Incertitudinea n procesul decizional individual i de grup

In lumea contemporana, putem afirma ca singura variabila certa este tocmai

incertitudinea noastra, deopotriva ontologica i gnoseologica. In acest context,
tematica psiho-sociologica a incertitudinii capata o importanta deosebita, nu doar
ca studiu teoretic, ci mai ales prin prisma valentelor sale practic-aplicative, adesea
cu finalitate ameliorativa. Ne confruntam frecvent cu necesitatea de a lua decizii
(mai mult sau mai putin Insemnate) i dezideratul nostru este sa gasim solutia
optima; pentru a accede la acest obiectiv, prin reducerea incertitudinii trebuie mai
Inti sa ne familiarizam cu patternurile decizionale caracteristice In situatii
individuale sau de grup.
Modelele Decizionale
!xista doua perspective in teoria deciziei"
a) normative - se refera la actiune
b) descriptive # valabile pentru stiintele socio-umane
$efinitia procesului de decizie rational" %un proces decizional este rational daca,
utilizand analiza logica a cunoastintelor logice relevante a&unge la selectarea
deciziei celei mai bune%('atalin (amfir,)**+,),)
-tructura procesului decizional
.rice proces decizional presupune patru elemente"
-un decident
-o problema de rezolvat
-solutia la problema
-activitatea de rezolvare a deciziei
-e pot distinge cinci faze ale procesului decizional,. $intre care trei sunt faze
predecizionale
Fazele predecizionale"definirea problemei (ce problema trebuie rezolvata),
formularea solutiilor alternative(depistarea unor solutii alternative) evaluarea si
ierarhizarea solutiilor alternative (depistarea unor solutii alternative). /entru
evaluarea solutiilor, exista niste operatii, si anume"determinarea criteriilor de
evaluare,ierarhizarea acestora,evaluarea solutilor alternative,si ierarhizarea lor.
Fazele decizionale-se refera la alegerea solutiei.
Faza post decizionala-decizia este pusa in practica.
In functie de gradul de certitudine, incertitudine exista patru modele ale deciziei"
-decizie certa intr-o lume strict determinista
-decizie certa de tip probabilist
-decizie in conditiii de incertitudine persistenta
-modelul cibernetic
In ceea ce priveste decizia intr-o lume strict determinista, decidentul poate
la sfarsitul procesului decizional sa identifice solutia cea mai buna. /resupozitiile
necesare" reductibilitatea completa a incertitudinii (se refera la caracterul dat,
neproblematic al incertitudinii, la completitudinea listei de solutii alternative, si la
completitudinea evaluarii solutiilor alternative) si la universul strict determinist.
In ceea ce priveste decizia certa de tip probabilist, ea se refera la acel
proces decizional unde nu se lucreaza cu certitudini absolute, ci cu probabilitati.
In acest caz, incertitudinea este introdusa ca o conditie, si are doua tipuri;de tip
ontologic(nedeterminarea) de tip cognitiv (cunostinte incomplete) /resupozitiile
modelului analitic par a fi nerealiste la o analiza mai atenta"
,. /roblema de solutionat prin decizie nu este data ci este ea insasi incerta"%(01)
). 'ompletitudinea listei solutiilor alternative (modelul anal2tic presupune in mod
obligatoriu luarea decizii pe baza unei liste complete de solutii alternative).
0. 'ompletitudinea evaluarii solutiilor alternative (decidentul detine un set
complet de criterii de evaluare a solutiilor, comensurabilitatea
valorilor,conostintele despre semnificatiile efective ale solutiilor) .
Decizia in incertitudine persistenta
34In procesul deciziei,incertitudinea initala nu este in cele mai multe cazuri
integral redusa, ea reprezinta un element component al procesului
decizional,influentand activ dimanica acestuia44(05)
/rocedura de decizie" cognitiva si rationala.
!xista trei particularitati ale deciziei in conditii de incertitudine persistenta,
formulate ca propozitii"
,) 44Incertitudinea face ca, In anumite conditii, (6) modelele analitice de decizie
sa fie inaplicabile, decidentul trebuind sa recurga partial la metode non -analitice
7.(08)
)) 7Nu exista principal nici o garantie ca in conditii de incertitudine, decidentul va
identifica solutia cea mai buna, nici in mod obiectiv, nici subiectiv, relativ la
nivelul cunostintelor de care dispune% .(08)
0) %-trategia de decizie in incertitudine persistenta are atat componente cognitive,
cat si componente social-psihologice , care interactioneaza multiplu%.(08)
9odelul cibernetic
-:ealitatea socio-umana nu este lipsita de mecanisme de reglare de tip cibernetic.
--electarea solutiilor nu se face pe baza cunostintelor teoretice ipotetice, ci prin
intermediul feed-bac;-ului, care este crucial in acest model.
--electarea solutiilor are caracter spontan, automat.
-<lternativele pot fi rezultatul intamplarii.
Intre modelul cibernetic si cel decizional exista diferente"
-9odelul cibernetic nu este cognitiv
-<legera solutiei nu este bazata pe prelucrarea unor informatii anterioare actiunii,
ci pe baza informatiilor obtinute pe parcursul actiunii.
-In modelul decizional selectia unei solutii se face pe baza de cunostinte .
-In modelul cibernetic, selectia unei solutii se face pe baza feed-bac;-ului.
--olutia selectata prin mecanisme cibernetice nu este neaparat raportata la
alternative.
--olutia experimentala este intarita prin experiente.
--olutia nu este cea mai buna solutie posibila.
-!ste prima solutie experimentala posibila.
-In modelul cibernetic, incertitudinea exista ca stare a sistemului.
Incertitudinea in procesul decizonal
/rin incertitudine intelegem 7incompletitudinea cunostintelor%(1+)
%/rin incertitudine cognitiva se intelege incompletitudinea si fragilitatea
cunostintelor relevante in raport cu un proces decizional specificat.%(1=)
Incertitudinea obiectiva"%reprezinta raportul dintre cantitatea si calitatea
cunostintelor necesare luarii unei decizii si cunostintele pe care deicidentul le
detine in mod efectiv%(15)!ste o masura a cunostintelor reale si poate fi
determinate cu precizie decat de un observator exerior.
7Incertitudinea subiectiva este o perceptie difuza , mai mult intuitiva a
incertitudinii obiective, ea nu poate fi principial o masura exacta a incertitudinii
obiective%(18)
-Nu poate fi interpretata ca luare la cunostinta secundara.
-!ste un component al oricarui proces decizional, cu consecinte importante in
cadrul acestuia.
->actor intern care actioneaza direct asupra comportamentului decizional.
!xista niste factori care pot stabili propria incertitudine, si acestia sunt"
structurarea imaginii cognitive,si stabilirea ei. Imaginea cognitiva are caracter
oscilant, care genereaza incertitudine.
:elatia dintre incertitudinea obiectiva si subiectiva"
-Nu exista o relatie de corespondenta exacta.
-7'ertitudinea obiectiva tinde sa genereze certitudine subiectiva; incertitudinea
obiectiva poate fi asociata fie cu incertitudine ,fie cu certitudine subiectiva.%(+*)
-7!xista cateva praguri ale nivelului de cunoastere care genereaza tipuri distincte
de certitudine?incertitudine subiectiva " un nivel scazut de cunostere este asociat
cu IN'!:@I@A$IN!< B, un nivel ceva mai ridicat de cunoastere produce o
crestere rapida a incertitudinii #'!:@I@A$IN! B; acumularea ulterioara de
cunostinte este probabil sa duca la o crestere a incertitudinii-IN'!:@I@A$IN! C,
pentru ca o acumulare mai accentuata de cunoasteresa produca din nou o crestere
a incertitudinii #'!:@I@A$IN! C%(+,)
!xista patru intervale pe scala incertitudinii obiective asociate cu
certitudine?incertitudine subiectiva "
- incertitudinea x"%un nivel foarte ridicat de incertitudine obiectiva tinde sa
genereze o incertitudine subiectiva ridicata%(+)). Imaginea sa cognitiva este
fragmentata si compusa.
