INVESTIGAREA ACCIDENTELOR

DE CIRCULATIE RUTIERA -
SCOPUL SI ETAPELE
INVESTIGATIEI ACCIDENTELOR
DE CIRCULATIE RUTIERA

INVESTIGAREA ACCIDENTELOR DE
CIRCULATIE RUTIERA

SCOPUL SI ETAPELE INVESTIGATIEI ACCIDENTELOR DE
CIRCULATIE RUTIERA
1.1.Consemnarea accidentului de circulatie rutiera
Consemnarea accidentului se face pentru:
- de a identifica si clasifica accidentul de circulatie in care au fost implicate vehicule,
oameni si animale;
- de a stabili locul, data si ora producerii accidentului;
- de a stabili caracteristicile accidentului;
- de a indica deplasarile programate pentru cei implicati in accident;
- de a raporta producerea accidentului.
Cand se anunta accidentul se cer urmatoarele informatii:
- cand si unde s-a petrecut accidentul;
- daca a vazut cum a avut loc accidentul;
- unde poate fi gasit cel care anunta accidentul ;
- ce victime sunt la locul accidentului si gravitatea vatamarii lor;
- ce mijloace de circulatie sunt implicate;
- ce stricaciuni au vehiculele implicate;
- ce marfuri transporta vehiculele respective;
- daca circulatia este blocata;
- daca este foc la locul accidentului;
- daca au fost anuntate salvarea, pompierii;
- daca este avariata reteaua de distributie a electricitatii
1.2. Cercetarea accidentului rutier la locul unde
s-a produs
Investigarea unui accident de circulatie rutiera reprezinta colectarea, consemnarea si
formarea unor pachete de informatii despre accident. Aceasta situatie impune organizarea si
planificarea activitatii.
1.2.1. Planificarea cercetarii accidentului la fata locului
Planificarea investigatiei se face tinand seama de urmatoarele prioritati:
- Protejarea celor implicati in accident si ajutarea persoanelor ranite si asigurarea
transportarii lor la spital;
- Stingerea cat mai urgenta a focului, daca exista, prin utilizarea echipamentelor din
dotare. O mare atentie trebuie acordata posibilei izbucniri a unui incendiu si pericolelor de
explozie datorata scurgerilor de combustibil ori prezentei unor substante chimice periculoase.
- Solicitarea echipei de interventie a companiei de electricitate in cazul pericolului de
electrocutare datorita ruperii si caderii unor conductori electrici in aria accidentului;
- Izolarea si protejarea ariei accidentului, mai ales pe timp de noapte in locuri cu
vizibilitate redusa din cauza cetei, ploii, ninsorii, fumului pentru ca vehiculele aflate in
circulatie pe drumul respectiv sa nu calce ori sa loveasca persoanele si vehiculele implicate in
accident;
- Protejarea proprietatii asupra bunurilor victimelor ca necesitate a accidentului.
- Coordonarea traficului astfel ca circulatia sa se desfasoare in conditii de siguranta.
Fazele si actiunile ce trebuie avute in vedere la planificarea cercetarilor la locul
accidentului sunt urmatoarele:
1.2.2. Deplasarea la locul accidentului
Cand se face deplasarea la locul accidentului se au in vedere urmatoarele actiuni:
- Alegerea celei mai bune rute pentru ca durata de deplasare sa fie cat mai scurta
avand in vedere intarzierile posibile datorate blocajelor in trafic si posibile rute ale soferilor
implicati in accident;
- Observarea oricarui vehicul care vine din directia accidentului, intrucat acesta ar
putea transporta martori sau soferul care a parasit locul accidentului;
- Consemnarea numerelor de circulatie ale vehiculelor care circula din directia locului
accidentului;
- Observarea si consemnarea conditiilor trecatoare de stare, cu care probabil s-au
confruntat soferii implicati, in apropiere locului accidentului precum: vizibilitate slaba, camp
vizual obstructionat, trafic aglomerat s.a.,
- Impartirea atributiilor la membrii echipajului de investigare pe cele doua
directii: observatii si informatii.
1.2.3. Sosirea la locul accidentului
La locul accidentului se intreprind la inceput urmatoarele actiuni preliminare de
informare si securizare a ariei accidentului:
- Alegerea cu grija a locului de parcare pentru a nu bloca traficul iar daca este necesar,
pe timp de noapte, sa se poata lumina scena accidentului cu farurile vehiculului;
- Examinarea cu atentie a existentei unor pericole de incendiu, explozie sau
electrocutare si punere lor sub control.
- Securizarea ariei accidentului pentru evitarea pericolelor de accident datorita
vehiculelor din trafic si pastrarea nealterata a urmelor accidentului. -
