Uniunea Europeana

De la rapirea Europei legendare de catre Zeus

1
si pana la infiintarea Uniunii Europene ca putere
economica si politica mondiala a trecut multa vreme, dar nu fara ca ideea unei uniuni intre popoare, sa nu
fi fost descoperita, tratata si dezvoltata de catre filosofi, scriitori, regi, imparati, juristi, politicieni si
oameni de stiinta de pe batranul continent.
Cuvantul Europa, din punct de vedere etimologic, provine din limba greaca si in istoria antica in timpul
razboaielor persane era folosita ca denumire pentru peninsula greaca. Dupa aceea, odata cu extinderea
Imperiului Roman si dupa migratia triburilor germanice, aceasta denumire s-a extins si pentru denumirea
vestului si nordului continentului.
Istoricul UE inseamna istoria impacarii intre natiuni vrajmase de secole, inseamna crearea unui nou
sistem economic, juridic si politicinter(supra)statal, unde principiul suveranitatii are un rol secundar, dar
in acelasi timp primordial, inseamna istoricul crearii unei insule de stabilitate si prosperitate capabila de
concurenta intr-o lume globalizata, dar si sa ajute celelalte state si sa asigure un climat de securitate intr-o
regiune confruntata anterior aproape permanent de razboaie.
Din punct de vedere al compozitiei entice, Europa, cu mici exceptii, este continentul popoarelor de
origine germana, romana si slava, care fac partea din marea familie a popoarelor indo-europene, iar din
punct de vedere religios, putem afirma, de asemenea cu mici exceptii, ca Europa este continentul crestin.
Aceasta omogenitate este insa relativa si de suprafata, spatial geografic dintre Oceanul Atlantic, Muntii
Ural, Oceanul Inghetat si Marea Mediterana cunoscand de-a lungul istoriei foarte multe divergente si
conflicte. Ca o replica, ca un reflex de supravietuire fata de aceste conflicte a aparut, mai ales in vestul
continentului, ideea unei uniuni europene.
La 9 mai 1950 Declaratia Schuman propunea instituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului,
care a devenit realitate prin Tratatul de la Paris de la 18 aprilie 1951. Acesta a creat o piata comuna a
carbunelui si a otelului intre cele sase state fondatoare (Belgia, Republica Federala Germania, Franta,
Italia, Luxemburg si Tarile de Jos). Scopul, in urma celui de Al Doilea Razboi Mondial, era de a asigura
pacea intre popoarele europene invingatoare si cele invinse si de a le apropia, facilitandu-le colaborarea
de pe pozitii egale in cadrul unor institutii comune.