- certitudine subiectiva de tip x (certitudinea x). Imaginea cognitiva are un grad
relativ ridicat de structurare, si un grad ridicat de stabilitate. <ceasta incertitudine
obiectiva poate instala o certitudine subiectiva relativ ridicata.
-incertitudinea subiectiva de tip 2 (incertitudinea 2). <re un nivel ridicat al
cunostintelor ce are ca efect destabilizarea imaginii cognitive. /ot fi formulate
mai multe alternative., pot aparea indoieli cu privire la formularea problemei,
ierarhizarea solutiilor alternative devine dificila. <cest tip de incertitudine este
bazata pe multitudinea cuostintelor si se caracterizeaza prin pluritate de structuri
alternative.
-'ertitudinea subiectiva de tipul 2 (certitudinea 2). Imaginea cognitiva tinde sa se
structureze in mod stabil. -e instaureaza un nou tip de certitudine subiectiva
bazata pe o abundenta a cunostintelor. $estructurarea devine mai putin probabila;
certitudinea 2 nu este o certitudine definitiva , ci doar inalt stabila, bazata pe
multe cunostinte"7la un anumit nive de cunoastere, acumularea de noi cunostinte
poate avea efecte destructurante producad o crestere, iar nu o scadere a
incertitudinii subiective.%(++)
7>ormularea de solutii alternative reprezinta o sursa importanta de incertitudine.%
$aca decidentul poseda o singura solutie, incertitudinea se refera doar la
posibilitatea reusitei sau nereusitei. <tunci cand exista mai multe solutii posibile ,
incertudinea creste.
'aracterizarea pragurilor care duc la incertudine subiectiva "
/rimul prag (trecerea de la incertudine x la incertitudine 2)-caracterizarea unor
cunostinte capabile sa genereze o solutie care sa fie satisfacatoare .
/ragul certitudine x ? certitudine 2"
-cunostintele duc la multiplicarea perspectivelor
-sporeste numarul de alternative
-ierarhizarea dificila a alternativelor.
Incertitudinea reductibila si incertitudinea ireductibila"
7Incertitudinea reductibila se refera la situatia decidentului caracterizata prin
sanse ridicate, ca printr-un efort de cunoastere in certitudinea sa fie redusa
semnificativ.%(+=)
-decidentul dispune de instrumente eficiente de dobandire de cunostinte,aceste
cunostinte duc la cresterea structurarii si stabilitatii imaginii cognitive.
7Incertitudinea ireductibila se refera la situatia decidentului caracterizata prin
lipsa de sanse reale de reducere a incertitudinii sale printr-o acivitate suplimentara
de cunoastere.%(+=)
-caracterisica de reductibilitate, ireductabilitate este obiectiva.;
-se refera la probabilitatea de a produce incertitudinea;
-caracteristica a mi&loacelor cognitive de care dispune decidentul;
-reductibilitatea este data de"
-posibilitatea obtinerii de conostinte noi;
-capacitatea obtinerii de cunostinte noi;
-perceptia decidentului fata de reductibilitate?ireductibilitatedetermina direct
comportamentul;
-decidentul nu dispune de estimare exacta si corecta a gradului de reductubilitate
ireductibilitate a incertitudinii proprii.
Indicatori ai estimarii gradului de reductibilitate?ireductabilitate"
-existenta unor metode de dezvoltare a cunoasterii;
-rezultatul eforturilor sale cognitive din trecut (succes-reductibilitate,esec-
ireductbilite)
-noile ei cunostinte reduc incertitudinea, genereaza structurare si stabilitate
imaginii cognitiva.
Incertitudinea de faza si incertitudinea reziduala.
-fiecare faza a procesului decizional este caracterizata printr-un tip specific de
incertitudine.
7/rin incertitudinea de faza se intelege incertitudinea cu privire la realizarea
obiectivelor specifice fazei in care procesul decizional se afla.%(+8)
Incertitudinea fazei ,"- formularea problemei;
-importanta problemei;
-la oportunitatea problemei ;
-urgenta rezolvarii problemei;
Incertitudinea fazei )"-sunt solutiile formulate, toate solutiile posibileD
-posibilul actional al sistemului
Incertitudinea fazei 0"-incertitudinea referitoare la valoarea solutiilor;
-surse ale ei"-criteriile de evaluare;
-dificultatea de a determiuna cu precizie consecintele, semnificatiile fiecarei
solutii.
Incertitudinea fazei decizionale"
- preferinta pentru o solutie sau alta.
>aza post decizionala"
-incertitudinea cu privire la modaliatile realizarii deciziei luate.
Intr-un proces decizional eficace in trecerea de la o faza la alta, se presupune
absorbtia totala a incertitudinii din faza anterioara. @otusi in cele mai multe dintre
situatii ramane o anumita cantitate de incertitudine referitoare la faza anterioara
(incertitudinea reziduala).
7Incertitudinea reziduala reprezinta incertitudinea ce persista in sistemul decident
cu privire la fazele anterioare de decizie%(+E)
7Incertitudinea de faza post decizionala in legatura cu natura dificultatilor de
implementare a deciziei este incertitudine reziduala%(+E)
7In fiecare faza a procesului decizional, pe langa incertitudinea de faza va tinde sa
subziste si incertitudinea reziduala%(=*)
!fectele incertitudinii"
"%Incertitudinea are ca efect principal amanarea deciziei si declansarea unei
activitati cognitive de reducere a ei%(=*)
-Incertitudinea blocheaza pt un timp decizia, deci amana actiunea;
-incertitudinea motiveaza cunoasterea;
-incertitudinrea reziduala preseaza pentru reducerea actului decizional"
-numai incertitudinea perceputa ca a fi reductibila motiveaza cunoasterea.
!fectele disfunctonale ale incertitudinii
7Incertitudinea poate amana excesiv decizia, blocand actiunea%(=,)
7Incertitudinea genereaza o stare de oscilatie a sistemului decident"intre a mana
decizia sau a o adopta, a continua procesul decizional, sau a se intoarce intr-o faza
anterioara acesteia%(=,)
7Incertitudinea persistenta genereaza in sistemul decident o stare de anxietate si
tensiune%(=,)
7@ensiunile reziduale nu pot fi reduse prin activitati specifice fazei in curs ci doar
prin absorbtia incertitudinii reziduale ce le-a genarat%(=1)
7Incertitudinea reziduala scade motivatia performantei%(=1)
7Incertitudinea reductibila are efecte predominant active , incertitudinea
ireductibila are ca efecte predominant pasive.%(=1)
Incertitudunea ireductibila preseaza activitatile cognitive. !a genereaza anxietete,
tensiuni interioare, scade performanta motivatiei.
Importanata deciziei
7Importanta deciziei amplifica efectele incertitudini, lipsa de importanta a deciziei
le diminueaza%(=+)
/rocesul decizional si dinamica incertitudinii
7In momentele initiale ale procesului decizional, incertitudinea tinde sa fie
estimata ca reductibila%(=+)
-Insuccesul activ de cunoastere reprezinta un inhibator al procesului de
cunoastere.