- Fotografierea si inregistrarea video a ansamblului scenei accidentului care sa retina
imaginile starii de fapt atat cu pozitiile vehiculelor si victimelor implicate in accident precum
si cu urmele si indicii de evidenta ai evenimentelor care au avut loc. Se fac inregistrari chiar si
in timpul interventiei personalului care intreprinde actiuni de salvare a victimelor.
1.2.4. Rezolvarea problemelor urgente la locul accidentului
Pasii urmatori care trebuie facuti la locul accidentului constau in urmatoarele actiuni:
- Examinarea sumara a persoanelor de la locul accidentului pentru a afla care sunt
soferii implicati in accident, martorii oculari si voluntarii care pot sa ajute victimele;
- Cercetarea si identificarea persoanelor ranite in accident si acordarea primului ajutor
celor vatamate grav;
- Identificarea soferilor si a vehiculelor implicate in accident. Eventual obtinerea de la
martori, descrierea cat mai fidela a vehiculului care a parasit locul accidentului si transmiterea
informatiilor la dispeceratul politiei;
- Consemnarea datelor privind identitatea si adresele soferilor implicati si a
documentelor de transport (permis de conducere, certificat de inmatriculare, licenta de
transport etc.);
- Cercetarea indiciilor fizici de evidenta a producerii accidentului si pastrarea lor ne-
modificata pana la identificare, localizare, masurare si consemnare-
- Punerea sub paza a bunurilor materiale valoroase apartinand victimelor ori
transportate de vehiculele implicate;
- Examinarea si selectarea martorilor utili care au perceput nemijlocit modul de
producere a accidentului;
- Consemnarea numerelor de inmatriculare ale vehiculelor aflate la locul accidentului.
Acestea ar putea duce la alti martori utili;
- Descongestionarea drumului pentru usurarea circulatiei.
1.2.5. Strangerea datelor despre accident
Cand urgentele au fost solutionate se intreprind in continuare urmatoarele actiuni:
- Audiere preliminara a soferilor pentru a stabili cine a condus fiecare vehicul, ce plan
de calatorie a avut si cum s-a produs accidentul. Se vor consemna
declaratiile nepremeditate. Daca informatiile sunt foarte importante si ar pute sa nu mai fie
repetate ulterior se va cere soferilor sa le semneze;
- Audiere preliminara a martorilor, in special a celor care sunt nerabdatori sa plece.
- Examinarea conditiilor de stare fizica ale persoanelor implicate, indeosebi semne de
intoxicare cu alcool, droguri, medicamente, stare de oboseala etc. Se executa testul chimic
pentru alcoolemie;
- Examinarea preliminara a ariei accidentului;
- Marcare urmelor aflate la locul accidentului;
- Inregistrarea imaginilor cu detalii ale scenei accidentului;
- Executarea de masuratori si inregistrari de date la locul accidentului;
- Examinarea, descrierea, fotografierea si consemnarea datelor privitoare la avariile exterioare ale
vehiculelor implicate in accident;
- Verificarea starii tehnice si functionarea elementelor de siguranta pentru ocupanti
(centuri de siguranta, scaune pentru copii, perne pneumatice);
- Examinarea preliminara a starii tehnice a sistemelor si echipamentelor majore ale
vehiculelor ( sistemul de directie, sistemul de franare, instalatia de iluminare, pneurile s.a.);
- Incercarea de imperechere a pneurilor vehiculelor cu urmele lasate pe drum si in
afara lui;
- Incercarea de imperechere a avariilor vehiculelor cu urmele lasate pe drum si cu
avariile suferite de vehiculele cu care au venit in contact in timpul accidentului;
- Verificarea starii tehnice si functionarea mijloacelor de dirijare si control a
traficului;
- Audierea persoanelor implicate (soferi, victime) si a martorilor;
- Consemnarea ranilor suferite in accident de persoanele implicate;
- Eliberarea drumului si restabilirea fluentei traficului.
1.2.5.1. Examinarea preliminara a ariei accidentului
Aceasta examinare consta in:
a. Examinarea traseului parcurs de fiecare vehicul pornind de la pozitia finala in sens
invers deplasarii catre locul coliziunii si a traseului anterior coliziunii;
b. Identificarea si localizarea probelor aflate pe aria accidentului. In mod obisnuit
aceste probe sunt:
- locul si pozitia finala a vehiculelor implicate, activ sau pasiv, in accident;
- locul si pozitia in care se afla persoanele ranite sau decedate, indeosebi cand sunt in
