IZVOARELE DREPTULUI PRIVAT ROMAN in literature juridical conceptual de izvor al dreptului are trei accptiuni.

Intr-un prim sens izvoarele dreptului desemneaza totalitatea conditiilor material de exitenta care determina un anumit tip de reglementare juridica toate aceste conditii material de existent sunt denumite in lucrarile teoretice izvoare de drept in sens material. in al doilea sens izvoarele dreptului sunt confundate cu documentele sau cu sursele de cunoastere baza carora se poate reconstitui fizionomia unor institutii juridice,toate aceste surse sau documente sunt denumite izvoare de cunoastere a dreptului. In al treilea sens izvoarele dreptului se confunda cu totalitatea procedeelor prin intermediul carora normele sociale dobandesc valoare juridica si se transforma in norme de drept (juridice) Toate aceste procedee sunt denumite izvoare formale de drept ,sau forme de exprimare a dreptului . In epoca veche normele de drept privat si-au gasit expresia in patru izvoare formale de drept : 1)obiceiul 2)legea 3)edictele magistratilor 4)jurisprudenta in epoca clasica la aceste patru izvoare formare s-au adaugat 5)Senatus consultele si 6)constitutiunile imperiale In epoca post clasica normele dreptului privat roman au fost exprimate numai prin obiceiuri si prin constitutiunile imperiale. OBICEIUL -IZVOR DE DREPT Cel mai vechi izvor formal al dreptului nprivat roman este OBICEIUL JURIDIC.-el este denumit in textile romane fie 'mos maiorum' (obiceul mostenit din batrani) fie 'ius non scriptum'.obiceiurile se formeaza prin repetarea unor comportari de aceea calitatea unei societati este data de obiceiurile sale. In epoca prestatala (gentilica) obiceiurile au avut un character nejuridic deoarece nu exista statul care sa le impuna prin institutiile sale , de altfel in epoca gentilica obiceiurile exprimau interesele tuturor , si prin urmare ele erau respectate de buna voie dupa aparitia statului unele dintre obiceiuri ,acelea care erau convenabile si utile propietarilor de sclavi au fost sanctionate de stat si au devenit norme de drept , au devenit obiceuri juridice iar sanctionarea obiceiurilor sau transformarea lor in norme de drept s-a realizat in activitatea instantelor judecatoresti.In sensul ca repetarea aceleaiasi hotarari judecatoresti in toate cazurile similar duce la formarea unui obicei juridic.(a unei norme obligatorii) multa vreme pana la jumatatea secolul al V-lea o=i.Hr obiceiul juridic a fost unicul izvor al dreptului privat roman. In plus obiceiurile nu erau cunoscute de popor ci erau tinute in secret de catre pontifi(preotii cultului pagan roman) iar actele juridice consecrate prin vechile obiceiuri se caracterizeaza prin exclusivism si printr-un formalism excesiv corespunzator modului de viata al romanilor din epoca foarte veche pe cand economia avea character agrar , iar productia de marfuri(economia de schimB) se afla abea la inceput. Cu timpul insa odata cu dezvoltarea comertului, a prod.,de marfuri , o serie de obiceuri au devenit anacronice (inaplicabile) iar functiile lor au fost preluate de alte izvoare ale dreptului mult mai evaluate cum ar fi legea , edictele magistratilor sau jurisprudenta. Cu toate acestea obieiul a continuat sa fie un izvor de drept chiar si in epoca clasica ,dovada ca potrivit lui Salvius Iullianus un mare jurisconsult celebru ( Hadrian fiul adoptive al lui Traian 117) si afirma ca obiceiul juridic este expresia vointei intregului popor roman si indeplineste nu numai o functie creatoare ci si o functie abrogatoare. in epoca post clasica pe fondul decaderii generale a societatii romane , obiceiul si-a redobandit importanta de odinioara imbogatindu-se cu elemente ale obiceiurilor din provincii, deoarece romanii tolerau obiceiurile poparelor din provincii daca nu veneau in conflict cu principiile fundamentale ale dreptului roman

LEGEA-CA IZVOR DE DREPT Tot in epoca veche normele dreptul privat roman au fost exprimate si prin lege. Cuvantul lex (legis) inseamna conventie atunci cand conventia se incheia intre doua personane fizice cuvantul lex era utilizat cu sensul de contract. Daca insa conventia seincheia intre magistrate si popor cuvantul lex era utilizat cu intelesul de lege (ca izvor formal de drept) deoarece adoptarea legii romane presupunea incheierea unei conventii intre magistrate si popor . In acest scop magistratul se prezenta in fata poporuluio cu un proiect de lege care era denumit EDICT,dup ace magistratul citea textul proiectului de lege poporul , dezbatea acel proiect timp de 24 de zile in adunar ad-hoc ,dupa care poporul era convocat din nou de acelasi magistrate pentru a se pronunta asupra proiectului de lege . Daca poporul era de accord cu acel proiect de lege pronunta cuvintele "uti rogas" iar daca nu era de acord pronunta cuvantul "anticvo"(sa ramana ca inainte), insa poporul nu putea adduce amendamente la proiectul de lege incat fie il aproba in bloc fie in respingea in bloc .Daca legea era votata de popor urma sa fie cercetata de senat in vederea ratificarii ,iar daca senatul o ratifica legea intra in vigoare.STRUCTURA LEGILOR ROMANE : legile romane aveau o structura formata din trei parti : prescription,rogatio,sanction.in prescription se mentionau numele magistratului care a propus legea , adunarea care a votat legea comitia ciliate tribute, dar si locul in care s-a votat legea (comitia ciliata(comitie militara) erau obligati sa se intanleasca doar ina fara romei) precum si ordinea in care unitatile de vot si-au exprimat vointa . In rogation erau cuprinse dispozitiile legii,textul propriu-zis,iar daca legea cuprindea mai multe dispozitii si de regula cuprindea,erau sistematizate in capitol si in paragrafe. In sanction se preciza ce consecinte vor decurge in ipoteza incalcarii dispozitiilor din rogation. In functie de sanctiunea lor legile romane erau de trei feluri :Leges perfecte ,leges milus cvan perfecte, leges imperfect. In sanctiunea legilor perfecte se prevedea ca actul juridic incheiat prin incalcarea dispozitiilor din rogation este nul nu-si produce efectele. in sanctiunea legilor mai putin perfecte se mentiona ca actul juridic incheiat prin incalcarea dispozitiilor din rogation este valabil ,isi produce efectele, dar autorul acelui act este pedepsit cu plata unei amenzi.

SENATUSCONSULTELE - ZVOR DE DREPT In epoca clasica normele dr privat roman au fst exprimate si prin senatusconsulte sau hotarari ale senatului in epoca veche, in epoca republicii hotararile senatului nu erau obligatorii, totusi legile votate de popor nu puteau intra in vigoare dc nu erau ratificate de senat pe de alta parte senatorii obisnuiau sa faca anumite injonctiuni, sugestii praetorilor pt ca ei sa introduca in edictele lor anumite dispozitii ei dadeau curs acestor injonctiuni, insa formal hotararile senatului au dobandit putere de lege abia in vremea imp Hadrian ceea ce creaza aparenta ca puterile senatului au sporit, dar in realitate senatul era un simplu instrument in mainile imparatului de aceea in unele doc ale vremii hotararile sen erau denumite si orationes, adica simple discursuri imperiale.

