna parte din averea lui mas Costache e averea mamei Otiliei, respectiv a
Otiliei, pe care si-a insusit-o prin drept familial. In schimbul acestei averi, el ii da Otiliei afectiunea sa
paterna si promisiunea ca-i va asigura viitorul. Sentimentul avaritiei ii terorizeaza viata si-i rapeste
libertatea de a se misca omeneste in societate. De la inceputul romanului, personajul apare in aceasta
postura. Tentativa de a nu-l primi pe Felix, desi ii este unchi si tutore - adica administrator al averii
acestuia pna la majorat - il defineste ca atare. Mai departe, "ciupeste" in mod meschin din veniturile
lui Felix, dupa cum il "ciupeste" si pe Pascalopol la jocul de carti sau trndu-se pe sub masa dupa o
moneda cazuta din buzunarul acestuia, fara sa simta ridicolul situatiei. Cumpara material demolat,
fiindca e mai ieftin, sau incearca la mai multe farmacii sa faca o reteta ca sa vada la care e mai ieftin
si sa cstige astfel cteva centime. Mannca cu lacomie respingatoare la masa oferita de restauratorul
chirias caruia ii vnduse cladirea restaurantului. Scena imbolnavirii subite, in care este dezbracat si
imbracat - citata mai sus - dezvaluie pna unde poate duce teroarea avaritiei care-i anuleaza
demnitatea de om.
Portretul lui Stanic Raiu, avocat de profesie, dar fr succes n profesie, este construit,
asemenea celorlalte personaje, din detalii fizice cu semnificaii morale, acesla fiind un brbat "de o
sntate agresiv", cu "prul mare i negru, foarte cre i cu musta n chip de musc", mbrcat
"ntr-un costum de soie-ecrue deschis", cu "o lavalier" nfoial, semn al dorinei sale de a prea un
om de lume, n pas cu moda. El i face apariia n casa lui Costachc Giurgiuveanu, unde se .adunaser
toate personajele romanului la o partid de cri, cu scopul de a-1 convinge pe socrul su, Simion
Tulea, s-i dea dota promis Olimpiei, pentru ca, la rndul lui, s-i respecte promisiunea de a se
cstori legal eu dnsa.
Gesturile, atitudinea, aciunile i mai ales locvacitatea personajului compun parvenitul i demagogul
tipic: "Stanic vorbea sonor, rotund, cu gest artistic i declamator", care ateapt cu nerbdare
"lovitura cea mare care s-i schimbe cursul vieii". De aceea el nu se d n lturi de la nimic pentru a
deveni bogat, colporteaz tiri, d sfaturi pe care nu i le cere nimeni, se amestec n cele mai
personale aciuni ale altora, face promisiuni pe care nici nu se gndete s le respecte, fiind mereu n
micare, prezent oriunde i peste lot, agasnd pe toat lumea: "informeaz i se informeaz, trage
sfori cu indiscreie i cu un tupeu revolttor".
Dotat cu o locvacitate desvrit. Stanic ine discursuri demagogice despre orice: familie, societate,
principii morale, libertate, religie, cu o uurin ce demonstreaz c nici una din ideile exprimate
nu-1 definete.
Se iluzioneaz cu marea iubire pentru Olimpia, cu care triete n concubinaj, spernd c ea va
moteni o avere important, face"un calcul de maestru care nu se uit la bunurile imediate, ci la cele
ce pot decurge mai trziu", dar iubirea se stinge, ea nu este femeia potrivit care s-1 ajute n
ascensiunea de a deveni un om important n societate, prin mbogire. De aceea se hotrte s se
despart de ea, deoarece nici casele promise
Olimpiei de ctre familie nu i sunt date de Simion i, din perfidie structural, nu se las descoperit n
adevratele motive, ci d vina pe faptul c este lipsit de "fericirea paternitii" (dup moartea lui
Relior) i face parad de sensibilitatea sa, ducnd "o lupt dureroas ntre sentimente i datorie".
Impostor, volubil, grosolan, trivial, demagog, patetic i nucitor de locvace, Stanic "are geniu",
adopt maniere distinse cu Aglac, pe Aurica "o ia n brae i o sruta viguros". Bun cunosctor de
oameni, exercit asupra interlocutorului o influent puternic, are o capacitate de adaptabilitate
fantastic, este un actor talentat, jucnd cu fiecare alt rol, n funcie de interes. In timpul bolii lui
Costachc Giurgiuveanu, Stanic i povestete despre decesele unor persoane, "cu o vitez satanic",
nspimntndu-l pe btrn.