1
Potrivit legendei, Europa a fost unica fiica a rfegelui Agenors si reginei Telephossa din Canaan (Fenicia).
La 25 martie 1957, prin Tratatul de la Roma, cei sase au hotarat sa instituie Comunitatea Europeana a
Energiei Atomice (EURATOM) si Comunitatea Economica Europeana (CEE). Cea din urma urmarea
constituirea unei piete comune mai extinse, incluzand o gama larga de bunuri si servicii. Taxele vamale
intre cele sase state au fost eliminate in totalitate la 1 iulie 1968, iar in decursul anilor `60 au fost create
politici comune, in special in domeniile comertului si agriculturii.
Acest proiect a avut un succes atat de mare incat Danemarca, Irlanda si Regatul Unit au hotarat sa se
alature. Prima extindere, de la sase la noua membri, a avut loc in 1973. In acelasi timp s-au introdus noi
politici sociale si de mediu, iar in 1975 s-a infiintat Fondul european de dezvoltare regionala (FEDR).
Iunie 1979 a reprezentat un decisiv pas inainte, prin organizarea primelor alegeri prin sufragiu direct
pentru Parlamentul European. Aceste alegeri se organizau o data la 5 ani.
In 1981, Grecia s-a alaturat Comunitatilor, urmata de Spania si Portugalia in 1986. Aceasta extindere a
Comunitatilor in Europa de Sud a intarit nevoia de aplicare a programelor de ajutor regional.
Recesiunea economica mondiala de la inceputul anilor `80 a adus cu sine un val de europesimism. Cu
toate acestea, speranta a renascut in 1985, cand Comisia Europeana, sub presedentia lui Jacques Delors, a
prezentat Cartea alba privind calendarul pentru realizarea pietei unice europene pana la 1 ianuarie 1993.
Acest tel ambitios a fost inclus in Actul Unic European semnat in februarie 1986 si intrat in vigoare la 1
iulie 1987.
Structura politica a Europei s-a schimbat dramatic odata cu caderea Zidului Berlinului in 1989. Acesta a
condus la unificarea Germaniei in octombrie 1990 si la democratizarea tarilor Europei Centrale si de Est
prin eliberarea de sub controlul sovietic. Uniunea Sovietica a incetat sa existe in decembrie 1991.
In acelasi timp, statele membre negociau un nou tratat, adoptat de catre Consiliul European (format din
sefii de stat sau de guvern) in decembrie 1991, la Maastricht. Prin adaugarea dimensiunii cooperarii
interguvernamentale (in domenii precum politica externa si securitatea interna) la sistemul comunitar
existent, Tratatul de la Maastricht a creat Uniunea Europeana (UE). Acesta a intrat in vigoare la 1
noiembrie 1993.
In 1995, la Uniunea Europeana au aderat inca trei tari- Austria, Finlanda si Suedia- radicand numarul
membrilor acesteia la 15. In acest moment, Europa se confrunta deja cu problemele presante ale
globalizarii. Noile tehnologii si utilizarea tot mai extinsa a internetului contribuiau la modernizarea
economiilor dar, in acelasi timp, au creat tensiuni pe plan social si cultural. Concomitant, somajul si
cresterea costurilor privind pensile exercitau presiune asupra economiilor nationale, facand reforma cu
atat mai necesara. Alegatorii cereau tot mai mult propriilor guverne sa gaseasca solutii practice la aceste
probleme.
In acest context, in martie 2000, liderii UE au adoptat Strategia de la Lisabona. Aceasta avea rolul de a
permite Uniunii Europene sa devina competitive pe piata mondiala alaturi de alti mari actori, precum
Statele Unite si statele nou industrializate. Obiectivul acesteia era incurajarea inovarii si a investitiilor in
afaceri, precum si adaptarea sistemelor educationale europene la cerintele societatii informationale.
In acest timp, UE era angajata in cel mai remarcabil proiect al sau de pana atunci- crearea unei monede
unice care sa simplifice viata intreprinderilor, a consumatorilor si a calatorilor. La 1 ianuarie 2002,
moneda euro a inlocuit vechile monede din 12 tari ale UE care, impreuna, au alcatuit zona euro. In
prfezent, euro si dolarul american reprezinta cele mai importante monede ale lumii.
La mijlocul anilor `90 au inceput pregatirile pentru cea mai mare extindere din istoria UE. Si-au depus
candidature sase din fostele state ale blocului sovietic (Bulgaria, Republica Ceha, Ungaria, Polonia,
Romania si Slovacia), cele trei state baltice care au facut parea din Uniunea Sovietica (Estonia, Letonia si
Lituania), una dintre republicile fostei Iugoslavii (Slovenia), precum si doua state meditaneene (Cipru si
Malta).
UE a salutat sansa de a contribui la stabilizarea continentului european si de a extinde beneficiile
integrarii europene asupra tinerelor democratii.Negocierile au fost deschise in decembrie 1997, iar 10
dintre tarile candidate s-au alaturat Uniunii Europene la 1 mai 2004.Bulgaria si Romania au aderat la 1
ianuarie 2007, radicand numarul membrilor UE la 27. Ultima aderare la Uniunea Europeana a avut loc in
2013, Croatia fiind cea de-a 28-a tara membra.
Pentru a reusi sa infrunte provocarile multiple ale secolului XXI, Uniunea Europeana extinsa avea nevoie
de o procedura mai simpla si mai eficienta de adoptare a deciziilor comune. Noi reguli in acest sens au
fost propuse intr-un proiect de constitutie europeana, semnat in octombrie 2004, care urma sa inlocuiasca
toate tratatele existente. Acest text a fost insa respins prin doua referendumuri nationale in 2005. Prin
urmare, constitutia a fost inlocuita cu Tratatul de la Lisabona, care a fost semnat la 13 decembrie 2007 si
a intrat in vigoare la 1 decembrie 2009. Acesta se limiteaza la modificarea tratatelor anterioare fara insa a
le inlocui, si introduce majoritatea modificarilor prevazute in constitutie. Intre altele, tratatul instituie
functia de presedinte permanent al Consiliului European si creeaza postul de Inalt Reprezentant al Uniunii
pentru afaceri externe si politica de securitate.
De-a lungul timpului, in cadrul Uniunii Europene au fost constituite mai multe tratate de baza, unele
dintre ele amintite anterior. Aceste tratate au fost:
Tratatul de la Paris- CECO. Tratatul a fost incheiat pe o perioada de 50 de ani. La 10 februarie 1953 se
deschide Piata comuna, pentru carbune, iar la 10 mai 1953, pentru produse siderurgice. Tratatul de la
Paris transfera de la statele membre un anumit numar de competente cu puteri de decizie- catre institutiile
comunitare, create de acesta. Cele patru institutii prevazute de Tratatul CECO sunt urmatoarele: Inalta
Autoritate are responsabilitatea de a administra piata comuna a carbunelui si otelului; Adunarea Comuna
are rol de supraveghere si avizare a politicilor comunitare, Adunarii Comune ii este incredintat si
controlul politic al Inaltei Autoritati; Consiliul de Ministri are rol constultativ si putine atributii
decizionale, dar cu atributia de a armoniza activitatil Inaltei Autoritati cu cele ale guvernelor nationale;
Curtea de Justitie asigura respectarea si autoritatea Tratatului in limitele de competenta teritoriala ce
cuprinde cele 6 state semnatare, si de competenta materiala, exclusive asupra domeniului legiferat in acest
prim tratat institutional comunitar.
Asadar, tratatul este extreme de important, pentru ca prin el se creeaza un sistem institutional cu
competente supranationale, total diferit de ce se cunostea in practica relatiilor internationale.
2