-!secul activitatii de cunoastere tinde sa scada presiunea spre cunoastere;
-:ezultatul procesului de cunoastere poate fi reducerea completa a incertitudinii,
astfel decidentul trebuie sa ia o decizie explicita.
7In conditii de incertitudine, subiectul decident este in situatia de a lua o decizie
speciala asupra tipului de certitudine in care se afla si in consecinta, asupra
comportamentului sau decizional%(==)
7$ecizia de a stopa a activitatii de cunoastere si de adoptare a unei decizii, in
conditiile in care incertitudinea nu a fost atinsa, este luata in functie de
considerarea a trei aspecte" tipul de incertitudine, costul cercetarii, si presiunea
timpului(=5)
<. !stimarea tipului de incertitudine (reductibil, ireductibil). 'u cat incertitudinea
este estimata a fi reductibila cu atat creste motivarea activitatii de cunoastere.
F. !stimarea costului cercetarii. 'ostul se rapoarteaza la probabilitatea de succes.
' . /resiunea timpului. @impul amanarii deciziei poate deveni costisitor pentru
sistem.
7'omportamentul rational in incertitudine persistenta este nu amanarea indefinita,
ci actiunea.(=8)
<ctiunea reprezinte o moadalitate de a depasi incertitudinea,
7Incertitudinea reziduala tinde sa fie tratata ca ireductibila.%(=8)
<ctivitatea cognitiva este orientata spre reducerea incertitudinii de faza de
desfasurare ; nu spre reducerea celei reziduale.
7Incertitudinea reziduala este aditiva.%(=8)
. data cu avansarea in procesul decizional incertitudinile reziduale ale fazelor
parcurse se cumuleaza. Incertitudinea reziduala apare cel mai clar in faza actiunii
fiind accentuata de noi cunostinte si informatii, schmbarea sensibila a situatiei.
$istinctia dintre incertitudinea reziduala si cea de faza"
-Incertitudinea reziduala nu se aduna direct incertitudinii de faza.
-Incertitudinea reziduala influenteaza indirect incertitudinea de faza, defavorizand
efortul cognitiv, care reduce incertitudinea de faza.
-Incertitudinea reziduala actioneza ca un fond negativ pentru cea de faza.
7Incertitudinea de faza este centrala, incertitudinea de faza este marginala.%(5,)
-Incertitudinea de faza (referitoare la decizia in proces) are consecinte directe
asupra comportamentului decidentului.
-!ste marginala nu numai incertitudinea reziduala ci si cea privitoare la fazele
viitoare.
79arginalitatea incertitudinii are ca rezultat scaderea efectelor sale.%(5))
-9arginalizarea incertitudinii o trece in latenta.
-$ecizia are ca efect marginalizarea incertitudinii ce duce la scaderea efectelor
acesteia.
-Incertitudinea nu dispare prin marginalizare, ea trece in latenata, devenind in
unele conditii ,manifesta.
-'and incertitudinea devine manifesta, ea poate bloca procesul decizional,
presand intoarcerea procesului la faza incertitudinii respective.
Incertitudine si consens
'onsens si disens"
7Faza consensuului este similaritatea imaginilor cognitive ale membrilor unui
grup antrenat intr-un process de decizie;baza disensului este diversitatea
imaginilor cognitive.%(,8E)
-daca imaginea cognitiva a grupului va fi omogena , consensul va fi inalt probabil;
-daca imaginea cognitiva a grupului va fi inalt eterogena, probabilitatea de a
a&unge la conclulzii similare in privinta deeciziei este mica;
Influenta certutudine?incertitudine asupra consensului?disensului "
-in conditii de grup, inainte de a lua decizia, mai apare o faza a procesului
decizional, faza pregrupata;
-fiecare membru are o imagine proprie despre problema care trebuie sulutionata,
despre decizie;
Incertitudine si consens in faza pregrupata"
-inainte de a fi luata decizia, indivizii au cristalizata o imagine cognitive proprie.
7In faza pregrupata, certitudinea este asociata cu consensul, iar incertitudinea cu o
probabilitate ridicata de dissens.%(,EE)
-certitudinea implica similaritate, omogenitate a imaginii cognitive, deci consens;
-daca fiecare membru al grupului se afla in situatie de certitudine, va exista un
consens ridicat;
-in conditii de incertitudine, omogenitatea cognitiva este minima, deci exista o
probabilitate mare de aparitie a disensului;
-membrii grupului pot detine informatii diferite;
-din punct de vedere al distributiei cantitative se pot distinge urmatoarele tipuri de
situatii"
<) @oti membrii grupului detin aceleasi cunostine;(aGbGc),consens cognitiv;
F) An membru detine cel putin atatea cunostinte cat toti ceilalti la un loc.
(aH?bIc), consens fondat pe autoritate.
') 9embrii grupului detin conostinte diferite, suma cunostintelor grupului fiind
mai mare decat cunostintele oricarui membru (aIbIcHaubuc).
-fiecare subiect, bazandu-se pe informatiile proprii, informatii diferite de ale
celorlalti tinde sa vada lucrurile diferit, fara a putea sa ofere pozitiei celorlalti
privilegiu;
-exista o mare diversitate in ceea ce priveste certitudinea asociata diferitelor
cunostinte;
-incertitudinea se manifeste ca raspuns la fragilitatea cunostintelor;
-aceeasi cunostinta poate exista intr-o forma certa sau mai putin certa in
cunostintele diferitilor memebrii ai grupului;
-in conditii de incertitudine consensul este problematic, el nu este asigurat in
aceste conditii;
-in aceste conditii de incertitudine, cea ma probabila stare este cea de dissens,
consensul ramanand de construit;
-dissensul este considerat a exprima diversitatea de opinii, de interese, iar atunci
cand ineresele sunt convergente, consensul este neproblematic;
$inamica incertitudinii si consensului in conditii de grup in faza predecizionala"
7$ecizia de grup are de infruntat doua probleme"incertitudinea cu consecintele
sale directe asupra laurii deciziei si dissensului provenit din diversitatea
cognitive.%(,E1)
-7(6)reducerea incertitudinii si construirea consensului sunt obiective
interdependente.%(,E1)
- daca avem un subiect omogen, reducera incertitudinii faciliteaza decizia;
- mi&loacele prin care se reduce incertitudinea si se creaza consensul sunt"
comunicarea si activitatile de cunoastere.