LEGEA CELOR XII TABLE Cea mai veche si totodata cea mai importanta lege romana este legea celor douasprezece table (lex duodecim tabularul).Aceasta lege a fost adoptata pe fondul conflictului dintre patricieni si plebei deoarece asa cum am mai spus multa vreme obiceiurile juridice erau tinute in secret de catre pontifi ,iar pontifi erau alesi din randurile patricienilor (alesi dintre patricieni) si daca se declansa un litigiu , conflict, intre un patrician si un plebeu partile se adresau pontifilor , pentru a afla care este reglementarea juridical in acea materie,iar pontifii erau suspectati a fi partinitori , dadeau raspunsuri favorabile patricienilor. De aceea in repetate randuri plebeii au cerut ca obiceiurile juridice sa fie sistematizate si afisate in forum ,in piata publica pentru ca toti cetatenii romani sa cunoasca dispozitiile normelor de drept in acest scop plebeii lau ales zece ani la rand ca tribun pe Terentillius Arsa care de fiecare data cand isi prelua functia crerea ca obiceiurile as fie sistematizate si publicate. Fata de aceste presiuni in anul 451 i.HR patricienii au acceptat sa formeze o comisie din zece barbate care sa scrie dreptul,decenvirii legibus scribundis .Comisia a sistematizat obiceiurile ,le-a pus intr-o anumita ordine si le-a afisat in acelasi an pe 10 table de lemn dar plebeii au considerat ca acea codificare nu este completa astfel incat dupa 2 ani in 449 s-a format o noua comisie din care faceau parte si cinci plebei,p noua comisie care a facut o sistematizare completa a obiceiurilor juridice si le-a publicat in forum in piata public ape 12 table de bronz.legea celor douasprezece table este un adevarat cod deoarece ea cuprinde intregul drept public si privat din acel moment istoric , de altfel in unele texte romane aceasta lege este denumita si codul DECENVIRILOR (codul decenviral) . in domneiul privat cele mai importante dispozitii se refera la statutul juridic al persoanelor , la organizarea familiei , la proprietate ,si la succesiuni .Pe cand dispozitiile din material obligatiilor sunt putine la numar doar cateva ,intrucat asa cum vom vedea obligatiile sunt oglinda juridical a economiei de schimb ,ori la momentul adoptarii legii, economia de schimb roman se afla abea la inceputurile sale . Multa vreme s-a afirmat in mod gresit eronat,ca legea celor douasprezece table nu ar fi originala , ci ca ar fi fost imprumutata de la greci In acest sens se invoca un text din Titus Livius (istoric) conform caruia inainte de adoptarea legii o comisie formata din cinci barbate s-ar fi deplasat in Grecia mare (Sudul Italiei) pentru a studia dreptul grec .In realitate legea celor douasprezece table este profund originala deoarece ea oglindeste in mod fidel modul de viata al romanilor precum si mentalitatea, psihologia lor , si in al doilea rand s-au facut studii comparative intre legea celor douasprezece table si legile lui Solon (cel mai mare legislator atenian)si s-a constatat ca exista numai trei elemente commune , ceea ce este cu totul nesemnificativ . Cele 12 table de bronz nu s-au pastrat au fst distruse de gali cu ocazia incendierii romei 389 prin urmare lg celor 12 table a fst afisata in forum numai 6 dec iar dupa alungarea galilor textul nu a fst repulicat fiindca textul acestei legi se fixase definitiv in memoria cet romani dovada ca cicero cel mai mare avocat al antich spunea ca pe vremea copilariei sale copiii erau obligati sa invete pe de rost lg celor 12table, iar invatarea pe de rost a lg celor 12 table era carmen necessarium-lectie obligatorie fara de care nu se putea trece clasa . in epoca moderna s-a pus problema reconstituirii acestei legi reconstituire care s-a facut in principal pe baza fragmentelor din lucrarile jurisconsultilor care au comentat legea celor 12 table fragmente care au ajuns pana la noi prin digestele imparatului justinian de asemenea au fst utilizate in vedereareconstituirii o serie de texte istorice si literare intrucat in mod frecvent istorii si filologii romani dateau citate din lg celor 12 table

EDICTELE MAGISTRATILOR IZVOR DE DREPT in sec 1 ihr in practica instantelor judecatoresti locul legii celor 12 table fusese luat de edictul praetorului caci asa cum spuneam normele dr privat roman au fst exprimate in epoca veche si prin edictele magistratilor intrucat magistratii romani se bucurau de ius edicendi sau dr de a publica un edict la intrarea in functie prin care precizau cum inteleg sa-si exercite atributiunile si ce procedee juridice vor utiliza unele edicte ale magistratilor erau valabile pe termen de un an cat dura si magistratura si erau numite edicta perpetua iar alte edicte aveau un caracter ocazional valabile pe cateva zile de sarbatori de reg si se numeau edicta repentina dintre edictele magistratilor cel mai important a fst edictul praetorului deoarece praetorul exercita cele mai importante actiuni de ordin judiciar cu ocazia organizarii proceselor in practica ori de cate ori praetorul constata ca pretentiile reclamantului sunt legitime iar dreptul civil nu-i punea la dispozitie un mijloc procedural corespunzator el crea un nou mijloc procedural si astfel reclamantul isi putea valorifica pretentiile pe cale judiciara, adica prin proces ori acea pretentie care e valorificata pe cale judiciara dobandeste valoarea de dr subiectiv, devine dr subiectiv iata cum prin sanctionarea unor noi drepturi subiective pe cale procedurala praetorul extindea sfera de reglementare juridica, asadar cu toate ca potrivit conceptiei romane praetorul nu putea crea drept in realitate el influenta linia de evolutie a dreptului civil astfel sub aparenta ca vechiul drept civil a ramas in vigoare praetorul ii conferea noi functii si noi finalitati sociale in sens formal dispozitiile din edictul praetorului erau valabile pe termen de 1 an dar in fapt anumite dispozitii din edict, acelea care se dovedeau utile erau preluate si de praetorii urmatori, iar prin prelauri succesive acele dispozitii s-au fixatdefinitiv in edict de aceea cicero spunea ca pe vremea sa edictul praetorului era format din 2 parti edictum vetus si edictum novum in edictum vetus erau cuprinse acele dispozitii care treceau de la un praetor la altul, iar in edictum novum erau cuprinse noile dispozitii introduse de fiecare praetor in parte. Activitatea creatoare a praetorului a ajuns la apogeu in vremea lui cicero insa mai tarziu in d clasic imp hadrian urmasul lui traian i-a ordonat mareului juristconsult salvus iulianus sa codifice edictul praetorului si sa-i dea o forma definitiva forma de la care praetorii urmatori nu se mai puteau abate cu toate ca ei si-au pastrat ius edicendi numai ca in noua sit ius edicendi consta numai in dr de a publica edictul asa cum l-a codificat iulian sau de a explica intelesul unor termeni juridici din acel moment activitatea creatoare a praetorului a incetat, iar edictul codificat de salvius iulianus a fst de numit Edictum Perpetuum nici edictum perpetuum nu s-a pastrat, a fst distrus si el de barbari, de aceea in epoca moderna s-a pus problema reconstituirii acestui edict, reconstituire care s-a putut face pe baza fragmentelor din lucrarile jursitconsultilor care au comentat edictum perpetuum, fragmente care au ajuns pana la noi prin Digestele imp Justinian cea mai bune reconstituire a acestui edict a facut-o prof Otto Lenel prin lucrarea sa intitulata tot edictum perpetuum potrivit acelei reconstituiri edictum perpetuum cuprindea 4 parti : despre organizarea proceselor, mijloace procedurale de dr civil, mijloace procedurale de dr praetorian, despre executarea sentintei

