Morfopatologie

Curs 4

1

LEZIUNI DISTROFICE
(CELULARE SI INTERSTITIALE)

DEFINITIE
Leziunile distrofice sunt leziuni patologice elementare, care reprezinta expresia
morfopatologica a alterarilor metabolice survenite la nivel celular si/sau tisular.

Pot apare in orice afectiune, fie congenitala, fie dobandita, datorita perturbarilor metabolice care apar
indiferent de cauza procesului pathologic

CLASIFICAREA LEZIUNILOR DISTROFICE
1. Tulburari ale metabolismului

PROTEINELOR
GLUCIDELOR
LIPIDELOR
MINERALELOR
PIGMENTILOR

TULBURARI ALE METABOLISMULUI PROTEINELOR

Sinteza proteinelor
este realizata prin participarea mai multor organite citoplasmatice: ribozomi, reticulul endoplasmatic
si aparatul Golgi.
Rolul major in sinteza proteinelor este dat de ribozomi, organite celulare formate din doua subunitati,
in structura carora se gaseste ARN ribozomal, informatia necesara sintezei proteice fiind adusa in
citoplasma de un ARN mesager
Initial, aminoacizii folositi in sinteza sunt esterificati cu un ARN de transfer, specific fiecarui
aminoacid in parte. Sinteza propriu-zisa incepe de la codonul de initiere din ARN-ul mesager legat de
ribozom si se continua cu adaugarea secventiala a cate unui aminoacid; sinteza se opreste la nivelul
citirii codonului de terminare din ARN-ul mesager
Proteinele se acumuleaza in cisternele reticulului endoplasmatic rugos, de unde sunt transportate catre
cisternele aparatului Golgi, care asigura stocarea, cuplarea cu secventele polizaharidice pe care le
sintetizeaza si apoi excretia lor
TULBURARI ALE METABOLISMULUI PROTEINELOR
CLASIFICARE
A)DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE
Distrofii hidroprotidice citoplasmatice
Distrofia hialina
Distrofia ceroasa

B) DISTROFII PROTIDICE EXTRACELULARE
Distrofia hialina
Distrofia fibrinoida
Distrofia amiloida (amiloidoza)
Distrofia mucoida


Morfopatologie
Curs 4

2




DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE
Alterari ale membranei citoplasmatice
In cadrul aceste categorii este afectat gradul de hidratare celulara si, consecutiv, starea coloida a
proteinelor citoplasmatice
Cauze:
In functie de mecanismul de actiune a agentilor cauzatori se disting patru tipuri de injurii:
1. Scaderea cantitatii de ATP (transportul ionilor de Na+ si K+ prin membrana este un proces activ
care necesita consum de ATP)
2. Pierderea permeabilitatii selective membranare (alterarea structurii membranei celulare)
3. Cresterea Na+ extracelular
4. Modificari de pH ale mediului extracelular

DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE
Cauza cea mai frecventa de alterare a membranei citoplasmatice este scaderea ATP
hipoxie,
insuficienta aportului de factori nutritivi,
unele toxice de natura biologica sau chimica.
In celula patrund sodiul si calciul, in timp ce potasiul si magneziul parasesc celula. Modificarea
concentratiei ionice intracelulare si extracelulare este urmata de modificarea presiunilor osmotice
si, corespunzator, de o patrundere masiva de apa intracelular gonflare celulara
Alterarile sistemului intracelular de membrane si pompe ionice determina modificari de volum
ale compartimentelor celulare:
condensarea mitocondriilor si
cresterea volumului ergastroplasmei.

Daca procesul continua, apar tulburari majore ale permeabilitatii membranare; moleculele mari,
inclusiv enzimele, vor difuza din celula spre mediul extracelular. Acest proces are loc si intre
compartimentele intracelulare.
Modificarile structurale observate la microscopul electronic:
Condensarea cromatinei nucleare
Dilatarea reticulului endoplasmatic
Condensarea compartimentului intern al mitocondriilor (in scurt timp mitocondriile se
balonizeaza)

Pana in acest stadiu modificarile sunt reversibile

TIPURI DE DISTROFII HIDROPROTIDICE CITOPLASMATICE
In functie de gradul afectarii:

1. Intumescenta clara
2. Intumescenta tulbure
3. Distrofia granulara
4. Distrofie vacuolara

Toate aceste modificari sunt reversibile.