- 7'omunicarea nu are consecinte simple si directe asupra incertitudinii si
consensului ci, dimpotriva complexe si contradictorii.%(,E1)
- comunicarea poate sa realizeze o reducere cognitiva a incertitudinii si o crestere
a consensului;
- gadul de certitudine?incertitudine este un produs complex al raportarii unei
cunostinte la contextul cognitive;
'omunicarea unor cunostinte cu grade diferite de incertitudine"
Ipoteza ,"%Ja estimari relativ similare ale incertitudinii, prin comunicare,
incertitudinea?certitudinea tinde sa se amplifice, iar nu sa tinda spre media
lor.%(,E5)
-incertitudinea reciproca creste incertitudinea,certitudinea sporeste certitudinea;
-punctele de vedere comune pot fi un indicator al adevarului;
Ipoteza )"%<tunci cand se comunica grade diferite de incertitudine, pot rezulta in
functie de interventia altor factoi, urmatorii fatori"%(,E8)
-unul convinge pe celalalt sa-si schimbe estimarea , certitudinea tinzand spre
apropiere, ceea ce creste consensul;
-daca ambilor le creste incertitudinea, creste provizoriu si instabil consensul;
-prin comunicare, daca nu se conving unii pe altii, membrii grupului, apare
dissensul;
-poate aparea prin comunicare si o diverganta a estimarilor incertitudinii;
$) $ificultati in comunicarea &ustificari preferintelor
-in faza de grup se comunica nu numai informatii si cunostinte partiale, dar si
concluzii ale indivizilor, rezultate din imagini cognitive de&a structurate;
-in aceata faza, intentia are un rol important;
-procesele intuitive nu sunt insa comunicabile sau sunt doar slab comuniucabile;
!) $eclansarea mecanismelor defensive"
-imaginile cognitive structurate tind, in procesul comunicarii, sa genereze
mecanisme defensive impotriva unei probabile deorganizari"
-mecanismele defensive duc la cresterea artificiala a certitudinii"
-daca in mod artificial creste incertitudinea la nivelul fiecarui individ, va creste
dissensul la nivelul grupului;
-astfel dissensul poate deveni cronic;
-in acest caz, efectul comunicarii, este contrar celui asteptat" destructurarea
imaginilor individuale initiale, iar pe acesta baza se structureaza imaginea la
nivelul grupului;
7In conditiile interventiilor mecanismelor defensive, comunicarea are ca rezultat o
crestere a certitudinii dessensuale (cresterea divergenta a cretitudinilor
individuale).%()**)
-daca structurarea imaginii cognitive are loc la nivel individual accentuat, atunci
la nivelul grupului consensul este mai dificil;
-asumarea initiala a incertitudinii are functia de a amana structurarea la nivelul
individual inaintea conmunicarii;
-tari ale comunicarii in conditii de incertitudne"
,) 'ertitudinea consensuala"-imaginea cognitive a grupului se bazeaza pe un
consens ridicat, si deci o certitudine subiectiva ridicata.
)) 'ertitudinea consensuala"-imaginea cognitive este polarizata.
0) Incertitudine consensuala"-imaginea cognitive este nestructurata, care este
asociata cu un grad ridicat de incertitudine;
-prezinta un consens negativ (consens asupra lipsei de certitudine).
'el mai probabil rezultat al comunicarii va fi cresterea generala a incertitudinii,fie
cresterea certitudinilor individuale divergente,deci dissnsensului.
7In conditii de incertitudine accentuata, comuncarea nu duce decat in mod
exceptional la o certitudine consensuala, mai probabila este sa fie incertitudinea
consensuala, fie certitudinea dissensuala.%()*)).
-grupul este asociat potential cu riscul unei incertitudini mai ridicate.
7In conditii de grup, incertitudinea subiectiva tinde sa fie mai ridicatat decat in
cazul individului.%()*0)
-consensul si dissensul au o influenta ridicata asupra incertitudinii subiective;
7'onsensul tinde sa scada incertitudinea subiectiva in timp ce dissensul care ca
efect fie cresterea incertitudinii (relevarea diversitatii cognitive), fie cresterea
certitudinii dissensuale, prin accentuarea structurilor divergente.%()*0)
$imanica incertitudinii si consensului in faza decizionala"
-7(6) in conditii de incertitudine, comunicarea nu duce decat in mod exceptional
la consens.%()*0);
-dificultatile in structurarea imaginii cognitive a grupului sunt asociate cu un nivel
ridicat de incertitudine; imaginea cognitive polarizata este asociata cu un nivel
ridicat de certitudine (certitudinea dissensuala).
-cand imaginea cognitive este nestructurata intervine problema structurarii ei care
sa duca la o decizie;
-cand imaginea cognitive este polarizata se pune problema destructurarii
imaginilor cognitive polarizate pentru a se crea o imagine cognitiva omogena;
-in faza decizionala dissensul genereaza conflicte intre decidenti;
-cand decizia este luata in grup, faza decizionala intampina mai multe probleme,
dacat in cazul deciziei individuale;
-neomogenitatea cognitiva accentueaza dificultatile incertitudinii subiective in
faza de decizie;
-pentru a se reliza o imagine cognitive structurata la nivelul grupului, este necesar
sa" se reduca incertitudinea incertitudinii obiective, sau sa se absoarba artificial
incertitudinea subiectiva;
-cand avem de-a face cu imagini cognitive polarizate dissensuale este imposibil
de luat o decizie comuna prin mi&loace strict cognitive;
-neluarea deciziei este rezultatul nu numai al incertitudinii ci si al dissensului;
$inamica incertitudinii si consensului in faza post decizionala"
-7sunt posibile mai multe configuratii ale incertitudinii si ale atitudinii fata de
decizia adoptata"
a)'onfiguratia omogena. @oti liderii grupului sunt de acord ca solutia adoptata
este cea mai buna,asumand un grad similar de incertitudine,care poate fi
scazuta(certitudine consensuala) sau ridicata(incertitudine consensuala).%()*+)
-in acest caz, incetitudinea subiectiva trebuie sa fie mai scazuta decat in mod
normal.
b)'onfiguratia neomogena" se identifica trei subgrupuri",)unul care adera la o
solutie si manifesta un grad de certitudine in legatura cu ea. ))unul format din
persoane neutre,care adopta grade diferite de incertitudine fata de solutie. 0)un
grup care respinge respectiva decizie, manifestand astfel un grad ridicat de
incertitudine fata de solutia respective.
7In conditii de grup, in faza post decizionala, incertitudinea reziduala, este
probabil sa fie neomogen distribuita; distributia omogena este mai mult un caz
exceptional.%()*=)
In cazul incertitudinii neomogene reziduale, este generata o diferentiere a
atitudinilor in raport cu decizia adoptata si o diferentiere a motivatiilor
performantei.
Incertitudinea neomogena reziduala are rolul de a genera tensiuni si conflicte, in
cadrul grupului. <ceste tensiuni se refera la presiunea de contiunuare sau reluare a
activitatii decizionale.
7$iferentierile cognitive sunt sursa unor diferentieri de atitudine sociala"
diferentieri de motivare,de initiativa,de interpretare a dificultatilor,in
fine,diferente de presiune,de continuare,de reluare a procesului decizional.%()*8)
-in cazul grupului se necesita si deci este probabil, sa se recurga la mecanismele
de absortie artificiala a incertitudinii.
7'ooperarea este un proces prin care mai multe persoane,institutii isi organizeaza
activitatea in vederea realizarii unui obiectiv comun.%()*E). In cadrul procesului
de cooperare, sunt incluse trei elemente"agentii care participa la respectiva
activitate, obiectivul pe care si-l asuma si modalitatea prin care el se atinge.
7:elatia dintre interesele participantilor si interesul care sta la baza activitatii
comune(exprimat in obiectivul de realizat este fundamentala pentru construirea
consensului.%(),*)
!xista doua categorii de interese" interesele finale si laterale. /rimele se refera la
relatia participantilor si realizarea obiectivului comun iar cele laterale la
satisfactia participantilor pentru activitatea propri-zisa independenta de obiectivul
ei.
/entru intelegerea cooperarii sunt necesare conceptele de adecvare si consens. $e
asemenea, pot fi invocate doua modele ale proceselor cognitive, cel al
rationalitatii certe si cel al rationalitatii incerte. 9odelul rationalitatii certe se
refera la cunoasterea de careK agentii dispun in privinta situatiei obiective, si a
posibilitatilor de actiune. <cest model se materializeaza in trei variante"cel al
interesului general, unde consensul va fi realizat automat, cel al negocierii, unde
consensul este exprimat prin rezultatul formularii prin negociere al unui obiectiv
comun in modelul manipularii coercitiei, unde interesele sunt antagonice, caz in
care interesele unei parti sunt impuse prin manipulare cognitiva, coercitie sau
forta. 9odelul rationalitatii in incertitudine se refera la ideea ca procesele
agentilor aflati in cooperare sunt limitate, incertitudinea fiind un factor al acestora
si avand influente directe, asupra comportamentului.