Hotrt s pun mna pe averea lui mo Costache, se furieaz n casa acestuia, apare din umbr
cnd nu te atepi, l descoase cu privire la testament, pndete mereu o ocazie potrivit i aceasta se
ivete: vznd unde ine btrnul banii. i fur i-i cauzeaz astfel moartea: "ba-banii, pu-pungaule".
Fr nici un pic de remucarc, joac rolul ndureratului "cel mai ptruns de evlavie", mai ciupete ceva
bani din sculeul gsit de Aglae, apoi, mbogit, prsete eu lotul familia Tulea. Se cstorete cu
Georgeta, i face firm de avocatur, patroneaz tripouri i cercuri de morlnomani i este propulsat
de noul sli statul social n viaa politic, devenind o personalitate remarcabil a acestei societi n
care nu conteaz mijloacele de parvenire, ci numai banii, averea, bogia.


Aglae Tulea esle "baba absolut, fr cusur n ru", aa cum o caracterizeaz Weissman, esle sora
lui Costache Giurgiuveanu, mama a trei copii: Olimpia, Titi i Aurica i soia lui Simion Tulea.
Portretul fizic esle detaliat i are semnificaii pentru portretul moral: "cu prul negru pieptnat bine
ntr-o coafur japonez", cu faa "glbicioas", cu "buzele subiri", cu nasul ncovoiat, obrajii brzdai
de cute adnci i ochii bulbucai ca ai lui mo Costache, mproac ur i venin, fiind mereu invidioas
i argoas.
Lacom i obsedat de averea lui Costache, are un singur scop, pe care nu i-l mplinete: realizarea
copiilor ei. Mrginit, odioas, meschin, nveninat mpotriva Otiliei, Aglae se opune cu trie ncercrii
fratelui ei de a nfia fata: "Ct triesc cu, niciodat. Doar mai sunt legi n ara asta, mai sunt tribunale.
l dau pe mna parchetului pe Costache, asta-i fac. L-a ameii stricata asta. Cine tie ce-o (\ ntre ei".
Desconsider orice preocupare intelectual, considernd c prea mult carte stric minile oamncnilor,
de aceea l nelege pe Titi, cruia-i
curge snge din nas de prea mult nvtur, dei acesta mplinise 22 de ani i rmsese repetent
mereu, ncrcuind s-i termine coala. Greete profund n metodele de educaie, pe Tili l trimite s
se legene' ca s se liniteasc, amplifiendu-i astfel boala psihic, iar pe Aurica o ndeamn s-i
gseasc un brbat i s se mrite, iubirea ncintrnd n calculele sale. Pe soul ei, dei bolnav, l
dispreuiete, l ignor i l abandoneaz ntr-un ospiciu, fiind total lipsit de sentimente umane.
O urte profund pe Otilia, pe care o dispreuiete pentru c e "orfan", o jignete fr nici un fel de
jen, spunndu-i "stricat" i "dezmat", dnd-o de exemplu negativ Aurici. Autoritar, dar plin de
rutate fa de toat lumea, anihileaz personalitatea copiilor ci, pe care nu-i nelege i care eueaz
lamentabil: Olimpia e prsit de Stanic, Titi cade tot mai mult n mania "legnatului", iar Aurica
rmne fat btrn.
Zgrcit i rapace, invidioas i plin de ur, ca sfrete prin a moteni o cas ruinat i drpnat,
fiind nelat de Stanic, de Costache, dei instalase n casa fratelui ci un adevrat cartier general,
organizase un asediu militar, astfel ca nimeni s nu poat scoate nimic din cas, suspectnd pe
oricine, cade ea nsi n estura propriilor intrigi.

Aurica Tulea este fata cea mic a Aglaei, n antitez cu feminitatea i delicateea Otiliei, supus de la
nceput i pn la sfrit unui automatism psihologic.