Morfopatologie
Curs 4

3

Intumescenta clara ( hidrops, edem celular)

Ex. nefroza osmotica
Microscopic
- celulele sunt marite de volum
- citoplasma transparenta, clara
- nucleii mariti de volum cu cromatina dezorganizata

Intumescenta tulbure
apare in special la organele parenchimatoase (cord, ficat, rinichi)
- Macroscopic - organele sunt marite de volum, mai ferme, fara luciu
- la sectionare, parenchimul pare sa se omogenizeze (aspect de carne fiarta)
Microscopic
- celulele turgescente, cu numeroase granulatii de marimi diferite in citoplasma
se constata diferite grade de anizocorie


Distrofia granulara
- apare in stadiile mai avansate
- granulatiile intracitoplasmatice sunt vizibile
- nucleii sunt picnotici

Distrofia vacuolara
- citoplasma tumefiata, palida, clar conturata, cu putine granulatii intracitoplasmatice si cu
numeroase vacuole mari, uneori acestea putand masca nucleul
- celula capata un aspect spumos si reticular

Distrofia hialina intracelulara ( degenerescenta hialina)
Se caracterizeaza prin aparitia in citoplasma de teritorii omogene, acidofile, usor refrigente, care se
coloreaza histochimic de aceeasi maniera cu proteinele
au aspect:
de picaturi sferice (cel mai frecvent)
lanceolat
retea perinucleara
Distrofia ceroasa (degenerescenta Zencker)
apare la nivelul muschilor striati (drepti abdominali, diafragm) in stari infectioase grave
(febra tifoida)
tesutul muscular este foarte moale si friabil, cu spect ceros
fibrele musculare isi pierd striatiile si au aspect hialin

DISTROFIILE PROTIDICE EXTRACELULARE

DISTROFIA HIALINA (degenerescenta hialina)
consta in transformarea elementelor care alcatuiesc 3nterstitial intr-o masa structurata, omogena,
eozinofila.
Apare la nivelul cicatricelor, seroaselor, fibroamelor uterine
Macroscopic:
- Hialinul apare albicios, translucid, consistenta regiunii este crescuta.


Morfopatologie
Curs 4

4

DISTROFIA FIBRINOIDA
-a fost intens studiata in cazul reumatismului poliarticular acut
apare frecvent in tesutul conjunctiv al valvelor cardiace sau al miocardului si in testurile
periarticulare.
Mai poate apare si in periarterita nodoasa, lupusul eritematos diseminat, dermatomiozita , placenta
(mai ales in cazul hipertensiunii de sarcina) etc
Microscopic:
apar modificari la nivelul substantei fundamentalesi al fibrelor colagene, care se edematiaza, capatand
aspect omogen
in interstitiu, se depune o substanta extrem de eozinofila, cu aspect similar fibrinei
in cazuri severe, cand tesuturile in care isi are sediul leziunea sufera o distructie completa, se poate
vorbi de necroza fibrinoida
Microscopia electronica si imunofluorescenta
releva faptul ca la formarea leziunilor de distrofie fibrinoida participa in mare masura fibrina exsudata

DISTROFIILE PROTIDICE EXTRACELULARE
DISTROFIA AMILOIDA ( amiloidoza)
Definitie: depunerea unei substante omogene, amorfe in tesutul interstitial.
Amiloidul:
- este o substanta de natura glicoproteica.
- histochimic este metacromatic cu violetul de metil
- se coloreaza cu Rosu de Congo si polarizeaza lumina dupa aceasta colorare
devina fluorescent dupa tratarea cu tioflavina T
Microscopia electronica amiloidul este alcatuit din fibrile dispersate, dispuse neregulate. Structura
fibrilara permite persistenta schimburilor nutritive in organelor afectate si, in plus,permite absorbtia a
diferite substante, fapt care ii confera o mare variabilitate chimica
Structura amiloidului
Din punct de vedere chimic amiloidul este alcatuit din:
fibrile proteice (95%)
o glicoproteina (5%)
Din punct de vedere al componentei biochimice sunt descrise 15 forme distincte de amiloid, cele mai
frecvente fiind:
tipul AL (amiloid light chain) contine lanturi de imunoglobuline - tip kappa si lambda
tipul AA (amyloid associated) contine o proteina sintetizata de ficat, fara structura
imunoglobulinica