!xista doua tipuri de incertitudini" cea obiectiva, definita ca masura a
completitudinii si adecvarii cunostintelor noastre si cea subiectiva care se refera la
perceptia pe care o avem asupra adecvarii si completitudii cunostintelor noastre.
Incertitudinea in cazul cooperarii poate avea urmatoarele efecte"44gradul de
interiorizare a obiectivelor care variaza invers in raport cu gradul de incertitudine
cu privire la &ustificarea obiectivelor, ca atare.
9otivatia efortului, variaza invers proportional in raport cu incertitudinea asupra
&ustificarii obiectivui si a adecvarii modalitatii de actiuni alese.%(),5)
Incertitudinea generaza dissens si atitudini diferite fata de cooperare, in timp ce
consensul micsoreaza efectele diferentiatoare ale incertitudinii, iar dissensul le
amplifica.
Strategii de decizie in conditii de grup.
In cazul grupului, este necesar sa se genereze un consens ridicat.
7In conditiile de grup, strategia satisfacatorului, ia fie forma normelor sociale, fie
pe cea a delegarii autoritatii; strategia optimalitatii tendentiale ia forma deciziei
colective.%()05)
<numite studii de pshihologie sociala evidentiaza ca grupurile sociale au tendinta
de a genera spontan norme.
7Normele sociale substituie procesul cognitive de decizie prin procesul mai
simplu de aplicare a solutie normate ,asigurand astfel consensul.%()08)
<ceste norme pot lua adesea, forma de traditie a grupului, colectivitatii.
@raditia detine urmatoarele caracteristici"%a)!xista o solutie care s-a dovedit pe
baza experintei a fi buna. b) -olutia respectiva este intarita printr-o presiune
normativa;ea se identifica cu insasi imaginea respctivei colectivitati. c) An ridicat
consens cu privire la respectiva solutie este asteptat . d) . atitudine negativa fata
de explorarea si experimentarea alternativelor. <lternativele nu sunt simple solutii
care ar putea fi mai bune sau mai proaste si amenintari la consensul care fundeaza
insasi fiinta colectivitatii,moduri de actiune periculoase, straine.%()0E)
%$elegarea autoritatii reprezinta substituirea deciziei luate de grup sau
colectivitate, cu o decizie luata de o persoana sau organism specializat.%()1,)
!xista mai multe baze de legitimare a delegarii autoritatii, traditia carisma si
autoriatea rational-legala. An aspect ce poate genera consensul se refera la
competenta decidentului care se presupune a fi superiaoara competentei celorlanti
membri ai grupului. $e aici ia nastere stilul de conducere democrat consultativ.
7$elegarea autoritatii arecapacitea limitata de a absorbi incertitudinea si de a crea
consens, motiv pentru care este foarte probabil ca ea sa recurga la mecanisme de
absortie artificiala a incertitudinii si la metode de tip coercitiv.%()1+)
7In cazul decidentului caruiaI s-a delegat autoritatea, necesitatea absortiei rapide a
incertitudinii, inclusiv prin mi&loace artificiale, este mai presanta decat in cazul
decidentului individual.%()15)
7In conditii de grup tendinta de atribuire intrinseca a succesului si extrinseca a
esecului se va accentua%()+8)
7!ste preferabil ca deciziile colective, sa se refere la activitatea colectiva, iar cele
individuale la activitatea individuala.%()=))
7'rearea consensului. $ecizia colectiva colectiva, prin ea insasi, genereaza un
grad ridicat de consens,in raport cu decizia individuala. @oate cercetarile au pus in
evidenta faptul conform caruia,consensul este un factor pozitiv atat in privinta
eficientei, cat si in ceea ce priveste starea de spirit a colectivitatii.%()==)
In ceea ce priveste decizia colectiva, exista o cultura a participarii fondata pe
anumite norme"
7>aintotdeauna o distinctie clara intre problemele certe si cele incerte.%()=5)
7>ii pregatit pentru situatia in care discutia colectiva nu duce la un consens
general.%()5=)
!fectele incertitudinii asupra sistemelor sociale omogene. @estarea teoriei.
Lrupul. 7/roblema cheie in sociologie este construirea socialului. Altimele studuu
aduc argumente substantiale ca socualul nu poate fi redus la o conventie rationala.
!l are functii complexe si este regizat de o logica care sugereaza cu claritate
modelul deciziei in incertitudine persistenta. 7(pag.)8,).
Ana dintre proprietatile mai imMportante a grupului social este tendinta lui
spontana de a genera norme. <cestea nu sunt numai norme care reglementeaza
actiunea ci si norme de gandire, care ofera cadrul unei perceptii commune a
realitatii. 7Niata sociala este asociata in mod fundamental de nevoia de consens..
Iar consensul nu este motivat numai actional, ci are si importante functii in
absorbtia incertitudinii.%(pag )8))
<stfel, grupul are proprietatea de a-si institui estimari asupra realitatii, asa cum
este ea perceputa.
7'onsesul este un reductor eficace incertitudinii structurand preganant imaginea
cognitiva%()8)). !stimarea individului incerta, poate fi inlocuita cu o estimare
sociala mai certa, care poate fi insa mai eronata.
!xperimentul lui <sch (,E+=) in care subiectii trebuiau sa compare lungimile
liniilor, mai intai individual, apoi in grup, a demonstrat acest lucru. Individual,
desi incert, subiectii raspundeau mai corect, decat in grup, desi certitudinea in
grup era mai mare.
Aneori insa se poate genera asa numitul 7falsul consum%, acesta reprezinta
tendinta indivizilor de a considera punctual lor de vedere ca fiind impartasit si de
ceilalti , in timp ce alternativele sunt estimate nu numai inadecvate, dar totoidata
ca si necomune, nevalabile la contextual aplicat.
N. J. <llen si $. <.Oilder (,E81) (pag.)80) argumenteaza ca nu se poate intelege
conformismul considerand doar presiunile sociale ale grupului, este nevoie de luat
in considerare si presiunile ale acestuia. Lrupul produce conformism si intr-o
modalitate indirecta, elaborind o imagine cognitive care sustine normele
promovate. Amanitatea reprezinta astfel un instrument cognitive puternic de
asigurare a conformitatii. Influenta este inexplicabila din punct de vedere al
rationalitatii clasica. $oua persoane care &udeca rational nu pot fi influentate. Insa
in conditii de incertitudine sunt totusi influentate. <nume de acest fapt se ocupa
stiintele sociale.
:. Foudon si >. Fourricoud (,E8)) (pag.)81) arata ca influenta poate fi
considerate ca un reducator de ambiguitate. 'ercetatorii au pus in evidenta
influenta factorilor nonrationali in procesul de luare a deciziei. <cesti factori sunt
legati de necessitate absorbirii incertitudinii.
-ociabilitate si incertitudine.
-ociabilitatea si coeziunea grupului creste atunci cand acesta este supus unei
amenintari, deoarece amenintarea provoaca anxietate. 9ecanismul este deci
urmator " amenintarea GH anxietate GH sociabilitate. -pecificare " exista situatia
cand grupul percepe ca mu poate infrunta pericolul exterior, coeziunea interna a
grupului nu creste ci din contra, grupul se risipeste.
<utoritatea si stilul de conducere.
<ctivitatea de grup este caracterizata de un grad suplimentar de incertitudine dat
tocmai de diversitatea cognitive a acestuia. Nevoia de structurare cognitive a
situatiei de actiune devine din acest motiv urgenta. <ccentual pus pe 7capacitatea
profesionala% a liderului care mascheaza un fapt, tocmai aceasta capacitate mai
generala de a produce o imagine cognitive coerenta ca faza a activitatii grupului.
