Re"#$%& Riscul accidentului este permanent prezent in activitatea sportiva de performanta fiind frecvent generat de diverse cauze, intre care metodica gresita a pregatirii, exagerarile in dozarea efortului, incalzire insuficienta, nerespectarea regulilor de joc etc. La fotbalisti de divizia A, intre anii 2001-200, in cadrul lotului studiat s-au inregistrat 2! de traumatisme la un numar de 10 sportivi. "eoretic, trei sferturi din accidente au fost provocate de un factor etiologic clar, iar un sfert de alti factori. "otusi, accidentul este adesea rezultatul unei acumulari de variabile. #esi s-a incercat examinarea mai multor variabile, este posibil ca experienta, te$nica, stilul de joc sau personalitatea sa constituie, de asemenea, cauze care sa explice incidenta accidentarilor in fotbal.
I'&rod#(ere %btinerea marilor performante necesita din partea sportivului eforturi fizice deosebite care pot duce la uzura organismului, cu deteriorarea ireversibila a starii de sanatate, mai ales atunci cand procesul de pregatire, in loc sa fie condus dupa principii stiintifice, este g$idat de empirism si improvizatie. Riscul accidentului este permanent prezent in activitatea sportiva fiind frecvent generat de cauze cunoscute, intre care exagerarile in dozarea efortului, incalzire insuficienta, agresivitatea din terenul de joc etc. #epistarea si tratarea formelor preclinice, conduita terapeutica, recuperarea sportivului sunt doar cateva din directiile ce trebuiesc urmate in scopul gasirii de solutii viabile pentru asigurarea performantei. &revenirea accidentelor este posibila numai daca sunt cunoscute cauzele care le determina, acestea variind in functie de particularitatile disciplinei sportive, mediului, terenului de joc, aparatelor si instalatiilor, varstei, sexului, maiestriei pedagogice a profesorului, etc. 'copul lucrarii prezente consta in depistarea si ierar$izarea cauzelor accidentelor din fotbal, cu mentionarea celor mai frecvent incriminate. (n aceste conditii devine posibila profilaxia traumatismelor, care se poate realiza prin contracararea factorilor favorizanti externi )teren inadecvat, greseli in pregatire, etc.* sau interni )concentratie redusa a +a , , -g , circulatie deficitara, viroze, etc.*. &rofilaxia poate include in egala masura programe de exercitii specifice introduse in programul de antrenament in scopul cresterii elasticitatii structurilor articulare si periarticulare, cresterea rezistentei tendoanelor si ligamentelor in paralel cu elasticitatea musculara, avand ca efect fortificarea din punct de vedere biomecanic a articulatiilor traversate, conferind stabilitate dar si utilizarea maximala a limitelor de miscare in articulatia respectiva. &e langa aceste metode se mai pot utiliza masaj si automasaj in relatie cu efortul, perioada de antrenament si.sau conditii meteorologice speciale, protectia zonelor articulare expuse cel mai frecvent traumatismelor in relatie cu sportul prin tapping si straping )profilaxie primara* precum si prin tratarea si recuperarea corecta a traumatismelor )profilaxia secundara*.
M%&er)%*e ) $e&ode 'ubiectii utilizati in cadrul cercetarii prezente sunt reprezentati de 10 fotbalisti din divizia A, cu o vec$ime de minimum 10 ani in activitatea de performanta. &entru acesti subiecti s-au inregistrat datele personale privind capacitatea de efort, starea de sanatate, rezultatele examenului dezvoltarii fizice, al examenului ortopedic, asa cum reies acestea din fisele de consultatii prezente la &oliclinica pentru sportivi +raiova. &e baza acestor informatii s-au alcatuit tabele sintetice si fise individualizate pentru fiecare sportiv si s-a urmarit incidenta traumatismelor pe o perioada de 2 ani )2001-200*. #e asemenea, s-au luat in consideratie factorii extrinseci ce pot interveni in producerea traumatismelor, notandu-se in cadrul accidentelor studiate urmatoarele/ starea terenului, luminozitate, temperatura, acolo unde acestea au jucat un rol important #atele obtinute au fost comparate cu datele existente in literatura de specialitate atat pentru fotbal cat si pentru alte sporturi, incercandu-se astfel evidentierea amprentei caracteristice fotbalului de performanta.