afara vehiculelor implicate:
- gropi, concavitati, brazde, santulete, excavatii, destratificari, scobituri produse de
parti metalice ale autovehiculelor in imbracamintea drumului sau a acostamentului;
- zgarieturi, urme de razuire pe suprafata carosabilului sau a acostamentului produse
de vehicule si indeosebi urme de frecarea a incaltamintei victimei cu suprafata caii de rulare;
- urme de anvelope pe carosabil, pe acostament sau in zona alaturata care au legatura
cu accidentul;
- margini abrupte ale carosabilului, canale, rigole, brazde, santuri in zona limitrofa
drumului dar in afara acostamentului;
- resturi materiale de orice fel care in mod normal nu se gasesc pe drum: depuneri de
noroi sau zapada de pe sasiu, cioburi de sticla sau material plastic provenite de la farurile sau
lampile vehiculelor, pelicule de vopsea s.a. ;
- obiecte de imbracaminte si incaltaminte ( palarie, basca, caciula, fes, batic, fular,
pantof s.a.) desprinse de la victime in momentul lovirii, fibre textile sau bucati de tesaturi
provenite din imbracamintea victimei, resturi de piele, smocuri de par, pete de sange ramase
pe carosabil sau in afara lui;
- obiecte purtate de pietoni si proiectate pe carosabil ori in afara lui in timpul lovirii
acestora cum ar fi : bagaje, sticle, bastoane, carti, ochelari, monede, brichete s.a. ;
- componente ale vehiculului proiectate pe carosabil in urma coliziunilor, cum ar fi :
oglinzi retrovizoare, acumulatori, bare de protectie, lampi, capace de la roti etc. ;
- pete, balti, stropi de ulei, combustibil, lichid de racire, lichid de frana raspandite pe
carosabil ;
- obiecte de pe marginea drumului care au ajuns pe carosabil datorita accidentului;
c. Localizarea si evaluarea tuturor indiciilor de evidenta a trecerii fiecarui vehicul pe
traseele identificate precum schimbarea brusca a directiei ori intreruperea urmelor pneurilor,
adancimea concavitatilor ori a santuletelor sapate, cantitatea de depuneri (noroi, rugina,
zapada, uneori balast, s.a.) desprinsa de pe caroseria vehiculelor s.a.;
d. Localizarea tuturor urmelor de evidenta care au precedat aria aparenta a locului
coliziunii;
e. Identificarea tuturor mijloacelor care au putut obtura campul vizual al soferilor si au
influentat maniabilitatea vehiculelor in aria de producere a accidentului cum ar fi: copaci,
arbusti, perdele forestiere, vehicule stationate, gropi in carosabil, santier in lucru alte
obstacole rutiere nesemnalizate;
f. Identificarea configuratiei fluxurilor de circulatie si a tuturor mijloacelor de semnalizare
rutiera (indicatoare, marcaje, semnale luminoase etc.) aflate pe carosabil si pe marginea drumului
care reglementeaza desfasurarea circulatiei in zona respectiva;
g. Stabilirea locului in care se aflau martorii in momentul producerii accidentului;
h. Localizarea unor factori care puteau avea un rol in desfasurarea accidentului si care pot
dispare curand dupa accident cum ar fi : balti de apa ori alte lichide, gheata, zapada, baricade,
sapaturi s.a.
i. Efectuarea testului de franare.
1.2.5.2. Marcarea urmelor aflate la locul accidentului
Marcarea urmelor se face in trei moduri:
a. Cu un singur semn amplasat intr-un punct, in cazul unor probe de dimensiuni
relativ mici. Astfel de urme si elemente de evidenta pot fi:
- corpul fiecarei victime aflat pe pamant ori locul unde a cazut dupa impact (se
marcheaza doar mijlocul corpului, cu exceptia cazurilor speciale daca cadavrul este sfasiat,
cand se marcheaza fiecare parte) ;
- gropi mici, rigole, santulete sau zone cu suprafata discontinua cu o lungime sau
diametru echivalent mai mic de un metru;
- zgarieturi, urme de razuire, urme de anvelopa (de frecare) pe carosabil de dimensiuni
mai mici de un metru;
- urme de lovire, de frecare, zgarieturi, razuiri pe parapetele de protectie, grilaje, stalpi,
bariere, copaci etc;
- pete, stropi sau balti de sange, ulei, lichid de racire s.a. de dimensiuni mici cu
diametrul echivalent mai mic de un metru (se marcheaza centrul virtual);
- santuri, despicaturi in carosabil rezultate in urma coliziunii (se marcheaza mijlocul
urmei) ;
- suprafete mici pe carosabilul cu depuneri materiale desprinse de pe caroserii ori
cazute din vehicul s.a;
- parti de dimensiuni mici desprinse de la autovehicule (roti, baterie de
acumulator fragmente de ornamente, oglinzi retrovizoare s.a.);