JURISPRUDENTA-CA IZVOR DE DREPT in epoca veche normele dr privat roman au fst exprimate si prin jurisprudenta, iar jurisprundenta e stiinta dr roman creata de juristconsulti prin interpretarea textelor din vechile legi jurisconsultii romani erau oameni de stiinta, cercetatori neintrecuti ai dreptului, dar ei nu erau functionari publici, ci desfasurau activitatea de cercetare stiintifica din proprie initiativa si pec ont propriu, insa activ jurisconsultilor era atat de apreciata incat cicero spunea domus iurisconsulti totius oracolum civitatiscasa jurisconsultului e oracolul intregii cetati importanta deosebita pe care jurisprudenta o are in conceptia romanilor dreptul e imuabil nu poate fi modificat dar in realitate anumite dispozitii ale normelor de dr erau depasite de noile imprejurari de viata, erau inaplicabile astfel incat printr-o subtila interpretare creatoare jurisconsultii adaptau vechile reglementari la noile cazuri ivite in practica. De aceea se spunea ca dr privat roman a evoluat sub influenta mijloacelor procedurale create de praetor si sub influenta cercetarii stiintifice a jurisconsultilor, dar la origine jurisprudenta a avut un caracter sacral, religios pt ca in mom adoptarii legii celor 12 table nu s-au afisat toate normele de dr procesual astfel zilele faste adica zilele in care puteau fi organizate procese precum siformulele solemne pe care partile erau obligate sa le pronunte cu ocazia organizarii proceselor au ramas si pe mai departe tinute in secret de catre pontifi si intrucat numai pontifii cunosteau normele de procedura numai ei se puteau dedica cercetarii stiintifice in domeniul dreptului cata vreme jurisprudenta a fst un monopol al pontifilor ea nu a putut face progrese remarcabile deorece pontifii erau primii interesati sa mentina confuzia dintre drept si religie, dar in 301 i hr un scrib Gneus Flavius a divulgat a afisat in forum si zilele faste si formulele solemne ale proceselor din acel moment jurisprudenta a devenit laica in sensul ca orice persoana care avea cunostiintele necesare se putea dedica cercetarii stiintifice in domeniul dreptului. Insa multa vreme vreo 2 sec jurisprudenta laica din epoca veche a avut un caracter predominant empiric, de speta in sensul ca jurisconsultii nu se preocupau de formularea unor principii, ci se margineau sa indice partilor ce texte din legi se aplica in cazul lor si ce formule solemne trebuie sa pronunte iar fata de faptul ca ei nu erau practicieni nu erau fct publici nu desfasurau o activ cu caracter practic, totusi activ lor avea unele implicatii practice exprimate prin cuv respindere cavere agere cuv respondere desemneaza consultatiile oferite de jurisconsulti in cele mai diverse probleme de drept cuv cavere desemneaza consultatiile oferite in legatura cu forma actelor juridce, iar cuv agere desemneaza consultatiile pe care jurisconsultii le ofereau judecatorilor in legatura cu solutionarea unor litigii, dar catre sf epocii vechi, catre sf republicii juriprudenta tinde sa dobandeasca un caracter stiintific in sensul ca jurisconsultii se preocupa de formularea unor principii si sistematizeaza pe baza acestor principii intreaga materie supusa cercetarii

CONSTITUTIILE IMPERIALE -IZVOR DE DREPT Tot in epoca clasica au dobandit putere de lege si hotararile imp, principelui denumite constit imperiale. Aceste constitutiuni erau de 4 feluri edicta, mandata decreta si restricta. Edictele cuprindeau dispozitiuni de maxima generalitate atat in domeniul public cat si in dom privat ex constit imperiala prin care imp caracala a generalizat cet romana este un edict Mandatele cuprindeau de regula instructiuni cu caracter administrativ, adresate inaltilor functionari imperiali si mai ales guvernatorilor de provincie Decretele erau hotarari judecatoresti pronuntate de imparat deoarece imparatul putea fi ales judecator in procese private si ca atare putea pronunta hotarari judecatoresti, iar uneori cu ocazia pronuntarii hotararii imparatul formula o noua regula de drept cu precizarea ca pe viitor acea regula trebuie sa fie aplicata in toate cazurile similare. Pe aceasta cale s-a nascut idea de precedent judiciar Restrictele sunt consultatii stiintifice pe care le ofereau unii imparati atat pers fizice cat si magistratilor

OPERA LEGISLATIVA A LUI JUSTINIAN in vremea imp Justinian s-a elaborate o uriasa opera legislative care este cunoscuta sub denumirea de opera legislative a imp Justinian. imp Justinian era constient de faptul ca soc sclavagista romana se afla in utlmul stadiu al decaderii, de aceea el a ordonat unor eminenti juristi sa sistematizeze si sa repuna in vigoare textele juridice clasice in speranta ca prin repunerea in vigoare a dr classic,soc sclavagista romana poate fi salvata -ceea ce nu s-a intamplat ,dar aceasta op leg prezinta o uriasa imp isto, imp pe care nimeni nu ar fi banuit-o in acel moment deoarece aceasta importanta decurge dintr-o intamplare, factor conjunctural si anume imp ei decurge din faptu ca aproape toate textile juridice clasice au fst distruse de barbari- numai cateva au ajuns pana la noi, pe cand din fericire op legislativa a imp Justinian s-a pastrat astfel incat prin aceasta op soc moderna a putut cunoaste si a putut valorifica tezaurul gandirii juridice romane. Daca imp Justinian nu ar fi avut inspiratia geniala de a ordona alcatuirea acestei opera noi meodernii am fi stiut f putin despre dr roman, iar soc ar fi evoluat in cu totul alta directive. aceast op legislativa cuprinde 4 lucrari : Codul sau Codex ,Digestele sau Digesta ,Institutele sau institutions si Novelele CODUL A fst publicat in 2 editii prima editie in anul 529 dar s-a pierdut, iar editia a 2a a fst publicata in 534 si s-a pastrat, a ajuns pana la noi. Ea e denumita codex repetite prelectionis si cuprinde constitutiunile imperiale date din vremea imp Hadrian pana la 534, dar numai constitutiunile imperiale ramase in vigoare, intrucat codul urma sa fie aplicat in practica instantelor judecatoresti. Lucrarea a fst elaborata de o comisie formata din 10 profesori si avocati in frunte cu Tribonianus, cel mai mare jurisconsult al epocii lui Justinian. Lucrarea a fst sistematizata in 12 carti, in dorinta de a se face o simetrie cu lg celor 12 table,cartile au fst impartite in titluri, titlurile in constitutiuni, unele constitutiuni impartite in paragrafe putine. In cod sunt cuprinse atat dispozitii atat dispozitii din dom privat, cat si din cel public in 2 carti si dispozitii de dr canonic.