La sosirea sa n casa Giurgiuveanu, Pclix vede "o fat cam de treizeci de ani, cu ochii proemineni ca i
ai Aglaei, faa prelung, sfrind ntr-o brbie ca un ac, cu tmple mari ncercuite de dou iruri de
cozi mpletite", artnd mult mai n vrst, deoarece era fardat strident, are trupul slab i uscat,
prul rrit. Avid dup brbai, este obsedat de mriti i vede n oricine un posibil pretendent.
Insistenele ci insinuoase, comportamentul ei de "fat cuminte" pun pe fug toi brbaii. Este
"ndrgostit" din principiu, lund n calcul orice brbat aflat n preajm, pe Felix care "odat fugi pe
poart repede, n ora, cnd simi c se ivete Aurica prin fund", pe Pascalopol, pe care nu-l nelege
n dragostea lui pentru Otilia ("ce-o fi vznd Pascalopol la Otilia?"). Ura sa se ndreapt lot asupra
Otiliei, despre care crede, ca i mama sa, c tie s se agate de gtul brbailor. Ura i ntunec
judecata n asemenea grad, nct se lanseaz n aprecieri defimtoare, debiteaz invective, devenind
nesuferit i argoas
Plimbrile ei pe Calea Victoriei devin din ce n ce mai dese i mai rapide, adevrate raiduri ce denot
disperarea care este din ce n ce mai nestpnit, "i despleti prul (...) se vopsi i mai violent i-i
ncepu turneele pe Calea Victoriei".
Lipsit de farmec, de generozitate, de noblee, de delicatee i sensibilitate, ca seamn cu Aglae,
devenind acr, rea, argoas, nesuferit.

Costache Giurgiuveanu este personajul central al romanului si intruchipeaza avarul. Direct sau indirect, el hotaraste
destinele celorlalte personaje care roiesc in jurul averii sale, in goana dupa mostenire. El este unchiul lui Felix,
cumnat cu doctorul losif Sima, care avusese o singura sora, casatorita cu Costache, dar care murise demult. Dupa
moartea doctorului, Costache devenise tutorele lui Felix. Giurgiuveanu este tatal vitreg al Otiliei, deoarece fusese
casatorit, a doua oara, cu mama acesteia, care murise si ea, dar batranul n-o infiase oficial pe fata.
Costache Giurgiuveanu este tipul de avar, inscriindu-se in descendenta lui Hagi-Tudose al lui Delavrancea sau
Harpagon al lui Moliere, dar se distanteaza de acestia prin incercarea de a-si depasi conditia. George Calinescu isi
apara personajul, negand inscrierea lui in sirul avarilor si aducand ca argument faptul ca Giurgiuveanu este umanizat
de dragostea lui sincera pentru Otilia, chiar daca nu reuseste sa o materializeze.
Inca de la inceputul romanului, aparitia lui este hizara, deconcertandu-l pe Felix atunci cand ii spune: nu-nu sta
nimeni, aici, raspuns de domeniul absurdului. Felix isi imaginase ca tutorele sau e un om masiv, de o greutate
extraordinara, avand in vedere ca stia despre el ca este bogat, ca detine mai multe imobile, insa ii apare in fata un
om mititel, putin adus de spate, cu o chelie de portelan, cu fata spana, buzele galbene de prea mult fumat, cu ochii
clipind rar si moale. Portretul fizic compune, prin caracterizare directa, un personaj ce se apropie de grotesc.
George Calinescu foloseste o gama foarte variata a procedeelor de caracterizare indirecta: aspectul exterior si
interior al casei paraginite, aflate aproape in ruina, trimite cu toate detaliile descriptive catre avaritia personajului,
dar si catre un soi de parvenitism, arhitectura casei sugerand intentia de a executa grandiosul clasic in materiale
nepotrivite.
Ca toti avarii, Costache Giurgiuveanu se teme de orice nou venit, ca de un intrus, un potential atentator la averea sa.