- obiecte care au apartinut victimelor ori pasagerilor;
Pentru toate acestea se marcheaza centrul virtual al urmei.
b. Cu un singur semn amplasat in doua puncte in cazul unor urme mai lungi ori
a unor obiecte cu diametrul echivalent mai mare de un metru, cum ar fi :
- vehicule aflate la scena accidentului (se marcheaza doua colturi, neavariate, cate unul
la fiecare capat al vehiculului. Cand vehiculul se afla la capatul urmelor de franare se
marcheaza pozitiile a doua roti de pe aceiasi parte);
- urme drepte de anvelope (se marcheaza ambele capete ale fiecarei urme);
- urme curbe de anvelope mai lungi de un metru dar mai scurte de 2,5 m.(se marcheaza
ambele capete);
- santulete drepte mai lungi de un metru;
- dare de lichid (se marcheaza ambele capete);
- sectoare de parapet bariera, gard zgariate ori lovite.
c. Cu un singur semn amplasat in trei ori mai multe locatii in cazul unor urme
care pentru a fi percepute corect necesita mai multe puncte, fie pentru a descrie forma lor,
fie pentru a reda dispunerea lor pe pamant. Astfel de probe sunt :
- urme de anvelope mai lungi de 3,0 m, urme de derapare in mod special;
- urme frante sau discontinue (urme de franare, de razuire, santulete etc). Aceste urme
se definesc prin puncte de inceput si de capat la fiecare din segmentele componente si prin
puncte corespunzatoare eventualelor neregularitati;
- zone mari acoperite cu materiale desprinse de la caroseriile autovehiculelor, cu
materiale cazute din bena, cioburi de sticla, s.a. Astfel de probe pot fi pozitionate cu trei pana
la sase puncte dispuse pe perimetru si un punct central care este indicat sa corespunda
punctului unde grosimea stratului este maxima.
Pentru identificarea usoara a urmelor marcate, se atribuie fiecarui semn un simbol
literar. Daca marcarea unei urme trebuie facuta prin mai multe puncte pentru a reda
configuratia ei, atunci simbolul de marcare se asociaza cu cifrele 1, 2, 3, s.a.m.d. pentru
fiecare punct.
Marcarea urmelor se face cu materiale diferite functie de timpul dintre
momentul marcarii si al efectuarii masuratorilor, de starea vremii, de faptul ca indiciul ce
trebuie marcat este pe carosabil sau nu.
1.2.5.3. Inregistrarea imaginilor la scena accidentului
Este foarte important sa se realizeze conservarea imaginilor cu starea de fapt de la locul
accidentului, cat mai curand posibil dupa producerea lui. Scena accidentului se modifica din
momentul in care vehiculele si victimele sunt deplasate din pozitia lor finala. Modul cel mai simplu
si mai ieftin de a retine informatiile este fotografierea.
Investigatorul trebuie sa intocmeasca seturi distincte cu fotografii referitoare la:
- Scena accidentului, inainte ca vehiculele sau persoanele implicate sa fie mutate;
- Probele de la locul accidentului (pe drum si in afara acestuia):
- Exteriorul celui mai putin avariat vehicul;
- Exteriorul celui mai avariat vehicul;
- Interiorul celui mai avariat vehicul;
- Interiorul celui mai putin avariat vehicul;
- Obiecte asociate accidentului.
1.2.5.4. Fotografierea scenei accidentului
Scopul principal al fotografierii scenei accidentului este fixarea in ansamblu a
locului si a imprejurimilor acestuia. Se executa fotografii panoramice care sa arate starea de fapt
dupa producerea accidentului privind pozitiile finale ale vehiculelor, victimelor, ale tuturor
obiectelor lucrurilor si urmelor asa cum sunt ele dispuse unele fata de altele. Fotografiile trebuie sa
cuprinda:
- pozitia finala a vehiculelor;
- pozitia finala a victimelor;
- urme ale accidentului situate pe carosabil;
- urme ale accidentului situate in afara carosabilului;
- mijloace de semnalizare rutiera;
- vederea ce a avut-o conducatorul autovehiculului cand s-a apropiat de punctul
primului contact ori de locul unde vehiculul a parasit drumul.
Locul pentru fotografierea scenei accidentului trebuie astfel ales incat ulterior sa se poata
stabili distanta de la care s-a executat fotografia si sa fie pozitia de unde se vad cel mai bine
si cele mai multe elemente de evidenta exp. fig.1.1.;1.2;1.3.
Fotografierea scenei accidentului este bine sa se faca in mod repetat pe masura apropierii de locul
coliziunii pe directia de deplasare a fiecarui vehicul implicat (fig.1.3) si sa cuprinda obiecte cu
dimensiuni cunoscute, eventual benzi decimetrice.