DIGESTELE s-au publicat In 533 ,care sunt o culegere de fragmente extrase din lucrarile jurisconsultilor clasici. Aceasta lucrare a fst elaborata de o comisie din 15 prof si avocati in frunte cu tribonianus . metoda de lucru a comisiei a fst stabilita chiar de justinian prin 3 constitutiuni imperiale care ulterior au devenit prefete ale digestelor. Prin acele const imp a precizat ca fragmentele extrase din lucrarile clasice urmeaza safie aplicate in practica instantelor. Fata de aceasta precizare membriin comisiei au constatat ca in textele clasice o serie de solutii sunt controversate- aceeasi problema de dr solutionata diferit de jurisconsulti si au mai constat ca unele institutii erau depasite, inaplicabile. Fata de aceste constatari imp Justinian a mai dat inca 50 de const imperiale prin care a pus capat tuturor controverselor si de asemenea a desfiintat toate institutiile depasite. In vederea elaborarii digestelor comisia a extras cele mai valoroase fragmente din 2000 de lucrari clasice. Acele texte au fst sistematizate in 50 de carti, cartile au fost impartite in titluri, titlurile in fragmente, iar fragmentele in paragrafe. In fruntea fiecarui fragment se afla o inscriptio prin care se precizeaza din ce lucrare a fst extras fragmentul respectiv si cn e autorul acelei lucrari : ex dc frag era extras din lucrarea lui Paul denumita Sentinte in inscriptie Sententiae Pauli. Pornind dl aceasta precizare de-a lungul timpului romanistii au reusit sa reconstituie lucrarile jurisconsultilor clasici. D . 4 cifre in cadrul fragmentelor primul paragraf nu e numerotat e denumit principium INSTITUTELE lui justinian publicate in 533 sunt un manual de scoala ca si institutele lui Gaius, dar spre deosebire de institutele lui Gaius cele ale lui Justinian au putere de lege, erau obligatorii pt judecatori. In vederea elaborarii institutelor au fst utilizate cele mai bune manuale clasice, iar textele extrase din institutele clasice au fst sistematizate in 4 carti , cartile impartite in titluri, iar titlurile in paragrafe. In cazul institutelor textele nu sunt impartite si pe fragmente, dc lipsesc fragm lipseste si inscripti- nu stim autorul. Impartirea in fragm nu era recomandabila deoarece intrun manual de scoala problemele de drept trebuie tratate sistematic, iar ideile decurg una din alta si se succed in ordine logica PROCEDURA LEGISACTIUNILOR Procedura legisactiunilor e cel mai vechi proces procedural cuv legisactiune provine dl legis actio sau actiune a legii ,caci aceste legisactiuni sunt tipuri de procese unele tipuri de procese erau utilizate in vederea recunoasterii unordrepturi subiective pe cale judicaira(prin proces), iar alte tipuri de procese erau utilizate in scopul valorificarii sau executarii acelor dr subiective care au fst recunoscute pe cale judiciara. Tipurile de procese utilizate in vederea recunoasterii unor dr subiective erau denumite legisactiuni de judecata, iar tipurile de procese utilizate in scopul valorificarii dr subiective recunoscute se numea legisactiuni de executare. Legisactiunile de judecata erau in nr de 3 : sacramentum=juramant iudicis arbitrive, postulatio=cerere de judecator sau de arbitru si condictio Legisactiunile de executare :manus iniectio=prinderea cu mana ; pignoris capio=luare de gaj Toate aceste legisactiuni prezinta anumite caractere. In primul rand ele prezinta un caracter judiciar deoarece in procedura legisactiunilor procesul se desfasura in 2 faze faza in iure si faza in iudicio

NOVELELE novele constitutionis sunt o colectie a constitutiunilor imp pe care imp Justinian le-a dat intre 534 si 565 de fapt sistematizarea acestor constitutiuni a fst facuta dupa moartea imp de pers particulare care au inclus in novele atat const ramase in vigoare cat si const abrogate de aceea constatam ca in cazul novelelor o serie de texte se contrazic, iar lucrarea e denumita novele nu pt ca ar contine institutii juridice noi sub aspectul continutului, ci intrucat ea cuprinde const imperiale mai noi dpdv cronologic fata de const incluse in cod. PROCEDURA FORMULARA Si in procedura formulara ca si in procedura legisactiunilor procesul se desf in 2 faze dar au fst introduse si noi elem judiciare de ex a fst introdusa si formula, iar formula e un mic program de judecata prin care mag ii arata judec cum sa solutioneze cauza, cum sa judece procesul pt ca in dr roman nu exista dr subiectiv fara actiune corespunzatoare, cu alte cuv fiecarui dr ii corespundea o anumita actiune iar acordarea actiunii in justitie echivala cu eliberarea formulei in practica ori de cate ori mag constata ca pretentiile reclamantului sunt intemeiate sunt juste verifica in edictul sau dc exista un tip corespunzator de formula si dc exista mag completa acel tip de formula cu toate elem concrete ale procesului dupa care ii inmana acea formula reclamantului care la randul lui se prezenta cu acea formula in fata judec ceea ce inseamna ca putea sa-si valorifice pretentiile prin proces iata dc eliberarea formulei echivala cu acordarea actiunii in justitite . dc mag constata ca pretentiile reclam sunt intemeiate dar in edictul sau nu exista un tip corespunzator de formula crea o noua formula astfel incat reclamantul isi putea valorifica pretentiile pe cale judicara, ori pretentia care poate fi valorificata pe cale judiciara dobandeste valoarea de drept subiectiv, iata cum prin intermediul formulei mag sanctiona noi drepturi sub si astfel extindea sfera de regelementare juridica pe cale procedurala. Formula avea o structura formata din 4 parti pp si 2 parti secundare partile principale ale formulei sunt intentio demonstratio adiudicatio si condemnatio in intentio se preciza care sunt pretentiile reclamantului, in demonstratio era mentionat actul juridic din care izvorau acele pretentii care putea sa fie un ctr de imprumut etc ad iudicatio nu in toate formulele ci numai in formulele de iesire din indivizune prin ad iudicatio mag il imputernicea pe judec sa pronunte iesirea din indiviziune condemnatio e partea formulei prin care mag il puternicea pe judec sa pronunte fie o sentinta de condamnare fie de absolvire. Partile accesorii ale formulei sunt prescriptiunile si exceptiunile PRESCRIPTIUNILE sunt precizari facute in fruntea formulei prin care mag venea fie in sprijinul reclamantului fie in sprijinul paratului. Precizarile facute in favoarea reclamantului erau denumite prescriptions pro pactore pt ca reclam era numit actor precizarile facute in fav paratului erau den prescriptions pro reo intrucat paratul era denumit reus

PROCEDURA JEGISACTIUNILOR-FAZA A2A-FAZA IN IUDICIO In faza 2 in fata judec sau in iudicio procesul nu mai prezinta un caracter consensual, ceea ce inseamna ca era permisa judecarea in lipsa intrucat potrivit lg celor 12 table judecatorul astepta pana la amiaza si dc una din parti nu se prezenta la proces dadea castig de cauza partii adverse dar la acea data nu exista prof de judec caci judec era un singur particular ales de parti si confirmat de mag insa judec nu era un simplu particular, practic la origine judecatorii puteau fi aleswi numai dintre senatori iar la sfarsitul republicii au dobandit dr de a fi alesi jud si cavalerii. Dc ambele parti se prezentau in fata judec incepeau dezbaterile contradictorii in lmb comun, obisnuit in fata judec partile nu se mai exprimau in cuv solemne ci in lmbj cotidian primul vb reclamantul care isi afirma pretentiile si administra probele de care dispunea paratul isi formula apararea administrand probele de care dispunea dar la acea epoca nu exista ierarhia probelor astfel incat inscrisurile puteau fi combatute prin proba cu martori eventual in sprijinul partilor puteau interveni si avocatii dar nu participau la proces in locul partilor ci alaturi de parti, venind in sprijinul lor prin cun juridce pe care le aveau. Dupa ce judec asculta afirmatiile partilor eventual si pledoariile avocatilor isi forma o convingere intima in fct de care pronunt sentinta de condamnare sau de absolvire, totusi judec roman putea refuza sa pronunte sentinta spunand ca pt el lucrurile nu sunt clare, nu si-a putut forma o parere judec . catre sf rep asa cum spune gaius in instit sale legisactiunile au devenit odioase romanilor datorita formalismului lor excesiv. intre 149 si 126 s-a dat o lg speciala legea aebutia prin care a fst introdusa o noua procedura mult mai evoluata den procedura formulara .lg aebutia nu a desfiintat legisactiunile ci a lasat partilor posibilitatea de a alege intre proc formulara si proc legisact si intrucat partile luptau invariabil pt procedura formulara cu timpul legisactiunile au cazut in desuetudine astfel incat imp octavian a dat legile iurie judiciarie prin care legiasct au fst desfiintate in mod expres FAZA IN IURE se desfasura in fata magistratului care organiza judecarea procesului, iar faza in iudicio se desfasura in fata judecatorului care judeca/solutiona procesului. Insa in prima faza procesul putea fi organizat numai de acei magistrate care erau investiti cu atributiuni de ordin judiciar si erau den magistrate judiciari. In al 2lea rand legisactunile prezinta un caracter formalist intrucat fiecarui tip de proces ii corespundeau anumite formule solemne, iar greseala unui singur cuv, chiar greseala genului subst atragea pierderea procesului si in al 3lea rand legisactiunile prezinta un caracter legal pt ca legisactiunile au fst create prin legi, iar formulele solemne corespunzatoare fiecarui tip de proces au fost create de pontifi pe baza unor texte din legi in prima faza numai procesul prezinta si un caracter consensual in sensul ca organizarea procesului presupunea prezenta ambelor parti in fata magistratului, ceea ce inseamna ca nu era permisa organizarea procesului in lipsa.insa la acea epoca magistratii nu aveau atributiuni de citare, incat paratul trebuia sa fie citat chiar de reclamant, care avea la dispozitie 3 procedee, den procedee de citare : in ius vocatio, vadimonium extrajudiciarum si condictio. In ius vocatio e cel mai vechi procedeu de citare cunoscut in istoria dreptului, de aceea prezinta un caracter brutal si primitv. Potrivit acestui procedeu reclamantul il soma pe parat sa se prezinte in fata magistratului prin cuv in ius te voco , adica te chem in fata magistratului. Aceste cuv puteau fi pronuntate numai intr-un loc public de fata cu martorii si nu la domiciliul cetateanului pt ca era inviolabil, un templu, iar dc reclamantul constata cu martori refuzul paratului de a veni la proces il putea aduce cu forta. Vadimonium extra judiciar a aparut mai tarziu si e un procedeu de citare mai evolucat, caci consta dintr-o conventie, intelegere prin care partile stabileau de comun acord o anumita data la care sa se prezinte in fata magistratului, iar despre condictio stim numai ca