Caracterizarea indirecta a personajului se face prin acumularea defapte, intamplari, vorbe, gesturi, gdnduri si
atitudini. Micile ciupeli fata de Pascalopol, socotelile incarcate pentru intretinerea lui Felix, obtinerea unor castiguri
anuale prin inchirierea unor imobile pentru studenti, localiirile, restaurantele motiveaza avaritia personajului, mai ales
ca el se supune unor privatiuni personale de hrana, imbracaminte, ingrijiri medicale. De cate ori are prilejul sai
manance de la altii, gesturile sale sunt sugestive pentru lacomia structural: Batranul manca cu lacomie, varand capul
in farfurie. Vrea sa-i construiasca o casa fe-fetitei, dar foloseste materiale foarte ieftine, stranse de la demolari, iar
planul arhitectural il facuse singur. Vinde cursuri, manuale, seringi, instrumente medicale pe care le confisca sau le ia
pur si simplu de la studentii care stateau la el cu chirie si care intarziau cu plata acesteia. Banii ii tine in casa, ascunsi
in locuri ferite, temandu-se mereu sa nu-l vada cineva atunci cand umbla la ei, dar nu ii depune la banca, deoarece
avarul trebuie sa pipaie, sa vada si sa numere mereu banii, pe care-i iubeste mai mult decat orice pe lume.
Gesturile, balbaiala, riiguseala sunt arme de aparare, reactii provocate de teama de a nu fi jefuit, de a nu fi nevoit
sa dea vreun ban cuiva. Ciudatenia personajului este data de glasul stins si ragusit, dar si de duiosiile emotiile
stiute numai de el, cand isi freca mainile cu un ras prostesc sau de atitudinea fata de Otilia pe care o sorbea umilit
din ochi si radea din toata fiinta pana cand fata il prindea in bratele ei lungi.
Tinuta vestimentara este ridicola, poarta ciorapi de lana de o grosime fabuloasa si plini de gauri, unghiile
netaiate, ghete de gumilastic, nadragii largi de stamba colorata prinsi cu sfoara, aceste detalii constituind o alta
modalitate indirecta de caracterizare, accentuand avaritia personajului.
Sentimentele paterne pe care le are pentru Otilia nu sunt suficiente pentru a legaliza adoptia fetei, a face
testament sau a depune o suma de bani la banca, intr-un cont pe numele ei, desi este convins ca asa ar fi fost drept
si cinstit. Patima pentru bani si avaritia sunt mai puternice si-l fac sa ezite, dovedind un caracter slab. Otilia il intelege
la randul ei si nu poate fi suparata pe papa care este un om bun, dar are si el ciudateniile lui.
Destinul lui Costache este dramatic, Stanica Ratiu fiind cel care ii fura pachetul cu bani pe care batranul il tinea
asupra sa, tocmai de teama hotilor. Dupa al doilea atac cerebral, Giurgiuveanu ar fi scapat cu viata, dar cand vede ca
i se smulge de sub saltea tot ceea adunase cu patima intreaga sa existenta, moare cu groaza intiparita pe chip,
articuland cu disperare: ba-banii, pu-pungasule.
Relatia cu celelalte personaje este dominata de o suspiciune permanenta, banuind mai ales pe Aglae si pe Stanica
Ratiu ca ii pandesc averea, desi si celelalte personaje au, intr-o masura mai mare sau mai mica interese materiale la
Giurgiuveanu. Relatiile lui Costache cu familia sunt degradate si conflictuale: de Aglae ii este frica, pe Aurica o
uraste, Stanica este pentru el un adevarat pericol, iar pe ceilalti ii ignora.
Umanizarea avarutui se motiveaza prin respectul pe care Giurgiuveanu il avea pentru Pascalopol, prin increderea
fata de Felix si dragostea pentru Otilia.
Costache este expresia tipica a unei monomanii. Un altul si-ar investi banii in afaceri spre a-i fructifica sau si-ar
lua masuri mai severe de paza, convins ca toti l-ar fura, si nimeni nu l-ar ocroti; el tine totul la el si e hotarat sa
infrunte eroic orice atac. Figura lui Costache Giurgiuveanu e una din marile creatii ale romancierului (Al.Piru).
Stanica Ratiu este construit, asemenea celorlalte personaje, din detalii fizice cu semniflcatii morale, acesta fiind un
barbat de o sanatate agresiva, cu parul mare si negru, foarte cret si cu mustata in chip de musca, imbracat intr-un
costum de soie-ecrue deschis, cu o lavaliera infoiata, semn al dorintei sale de a parea un om de lume, in pas cu
moda. El isi face aparitia in casa lui Costache Giurgiuveanu, unde se adunasera toate personajele romanului la o
partida de carti, cu scopul de a-l convinge pe socrul sau, Simion Tulea, sa-i dea dota promisa Olimpiei, pentru ca, la
randul lui, sa-si respecte promisiunea de a se casatori legal cu dansa.