Fig.1. Alegerea punctului de fotografiere a tabloului general al accidentului

Fig.1.2.Fotografierea scenei unui accident in curba

Fig.1.3. Fotografierea locului accidentului
1.2.5.5. Fotografierea probelor la locul accidentului
Pentru inregistrarea urmelor produse de accident se executa detalii cu fotografii prim-
plan ale suprafetei carosabilului. Fotografiile 'prim-plan' trebuie sa fie astfel executate incat sa
indice clar unde se afla pe carosabil imaginile respective si unde este localizata aria fotografiata.
Urmele de anvelope, denivelarile carosabilului de tip fagase, gauri alungite din carosabil
trebuie fotografiate pe directie longitudinala si transversala, daca este posibil. Daca lungimea
acestora nu permite ca ele sa fie reprezentate intr-o singura fotografie, trebuie sa se realizeze un
lant de fotografii care sa descrie comprehensiv elementul pe toata lungimea lui. La
inceputul urmelor trebuie sa se cuprinda o zona de pe suprafata carosabilului anterioara unde nu
sunt urme. Fiecare element care constituie proba materiala trebuie fotografiat de cel putin doua
ori, de preferat din directii diferite. Ori de cate ori este posibil, fotografia sa contina si cate un
obiect fix de referinta cu dimensiuni cunoscute.
1.2.5.6. Fotografierea vehiculelor
Pentru descrierea detaliata a avariilor exteriore ale unui vehicul sunt necesare cel putin
patru pozitii (fig.1.4). Vederile cele mai importante sunt cele principale din fata, din spate, din
dreapta si din stanga, luate pe directie normala la suprafata autovehiculului, lasandu-se o distanta
cat mai mica intre marginea cadrului si imaginea vehiculului.

Fig.1.4. Fotografierea unui autovehicul
Oricand este posibil, obiectivul aparatului de fotografiat trebuie sa fie perpendicular pe
suprafata corpului sau detaliului ce urmeaza a fi fotografiat iar axa lui sa se proiecteze in mijlocul
suprafetei respective (fig.1.5).

Fig.1.5. Fotografiere centrata
Daca trebuie sa se faca fotografii 'prim-plan' ale ariei avariilor este util sa se execute
intai un cadru general pentru a evidentia locul pe vehicul al avariei si apoi sa se execute
fotografii de detaliu. Fotografiile 'prim-plan' se fac (fig.1.6) de asemenea 'centrate'. In acest
mod se evita producerea unor confuzii mai tarziu privind locul avariei si se poate estima mai
bine intensitatea coliziunii care a produs avaria. Se incepe cu fotografierea vehiculului in
intregime pe toate cele patru parti ale sale nu numai pe partea avariata. Cand 'fotografia
centrata' nu poate reda starea generala si configuratia avariei totale a vehiculului trebuie sa se
faca fotografii oblice. Daca este necesar fotografierea vehiculului se face dupa ce a fost adus
pe drum intr-o zona libera.

Fig.1.6. Fotografierea centrata a avariilor