era un procedeu de citare solemn, care se utiliza atunci cand paratul era peregrin dc ambele parti se prezentau in fata mag incepeau discutiile contradictorii prin utilizirea formuleleor corespunzatoare procesului care se desfasura. Fata de cererile reclamantului paratul putea adopat una din urm atitudini : putea recunoaste pretentiile formulate de reclamant-ac recunoastere confesio in iure cel cxe recunostea asimilat cu cel vinovat potrivit adagiului autentic roman confesos pr iudicato est cel ce recunoaste este considera ca si condamnat incat in acest caz procesul nu mai trecea in faza2 In al 2lea rand paratul putea sa nege pretentiile formulate dar sa nu-si dea ocncursul la desfasurarea concursului si in acest caz paratul era asimilat cu cel condamnat iar procesul nu mai trecea in faza 2 in al 3lea rand paratul putea sa nege pretentiile formulate dandu-si in acelasi timp concursul la desf proc in acest caz procesul trecea la faza 2 si se finaliza cu fromularea unei sentinte de condamnare sau absolvire asa cum spuneam Dreptul magistratilor judiciari de a organiza un proces era denumit iurisdctio era de 2 feluri contentiosa si gratiosa in cazul jurisdictiei contencioase interesele partilor erau opuse iar procesul se finaliza in pronuntarea unei sentinte fie de condamnare fie de absolvire pec and in cazul jurisdictiei gratioase interesele partilor erau comune iar partile cooperau cu mag in cadrul unui proces simulat cu scopul de a obtine anumite interese in procedura legisact mag judiciari nu aveau un rol creator in sensul ca ei supravegheau dc partile pronuntau corect formulele solemne corespunzatoare proc daca pronuntau corec in fct de datele cauzei mag pronunta unul din urmatoarele trei cuv do dico sau adico Prin cuv do mag il confirma pe judec ales de parti incat dc mag pronunta cuv do insemna ca procesul trecea in faza a2a in fata judec prin cuv dico mag atribuia cu titlu provizoriu obiectul litigios uneia dintre parti, iar prin cuv adico mag ratifica declaratia unei din parti recunoscandu-i pretentiile cum e cazul la jurisdictia gratioasa.

EXCEPTIUNILE sunt mijloace de aparare prin care paratul nu neaga pretentiile formulate de reclamant si invoca anumite fapte de natura sa paralizeze acele pretentii. pt ca judecatorul sa ia in considerare exceptiunea ea trebuia sa figureze in formula si putea fi introdusa in formula numai de catre mag la cererea expresa a paratului . intrucat daca exceptiunea nu figura in formula judecatorul nu putea tine cont de ea, nu o putea lua in considerare de vreme ce asa cum spune gaius in institutele sale judecatorul e sclavul formulei si trebuie sa judece procesul in stricta conformitate cu instructiunile pe care le-a primit prin formula. De aceea in procedura formular exceptiunile au avut un caracter absolutoriu ceea ce inseamna ca ori de cate ori o exceptiune se dovedea intemeiata judecatorul nu putea sa pronunte sentinta de condamnare la mai putin si trebuia sa pronunte sentinta de absolvire O data cu aparitia exceptiunilor au fst depasite toate inconvenientele care decurgeau in proceudra legisact din principiul unitatii de chestiune, caci potrivit ac principiu in proc legsiact in acelasi proces numai reclamantul puteam formula anumite pretentii iar dc paratul avea si el de formulat anumite pretentii fata de reclamant trebuia sa declanseze un nou proces. Pe cand in procedura formulara o data cu aparitita exceptiunilor ambele parti isi putea formula pretentiile ina c proc, caci reclam isi formula pretentiile pe cale de act, iar paratul pe cale de exceptiune. Pe de alta parte in procedura formulara conceptul de litis contestatio a dobandit un noi inteles, caci in procedura legisactiunilor litis contestatio insemna luare de martori care constatau vointa partilor de a se judeca, pec and in procedura formulara litis contestatio desemneaza remiterea unei copii de pe formula de catre reclamant paratului sau dictarea formulei de catre reclamant paratului astfel incat paratul sa stie cum sa se apere in fata judec. Litis contestatio prezinta o imp cu totul aparte, deoarece prin valorificarea efectelor lui litis contestatio praetorii si jurisconsultii au creat noi institutii juridice mai ales in mat obligatiilor caci litis contestatio genera 3 efecte : ef extinctiv, ef creator si ef reglator sau fixator. In virtutea ef extinctiv dr initial al reclamantului se stingeaDar in virtutea ef creator in locul dr initial care s-a stins se nastea un dr nou care e den dr nou creat si care purta intotdeauna asupra unei sume de bani, iar prin ef reglator in mom lui litis contestatio se fixau definitiv si elem reale si elem personale ale procesului. Prin elem reale ale proc intelegem pretentiile formulate de reclamant in fata mag ceea ce inseamna ca in fata judecatorului reclamantul trebuia sa ceara ceea ce a cerut si in fata mag, intrucat dc in fata mag reclamantul afirma ca e proprietarul unui sclav iar in fata jduec a unui teren judec nu ii lua in considerare pretentia, iar prin elem pers ale procesului intelegem identitatea judec si identitatea partilor, incat dc in intervalul de timp cuprins intre mom redactarii formulei si mom intentarii proc judec disparea reveneau in fata mag si alegeau un alt judec. in procedura formulara orice pretentie legitima putea fi valorificata prin proces pe cale judiciara, de vreme ce eliberarea unei formule echivala cu acordarea actiunii in justitie, adica echivala cu posibilitatea reclamantului de a se judeca si de a-si valorifica pretentiile prin proces..textele romane ne infatiseaza numeroase crit de clasifcare a act in justitie actiuni in rem si in persona .prin act in rem erau sanctionate dr reale, iar prin act in personam erau sanctionate dr personale sau de creanta si intrucat fizionomia dr reale difera fata de fizionomia dr personale si formulele actiunilor reale vor avea o redactare diferita fata de formulele actiunilor personale. Intrucat dr reale izvorasc din raportul juridic stabilit intre o pers determianta si toti ceilalti mb ai scoietatii de unde rezulta ca dr reale sunt opozabile fata de toti.dr personale de creanta izvorasc din rap juridic stabilit intre 2 pers determinate den creditord si debitor, ceea ce inseamna ce dr personale sunt opozabile numai fata de deb