Clasificarea amiloidozelor
In functie de localizare :
I. Amiloidoze sistemice
Ereditare (familiale)
sunt rare si se caracterizeaza prin fibre de amiloid de tip AA
ex:febra mediteraneana familiala (tranzmitere autozomal recesiv)
clinic : episoade febrile si poliserozite
polineuropatia amiloidozica familiala (tranzmitere autozomal dominant)- se descriu
depuneri de amiloid la nivelul nervilor periferici
Primare
sunt cele mai frecvente si se datoareaza in principal gamapatiilor monoclonale (5 15% din pacientii
cu mielom multiplu dezvolta amiloidoza)
se caracterizeaza prin depunerea de amiloid de tip AL
Morfopatologie
Curs 4

5

depunerile de amiloid sunt localizate frecvent la nivelul miocardului, limbii, tubului digestiv,
peretilor arterelor, splina, ficat rinichi si mai rar in peretii arborelui traheobronsic sau parenchimului
pulmonar
masele de amiloid sunt uneori inconjurate de celule gigante de corp strain si limfocite


Secundare
se caracterizeaza prin depuneri de tipul AA mai ales la nivelul splinei, ficatului si rinichilor
Cauze:
frecvent : tuberculoza si infectiile cronice (Incidenta amiloidozei secundare a scazut considerabil
datorita tratamentului antituberculos si introducerii antibioterapiei).
mai rar: periarterita nodoasa, lupus eritematos diseminat, dermatomiozitei, rectocolitei
ulcerohemoragice, bolii Hodgkin, tumorilor maligne (in special cele digestive
Localizarea la nivel hepatic:
Macroscopic ficatul este marit de volum, de consistenta crescuta, culoare cenusie, usor translucid
Microscopic - initial amiloidul se depune intre endoteliul sinusoidelor si celulele hepatice. (Datorita
ingreunarii aportului de substante nutritive si oxigen, hepatocitele degenereaza)

Localizarea la nivel renal
Amiloidul se depune la nivelul peretilor arteriolelor mici, in special a arteriolelor aferente, precum si
la nivelul glomerulilor, intre endoteliul si membrana bazala a capilarelor
Functia renala poate fi grav afectata daca procesul este suficient de extins, in final putandu-se ajunge
la insuficienta renala sau uneori se poate instala un sindrom nefrotic.
Localizarea la nivelul splinei
Macroscopic splina este voluminoasa, dura,elastica.
Microscopic - amiloidul se depune sub forma
nodulara, mai ales la nivelul arterelor penicilate din corpusculul Malpighi (splina sagu)
difuz , la nivelul pulpei rosii (splina sunca).

II. Amiloidoze localizate

afecteaza un singur organ: faringe, plamani, vezica urinara, salpinge, tiroida, cord, sistem nervos etc.
se formeaza noduli circumscrisi care, uneori, pot stimula veritabile tumori
Depunerea de amiloid in cordul varstnicilor (amiloidoza cardiaca senila), la nivelul ventriculilor
(depunerea de transtiretina) sau la nivelul atriilor (depozite de hormon natriuretic atrial) poate avea
manifestari clinice variate, de la manifestari minime, chiar asimptomatice, pana la insuficienta
cardiaca.
De asemenea, unele tumori depun amiloid, de exemplu:
carcinoamele medulare tiroidiene,
feocromocitoame,
tumorile insulelor pancreatice









Morfopatologie
Curs 4

6


TULBURARI ALE METABOLISMULUI GLUCIDELOR

I. GLICOGENEZE
grup de afectiuni caracterizat prin acumularea anormala de glicogen in diferite tesuturi.
s-au descris zece entitati, toate avand tranzmitere genetica autozomal recesiva (exceptie tipul VIII de
glicogenoza cu tranzmitere X-linkata), manifestarile clinice depinzand de organele afectate