An bun lider este deci conform concluziilor lui P. @annenbaum , I. :. Oscheler,
>. 9assari; (,E5,) (pag.)81) nu este cel care exploreaza si imbogateste imaginea
colectica ci cel care o structureaza in &urul actiunii. Jiderul astfel a&uta la
clarificarea relatiiei intre mi&loc sis cop. In situatii complexe exista o nevoie
profunda de structurar, una dintre functiile cele mai importante ale sefului fiin
aceea de a oferi structura necesara unei actiuni coerente sau de a spri&ini grupul sa
creeeze el insusi o asemenea structurare.
Q. P. Lalbraith (,E5,, citat de $umarest, )**,) descria, IncR i mai Inainte, luarea
deciziilor de cRtre decidenti colectivi (de tip multiparticipant) astfel" S.rganizatia
modernR, sau acea parte a ei care necesitR conducere i ghidare, constR dintr-un
numRr de indivizi care sunt anga&ati, In fiecare moment, In actiunile de dobndire,
sintetizare, schimb i testare de informatii. . foarte mare parte a schimbului i
testRrii informatiilor se realizeazR prin conversatii.M....T. /rocedura cea mai
rRspnditR este InsR lucrul In comitete i In edintele acestor comitete... . decizie
In organizatia modernR este produsul grupurilor nu al indivizilor%.
$ecizia adoptatR de grup poate fi rezultatul unei combinatii de solutii individuale,
(solutia de compromis). !a mai poate reprezenta rezultatul unei proceduri de
selectare (prin consens, vot ma&oritar sau calificat In functie de puterile
decizionale ale fiecRrui participant) a uneia dintre solutiile individuale. In
consecintR, decizia colectivR poate sR nu fie SrationalR% In sensul definit de
laureatul /remiului Nobel U. -imon pentru deciziile individuale i anume sR
constea dintr-o alegere dintr-un set complet de alternative tinnd cont de un
criteriu (sau de un set de criterii) de evaluare adecvat. <ltfel spus, solutia adoptatR
de cRtre decidentul colectiv nu reprezintR In mod necesar combinatia Scea mai
bunR% a solutiilor individuale considerate optime din punctele de vedere, posibil
diferite, ale cunotintelor disponibile i logicii decizionale adoptate de fiecare
participant. In consecintR, modelul deciziei de tip multiparticipant trebuie sR tinR
seama de mai multi factori ca" a) natura socialR a solutiei (care e determinatR de
posibilele conflicte de interese, influentele i relatiile diferite), b) complexitatea i
multilateralitatea deciziilor (datoritR viziunilor i abordRrilor posibil diferite ale
fiecRrui participant) ($e 9ichelis, ,EE=).
).). 'oordonarea participantilor la procesul decizional
In elaborarea unei decizii colective este important sR se utilizeze un mecanism de
coordonare a activitRtilor participantilor. -e pot identifica (Uolsapple, Ohinston,
,EE=) mai multe clase de modalitRti de coordonare. 'teva dintre acestea sunt"
,. 'oordonarea prin revizuirea actiunilor, care are ca scop evitarea conflictelor
Intre participanti prin furnizarea continuR cRtre acetia a unor informatii
actualizate, de naturR sR-i determine sR-i adapteze activitRtile la situatia curentR.
). 'oordonarea prin tehnici structurate, cu a&utorul cRrora participantii sunt
ghidati sR a&ungR la o solutie, sau la un scenariu decizional. /rincipalele metode
sunt descrise mai &os.
0. 'oordonarea prin negociere (sau prin arbitra&) pentru atingerea unei solutii
acceptabile (sau, respectiv, acceptate) de cRtre toti participantii care se situau la
Inceput pe pozitii diferite (sau, respectiv, conflictuale). Negocierea este descrisR
In subcapitolul ).0. din (>ilip, )**)).
Decizia in conditiile neomogenitatii cognitive si existentiale
Neomogenitatea existentiala, faptul ca persoanele si grupurile ocupa
pozitii diferite in sistemul organizarii sociale, avand in consecinta interese
distincte, ii face pe participanti sa reactioneze diferit in procesul de decizie.
$issensul nu mai apare ca avand doar surse cognitive, ci si existentiale" un dissens
datorat diversitatii si chiar opozitiei intereselor.
Neomogenitatea existentiala si diversitatea intereselor ce caracterizeaza un
grup sau o colectivitate antrenate intr-un proces de decizie provin din mai multe
surse.
In raport cu procesul de decizie, se pot distinge doua tipuri de interese" primare si
secundare. Interesele primare sunt reprezentate de acele cerinte ale indivizilor si
grupurilor fata de procesele decizionale, provenite din pozitiile pe care acestia le
ocupa in organizarea sociala, pozitii constituite anterior si independent de
procesul de decizie.
9embrii unei colectivitatii difera din mai multe puncete de vedere" locul si
rolul in organizarea economica si politica a societatii, sursele si nivelul veniturilor
lor, tipul de profesie, nivelul de scolaritate si calificare, locul de munca, locul de
resedinta. !i formeaza in functie de aceste caracteristici, clase si grupuri distincte,
deosebindu-se modul in care o decizie afecteaza realizarea intereselor lor
specifice.
Interesele secundare se refera la diferentierile produse de procesul de
decizie ca atare, fiind expresia diversitatii de pozitii sociale generate de insusi
acest proces
Interesele secundare nu se refera la semnificatiile deciziilor pentru structura de
pozitii sociale de&a existente, ci la modul in care procesul de decizie modifica
aceasta structura, creand pozitii noi, asociate cu interese specifice.
/ozitia in procesul de decizie este, prin ea insasi, asociata cu interese
specifice. <stfel, pozitia de conducere, in conditiile delegarii autortatii, tinde sa
fie asociata cu doua tipuri distincte de benificii personale. In primul rand, statut
social ridicat, ceea ce inseamna prestigiu, stima, autoritate, influenta si chiar
putere sociala. < beneficia de toate aceste avanta&e reprezinta pentru individ ceva
foarte important, o situatie inalt dezirabila. In al doilea rand, este vorba de o
serie de beneficii personale mai directe, ca, de exemplu, venituri mai mari , accces
favorizat la resursele rare ale colectivitatii.
$atorita beneficiilor asociate cu pozitiile de conducere, va tinde sa apara o
continua concurenta in cadrul colectivitatilor, grupurilor pentru obtinerea unor
asemenea pozitii. Jupta pentru impunerea unor solutii care primar sunt
dezirabile este dublata si se impleteste cu lupta pentru ocuparea unor pozitii de
autoritate in procesul luarii unei decizii. <doptarea unei decizii sau a alteia nu este
insa un proces independent de pozitia ocupata in sistemul de conducere.
'ontributia pe care fiecare o aduce la adoptarea unei decizii reprezinta de regula
un criteriu important al selectiei pentru pozitii de conducere.
-tructura de interese actioneaza asupra configuratiei si dinamicii incertitudinii
subiective. $iversitatea de interese este de natura a creste certitudinea subiectiva a
membrilor grupurilor, de aceea la nivel de grup rezulta o stare de certitudine
dissensuala.
'onditia diversitatii intereselor genereaza o imagine cognitiva puternic polarizata,
asociata insa cu un grad ridicat de certitudine (certitudine dissensuala). Ja nivel
de grup deci se constituie o stare mai accentuata de certitudine dissensuala. In
spri&unul acestei afirmatii pot fi invocate mai multe argumente.