EFECTELE SENTINTEI_PROC FORMULARA pe de alta parte asa cum s-a vazut in procedura formulara judecatorul putea pronunta fie sentinta de condamnare, fie de absolvire sentinta de condamnare producea 2 efecte pe care le denumim forta juridica si forta executorie, iar sentinta de absolvire producea un singur efect, numai forta juridica. Prin forta juridica a sentintei intelegem autoritatea lucrului judecat sau aut de lucru judecat potrivit acestui principiu un proces intre ac parti si cu privire la ac obiect nu poate fi judecat de mai multe ori. Fireste acest principiu nu a fst cunoscut la origine de aceea multa vreme procesele intre aceleasi parti si cu privire la ac obiect puteau fi judecate de mai multe ori si astfel se ajungea la sentinte contradictorii de natura sa compromita justitia, de aceea inca din epoca veche a fst creata regula conform careia o actiune a legii nu poate fi intentata de mai multe ori . pe baza acestei reguli s-a asigurat autoritatea lucrului judecat dar numai fata de reclamant nu si fata de parat intrucat paratul care nu intentase vreo actiune putea sa redeschida procesul in procedura formulara aut lucrului judecat fata de reclamant s-a asigurat prin ef extinctiv a lui litis contestatio , dar pare aratul putea redeschide procesul si in procedura formulara astfel incat jurisconsultii au elaborat o noua regula potrivit careia res iudicata pro veritate accipitur adica lucrum judecat se considera a fi adevarat regula sanctionata prin exceptio rei iudicate, exceptiunea lucrului judecat care putea fi opusa atata si par si reclam dupa cum paratul sau reclam incercau sa redeschida procesul si astfel s-a asigurat si fata de reclamant si fata de parat iar prin forta executorie a sentintei posib obligarii paratului care refuza sa plateasca suma de bani intr-o asemenea sit reclam intenteaza actio iudicati prin care ii arata mag ca paratul refuza sa plateasca suma de bani la care a fst condamnat daca paratul recunostea ca nu a platit acea suma de bani atunci mag eleibera un decret de executare silita care purta fie asupra persoanei paratului, fie asupra bunurilor sale . executarea silita asupra pers a fst mostenita preluata di proc legisact si se finaliza cu vanzarea paratului ca sclav trans tiberi, in strainatate, iar executarea silita asupra bunurilor se realiza in 2 procedee denumite venditio bonorum si distractio bonorum venditio bonorul consta din vanzarea in bloc a bunurilor paratului dar acest procedeu de executare atragea dupa sine infamia de aceea s-a creat distractio bonorum care consta in vanzarea cu amanuntul a bunurilor paratului si in plus acest procedeu de executare silita nu atragea infamia.

CASATORIA a fst la origine actul juridic prin care femeia trecea sub put barbatului si intrucat puterea pe care barbatul o exercita asupra femeii maritate era den manus si aceasta prima forma a casatoriei a fst denumita casatorie cu manus. Cu timpul insa catre sf rep sub influenta moravurilor venite din orient femeile romane au inceput sa traiasca in uniuni de fapt pt a nu trece sub puterea barbatului, de aceea romanii au creat o noua forma de casatorie in cazul careia femeia maritata nu mai trecea sub put barbatului ci ramanea sub puterea lui pater din fam de origine. Casatoria cu manus presupunea anumite formalitati casatoria fara manus nu presupunea condt de forma ci numai instalarea femeii in casa barbatului. Pe de alta parte casatoria presupunea si intrunirea unor cont de fond care erau comune .casatoria presupune respectarea a 3 conditii de fond :conubium consimtamantsi varsta. Teermenul de conubium are 2 acceptiuni, 2 sensuri un sens general sau obiectiv si un sens relativ sau obiectiv. Conubium in sens general desemneaza aptitudinea pers de a se casatori, asadar toti cetatenii romani aveau conubium in sens general, pec and conubium in sens relativ desemneaza aptitudinea a 2 pers determinate de a se casatori intre ele, spre ex fratele si sora erau cet romani aveau conubium in sens gen dar nu relativ, asadar existau piedici la casatorie in nr de 3 :rudenia de sange, aliante sau afinitatea si conditia sociala rudenia de sange in linie directa era piedica la casatorie la infinit pe cand rudenia in linie colaterala era piedica la casatorie numai pana la gradul 4 Alianta e legatura intre un sot si rudele celuilalt sot. Alianta in linie colaterala nu era piedica la casatorie prin urmare barbatul se putea recasatori cu sora fostei sale sotii pec and alianta in linie directa era piedica la casatorie prin urmare barbatul nu se putea recasatori cu fiica fostei sale sotii.si conditia sociala a fst piedica la casatorie deoarece pana in vremea lui August nu au fst permise casatoriile dintre ingenui si dezrobiti. A2a conditie de fond e consimtamantul sau afectio maritalis in epoca veche dc viitori soti erau pers sui iuris atunci fireste era necesar consimtamantul lor, dar pt femeia sui iuris mai era necesar si consimtamantul tutorelui pt ca asa cum vom vedea femeia sui iuris se afla sub tutela perpetua a agnatilor ei . daca viitori soti erau persoane alieni iuris nu era necesar si consimtamantul lor, ci era suficient consimtamantul celor 2 patres familiae pe cand in epoca clasica chiar dc viitori soti erau pers alieni iuris se cerea si consimtamantul lor A 3a conditie de fond e varsta casatoriei care a fst controversata intre jurisconsulti, imp Justinian a stabilit ca fetele se pot casatori la 12 ani cand devini nubile, iar baietii la 14 ani cand devin puberi. Pe de alta parte casatoria producea anumite efecte juridice care sunt diferite dupa cum avem in vedere casatoria cu manus sau fara manus, caci la casatoria cu manus femeia maritata trecea sub tutela barbatului devenea agnata cu el si cognata fictiva dpdv civil femeia maritata era considerata fiica barbatului ei ,iar fata de copiii ei era considerata sora. Femeia maritata venea la mostenire in cal de fiica. De asemena venea la succesiunea copiilor in cal de sora. Insa pierdea dr succesorale in fam de origine pt ca nu mai era ruda civila cu tatal ei .la casatoria fara manus femeia maritata era o straina dpdv civil si fata de barbat si fata de copii nu venea nici la succesiunea barbatului, nici la succesiunea copiilor insa pastra dr succesorale fata de tatal ei. Puterea parinteasca putea fi creata si pe cale artificiala prin adoptiune si legitimare. ADOPTIUNEA este actul prin care un fiu de fam trece de sub puterea unui pater familias sub puterea altui pater familias. Asadar pt realizarea adoptiunii era necesar ca fiul de fam sa fie scos de sub puterea parinteasca din fam de origine. Actul adoptiunii a fst creat de jurisconsulti. Prin interpretarea creatoare a textuli din lg celor 12 table, conform caruia dc pater familias il vinde pe fiul de fam de 3 ori fiecare vanzare fiind valabila pe termen de 5 ani fiul de fam va iesi de sub puterea parinteasca asadar pt ca fiul de fam sa fie scos de sub puterea parinteasca in

conditiile lg celor 12 table era necesar sa treaca un interval de timp de 10 ani. pt a se inlatura acest inconvenient jurisconsultii au creat actul adoptiunii in 2 faze distincte : prima faza a adoptiunii presupunea 5 operatiuni juriidce constand in 3 vanzari si 2 dezrobiri succesive care aveau loc in ac zi. Dupa a treia vanzare fiul de fam iesea de sub puterea parinteasca si ramanea sub puterea cumparatorului den manicpium. Dupa care se trecea la faza a2a care imbraca forma unui proces fictiv,simulat intre adoptant si cumparator. Adoptantul participa la proces in cal de asa zis reclamant iar cumparatorul de asa zis parat in acest cadru adoptantul afirma in cuv solemne ca fiul de fam este al sau iar cumparatorul tacea incat fata de afirmatiile adopantului si fata de tacerea cumparatorului mag pronunta cuv adico prin care ratifica declaratia adoptantului, recunoscandu-i puterea asupra fiului de fam adoptat. Prin efectul adoptiunii adoptatul devine agnatcu adoptantul ; devenind agnat el devine si cognat fictiv, dobandeste dr succesorale fata de adoptant dar pierde dr succesorale in fam de origine.