Cele mai frecvente:
tipul I boala von Gierke
Maladie rara, familiala, care se manifesta din copilarie si se datoreaza absentei glucozo-6 fosfatazei
care desfosforileaza glucoza-6 fosfat.
Glicogenul se depune in miocard, rinichi, ficat.
Acumularea la nivel hepatic se face atat in citoplasma, cat si in nucleul hepatocitelor, determinand o
hepatomegalie importanta, adesea insotita de steatoza marcata
Tipul IV boala Andersen
Se caracterizeaza prin ciroza hepatica consecutiva depunerii la nivel hepatocitar de molecule de
glicogen ramificate, cu greutate moleculara mare.
Examenul histopatologic incluzii intracitoplasmatice hepatocitare mari, slab eozinofile, omogene,
similare celulelor groun glass observate in hepatita cronica cu virus hepatitic B ( incluziile din
boala Andersen au aspect diferit in microscopia electronica si nu sunt pozitive imunohistochimic
pentru Ag HBs)

II. MUCOPOLIZAHARIDOZE

Grup de afectiuni caracterizate prin acumularea de polizaharide cu greutate moleculara mare
(condroitin sulfat, acid hialuronic, keratan sulfat, dermatan sulfat ) in organele parenchimatoase si in
sistemul nervos, de regula in macrofage; de asemenea se constata eliminarea urinara a
mucopolizaharidelor.
se clasifica in 7 categorii (tip I VI)
Tabloul clinic este relativ asemanator: afectarea sistemului osos si a aparatului cardiovascular ,
hepatosplenomegalie, retard mental
Sunt afectiuni transmise autozomal recesiv (exceptie tipul II- boala Hunter, cu tranzmitere X-linkata
recesiva)
Se datoreaza unor defecte enzimatice la nivel lizozomal

TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR
1. Tulburari ale metabolismului trigliceridelor:
Steatoza Steatoza hepatica
Steatoza extrahepatica
Sindromul Reye
Steatoza din hiperlipidemiilor plasmatice
Patologia tesutului adipos Obezitatea
Lipomatozele
Citosteatonecroza
Granulomul lipofagic
Boala Weber- Christian (paniculita recidivanta)

2. Tulburari ale metabolismului colesterolului

Morfopatologie
Curs 4

7

3. Tulburari ale metabolismului lipidelor complexe
Gangliozidoze
Cerebrozidoze
Sulfatidoze
Sfingomielinoza (boala Niemann Pick)

STEATOZA

Este cea mai frecventa distrofie lipidica, caracterizata prin acumularea excesiva de trigliceride in
celule
Histopatologic
Acumularea de trigliceride pe preparatele prelucrate uzual (fixare cu formol, deshidratare si includere
in parafina) se evidentiaza indirect prin prezenta unor vacuole optic goale, cu limite precis trasate,
datorita dizolvarii trigliceridelor in solventii folositi in cursul prelucrarii
Daca se efectueaza sectiuni la gheata, trigliceridele pot fi evidentiate prin folosirea de coloranti
liposolubili (Suddan)
CAUZE:
A. Aport crescut (hiperlipidemiile)
B. Tulburari metabolice:
1. Anoxia
2. Intoxicatiile metalele grele: arsenic, mercur, cloroform, tetraclorura de carbon
3. Tulburari ale metabolismului glucidic: la diabetici, in inanitie
4. Deficitul factorilor lipotropi necesari sintezei fosfolipidelor la nivel hepatic

Steatoza hepatica
Este cea mai frecventa forma de steatoza
Macroscopic:
Ficatul este difuz marit de volum, greutatea este mai mare decat cea normala, consistenta redusa
La sectionare parenchimul hepatic are culoare galbena
Microscopia electronica - picaturile de grasime apar ca vezicule transparente, nedelimitate de o
membrana structurala

In functie de tipul si gradul afectarii, steatoza poate afecta:
Zona din jurul venei centrolobulare (zona acinara 3)
Zona intermediara (zona acinara 2)
Zona periportala (zona acinara 1)
Intreg lobulul steatoza panacinara