CECO si-a incetat activitatea in 2002, dupa incheierea celor 50 de ani de la semnarea sa.
Tratatele de la Roma- 25 martie 1957.Impulsionati de interesul sporit pent energia atomica, dar si
ingrijorati de interventia sovietica din Ungaria din 4 noiembrie 1956, cele sase state semnatare ale
Tratatului de la Paris au demarat negocieri in vederea realizarii a doua noi comunitati. Chiar daca
negocierile au fost anevoioase, la 27 martie 1957 se semneaza la Roma doua noi tratate.
Tratatul ce instituie Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM) vizeaza promovarea
energiei nucleare in scopuri pasnice si dezvoltarea unei puternice industrii nucleare.
In ceea ce priveste Tratatul ce instituie o Comunitate Economica Europeana (CEE), scopurile politice
sunt precizate in Preambulul Tratatului, potrivit caruia cele sase state se declara angajate in stabilirea
fundamentelor unei Uniuni fara incetare mai stransa intre popoarele Europei.
3

Tratatul CEE prevede, de asemenea, atat armonizarea politicilor economice generale, cat si dezvoltarea
politicilor sectoriale comune in special in: agricultura, transporturi, relatii comerciale cu statele terte.
Actul Unic European (1986). Dupa criza petrolului si afectarea sistemului comunitar de criza
economica, statele membre au luat in considerare depasirea modalitatilor institutionalizate de