Gesturile, atitudinea, actiunile si mai ales vorbele compun, indirect, mai ales, locvacitatea personajului,
parvenitismul si demagogia tipica: Stanica vorbea sonor, rotund, cu gest artistic si declamator, asteptand cu
nerabdare lovitura cea mare care sa-i schimbe cursul vietii. Nu se da in laturi de la nimic pentru a deveni bogat,
colporteaza stiri, inventeaza zvonuri, da sfaturi pe care nu i le cere nimeni, se amesteca in cele mai personale actiuni
ale altora, face promisiuni pe care nici nu se gandete sa le respecte, fiind mereu in micare, prezent mereu i peste tot,
agasand pe toata lumea: informeaza i se informeaza, trage sfori cu indiscretie si cu un tupeu revoltator.
Dotat cu o locvacitate (locvace care vorbete mult, guraliv, limbut) desavarita, Stanica tine discursuri demagogice
despre orice: familie, societate, principii morale, libertate, religie, cu o usurinta ce demonstreaza ca nici una dintre
ideile exprimate nu-l definete.
Ipocrit si fanfaron, inteligent si abil, Stanica traiete in concubinaj cu Olimpia, sperand ca ea va mosteni o avere
importanta, dar dupa ce fura banii lui Giurgiuveanu i se imbogatete, ea nu este femeia potrivita care sa-l ajute in
ascensiunea de a deveni un om important in societate. De aceea se hotarate sa se desparta de ea, dar, din perfidie
structurala, da vina pe faptul ca este lipsit de fericirea paternitatii (dupa moartea lui Relior) i face parada de
sensibilitatea sa, ducand o lupta dureroasa intre sentimente i datorie.
Impostor, volubil, grosolan, trivial, demagog, patetic si naucitor de locvace, Stanica are geniu, adopta maniere
distinse cu Aglae, pe Aurica o ia in brate si o saruta viguros. Bun cunoscator de oameni, exercita asupra
interlocutorului o influenta puternica, are o capacitate de adaptabilitate fantastica, este un actor talentat, jucand cu
fiecare alt rol, in functie de interes. In timpul bolii lui Costache Giurgiuveanu, Stanica, cinic, ii povestete despre
decesele unor persoane, cu o viteza satanica, inspaimantandu-l pe batran.
Arivist, hotarat sa puna mana pe averea lui mos Costache, ii fura si-i cauzeaza astfel moartea: ba-banii, pu-
pungaule. Fara nici un pic de remucare, joaca rolul indureratului, mai ciupete ceva bani din saculetul gasit de Aglae,
apoi, imbogatit, parasete cu totul familia Tulea. Se casatorete cu Georgeta, isi face firma de avocatura, patroneaza
tripouri i cercuri de morfinomani i este propulsat de noul sau statut social in viata politica, devenind o personalitate
remarcabila a acestei societati degradate, in care nu conteaza mijloacele de parvenire, ci numai banii, averea,
bogatia.
Demagog, sustine cu emfaza teorii sforaitoare despre importanta si binefacerile familiei, dar refuza cu
incapatanare sa oficializeze relatia lui cu Olimpia, dei aveau un copil, pana cand aceasta nu obtine casa promisa ca
zestre. Cand ii moare copilul este indurerat ostentativ, se vaicarete galagios si urmareste numai sa capete niste bani,
de la oricine se lasa Induiosat de suferinta lui. Tot copilul este folosit ca argument si dupa ce-l jefuieste pe mos.
Costache si vrea sa se desparta de Olimpia, care nu mai corespundea noilor sale pretentii de om de lume. Tine un
discurs demagogic despre neputinta fiziologica a Olimpiei, care nascuse un copil neviabil si, luand-o razna cu
ideile, o acuza, patetic, ca se sustrage indatoririlor morale fata de societate, ca e posibil sa ia droguri numai ca sa
impiedice crearea unei familii, concluzionand: Nemaifiind sotia mea de facto, voi face ca, in curand sa nu mai fii nici
de jure.
