Tipologie, tehnologie i traseologie

Prin tip nelegem, n arheologie, un artefact, deci un produs al minii

umane (vase unelte arme) care are o
form (i, dup caz, o ornamentaie) determinat i de o tehnic de confecionare
caracteristic. Elaborarea metodei tipologice pentru ordonarea dup criterii
a artefactelor a nsemnat, aplicarea principiului evoluionist la
analiza i interpretarea transformrilor ce intervin, n decursul timpului, n
forma diferitelor obiecte. Metoda a fost fundamentat de arheologul suedez
Hans Hildebrand, n lucrarea sa despre istoria toporului i dezvoltat,
apoi, de compatriotul su, Oscar Montelius,
Un alt arheolog suedez, Nils berg, a definit metoda n felul
urmtor: Tipologia se ntemeiaz pe prezumpia c voina uman este
legat de anumite legi asemntoare cu acelea care guverneaz dezvoltarea
lumii organice. Obiectele arheologice se dezvolt ca i cum ar fi organisme vii;
diferitele obiecte snt indivizii, o serie de tipuri reprezint dezvoltarea unei
specii, iar o grup de serii de tipuri formeaz o dezvoltare care se ramific n
diferite specii i familii.
Ideea de
Baz este existena real a unei anumite ordine n
succesiunea formelor diferitelor produse (
. Orice produs avnd o funcie, diferitele forme pot fi socotite trepte
ducand la o adaptare din ce n ce mai potrivit pentru ndeplinirea funciei
respective. Pornind de la
obiectele descoperite n contexte bine definite i de la studiul asocierii tipurilor, cercetarea
modern a demonstrat c tipuri mai simple pot avea o durat de utilizare ndelungat i pot
fi contemporane cu tipuri mai elaborate
. Cu toate acestea, seriile tipologice, coroborate cu
observaiile stratigrafice pot oferi i astzi repere pentru o cronologie relativ .
.Analiza tehnologic
integreaz toate operaiuniile i etapele tehnologice necesare producerii unui
artefact de la momentul exploatrii materiale prime pn la fabricarea i abandonul
artefactului
presupune o ierarhizare a siturilor arheologice aparinnd unei anumite perioade,
culturi sau paleomediu
5 etape tehnologice:
1. Exploatarea i pregtirea materiei prime n vederea fabricrii de unelte.
2. Obinerea suportului din care va fi produs artefactul
3. Prelucrarea i obinerea prii active a artefactului
4. Fasonarea i prinderea de mner a artefactului
5. Abandonul piesei
TRASEOLOGIE Are ca punct de pornire problematica identificarii modului de confectionare si
a functionalitatii artefactelor descoperite in contextele arheologice. Orice obiect, fie unealta,
fie arma, fie cu destinatie speciala, pastreaza pe suprafata sa o serie de caracteristici
(amprente), care pot furniza o serie de informatii cu privire la tehnica de obtinere
(confectionare) a sa, la utilizare (functionalitate), precum si la factorii care i-au influentat
morfologia in perioada in care s-a pastrat in diferite contexte stratigrafice. De regula, inaintea
utilizarii metodei traseologice, aceste aspecte legate de artefacte erau rezolvate prin
intermediul analogiilor tipologice cu unelte actuale sau prin analogiile etnografice, aceste
solutii nereprezentand intotdeauna o baza obiectiva.
Prin metoda traseologica, ce imbina in mod fericit experimentul arheologic cu
analizele de laborator si comparatiile etnologice, se incearca sa se identifice urmele pe care le-
au lasat pe unealta diferitele procese succesive prin care a trecut aceasta. Este metoda cea mai
precisa de cunoastere a functionarii uneltelor. Majoritatea explicatiilor folosirii acestor unelte
au la baza analogia de forma dintre uneltele preistorice si cele actuale, sau prin analogii
etnografice. Incercarea de interpretare a functionarii uneltelor a fost relativa pentru ca intr-un
fel sunt folosite uneltele in societati retardate si altfel le foloseau oamenii primitivi.
Principiul fundamental al analizei traseologice consta in examinarea suprafetei silexului
observat sub microscop, care prezinta o structura granulara la care adauga pierderile de material
rezultate in urma actiunii mecanice, in functie de materialul ce le provoaca si de varietatea silexului
folosit
.