MODERNISM

Din ceas , dedus

De Ion Barbu
Ion Barbu ,este reprezentat important al modernismului romanesc interbelic alaturi de Lucian
Blaga care este autorul unei creatii lirice de sorginte expresioniste ( situarea eului in centru mundi ,
transcenderea limitelor , trairea frenetic , dionisiaca , permanent raportata la cosmic ) si Tudor Arghezi
care cultiva o noua atitudine lirica fata de cuvant fiind insetat de lucrul nerostit si nou si cultiva
estetica uratului in care oribilul artistic exprimat devine frumusete ( dupa cum afirma Boudelaire).
Imaginarul sau poetic confirma definitia liricii modern in viziunea lui Hugo Friedrick , care apreciaza
ca Lirica moderna constringe limbajul la functia paradoxala de a exprima si de a ascunde sensul in
acelasi timp ! .
Articolele de poetica ale lui Ion Barbu contureaza un spirit fascinant de jocul abstractiilor , de
asocieri inedited , care au urmarit sa exprime echivalentul stari interioare a poetului pentru care creatia
devine fite de lIntelect (Paul Valery) , reclamand un lector active care intervine cu sensibilitatea si
fantezia sa , deoarece orice vers este echivoc , plurivoc , iar ambiguitatea este domeniul propriu
poeziei.
S-au incercat mai multe clasificari a operei barbiene , insa prima clasificare pee tape este propusa
de Felix Aderca in anul 1927 , care destinge intre etapa parnasiana , ontonpanesca , expresionista
si saradica .
O alta clasificare este propusa de Tudor Vianu in 1935 cel care distinge trei etape ale liricii
barbiene : parnasiana , baladica si oriental si ermetica.
Etapa parnasiana a poeziei de inceput este constituita din creatii publicate in perioada 1919
1921 in revista Zburatorul dezvoltat , Muntii , Lava acestea apartin unui lirism obiectiv , trairea
frenetic , dezamagirea sinelui , trairi proiectate contemplarii naturii . Autorul le va caracteriza ulterior
drept simple exercitii de digitatie , pregatirea pentru timerul authentic de mai tarziu.
A doua etapa a lirismului barbican baladica si orientala include creatii publicate in Viata
poetica , Contemporanul , avand subtract folkloric , pitoresc si structure ample ( narative si
descriptive ) : Dupa melci , Riga Crypto si Lapona Enigel ( aceasta este definite de Ion Barbu drep
luceafar intors si este o poveste de iubire neimplinita a doua personae total opuse ).
Ciclul ermetic ultima perioada de creatie sta sub semnul incifrarii semnificatiilor , poezia se
intelectualizeaza dupa cum afirma George Calinescu . Este o creatie fite de lIntelect care reclama un
lector activ( dupa afirmarea lui Paul Vallery). Tematicile poeziilor din aceasta etapa de creatie sunt :
relatia creatie creator lector in poeziile ( Crup , Timbrul ) , socrolitatea ( Lemn Sfant ) ,
cunoasterea (ritumuri pentru nuntile necesare ) , creatia ( Oul dogmatic ) .
Reprezentativa pentru etapa ermetica este si poezia Din ceas , dedus al carui titlu initial a
fost Stil , aceasta deschide in mod symbolic volumul Joc Secund .
Titlul consta intr-o metafora ce se constituie in lait motivul textului , conotatiile lui fiind
potentate prin reluarea in incipit .
Tematic creatia este o ars poetica ( creatie cu character programmatic despre functia artei si
rolul artistului ).
Structura compozitionala a poeziei este de doua catrene , avand o condensare ideatica , in
acest sens Tudor Vianu apreciaza ca Nu exista un alt poet care sa spuna mai mult in mai putine cuvinte
.
Prozodia este alcatuita din ritm iambic , rima incrucisata si masura versurilor de 13- 14 silabe .
Titlul este reluat in primul vers al poeziei (incipit ) ceea ce accentueaza semnificatiile . Acesta
contine o metafora a ceasului pe care creatia il transcende fiind o forma de inversnicire a umanului (
idea regasita si la Eminescu Numai poetul trece peste nemarginirea timpului ) sau la Arghezi Nu-ti
voi lasa drept bunuri dupa moarte / Decat un nume adunat pe-o carte ) .
Metafora cu subtrat oxymoronic Adancul acestei calme creste sugereaza ipostazierea
creatiei drept o concentrare a profunzimei sinelui dar si o inaltare spirituala- epitetul adjectival calma
devine sinonim cu dimensiunea contemplativa a fiintei .
In versul al doi-lea al primului catren apare mit-ul oglinzii , definitoriu pentru imaginarul poetic
barbian , sugerand o imagine platoniana a creatiei , oglindirea realului . Epitetul adjectival mantuit
adduce sugestia de res sacra a artei , de cathalsis , purificator determinat de abstragerea din confingent
( Inecarea cirezilor agreste )
Ultimul vers reia mitul oglinzilor prin metafora apei , imbogatindu-I semnificatiile prin
intermediul metaforei joc second .
Al doi-lea catren debuteaza cu metafora nadir latent sugerand un alt pol al cunoasterii
opozenitului , reiterand , astfel , mitul oglinzilor , cardinal pentru intreaga poezie , creatia fiind reflectare
a realului.
In viziunea poetica barbiana , creatorul reface armonia originala a lumii , o recosmiciaza sub
forma evelatiei spiritual ( Poetul ridica insumarea / De harfe rasfirate ) . Apare totodata mitul orfic al
creatiei ( harfe , cantec ) .
Modernitatea textului poetic consta si intr-o polivalenta stilistica invers poate fi
interpretat ca epitet adjectival sau ca epitet adverbial . Totodata poate fi interpretat ca un zbor , in
vers .
Ars poetica blagiana se incheie cu mitul orfic al creatiei ( cantec istoveste ) si sub semnul
comparatiei ( ascuns cum numai marea / Meduzele cand plimba sub clapotele verzi ) care potenteaza
acea reflectare transfigurata a realului in actul creator .
Asadar creatia este o forma de negare a temporalitatii de acolire a contingentului , gandire
transfigurata a acesteia si refacerea armonei cosmic .
Modernitatea scriituri este sustinuta prin densitatea ideotica , polivalenta metaforei ,
ermetismul expresiei , prin asocieri semantic , inedite , ambiguitatea semnificatiilor , conferind un lirism
de tip cerebral ( in sensul lui Pompiliu Constantinescu).
Asadar fiind o ars poetice , poezia Din ceas, dedus de Ion Barbu infatiseaza viziunea
poetului despre creatie , forma de elevatie spiritual prin insumarea esentelor respective rolul artistului
de a stabili echilibrul sub semnul cunoasterii.