In primul rand primele alternative formulate sunt mai mult expresia
diversitatii existentiale decat a celei cognitive. Ja nivel de grup, fiecare parte va
tinde sa-si formuleze o solutie care ii promoveaza interesele.
An al doilea argument este reprezentat de suspiciunea ca alternativele exprima in
realitate interesele primare ale celor care le-au formulat si deci nu sunt in fapt
alterantive de luat in considerare. 'oncomitent, in conditiile delegarii autoritatii,
asupra alternativelor se proiecteaza intr-un mod chiar si mai clar logica intereselor
secundare. 'u alte cuvinte, asupra alternativelor aflate in discutie se proiecteaza
logica intereselor secundare, fapt ce creste certitudinea dissensuala.
An alt argument ce trebuie precizat este acela ca alternativele sunt nu
numai purtatoarele unor interese primare si secundare ostile, dar totodata ele sunt
generatoare de certitudine si, in aceasta calitate, de contestare continua a delegarii
autoritatii.
An ultim argument este reprezentat de lupta de interese ce dezvolta o
presiune sporita spre coeziune interna a grupurilor aflate in competitie, si in
consecinta, suspendarea cautarilor de noi alternative care ar duce la o scadere a
coeziunii.
. imagine cognitiva a grupului in conditii de omogenitate existentiala
tinde sa fie polarizata si cu un grad ridicat de certitudine. /rocesul de comunicare
poate intari aceasta caracteristica sau poate crea un consens, destul de instabil,
adesea mentinut mai mult artificial, in &urul unei decizii care este avnta&oasa doar
pentru o parte a grupului. $in aceasta cauza tehnicile de decizie vor trebui sa tina
seama de aceasta configuratie a imaginii cognitive, trebuind sa fie orientate spre
stabilizarea sistemului impotriva factorilor destabilizatori. In aceste conditii sunt
posibile mai multe tehnici de decizie.
. prima tehina este crearea consensului prin convingere manipulativa.
Lrupul este facut sa accepte prin argumentare (absorbtie artificiala a
incertitudinii) o solutie care avanta&eaza un subgrup particular de interese. In
conditii de diversitate de interese este de regula greu de realizat consensul doar
prin mi&loacele simplei comunicari, iar rezultatul reprezinta o stare extreme de
instabila.
. a doua tehnica este reprezentata de delegarea?preluarea autoritatii.
>ortarea delegarii autoritatii sau chiar asumarea ei, reprezinta tehnica cea mai des
utilizata in conditii de diversitate de interese. $iferentierea dintre conducere si
grup tinde sa fie caracterizata nu numai printr-o simpla diferentiere functionala,
dar si printr-una de interese atat primare, cat si secundare. $in punctual de vedere
al intereselor primare, fiecare grup cauta sa controleze mecanismul de conducere,
sa-l utilizeze ca instrument de promovare a propriilor interese.
'onsensul fundat pe negociere reprezinta o ultima tehnica de luare a
deciziei. In conditia diversitatii de interese, insasi idea de consens trebuie
redefinita. Nu exista o solutie 7cea mai buna pentru toti% in &urul careia sa se
cristalizeze un larg consens. >iecare parte a sistemului poate intelege ca
solutia care i-ar convenii cel mai bine este inacceptabila pentru celelalte parti.
$aca ar cauta sa o impuna, ceilalti vor opune rezistenta si astfel ar aparea tensiuni
si conflicte. <titudinea negativa a celorlati ar face in fapt ca respectiva solutie sa
functioneze mai slab decat ar putea. !ste, de aceea, preferabila adesea o solutie
care, desi pentru nici o parte nu este cea mai buna, intruneste insa un consens mai
larg. In acest caz consensul se stabileste prin negociere si presupune recunoasterea
diversitatii de interese, cat si a distributie puterii.
<ceaste metode de realizare a consensului prin mi&loace manipulative,
decizii printr-un proces de negociere in care domina manimularea si exercitarea
puterii, sunt variante ale strategiei satisfacatorului.
Neomogenitatea existentiala apare totusi ca un factor care preseaza
independent spre solutii fundate pe putere si care, prezinta toate caracteristicile
specifice strategiei satisfacatorului" character defensiv, promovarea unor sisteme
cognitive inchise cu functie predominant manipulative.
Ja randul sau, incertitudine interactioneaza cu diversitatea de interese.
Incertitudinea accentuata si ireductibila descura&eaza mi&loacele decizionale
cognitive, presand spre adoptarea mi&loacelor manipulative si fundate pe putere
sau chiar pe regresul la mecanisme spontan-cibernetice. $impotriva, sporirea
cunoasterii, in conditii de incertitudine ireductibila, este de natura a limita
utilizarea mi&loacelor manipulative, a creste constiinta diversitatii intereselor,
presand spre o tehnica democratica deschisa, fundata pe dialog si intelegere
reciproca.
2. Lansarea ipotezelor i operationalizarea conceptelor
>iecare ipoteza in parte este insotita de conceptualizarea si definirea nominala a
variabilelor cu care se opereaza in studiu.
Ipoteza ," $aca membrii evalueaza pozitiv deciziile de grup, atunci gradul de
satisfactie este ridicat.
- !valuare pozitiva G apreciere individuala referitoare la deciziile de grup ca fiind
destul de bune?bune.
- Lrad de satisfactie ridicat G decidentii se declara mai degraba multumiti?foarte
multumiti de activitatea grupului.
- $ecizii de grup G solutii adoptate impreuna de membrii unui grup.
Ipoteza )" $aca decizia grupului a fost luata prin consens, atunci gradul de
certitudine perceput de membrii grupului este ridicat.
Lrad ridicat de certitudine perceputa G decidentul apreciaza ca este mai degraba
sigur?sigur in ceea ce priveste deciziile grupului.
'onsens G acord intre membrii grupului referitor la decizia in discutie pe baza
similaritatii imaginilor cognitive.
$ecizie de grup G solutie adoptata prin interactiunea participativa a membrilor
unui grup.
Ipoteza 0" -e a&unge la solutia corecta mai probabil prin decizie de grup decat prin
solutie personala.
-$ecizie de grup G solutie adoptata de membrii unui grup.
- -olutie corecta G raspuns care reflecta realitatea obiectiva.
- -olutie personala G optiune cognitiva proprie.
Ipoteza 1" !xista un grad de incertitudine subiectiva mai ridicat atunci cand
decidentii estimeaza o valoare verificabila decat atunci cand isi exprima optiunea
proprie # in cazul deciziei individuale.
- Lrad ridicat de incertitudine subiectiva G decidentul apreciaza ca este mai
degraba nesigur?nesigur in ceea ce priveste deciziile proprii.
-< estima G apreciere, cu aproximatie, pe baza unor date incomplete.
-Naloare verificabila G raspuns care poate fi testat.
-.ptiunea proprie G solutie personala la o problema fara raspuns corect.
- $ecizie individuala G decizie la care individul a a&uns? s-a pronuntat singur.
3. legerea metodei si ela!orarea instrumentului de cercetare. "articipanti#
procedura
/entru realizarea scopului propus am ales ca metoda experimentul psiho-social,
iar ca tehnica chestionarul de cercetare, una dintre cele mai des utilizate in
stiintele socioumane si definita ca 7o tehnica si, corespunzator, un instrument de
investigare constand dintr-un ansamblu de intrebari scrise si, eventual, imagini
grafice, ordonate logic si psihologic, care, prin administrarea de catre operatorii
de ancheta sau prin autoadministrare, determina din partea persoanelor anchetate
raspunsuri ce urmeaza a fi inregistrate in scris.%(-. 'helcea, )**1, ),))
$efinitia de mai sus este in total acord cu proiectul de cercetare, care foloseste ca
stimuli intrebari pentru a declansa comportamente verbale si nonverbale, reactii
utile in observarea procesului decizional individual si de grup.