Daca testul hepatic a fost prelucrat la parafina si apoi sectiunile sunt colorate cu hematoxilina- eozina,
celulele apar vacuolizate, transparente, cu citoplasma dispusa la periferie si nucleii proeminand intr-o
portiune a inelului citoplasmatic
In cazul preparatelor sectionate la criotom si colorate cu Sudan celulele hepatice apar ca purtand un
numar mare de picaturi lipidice colorate in rosu -portocaliu sau o singura vezicula lipidica centrala
mare
STEATOZA EXTRAHEPATICA
Depozitarea, in conditii de distrofie, a lipidelor se poate produce in diferite tesuturi, dar alterarile cele
mai marcate se intalnesc in rinichi si miocard, si in unele tumori.
Steatoza renala:
Este intalnita in mod frecvent in asociere cu steatoza hepatica
se caracterizeaza prin acumularea de picaturi lipidice in celulele epiteliului contort proximal
Morfopatologie
Curs 4

8

La nivel miocardic:
Miocardul apare tigrat, cu alternanta de zone grasoase si cu alte cvasinormale
apar striuri galbui la nivelul pilierilor, corespunzatoare acumularilor de lipide in fibrele miocardice

SINDROMUL REYE
- maladie rara, dar care poate fi fatala
- se caracterizeaza prin steatoza hepatica si encefalopatie
- apare frecvent la copii sub patru ani si rar la adulti
- Etiopatogenie
infectii virale a cailor aeriene superioare cauzate de :
virusul gripal B,
virusuri paragripale,
varicela
infectii virale digestive
- Microscopic:
La nivel hepatic steatoza microveziculara
La nivelul encefalului edem
La nivel renal, miocardic si la nivelul musculaturii scheletice steatoza microveziculara

PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS

I.OBEZITATEA
Definitie cresterea marcata a tesutului adipos subcutant si visceral.
! NU reprezinta o distrofie propriu- zisa, deoarece structura tisulara si celulara nu sunt afectate

II. LIPOMATOZELE
Definitie afectiuni in care structurile normale constituente ale unui tesut sau organ sunt inlocuite
prin tesut adipos
Clasificare - in functie de mecanismul de producere
Fiziologic atrofia maduvei hematogene sau a timusului
Patologic lipomatoza pancreasului, suprarenalelor,paratiroidelor, ganglionilor limfatici, muschilor
scheletici

III.CITOSTEATONECROZA
Este rezultatul digerarii grasimii din tesutul adipos prin intermediul unei lipaze
Apare in pancreas si in grasimea peritoneala in cazul pancreatitei acute hemoragice, in cursul careia
enzimele pancreatice sunt activate intratisular
Fiziopatologie sub actiunea lipazei se produce scindarea grasimilor neutre in acizi grasi si glicerina.
Acizii grasi se combina cu ionii de calciu rezultand sapunuri de calciu insolubile
Macroscopic apar mici pete opace, albicioase (aspect denumit in pete de spermantet) la nivelul
tesuturilor peripancreatice, mezenter, epiploon

Microscopic
zonele de precipitare a sapunurilor de calciu apar ca pete intunecate, de forma neregulata, colorate de
hematoxilina.
In teritoriile respective structurile celulare dispar sau se mentin sub forma de detritus.
In jur apar histiocite care se incarca cu lipide fagocitate



Morfopatologie
Curs 4

9

PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS
Steatonecroza
Poate apare si ca urmare a actiunii a diferiti agenti (traumatisme, substante iritante, anoxie locala) la
nivelul sanului, tesutului adipos subcutanat etc

IV.GRANULOMUL LIPOFAGIC
in urma unui traumatism al panicului adipos, adipocitele sunt distruse, iar lipidele eliberate de la
nivelul lor sunt fagocitate de histiocite; uneori histiocitele fuzioneaza, generand celulele gigante
plurinucleate TOUTON
Apare la nivelul sanului si in tesutul celular subcutanat.