Re"#*&%&e ) d)(#&)) (ntre anii 2001-200, in cadrul lotului studiat s-au inregistrat 2! de traumatisme la un numar de 10 sportivi. "rebuie mentionat insa faptul ca accidentarile usoare, neavand nevoie de masuri medicale speciale raman, de regula, neinregistrate si, de aceea, nu sunt incluse in statisticile privind frecventa traumatismelor. &entru perioada studiata in cadrul &oliclinicii 'portive din +raiova, la cabinetul de ortopedie s-au inregistrat 1011 de cazuri, repartizate conform "abelului nr. "abel 1. (ncidenta traumatismelor in cadrul &oliclinicii pentru sportivi din +raiova Nr+ (r&+ R%$#r% ,or&)-% Nr+ (%"#r) . /0 2otbal 20 11.3 /1 4andbal 213 11.0 /2 5udo 16 0.1 /3 7imnastica 136 0.0 /4 Atletism 112 6.2 /5 Lupte 1!3 3.! /6 8asc$et 12 1.2 /7 9olei 111 :.1 /8 'crima 1! .2 0/ Alte sporturi !!3 22.3 #in totalul traumatismelor studiate ponderea afectiunilor traumatice a fost urmatoarea/ - Afectiuni macrotraumatice )A-*/ 11.1;< - Afectiuni cronice post-traumatice )A+&*/ 1!.2;< - Afectiuni $iperfunctionale )A4*/ 10.2;. +omparativ, am studiat situatia disciplinele sportive cu cele mai numeroase traumatisme sportive inregistrate la (nstitutul =ational de -edicina 'portiva 8ucuresti, pentru perioada 1061-1002. &e categorii de traumatisme, situatia se prezinta astfel/ - Afectiuni macrotraumatice )A-*/ !:.2;< - Afectiuni microtraumatice )Am*/ :.6;< - Afectiuni cronice post-traumatice )A+&*/ 11.;< - Afectiuni $iperfunctionale )A4*/ 21.0;< - Alte afectiuni ortopedico-c$irurgicale )AA*/ 10.6;. #upa cum se poate observa, in cadrul studiului efectuat exista o incidenta sporita a macrotraumatismelor in detrimentul microtrau-matismelor, posibil si datorita deficientei te$nicilor de detectie necesitand aparatura si analize mai complexe in cazul celor din urma. &entru afectiunile $iperfunctionale si cronice post- traumatice cifrele nu prezinta diferente sensibile, notand totusi o usoara predominanta a afectiunilor cronice post-traumatice, fenomen pe care il interpretam ca fiind urmarea deficientelor in realizarea tratamentului tardiv, cu rol important in prevenirea cronicizarilor. Aceste deficiente se datoreaza in principal atitudinii gresite a sportivului care isi trateaza sindromul dureros si intrerupe tratamentul odata cu disparitia sindromului algic. (nformatiile detaliate privind traumatismele, clasificarea lor dupa gradul de gravitate a facut posibila studierea consecintelor accidentelor. 2iecare al treilea traumatism major sau moderat a fost precedat de un traumatism minor. >n traumatism minor precedand unul major cu aceeasi localizare, reflecta recuperarea necorespunzatoare si tendinta de a forta revenirea la joc prea devreme. 'ugeram ideea ca o mai atenta ingrijire a accidentarilor usoare si recuperarea lor controlata medical, ar putea preveni recidiva. >nele traumatisme minore au fost diferite ca tip si localizare de traumatismele majore care au urmat. Acest fapt sugereaza ideea ca un traumatism minor insuficient recuperat influenteaza nefavorabil coordonarea jucatorului, facandu-l mai vulnerabil la recidive. "raumatismele genunc$iului au avut loc mai ales in timpul contactului cu adversarul, iar cele survenite in afara contactului cu adversarul au fost semnalate mai ales la jucatori cu accidente anterioare de genunc$i urmate de instabilitate )laxitate articulara* persistenta. #in cele descrise se poate concluziona ca un jucator cu o stabilitate corespunzatoare a genunc$iului nu va suferi, de regula, entorse majore la acest nivel, cu exceptia cazurilor de contacte deosebit de dure cu adversarul. Accidentele genunc$iului facute in afara contactului cu adversarul, deseori reflecta o recuperare necorespunzatoare. La membrul inferior accidentat, .acest grup de jucatori a suferit si o reducere a fortei musculare, >na din cele mai raspandite axiome in sport este aceea dupa care sportivii ?puternici? sufera mai putine accidente. #in studiul realizat nu reiese ca forta musculara in sine )sau lipsa ei* poate fi legata de