$esignul experimental a fost realizat la Inceputul unei ore de curs, cu studentii
prezenti, investigndu-se procesele decizionale luate In conditii de incertitudine i
ambiguitate, la nivel individual i de grup. Instrumentul este chestionarul de
opinie, special, cu o singura tema, autoadministrat individual si colectiv (grupuri
de 1-+ persoane) deoarece informatiile se recolteaza rapid, costul este scazut,
subiectii pot fi lamuriti suplimentar asupra modului de completare. /utem studia
prin intermediul unui chestionar de opinie atat atitudinile, interesele, cat si
motivatia, intr-un cuvant tot ce tine de psihologia individului respectiv. $e
asemenea putem surprinde relatia dintre opiniile declarate si pastrarea acestora
dupa un proces de decizie de grup, componentele cognitive si componentele
psihologice si sociale care interactioneaza multiplu.
Intrebarile chestionarului sunt inchise, precodificate multiplu. <cest mod de
constructie a instrumentului investigativ faciliteaza alcatuirea bazei de date cu
raspunsurile recoltate, precum si analiza statistica.
Aniversul cercetarii a fost limitat la studentii >acultatii de -ociologie si <sistenta
-ociala, anul III, subiecti intre ,8 si 0* de ani, in numar de 0E, care au bifat
raspunsurile la intrebari a&utandu-se de cele doua fise ale chestionarului.
$. naliza rezultatelor. %oncluzii# implicatii# oportunitati de dezvoltare
ulterioara
In urma prelucrarii statistice inferentiale a datelor, conchidem faptul ca toate cele
patru ipoteze ale studiului s-au confirmat. /rezentam In <nexa I tabele,
transcrierea testelor statistice din -/-- i grafice corespunzatoare fiecarei ipoteze.
Ipoteza , se confirma" Intr-adevar, daca membrii evalueaza pozitiv deciziile de
grup, atunci gradul lor de satisfactie cu activitatea decizionala la care au luat parte
este ridicat (testul LammaG -*.5E5, <pprox. -ig G *.***). @estul Lamma, al
corelatiilor pentru datele ordinale, demonstreaza intensitatea asocierii dintre doi
indicatori forte ai dinamicii decizionale a grupului" cel cognitiv (evaluarea) i cel
afectiv-motivational (satisfactia). -e evidentiaza, prin acest rezultat, faptul ca acei
participanti la studiu care au apreciat i cotat pozitiv deciziile luate In grup s-au
declarat i multumiti de interactiunea In grup, i invers" cei care au evaluat
negativ output-ul decizional al grupului s-au simtit mai degraba nemultumiti de
evolutia grupului. <ceste fenomene psiho-sociale vin sa demonstreze Inca o data
strnsa interdependenta dintre climatul relational al grupului i eficienta acestuia.
$e mentionat faptul ca Intre aceste variabile (evaluarea i satisfactia) nu se poate
stabili o relatie de determinism univoc, de tip cauza-efect, ci se manifesta o
intercorelatie plurideterminata.
Ipoteza )" -e confirma (conform testului Lamma cu valoarea *.=,),
<pprox.-ig.G*.***) presupozitia ca gradul ridicat de certitudine perceputa de
catre membrii grupului coreleaza semnificativ cu decizia luata prin consens. In
calitate de co-participanti la luarea unei decizii consensuale, membrii grupului
tind sa se auto-evalueze drept mai siguri de decizia grupului, In comparatie cu
subiectii din grupurile care au fost nevoite sa voteze pentru a a&unge la o hotarre
comuna.
. posibila explicatie pentru aceasta relatie empirica este faptul ca omogenitatea
sau omogenizarea imaginilor cognitive permisa de atingerea consensului
genereaza o certitudine subiectiva mare, deoarece decidentului i se confirma
solutia individuala; el nu trebuie sa suporte presiunea Indoielilor produse de
Impotrivirea argumentata a celorlalti din echipa. <cordul risca totui sa fie
expresia gndirii de grup (groupthin;), prin care incertitudinea se absoarbe
artificial, prin dorinta membrilor grupului de a atinge consensul simplu,
impermeabil la dubii. <utoritatea argumentului este distorsionata de argumentul
autoritatii pentru atingerea numitorului decizional comun. <stfel, a&ungerea la
consens ar putea deveni scop In sine i conditie sine Vua non a dinamicii grupului,
i nu (aa cum este benefic) un mi&loc de a accede la cea mai buna solutie.
Ipoteza 0" -e confirma (testul t G 5.0E,, <pprox. -ig.G*.***) importanta
contributiei convergente a mai multor 7minti? capete% In optimizarea procesului i
produsului decizional. /arafraznd, se adeverete faptul ca 7Ande-s multi, puterea
(decizionala) crete%. In cazul Intrebarii de cultura generala despre pozitionarea
geografica a localitatii -inaia, )0 de persoane din 0E au gasit individual raspunsul
corect, comparativ cu 0+ de persoane din 0E, In situatia gruparii lor In echipe de
cte 1. <ltfel spus, )0 de indivizi au greit, Insa un singur grup a greit. <ceasta
dovada empirica vine In spri&inul abordarii consultativ-participative din societatile
i din organizatiile pluraliste, In care puterea decizionala nu este concentrata la
nivelul unui singur pol de conducere, ci este diseminata In rndul membrilor.
Ipoteza 1" (testul /hi G *.08,, -ig. G *.***) In situatii de decizie individuala,
subiectii sunt mai nesiguri atunci cnd estimeaza o valoare verificabila (exemplul
luat In considerare a fost numarul de studenti din >acultatea de -ociologie i
<sistenta sociala), exacta, dar la care nu au acces cognitiv, dect atunci cnd Ii
exprima o optiune personala (de exemplu, opinia fiecaruia despre ponderea
burselor de studiu, fata de bursele sociale). :ezulta ca actiunea de a ne pronunta
asupra unor probleme prin exprimarea (i, eventual, argumentarea) unei idei
proprii nu nate In noi atta de multa incertitudine ca In cazul In care emitem
estimari asupra unei realitati obiective, verificabila factual. !ste, din perspectiva
generala i oarecum simplificator-reductionista, diferenta Intre realitatea
construita subiectiv i cea data obiectiv (a carei cunoatere fragmentata este mai
incerta).
. posibila dezvoltare ulterioara In aceasta directie ar fi sa investigam daca se
mentine aceasta tendinta de atribuire a incertitudinii In cazul deciziilor de grup.
+. Fibliografie
'U!J'!<, -!/@I9IA.()**1). 9!@.$.J.LI< '!:'!@<:II
-.'I.J.LI'!. 9!@.$! '<N@I@<@IN! -I '<JI@<@IN!. FA'A:!-@I"
!$I@A:< !'.N.9I'<
'U!J'!<, -!/@I9IA, IJA@, /!@:! (coord.). ()**0). !N'I'J./!$I! $!
/-IU.-.'I.J.LI!. FA'A:!W@I" !$I@A:< !'.N.9I'<
9<:LIN!<N, I.<N.()***). /:.I!'@<:!< '!:'!@<:II -.'I.J.LI'!.
I<-I" !$I@A:< /.JI:.9
(<9>I:, '<@<JIN.()**+). IN'!:@I@A$IN!<. . /!:-/!'@IN<
/-IU.-.'I.J.LI'<. FA'A:!-@I" !$I@A:< !'.N.9I'<