2
Scaunas Stelian, Uniunea Europeana: Constructie, reforma, institutii, drept, 2008, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, p. 74.
3
Issac, Gui, Blanquet, Marc, op. cit., p. 3.
colaborare.Chiar daca politica Agricola comuna si uniunea vamala fusesera implementate, politicile
economice nu erau suficiente pentru dezvoltarea comunitatilor.
Actul Unic European a fost semnat de toti sefii de stat la Luxemburg la 17 februarie 1986 si la Haga la 28
februarie 1986 si intrat in vigoare la 1 iulie 1987. Actul a fost numit unic, deoarece combina doua
instrumente diferite: primul care prevede modificarea celor trei tratate europene, iar cel de-al doilea care
constituie un acord intre statele membre formularea si implementarea in comun a unei politici externe
comune.
In Actul Unic European se regasesc, in mare parte, cele trei categorii de masuri eliminarea frontierelor
fizice, tehnice si fiscale
4
- prevazut anterior in Carta Alba. In acest context, piata interna, a fost
preconizata sa asigure: o zona fara frontiere interne in care libera circulatie a marfurilor, persoanelor,
serviciilor si capitalului este asigurata in conformitate cu dispozitiile Tratatului
5
; politica sociala;
coeziunea economica si sociala; cercetarea stiintifica si tehnologica; mediul inconjurator.
Tratatul de la Maastricht. A fost semnat la 7 februarie 1992, reprezinta o noua etapa in dezvoltarea
comunitara. Pentru prima oara tarile semnatare folosesc conceptul de Uniune Europeana, fara a acorda
acesteia personalitate juridica. Chiar daca instituirea si folosirea denumirii de Uniune Europeana avea mai
mult un rol formal, de pozitionare a comunitatilor ca actor important pe scena societatii international,
entuziasmul si vointa de progres au depasit barierele de reglementare precara a competentelor externe ale
acesteia.
Tratatul de la Maastricht a introdus mai multe elemente inovatoare, precum:
a) Cetatenia Europeana. Toti cetatenii statelor membre primesc cetatenia europeana, considerate a fi
o cetatenie de tip derivate. Aceasta se adauga, dar nu o inlocuieste pe cea nationala. Cetatenia
europeana confera beneficiarilor urmatoarele drepturi:
A) De a se deplasa in mod liber in tarile membre UE;
B) De a-si stabili rezidenta sau domiciliul;
C) De a alege si a fi ales in alegerile locale din statul in care este domiciliat sau in care isi are
rezidenta permanenta;
D) De a vota si de a fi votat in Parlamentul European;
E) Dreptul de petitie la Parlamentul European;
F) Dreptul de protectie diplomatica in statele terte.