TULBURARI ALE METABOLISMULUI COLESTEROLULUI

Hiperlipidemiile sunt insotite de depunerea de colesterol in peretii arterelor unde favorizeaza
dezvoltarea placilor de aterom si in celulele sistemului reticulohistiocitar dand nastere xantoamelor
Xantoamele
Sunt acumulari de histiocite cu citoplasma spumoasa, datorita acumularii de picaturi fine de lipide
Uneori includ si celule plurinucleate incarcate lipidic, inconjurate de o reactie inflamatorie si fibroza

Xantoamele sunt localizate
la nivel dermic in pleoape (xantelasma), la nivelul pliurilor
in tesuturile profunde tendoane, periost

Acumularea locala de lipide poate avea loc si independent de cresterea lipemiei plasmatice.
Lipidele se pot depune in histiocite sau in alte tipuri de celule
La nivel histiocitar procesul are loc :
in peretii abceselor, unde lipidele provenite din piocite sunt fagocitate de histiocitele prezente
in focarul inflamator
In focarele inflamatorii cronice din alveole pneumonie xantomatoasa
In infarctul cerebral unde lipidele provenite din degradarea mielinei sunt fagocitate de
histiocite si de nevroglii.
In nefroza lipoidica celulele tubulare renale se incarca cu picaturi de lipide, in special esteri
de colesterol, ca o consecinta a cresterii permeabilitatii glomerulare care permite filtrarea de
colesterol in spatiul subcapsular.
Lipodistrofia intestinala (boala Whipple) se caracterizeaza prin acumularea la nivelul
mucoasei si submucoasei intestinale, in ganglionii mezenterici si in alte viscere de grasimi
neutre, lipide nesaturate, cristale de colesterol si de acizi grasi.

TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR COMPLEXE

Lipodozele (dislipoidoze) se datoreaza acumularii de lipide sau substante asemanatoare acestora
lipoide.
Forme
Familiale - cele mai frecvente; cauza- deficit enzimat constitutional
Sporadice cauza necunoscuta
Fiziopatologie
Lipidele normale sau anormale se acumuleaza
in celulele sistemului reticulohistiocitar lipidoza generalizata
In anumite structuri ale sistemului nervos neurolipidoza

Morfopatologie
Curs 4

10

Clasificarea- in functie de :
Natura deficitiului enzimatic
Tipul de substanta acumulata in celule
Evolutia manifestarilor clinice

Cele mai frecvente tipuri de lipidoze SFINGOLIPIDOZE patru entitati separate:
1. Gangliozidoze
2. Cerebrozidoze
3. Sulfatidoze
4. Sfingomielinoze
Gangliozidozele
Se datoreaza unui deficit de hexozaminidaza
in functie de importanta acestui deficit se recunosc patru categorii
cea mai cunoscuta - boala Tay Sachs ( idiotia amaurotica):se manifesta din primele luni de viata
prin retard psihomotor si prezenta pe macula retiniana a unei pete de culoare rosie aprinsa.


CEREBROZIDOZE
-Se caracterizeaza prin acumularea intracitoplasmatica de diferite derivate de ceramide
Boala Gaucher
Se manifesta in general in copilarie, dar poate debuta si la adulti
Se tranzmite autozomal recesiv
Este determinata de lipsa de beta- glucozidaza din lizozomi
Clinic splenomegalie giganta , hepatomegalie, adenopatii
Se datoreaza acumularii de histiocite Gaucher celule de 20- 80 microni diametru, citoplasma clara,
omogena sau fibrilara, datorata supraincarcarii cu glucocerebrozide
Uneori se poate asocia cu perturbari biochimice mai complexe gammapatie monoclonala, deficienta
de factor IX

Sulfatidoze
se datoreaza deficientei de arilsulfataze
Clinic : intarzierea dezvoltarii sau degradarea progresiva a facultatilor psihomotorii
Sfingomielinoza - boala Niemann - Pick
se tranzmite autozomal recesiv
decesul survine pana la atingerea varstei de doi ani
clinic
hepatosplenomegalie importanta, poliadenopatii, atrofie cerebrala, decalcificari osoase, intarzierea
dezvoltarii staturoponderale