TUTELA a fst un procedeu juridic prin care erau protejate interesele agnatilor, rudelor civile nu ale incapabilului de vreme ce potrviti legii cedlor 12 table tutela era deferita agnatilor in ordinea in care veneau la succesiune pt ca agnatii in calitatea lor de mostenitori prezutimtivi urmau sa fie pagubiti prin actele iresponsabile ale incapabilului, insa mai tarziu spre sf rep tutela a devenit un procedeu juridic prin care erau protejate interesele incapabilului de fapt, iar aceasta evolutie a functiilor tutelei rezulta si din def pe care marele jurisconsult Selvius Suspicius a dat-o tutelei potrivit acelei def tutela est vis ac potestas in capite libero ad tuendum eum qui proter etatem sua sponte se defendere necvit.= Tutela este o forta si o putere pt a-l proteja pe acel om liber care datorita varstei fragede nu se poate apara singur. Aceasta def este formata din 2 parti care sunt contradictorii deoarece prin prima parte a def se afirma ca tutela e o forta si o putere in interesul agantilor, iar prin partea a 2a se afirma ca tutela a fst creata in interesul incapabilului de fapt. Aceasta fizionomie contradictorie a def oglindeste evolutia conceptiei romane cu privire la functiile tutelei in sensul ca prima parte a def oglindete vechea conceptie a romanilor pec and partea a 2a oglindeste conceptia evoluata conform careia tutela se instituie in interesul incapabilului de fapt. In functie de pers care sunt puse sub protectia juridica tutela era de 2 feluri tutela impuberului sui iuris si tutela femeii sui iuris . cu alte cuv copilul mai mic de 14 ani, impuberul dc era sui iuris trebuia sa fie pus sub tutela . de asemenea trebuia pusa sub tutela si femeia sui iuris indiferent de varsta ei . in functie de modul in care era deferita sau atribuita tutela era de 3 feluri : legitima tutela testamentara si tutela dativa.

Tutela legitima era deferita potrvit legii celor 12 table celor mai apropiati agnati. Tutela testamentara era deferita printr-o clauza inclusa in testament, iar tutela dativa era deferita de praetor atunci cand incapabilul nu avea agnati, nu avea rude civile si nici un tutore desemnat prin testament. Tutela era administrata prin 2 procedee ele se numesc negotiorum gestio si autoritatis incter positio. Negotiorum gestio sau gestiunea de afaceri se utiliza in vederea administrarii bunurilor lui infans si se numea infans acel copil care nu se putea exprima corect mai mic de 6-7 ani si nu se putea exprima corect in acest caz toate actele de adminstrare erau incheiate de tutore in nume propriu inclusiv actele de dispozitie ceea ce inseamna ca tutorele putea dispune de bunurile lui infans prin incalcarea unui principiu fundamental al dr conform caruia nemo plus iuris ad alium transfere potest quam ipse haberet=nimeni nu poate transmite altuia mai mult decat are el insusi ori in cazul de fata constatam ca tutorele poate dispune de bunuei care nu-i apartin si transmite ceea ce el nu are, iar autoritatis inter positio se utiliza inc azul copilului care se putea exprima corect mai mare de 6 7 ani precum si in cazul femeii. Potrivit acestui procedeu actele de administrare erau incheiate erau incheiate chiar de incapabil in nume propriu dar in prezenta tutorelui, prezenta care nu avea semnificatia ratificarii acelor acte juridice ci semnificatia completarii capacitatii incapabilului de fapt.

LEGITIMAREA e actul juridic prin care copilul natural-cel nascut in afara casatoriei e asimilat copilului legitim-cel nascut in sanul casatoriei . la romani legitimarea se putea realiza in 3 forme in primul rand ea se putea face prin ridicarea fiului natural la rangul de decurion adica de membru al senatului municipal decurionii strangeau impozitele statului in al 2lea rand legitimiarea se putea face prin casatorie subsecventa in sensul ca dc parintii naturali se casatoreau prin efectul casatoriei copilul natural devenea legitim, dc nu era posibila casatoria subsecventa atunci legitimarea se putea face prin rescript imperial-constitutiune imperiala, insa asa cum puterea parinteasca putea fi creata pe cale naturala sau artificiala in mod simetric ea se putea si stinge fie pe cale naturala fie pe cale artificiala. Pe cale naturala puterea parinteasca se stingea prin moartea lui pater familias, iar pe cale artificiala prin emancipare, iar emanciparea e actul juridic prin efectul caruia o persoana alieni iuris devine pers sui iuris si emanciparea se realiza in 2 faze, iar prima faza a emanciparii era identica cu prima faza a adoptiunii si prin urmare presupunea 5 operat juridice, iar faza a 2a a emanciparii consta intr-o dezrobire vindicta (nuia) asadar in cazul emanciparii avea loc si cea de-a3 dezrobire care era conceputa ca o faza distincta. A 3a dezrobire era conceputa ca o faza distincta deoarece dupa primele 2 dezrobiri fiul de fam revine sub puterea lui pater fam dupa a3a deivne pers sui iuris sub efectul emanciparii fiul de fam dobandeste cap deplina are patrimoniu propriu si poate incheia acte juridice in nume propriu dar peirde dr succesorale in fam de origine caci nu mai e ruda civila cu acea fam de aceea jurisconsultii spuneau ca de fapt emanciparea fiului de fam echivaleaza cu dezmostenirea, cu alte cuv emanciparea nu procura numai avantaje. De aceea praetorul a intervenit si prin reforme succesive l-a chemat pe emancipat la succesiune in fam de origine in cal de ruda de sange cu conditia sa faca raportul bunurilor, adica sa adauge la masa succesorala toate bunurile pe care le-a dobandit in cal de pers sui iuris pt ca

altminteri emancipatul i-ar pagubi pe fratii sai ramasi sub puterea parinteasca. Alaturi de conceptul de pers fizica romanii au cunoscut si conceptul de pers juridica. Prin pers juridca romanii intelegeau o colectivitate care are patriminiu propriu dobandeste drepturi si-si asuma datorii distinct de mb care o compun . in textele romane pers juridice erau den universitas sau corpora primele pers juridice au aparut in domeniul public, de fapt cea mai veche pers juridica e statul roman deoarece avea un patrimoniu propriu avea debitori si putea veni la succesiune. Dupa modelul statului roman au fst create apoi coloniile si municipiile din Italia si din provincii . iar persoanele juridice din domeniul rpivat erau den colegiae si erau asociatii sau corporatii cum ar fi de ex asociatiile de lucratori colegiae fablorum. Toate acestea se formau prin simpla conventie a partilor, dar catre sf republicii unele pers juridice de dr privat sau implicat in viata pol de aceea Caius Iulius Caesar a desfiintat pers juridice de dr privat cu exceptia acelora care dainuiau din epoca f veche erau traditionale iar Octavian a conditionat dobandirea personalitatii juridice de aprobarea expresa a Senatului Romei. Tot in materia persoanelor textele romane se refera la capacitatea de dr si cap de fapt. prin capac de dr rolanii intelegeau aptitudinea pers de a fi sub de dr,iar prin capac de fapt ei intelegeau aptitutudinea pers de a avea reprezentarea consecintelor actelor si faptelor sale, iar aceia care nu aveau reprezentare urmarilor actelor si faptelor lor erau denumiti incapabili de fapt, pe cand cauzele care faceau imposibila reprezentarea unor acte si fapte se numeau incapacitati care erau de 2 feluri : incapacitati firesti sau naturale si incapacitati nefiresti sau accidentale. Spre ex : era natural ca un copil sa nu-si dea seama de urmarile faptelor sale dar nu era normal ca omul sa fie nebun. Fapt este ca romanii i-au pus sub protectie juridica si pe cei loviti de incapacitati firesti si pe cei loviti de cap accidentale sau nefiresti. Aceia care erau loviti de incapacitati firesti au fst protejati juridiceste prin tutela/ pusi sub tutela.