4
Manolache Octavian, Tratat de drept comunitar, ed. aV-a, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2006.
5
Art. 14(2) din Tratatul CE.
b) Cei 3 piloni ai Uniunii Europene reprezinta un concept nou, specific Uniunii Europene. Cei 3
piloni sunt:
A) Cele 3 comunitati si acquis-ul comunitar;
B) Politica externa si de securitate comuna, cu un pronuntat caracter interguvernamental;
C) Cooperarea in domeniul Justitiei si Afacerilor Interne (JAI), care acopera urmatoarele
domenii:
Politica de azil;
Politica de imigrare;
Lupta impotriva imigratiei;
Lupta impotriva consumului de droguri;
Cooperarea vamala;
Combaterea fraudei de dimensiuni internationale.
c) Subsidiaritatea este principiul potrivit caruia Uniunea nu poate intervene in probleme sau domenii
d) Extinderea gamei politicilor comune (educatia si formarea profesionala) si intarirea altor politici
comune deja existente (politica sociala, cercetarea si dezvoltarea tehnologica).
Tratatul de la Amsterdam. A fost semnat de sefii de stat si de guvern la 2 octombrie 1997 si a
intrat in vigoare in 1999.
Prin acest Tratat se introduce modificari in privinta obiectivelor Uniunii: sa promoveze progresul
economic si social, sa isi afirme identitatea pe scena internationala, sa mentina sis a dezvolte
Uniunea ca spatiu de libertate, securitate si justitie in interiorul caruia este asigurata libera
circulatie a persoanelor, sa consolideze protectia drepturilor si interesele resortisantilor statelor
membre prin instituirea unei cetatenii a Uniunii.
Tratatul de la Amsterdam insista asupra a trei aspecte:
Obligatia Uniunii de a respecta drepturile fundamentale, in special a celor incrise in
Conventia europeana pentru drepturile omului, adoptata de Consiliul Europei, in 1950;
Dreptul recunoscut Uniunii de a combate orice forma de discriminare bazata pe sex, rasa
sau origine etnica, religie sau convingeri politice, handicap, varsta sau orientare sexuala;
Obligatia Uniunii de a promova, in toate politicile sale, egalitatea sanselor intre barbat si
femeie, acceptandu-se chiar principiul discriminarii positive, sau masurilor de afirmare,
atunci cand unul dintre cele doua sexe este vizibil discriminat.

Tratatul de la Nisa (2001). Acesta modifica si completeaza tratatul privind UE si
tratatele de instituire a Comunitatilor europene.
Atatul cuprinde doua parti, la care se adauga patru protocoale: unul privind extinderea
Uniunii, unul privind statutul si functionalitatea Curtii de Justitie, unul privind impactul
financiar al iesirii din vigoare al Tratatului CECO, unul privind libera circulatie a
persoanelor.
Tratatul introduce urmatoarele modificari:
Curtea de Justitie dobandeste competente in aplicarea art. 7 din Tratat, articol
care reglementeaza suspendarea drepturilor de stat membru unui stat care incalca
grav si persistent dispozitiile tratatelor. Se introduce mecanisme procedural astfel
incat statul acuzat sa poata sa se apere sis a se faca un raport independent care sa
prezinte situatia juridica.
Cooperarea consolidate ia locul cooperarii intarite, cel putin la nivel
terminologic.
Tratatul accentueaza latura de colegislator a Parlamentului European. Se adopta
si Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europne

Tratatul de la Lisabona. Tratatul de la Lisabona a fost semnat de statele membre UE la 13 decembrie
2007 si a intrat n vigoare la 1 decembrie 2009.
Tratatul de la Lisabona, numit si tratat reformator, a fost elaborate ca urmare a necesitatii de a raspunde
problemelor unei aprofundari a integrarii constructiei europene si a asigurarii functionarii institutiilor ei in
conditiile unei largiri cu noi membri. Desigur, este o evolutie fireasca a dinamicii europene, Tratatul
continand elemente de noutate ce se regasesc in textile tratatelor modificate: TUE, TFUE.
Tratatul de la Lisabona urmareste sa puna la dispozitia Uniunii cadrul legal si instrumentele juridice
necesare pentru a face fata provocarilor viitoare si pentru a raspunde asteptarilor cetatenilor europeni.
Printre noile modificari aduse de Tratatul de la Lisabona, regasim si modificari la nivelul Institutiilor
Uniunii Europene. Noile institutii sunt:
Parlamentul European;
Consiliul European;
Consiliul;
Comisia Europeana;
Curtea de Justitie a Uniunii Europene;
Banca Centrala Europeana;
Curtea de Conturi.