Stanica Ratiu este asadar profitorul de ocazie, escrocul ordinar, lipsit de orice scrupul, gata oricand de orice
ignominie (josnicie, infamie, marsavie), fanfaron sentimental, afectand seriozitatea, cultivator de parada al demnitatii
civile, demagog, schelalaitor, oferindu-si tuturor serviciile cu o limbutie incontinent;! (care este lipsit de moderatie,
care este neretinut, violent), hilara. (Al. Piru).
Aglae Tulea este baba absoluta, fara cusur in rau, asa cum o caracterizeaza un personaj, Weissmann, este sora lui
Costache Giurgiuveanu, mama a trei copii: Olimpia, Titi si Aurica si sotia lui Simion Tulea.
Portretul fizic este detaliat si are, indirect, semnificatii pentru portretul moral, fiind conturat direct, tot prin ochii lui
Felix: cu parul negru pieptanat bine intr-o coafura japoneza, cu fata galbicioasa, cu buzele subtiri, cu nasul
incovoiat, obrajii brazdati de cute adanci si ochii bulbucati ca ai lui mos Costache, improasca ura si venin, fiind mereu
invidioasa si artagoasa.
Gesturile, mimica, vocabularul si intreg comportamentul, evidentiaza, indirect, o femeie proasta, acra si vulgara,
limitata in gandire si, ca toti membrii familiei Tulea, lipsita total de fantezie si de capacitate creativa.
Lacoma si obsedata de averea lui Costache, are un singur scop, pe care nu si-l implineste: realizarea copiilor ei.
Marginita, odioasa, meschina, inveninata, Aglae se opune cu tarie incercarii fratelui ei de a o infia pe Otilia.
Relatiile cu celelalte personaje difera in functie de interesele Aglaei, pe care insa nu este in stare sa si le duca la
indeplinire. Dragostea pentru copiii ei n-o umanizeaza, deoarece este incapabiia sa inteleaga corect problemele lor,
amplificandu-le defectele si neputintele. Este autoritara cu Titi si Aurica, indiferenta fata de Olimpia, iar pe Simion il
ignora cu desavarsire, el reprezentand numai pensia si banii pe care ii ia cu sentimentul ca i se cuvin, ca sunt ai ei.
Dispretuieste orice preocupare intelectuala, considera ca prea multa carte strica mintile oamenilor, de aceea il
intelege pe Titi, caruia-i curge sange din nas de prea multa invatatura, desi acesta implinise 22 de ani si ramasese
repetent mereu, nereusind sa-si termine scoala. Proasta si rautacioasa, greseste profund in metodele de educafie, pe
Titi il trimite sa se legene ca sa se linisteasca, amplificandu-i astfel boala psihica, iar pe Aurica o indeamna sa-si
gaseasca un barbat si sa se marite, iubirea neintrand in calculele sale. Pe sotul ei, desi bolnav, il desconsidera, il
ignora, iar in cele din urma il abandoneaza intr-un ospiciu, fiind total lipsita de sentimente umane. Autoritara si plina
de venin fata de toata lumea, anihileaza personalltatea copiilor ei, pe care nu-i intelege si care esueaza lamentabil:
Olimpia e parasita de Stanica, Titi cade tot mai mult in mania leganatului, iar Aurica ramane fata batrana.
Invidioasa si rea, Aglae o uraste profund pe Otilia, pe care o dispretuieste pentru ca e orfana, o jigneste fara nici
un fel de jena, spunandu-i stricata si dezmatata, dand-o drept exemplu negativ Auricai.
Zgarcita si rapace, avida de bani si de avere, ea mosteneste pana la urma numai o cladire ruinata si darapanata,
fiind inselata de Stanica, de Costache, desi instalase in casa fratelui ei un adevarat cartier general, organizase un
asediu militar, astfel ca nimeni sa nu poata scoate nimic din casa.
Aglae se contureaza si din opiniile celorlalte personaje. Otilia spune ca este o vipera, iar Weissmann o numeste
baba absoluta, fara cusur in rau. Stanica este uimit de rautatea soacra-si, scarboasa femeie si veninoasa, iar
atunci cand cheama doctorul pentru Simion si Aglae se tocmeste cu el, constata cu dispret: Aglae, soacra-mea, e o
vrajitoare, n-are inima nici de un gram. Ii moare barbatul si se tocmeste cu doctorul. Si e plina de bani.
Aglae Tulea este un personaj grotesc, prin faptul ca nu are nici o trasdturd pozitiva, chiar calitatea de mama
iubitoare este daunatoare si distructiva pentru copii.
