Atunci cand spunem ca proiectam un produs astfel incat sa poata fi
realizat in cel mai eficient mod posibil, referindu-ne la cost de productie, resurse, timp, etc, vorbim defapt despre modul in care produsul va fi fabricat utilizand nivelul de experienta si dotari existente, evitand pe cat posibil investitia in cercetare, pentru a atinge cel mai mare randament posibil. Ideea de proiectare a fabricatiei exista in toate disciplinele ingineresti, insa cu siguranta detaliile difera considerabil in functie de tehnologiile de fabricatie.Aceste aplicatii ale design-ului nu se refera neaparat la estetica unui produs, ci se refera in special la productivitatea lui. In general DFM se refera la usurinta de a faprica un produs, o piesa sau un ansamblu. Sistemul DFM descrie proiectarea unui produs in asa fel incat acesta sa poata fi realizat cu un cost de productie cat mai redus. Proiectarea produsului ne ajuta sa observam si sa rezolvam anumite probleme inca din faza de proiectare, care pot sa apara in faza de fabricatie, moment in care este cel mai scump de a inlatura eventualele erori. Proiectarea procesului de fabricatie poate avea un efect enorm asupra costului unui produs.
Alti factori evidentiati in faza de proiectare a procesului, care pot afecta considerabil productivitatea sunt tipul de semifabricat folosit, materialul semifabricatului, tolerantele dimensionale si operatiile necesare finitiei piesei. Stagiul de design, proiectare, este foarte important in procesul de conceptie a unui produs. Mare parte din costurile de productie si de mentenanta ale produsului sunt stabilite in faza de proiectare. Design-ul unei piese nu este intotdeauna bazata pe o proiectare foarte buna, dar ar trebui sa fie posibila totusi realizarea elementului respectiv. De altfel de cele mai multe ori un design foarte bun este greu de realizat sau chiar imposibil. De obicei un inginer creeaza un model pe care il trimite in fabricatie pentru a putea fi examinat fizic si eventual corectat. Daca acest procedeu nu este urmarit cu mare atentie si interes este foarte posibil ca in urma fabricatiei produsului sa se observe ca acesta nu atinge scopurile pentru care a fost proiectat si executat. Acest lucru duce la pierderea a mult timp de productie si totodata se pierd multi bani. Din aceste motive multe intreprinderi au adoptat conceptul de Design for Manufacturing . In timp ce in multe cazuri se utilizeaza acest concept, in alte organizatii se foloseste un concept asemanator si anume DFSS Design for Six Sigma. Sistemele de proiectare a proceselor de fabricatie cuprind o serie de principii ce vin in ajutorul proiectantului in vederea realizarii unui process cat mai ieftin si cat mai usor de executat. In cele ce urmeaza vom incerca evidentierea acestor principia. 1. Reducerea numarului de componente : este probabil cea mai buna optiune pentru micsorarea costului de fabricatie. Mai putine componente implica mai putine achizitii, timp de asamblare mai scurt, achizitii mai putine, piese standardizate cu un numar mai redus, teste, etc. In vederea reducerii numarului de componente se apeleaza la folosirea unei piese de baza complexe obtinuta prin procedee de injective in matrita, extrudare, turnare in forme, iar in final finisarea zonelor cu rol functional bine stabilit.
2. Dezvoltarea unei proiectari modulare: folosirea unor module simplifica activitatile de fabricatie precum inspectii tehnice, teste, asamblari, mentenanta, service, etc.
3. Utilizarea unor componente standardizate: Componentele standardizate sunt de cele mai multe ori mai ieftine decat cele fabricate individual. Datorita faptului ca aceste tipuri de componente sunt disponibile in cataloage ale unor firme producatoare, achizitia si utilizarea lor determina o scadere considerabila a timpului de fabricatie al produsului.
4. Proiectarea unor elemente multifunctionale: Componentele multifunctionale reduc numarul total de componente ceea ce duce la un beneficiu de genul celui amintit in cazul regulei numarul 1.
De exemplu o componenta electrica poate avea in acelasi timp rol structural, sau un radiator cu rol functional in racirea unui alt element, de asemenea poate avea si rol de componenta structural.
5. Proiectarea in vederea usurarii fabricatiei: se alege combinatia optima intre materialul din care se confectioneaza produsul si operatiile de prelucrare ale acestuia. Tolerantele excessive, operatiile de superfinisare a suprafetelor, etc., duc la cresterea pretului produsului.
6. Minimizarea directiilor de asamblare: este bine ca toate partile sa fie asamblate dupa aceeasi directive, si anume o dirfectie vertical, paralela cu axa gravitationala. Astfel, efectele gravitatiei ajuta la procesul de asamblare.
7. Minimizarea miscarilor: este vorba despre minimizarea miscarilor de orientare, pozitionare si fixare ale componentelor sau a produsului, in vederea prelucrarilor. Pentru a facilita orientarea, partilesimetrice ale piesei ar trebui sa fie folosite atunci cand este posibil. Daca nu este posibil atunci se folosesc ghidaje exterioare care pot veni in ajutorul orientarii piesei. i
Intocmit si redactat de: Zgamboi Paul Cosmin
i Informatiile au fost culese din doua surse: 1. Computer-Aided Manufacturing, Second Edition, Tien-Chien chang, Richard A Wysk, and Hsu-Pin Wang. Pages 596 to 598. Prentice Hall 1998