Parlamentul European. Adunarea Comuna din cadrul CECO si Parlamentelor celor doua
Comunitati poarta, incepand din 21 martie 1958, denumirea de Parlament European.Parlamentul
European denumit si vocea popoarelor reprezinta popoarele UE si exprima vointa europenilor in
cadrul Uniunii si in lume.
Membrii Parlamentului sunt reprezentatii popoarelor statelor membre. Durata unui mandate este
de 5 ani si in anul 1995 coincide cu durata mandatului membrilor Comisiei. Presedintele PE este
ales pe 2 ani de catre Parlament.
Parlamentul European are atributii legislative, adopta bugetul impreuna cu Consiliul Uniunii
Europene, are atributii in numirea Comisiei, a membrilor Curtii de Conturi si a membrilor
Comitetului Director al Bancii Centrale Europene.

Consiliul European. A devenit institutie a Uniunii Europene prin Tratatul de la Lisabona.Ideea
infiintarii dateaza din 30 iulie 1960.S-a propus infiintarea unei Conferinte permanente a sefilor de
guvern. Sub actuala denumire exista din 10 decembrie 1974, iar prima intrunire a avut loc la
Dublin in 1975.
CE este compus din sefii de stat sau de govern ai statelor membre, precum si din presedintele sau
si presedintele Comisiei. CE isi alege presedintele cu o majoritate calificata pentru o durata de 2
ani jumatate, cu posibilitatea reinnoirii mandatului o singura data.
Consiliul European ofera Uniunii impulsurile necesare dezvoltarii acesteia si ii defineste
orientarile si prioritatile politice generale, fara a exercita functii legislative. CE conduce derularea
procedurilor de revizuire ordinara si de revizuire simplificata privind tratatele de infiintare si
functionare ale UE.

Consiliul Uniunii Europene. A purtat denumirea de Consiliu Ministerial Special, Consiliu
Ministerial, iar in present, din 1993, poarta denumirea de Consiliul Uniunii Europene.
Consiliul este format din cate un reprezentant la nivel ministerial al fiecarui stat membru.
Sediul Consiliului se afla la Bruxelle, dar in lunile aprilie, iulie si octombrie sedintele au loc la
Luxemburg.
Consiliul este principalul organ legislativ al UE, adoptand acte normative de drept unional
secundar, si confera Comisiei atributiile de executare a normelor stabilite de Consiliu. Consiliul
Uniunii Europene are atributii de control, putand exercita actiuni de anulare si in constatarea
abtinerii nejustificate.
In relatiile externe, Consiliul incheie in numele Uniunii Europene conventii, tratate internationale
cu state terte sau organizatii internationale.


Comisia Europeana. Are sediul la Bruxelle si Luxemburg.
In Tratatul de la Nisa s-a prevazut ca dupa ce numarul statelor membre va depasi 18, fiecare stat
membru va trimite un comisar, iar dup ace numarul va depasi 27, numarul comisarilor va fi mai
redus decat 27, statele trimitand prin rotatie comisari. Actualmente, pana in 31 octombrie 2014
Comisia este compusa din cate un resortisant al fiecarui stat membru, inclusiv presedintele si
Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, care este unul
dintre vicepresedintii acesteia.
Conform modificarilor din Tratatul de la Lisabona, incepand cu 1 noiembrie 2014, Comisia va
avea in componentaun numar de membri, incluzand presedintele si Inaltul Reprezentat al Uniunii
pentru afaceri externe si de securitate corespunzator cu 2/3 din numarul statelor membre.
Durata mandatului comisarilor este de 5 ani si sunt alesi pentru fiecare perioada legislativa a PE,
respectandu-se astfel intr-un fel relatia dintre Parlament si Guvern in sens classic. Realegerea
comisarilor este permisa.
Comisarii nu au dreptul sa solicite sau sa accepte instructiuni de la vreun govern sau alt organism,
trebuie sa se abtina de la orice act incompatibil cu indatoririle lor, trebuie sa dea dovada de
onestitate si circumspectie in acceptarea anumitor pozitii sau avantaje dupa incetarea functiei lor.
Nerespectarea acestor obligatii duce la demitere si decadere din dreptul la pensie.