Simion Tulea este sotul Aglaei si tatal celor trei copii, Olimpia, Aurica si Titi. Fost mecanic, acum pensionar, devine
senil si apatic, evoluand treptat spre nebunie. Starea lui se manifesta prin crize de melancolie sau, dimpotriva, de
agitatie, devine obsedat de mancare, se crede Iisus Hristos, lucreaza la gherghef fete pentru perne decorative,
picteaza tablouri copiind carti postale ilustrate.
Portretul fizic este conturat direct, prin ochii lui Felix, inca de la inceputul romanului. Simion Tulea era un barbat in
varsta, cu papuci verzi in picioare si cu o broboada pe umeri, cu mustati pleostite si un mic smoc de barba. Simion
se imbolnaveste, slabea vazand cu ochii, desi manca incontinuu, ca sa faca muschi, pe care-i arata cu mandrie la
toata lumea, fiind ridicol, deoarece era numai piele si os. Se credea Iisus, purtatorul cuvantului dumnezeiesc si
spunea ca tocmai a inviat: Ieri am inviat. Nu are nici un fel de responsabilitate de tata, nu-si iubeste copiii, iar
despre Olimpia spune ca nu e fiica lui. Innebuneste, este internat cu ajutorul lui Weissmann intr-un ospiciu, unde este
abandonat de intreaga familie.
Aurica Tulea este fata cea mica a Aglaei, conturata in antiteza cu feminitatea si delicatetea Otiliei, supusade la
inceput si pana la sfarsit unui automatism psihologic si intruchipeaza tipul fetei batrane.
Portretul fizic este conturat direct, prin ochii lui Felix inca de la sosirea acestuia in casa Giurgiuveanu: o fata cam
de treizeci de ani, cu ochii proeminenti ca si ai Aglaei, fata prelunga, sfarsind intr-o barbie ca un ac, cu tample mari
incercuite de doua siruri de cozi impletite, aratand mult mai in varsta, deoarece se fardeaza strident, are trupul slab
si uscat, parul rarit.
Avida dupa barbati, este obsedata de maritis si vede in oricine un posibil pretendent. Insistentele ei insinuoase,
comportamentul agasant de fata cuminte pun pe fuga toti barbatii. Este indragostita din principiu, luand in calcul
orice barbat aflat in preajma: pe Felix care fugea cand o vedea apropiindu-se, pe Pascalopol, pe care nu-l intelegea
in dragostea lui pentru Otilia (ce-o fi vazand Pascalopol la Otilia?), pe Weissmann, pe care l-ar vrea de
barbat chiar daca el este de alta religie. Rautatea si ura ei se indreapta tot asupra Otiliei, despre care crede, ca si
mama sa, ca stie sa se agate de gatul barbatilor. Invidia ii intuneca judecata in asemenea grad, incat se lanseaza in
aprecieri defaimatoare, debiteaza invective, devenind nesuferita si artagoasa. Cand Otilia era mai mica, Aurica se
ducea la ea la scoaia si, intrebata fiind daca o cauta pe verisoara ei, ea raspundea mieros: Mda, [...] dar nu mi-e
verisoara. E o fata pe care o crestem din mila. Numai de-ar invata.
Lipsita de farmec, de generozitate, de nobiete, de delicatete si sensibilitate, ea seamana cu Aglae, devenind acra,
rea, arfagoasa, nesuferita.
Plimbarile ei pe Calea Victoriei, in goana dupa barbati, devin din ce in ce mai dese si mai rapide, adevarate raiduri ce
denota disperarea nestapanita, schimbandu-i vizibil fizionomia, imbatranind de timpuriu, iar toate fardurile nu puteau
ascunde asemanarea cu maica-sa. Ea ramane nemaritata si realizeaza, instinctiv, drama pe care o traieste din cauza
unei mame posesive si autoritare, care-i ingradise libertatea de gandire si de actiune. Cand Otilia, generoasa, ii
daruieste pianul, ea izbucneste intr-o efuziune sentimentaia sincera: Totdeauna te-am iubit pe tine, ca ai fost sincera
si n-am aprobat-o pe mama. [...] Te fericesc in fond, ca esti libera si poti sa faci ce vrei. Daca n-aveam eu familia pe
cap, azi eram fericita.