accidentari, ci mai degraba diferentele de forta intre segmentele simetrice ale corpului se asociaza cu traumatismele. -ajoritatea traumatismelor gleznei au presupus entorse anterioare. >n tratament mai activ al traumatismelor acute, ca si alte masuri precum bandajarea profilactica a gleznelor, gimnastica articulatiei gleznei, masajul stretc$ing-ul, tapingul si strapping-ul ar putea reduce frecventa recidivelor. Leziunile muculo-tendinoase au aparut mai ales in timpul incalzirii sau la inceputul jocului sau antrenamentului, incalzirea si exercitiile de flexibilitate anume pentru acesti musc$i putand impiedica producerea unor astfel de accidentari. #e asemenea, am constatat o legatura directa intre frecventa si natura accidentelor pe de o parte si metodele de antrenament pe de alta parte. Acest fapt a dus la concluzia ca aparitia unei serii de modificari in aceste metode de antrenament, respectiv adaugarea in cadrul procesului de antrenament a metodelor de gimnastica articulara, masaj, stretc$ing, exercitii pentru cresterea fortei musculare, ar reduce substantial cazurile de accidentari prin suprasolicitare. #eterminarea cauzelor accidentarilor s-a realizat prin cumularea informatiilor de la examenul si testele precompetitionale precum si din examinarea si interogarea jucatorilor accidentati. Au fost descoperiti urmatorii factori etiologici/ 1.2actori individuali incluzand instabilitatea articulara preexistenta, tonus muscular in repaus crescut, incalzire insuficieta sau incorecta sau recuperare neadecvata si incompleta dupa o accidentare anterioara. 2.@c$ipament incluzand nebandajarea gleznelor la sportivii cu laxitate ligamentara. ."eren de joc incluzand abateri de la norme cu privire la calitatea suprafetei de joc. !. Reguli de joc referitoare la modul de apreciere de catre arbitru a jocului periculos, precum si atitudinea jucatorului fata de adversar. :. Alti factori )reprezentati de accidentarile ce nu pot fi explicate prin nici unul din factorii mentionati, acestea considerandu-se a fi cauzate de situatii intamplatoare, conjuncturale*.
Co'(*#")) "eoretic, trei sferturi din accidente au fost provocate de un factor etiologic clar, iar un sfert de alti factori. "otusi, accidentul este adesea rezultatul unei acumulari de variabile. #esi s-a incercat examinarea mai multor variabile, este posibil ca experienta, te$nica, stilul de joc sau personalitatea sa constituie, de asemenea, cauze care sa explice incidenta accidentarilor in fotbal. >rmare a acestui studiu prospectiv, conditionat de o interpretare atenta a datelor inregistrate si de examinarea fiecarui caz in parte, se recomanda urmatoarele masuri preventive/ 1. (ngrijirea atenta si intensiva a traumatismelor minore, recuperarea supraveg$eata medical pentru a fi completa, precum si reguli specifice, stricte pentru fixarea momentului revenirii la joc dupa aceste accidentari. 2. (ngrijirea activa a entorselor acute de glezna si genunc$i pentru a preveni o indisponibilitate prelungita sau instalarea unei laxitati articulare cronice. . 8andajarea profilactica a gleznelor si genunc$iului, mai ales la jucatorii cu entorsa in antecedente. !. (ntroducerea in procesul de antrenament a exercitiilor de gimnastica articulara, masaj, stretc$ing si gimnastica pentru cresterea fortei musculare, :. % disciplina sportiva cat mai buna.
B)9*)o:r%;)e! Lillegard A.A., RucBer C.'., Handbook of Sports Medecine, Andover -edical &ublis$ers, 100 -ec$elen A. van, @vert A.L.-., 9er$agen -, AieBe de 9ente -., The effect of preventive Measures on the incidence of ankle sprains. Proc. The !"th #nternational $erusalem Symposium on sports medecine, %&& -ariani &.&., +amillieri 7., -aresca 7., Adriani @., -arg$eritini 2., 'e( perspectives in sports traumatology. Proc )"th *n. +ong. ,urop. +ollege Sport Sc, -oma, ... Rinderu @", (linca (, Rusu L, Cesse A-, The role of physical conditioning for prevention of sports injuries in a volleyball team. The /"th 0alkan +ongress in Sport Medicine, 1rama, %&&).