Curtea de conturi.Are sediul la Luxemburg si este formata din 28 de membri, fiecare stat
membru trimitand un singur reprezentant. Mandatul este pe 6 ani. Reprezentantii sunt alesi de
Consiliu care hotaraste in unanimitate, dupa consultarea cu PE, iar dupa expirarea mandatului pot
fi alesi din nou.Membrii curtii desemneaza dintre ei presedintele Curtii pe 3 ani.Mandatul poate fi
reinnoit.
Curtea de Conturi examineaza conturile tuturor veniturilor si cheltuielilor Uniunii si ale orcarui
organism creat de UE, in masura in care actul constitutive nu exclude acest control; examineaza
legalitatea si regularitatea veniturilor si a cheltuielilor si asigura buna gestiune financiara,
semnaland orice neregularitate; avizeaza regulamentele financiare legate de executarea bugetului
unional, care sunt adoptate de Consiliul UE.

Banca Centrala Europeana. Din 1 ianuarie 1994 pana la 1 ianuarie 1998, a existat Institutul
Monetar European care avea ca misiune coordonarea politicilor monetar-valutare ale statelor
membre, supravegherea functionarii sistemului monetar european si pregatirea terenului pentru
infiintarea BCE.
Din 198, BCE, cu sediul la Frankfurt, si-a inceput activitatea ca banca de emisie pentru moneda
unica europeana, euro. Tarile care vor sa introduca moneda euro trebuie sa indeplineasca
urmatoarele criteria de convergenta: stabilitatea preturilor cresterea nu poate fi mai mare de
1,5% raportat la media celor 3 state cu cea mai mica rata a inflatiei; dobanzile la creditele pe
termen lung pot fi mai mari cu maxim 2% decat media din statul cu cea mai mica inflatie;
deficitul bugetar nu poate depasi 3% din GDP; datoriile statului nu pot depasi 60% din GDP.
BCE stabileste si conduce politica monetara; administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor
si mentinerea acestora; monotorizarea progreselor sistemului bancar.

Curtea de Justitie a Uniunii Europene. CJUE incepe odata cu infiintarea CECO. Curtea de
Justitie a Uniunii Monetare era formata din 7 judecatori, iar sedinta de deschidere a activitatii
Curtii a avut loc la 10 decembrie 1952 la Luxemburg.
Curtea de Justitie interpreteaza legislatia european pentru a se asigura ca aceasta se aplica n
acelasi fel n toate tarile UE. De asemenea, solutioneaza litigiile juridice dintre guvernele statelor
membre i institutiile europene. Persoanele fizice, intreprinderile sau organizatiile pot, la randul
lor, s aduca un caz n fata Curtii de Justitie, atunci cand considera ca le-au fost incalcate
drepturile de ctre o institutie europeana.
Curtea de Justitie a Uniunii Europene este formata din cate un judecator pentru fiecare stat
membru.
Curtea beneficiaza de sprijinul a noua avocati generali care au sarcina de a-si prezenta punctele
de vedere cu privire la cazurile aduse n fata Curtii. Pledoariile lor trebuie sa fie impartiale i
sustinute public.
Fiecare judecator si avocat general este numit pentru un mandat de 6 ani, care poate fi reinnoit.
Guvernele trebuie sa cada de acord asupra persoanelor nominalizate.
Pentru a ajuta Curtea de Justitie sa faca fata numarului mare de cazuri care ii sunt inaintate spre
solutionare si pentru a le oferi cetatenilor o mai buna protectie juridica, s-a nfiintat Tribunalul,
care se ocupa de actiunile intentate de persoane fizice, intreprinderi si anumite organizatii,
precum si de cauzele care tin de dreptul concurentei.
De la crearea sa, n 1952, misiunea Curtii de Justitie a Uniunii Europene este de a garanta
respectarea legii in interpretarea si aplicarea" tratatelor.
In cadrul acestei misiuni, Curtea de Justitie a Uniunii Europene: controleaza legalitatea actelor
institutiilor Uniunii Europe; se asigura ca statele membre isi indeplinesc obligatiile rezultate din
tratate si interpreteaza dreptul Uniunii la solicitarea instantelor nationale.