DOBANDIREA PROPRIETATII In dr roman principalele moduri de dob a propr sunt : ocupatiunea mancipatiunea uzucapiunea in iure cessio traditiunea specificatiunea si accesiunea In conceptia jurisconsultilor romani ocupatiunea e cel mai legitm mod de dobandire a propr si consta din luarea in stapanire a lucrului care nu apartine cuiva iar lucrurile care nu aveau staman erau desn res nullius din ac categ faceau parte in primul rand res hostiles sau lucruruile dobandite dl dusmani deoarece in conceptia romanilor dusmanii lor nu aveau niciun drept prin urmare nici dr de proprietate, iar lucrurile lor erau considerate fara stapan, ale nimanui si treceau in propr statului roman care apoi le vindea persoanelor fizice prin intermediul questorilor tot prin ocupatiune erau dobandite si lucrurile parasite de proprietarii lor denumite res derelicte ele treceau in propr primului venit printr-o prescriptie achizitiva instantanee .

ACCESIUNEA- DOBANDIREA PROPRIETATII este un mod de dob al propr prin abosrbirea juridica a lucrului accesor de catre lucrul principal si se numeste principal lucrul care isi pastreaza identiatea dupa ce se uneste cu un alt lucru spre ex dc se unesc un inel cu o piatra propr inelului va fi propr inelului cu piatra

DOBANDIREA PROPRIETATII -MANCIPATIUNEA Mancipatiunea este modul originar de creare a proprietatii-putere deoarece vechiul dr roman a fst un dr al fortei cu intelesul de putere iar institutiile juridice inclusiv proprietatea erau considerate ca expresii ale puterii ori puterea nu se poate transmite se poate numai crea de aceea vechii romani considerau ca propr nu se transmite ci se creaza . mai tarziu in dr evoluat cand romanii au admis ideea de transmitere a propr mancipatiunea a devenit un mod de transmitere a proprietatii asupra lucrurilor mancipii, dar potrivit conceptiei moderne prin mancipatiune se realiza de fapt operatiunea juridica a vanzarii, adica se transmitea un lucru in schimbul unui prt. Acest act juridic presupunea respectarea unor condt de forma astfel era necesara prezenta partilor in fata a cel putin 5 martori cet romani cel ce transmitea proprietatea era den mancipant iar dobanditorul era den accipiens de asemenea era nec prezenta unui cantarangiu den libripens deoarece in epoca f veche la origine moneda romana consta in bare de arama care se cantareau intrucat asul roman cantarea 327 grame arama. In acest cadru accipiens pronunta formula solemna a mancipatiunii afirm ca acest lucru este al meu in conformitate cu dreptul quiritilor si sa-mifie cumparat cu pretul de.. prin aceasta arama si prin aceasta balanta de arama aceasta formula solemna e formata din 2 parti care sunt contradictorii deoarece prin prima parte a formulei accipiens afirma ca e proprietar in a2a ca e cumparator fizionomia contradictorie a acestei formule se explica prin faptul ca ideile romane cu privire la transmiterea propr au cunoscut o evolutie evolutie oglindita prin aceasta def, caci prima parte a def corespunde vechii conceptii a romanilor conform careia proprietatea se creaza nu se transmite pec and partea a 2a oglindeste conceptia evoluata a romanilor conform careia prorp se paote transmite dar intrucat erau conervatori romanii nu au renuntat la prima parte a def CESSIO IN IURE -DOBANDIREA PROPRIETATII e un mod de dobandire a proprietatii in forma unui proces simulat caci pe baza unei intlegeri prealabile dobanditorul si cel ce transmitea lucrul se prezentau in fata pretorului dobanditorul avea calitatea de asa zis reclamant iar cel ce transmitea lucrul avea cal de asa zis parat in acest cadru reclamantul afirma in cuv solemne ca lucrul asa zis litigios e al sauiar paratul tacea, nu-l contrazicea incat fata de afirmatiile reclamantului si fata de tacerea paratului mag pronunta cuv adico prin care recunostea dr de propr al reclamnatului asupra acelui lucru DOBANDIREA PROPRIETATII -SPECIFICATIUNEA e un mod de dob a propr asupra lucrului confectionat din mat altuia in acest caz se pune intrebarea cn e proprietarul lucrului nou creat cel care l-a confectionat-specificatorul sau proprietarul materialului si intrucat parerile au fst controverstae imp Justinian a dat o solutie de compromis si a decis ca in ipoteza in care lucrul nou creat poate fi readus la starea initiala sa apartina propr materiei iar dc nu mai poate fi readus la starea initiala sa apartina specificatorului spre ex dc se confectioneaza o barca din scandurile altuia propr mat vin din strugurii altuia spcificatorului se platesc despagubiri pt munca /material

DOBANDIREA PROPRIETATII -TRADITIUNEA a fst la origine un mod de dobandire al propr asupra lucrurilor nec mancipii in epoca clasica ea s-a aplicat si la lucrurile mancipii si in vreme alui justinian a devenit modul general de transmitere al propr deoarece ea prezinta avantajul ca nu presupune respectarea unor condt de forma ci numai remiterea materiala a lucrului si justa cauza iusta causa traditionis remiterea lucrurilor era necesara si in cazul imobilelor dc se transmitea un teren remiterea lucrulu consta in parcurgea hotarelor iar justa cauza e actul juridic prin care se explica sensul remiterii materiale a lucrului deoarece traditiunea se utiliza nu numai pt transmiterea propr ci si pt transmiterea posesiunii si detentiunii iar din faptul material al remiterii lucrului nu rezulta cu ce titlu juridic s-a facut acea remitere pec and actul juridic preciza ca remiterea lucrului s-a facut fie cu titlu de propr fie posesiune fie detentiune

UZUCAPIUNEA -DOBANDIREA PROPRIETATIIUzucapiunea usus capio luare in stapanirea prin folosinta mod de dob a propr prin indelunga folosinta a lucrului si presupune intrunirea unor elemente posesiunea termenul justul titlu buna credinta si un lucru suscesptibil de a fi uzucapat. La origine simpla posesiune a lucrului nu era suficenta ci era necesara folosinta efectiva a lucrului in conformitate cu destinatia economica pe car ao avea Termenul era de un an pt mobile si 2 pt imobile Justul titlu e actul sau faptul juridic prin care se justifica luarea in stapanire a lucrului Buna credinta e convingerea posesorului ca a dobandit lucrul de la proprietar sau cel putin de la o persoana care avea capacitatea necesara pt a transmite acel lucru nu orice lucru putea fi uzucapat nu puteau fi uzucapate lucrurile nepatrimoniale sau lucrurile dobandite prin violenta, furatein dr roman uzucapiunea a indeplinit 2 functii una economica si una juridica in virtutea functiei sale economice uzucapiunea asigura exploataea lucrurilor a pam in special in conformitate cu destinatia economica pe care o aveau iar functia juridica a uzucapiunii s-a exercitat in legatura cu proba dr de propr deoarece inainte de sanctionarea uzucapiunii acela care intenta actiunea in revendicare trebuia sa faca dovada dr de propr al tutoror autorilor sai adica trebuai sa faca dovada ca toti cei care au stapanit lucrul inaintea lui au fst proprietari proba despre care Cicero spunea ca e draceasca , pe cand dupa aparitia uzucapiunii era suficient ca reclamantul sa faca dovada ca intruneste toate conditiile necesare uzucapiunii pt a castiga procesul in cal de uzucapant de aceea cicero in cal lui de avocat swpunea usus capio est finis solicitudinis ac pericoli litium -uzucapiunii e sfarsitul nelinistii si fricii de proces