UE este un parteneriat economic si politic unic n lume, care reuneste 28 de tari europene si acopera
aproape tot continentul.
UE a fost creata n perioada care a urmat celui de-al Doilea Razboi Mondial. In prima etapa, s-a pus
accent pe consolidarea cooperarii economice: tarile implicate n schimburi comerciale devin
interdependente din punct de vedere economic si astfel se evita riscul izbucnirii unui nou conflict. n 1958
este creata Comunitatea Economic European (CEE), care, initial, contribuie la intensificarea cooperarii
economice intre sase tari: Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg si Tarile de Jos. Urmeaz crearea
unei piete unice de mari proportii, care continua sa se dezvolte catre valorificarea intregului sau potential.
De la uniunea economica la cea politica
Ceea ce a inceput ca o uniune strict economica a devenit treptat o entitate cu activitati n nenumarate
domenii, de la ajutor pentru dezvoltare, pana la politica de mediu. Aceasta schimbare a fost reflectata de
modificarea, n 1993, a numelui Comunitatii Economice Europene (CEE), care a devenit Uniunea
Europeana (UE).
Uniunea Europeana este intemeiata pe statul de drept. Toate actiunile pe care le intreprinde se bazeaza pe
tratate, asupra carora au convenit toate statele membre, de comun acord, n mod voluntar si democratic.
Aceste acorduri sunt obligatorii din punct de vedere juridic si stabilesc obiectivele UE n domeniile sale
de activitate.
Mobilitate, crestere, stabilitate si o moneda unica
De mai bine de jumatate de secol, continentul european se bucura de pace, stabilitate si prosperitate.
Populatia sa traieste la standarde ridicate si beneficiaza de o moneda europeana comuna, euro.
Au disparut controalele la frontierele dintre statele membre ale UE, cetatenii pot circula liber pe aproape
tot continentul si le este mult mai usor sa traiasca si sa munceasca n UE.
Piata unica sau interna este principalul motor economic al UE, facilitand libera circulatie a bunurilor,
serviciilor, capitalului si persoanelor. Un alt obiectiv-cheie este dezvoltarea acestei resurse majore, pentru
a le permite europenilor sa se bucure din plin de avantajele sale.
Egalitatea si drepturile omului
Unul dintre obiectivele principale ale UE este promovarea drepturilor omului, pe plan intern si mondial.
Demnitatea umana, libertatea, democratia, egalitatea, statul de drept si respectarea drepturilor omului sunt
valorile intrinsece ale UE. Din 2009, odata cu semnarea Tratatului de la Lisabona , Carta drepturilor
fundamentale reuneste toate aceste drepturi intr-un singur act. Institutiile UE sunt obligate sa le respecte,
la fel si guvernele statelor membre atunci cand aplica legislatia europeana.
Institutii transparente si democratice
Pe masur ce se extinde, UE doreste ca institutiile europene sa fie mai transparente si mai democratice.
Parlamentul European, ai carui membri sunt alesi prin vot direct, a fost investit cu noi prerogative, iar
parlamentele nationale joaca acum un rol mai important, participand la procesul decizional alaturi de
institutiile europene. De asemenea, cetatenii europeni dispun de mai multe mijloace de a participa la viaa
politica europeana.















Bibliografie
Gabriel-Liviu Ispas, Uniunea Europeana: evolutie, instutii, mecanisme, Editura Universul
Juridic, Bucuresti, 2011
Gyula Fabian, Drept institutional al Uniunii Europene, Editura Hamangiu, Editura Sfera,
Bucuresti, 2012
Pascal Fontaine, 12 lectii despre Europa,Comisia Europeana, Oficiul pentru publicatii al
Uniunii Europene, 2012
www.europa.eu