Poezie Stereotip

Anonim
(poezie hibrid beta 0.1)
Lumini portocalii sparg bezna noptii
Din intuneric vin spre tine
Si fum rasare printre portii
In veci ele n-ar sa te-aline
Decat din beci mai sara mortii
Atunci tu vei uita si de suspine

Si soare mare, cerul cucereste
Durerea si frica o asupreste
Sperante noi din beci ne daruieste
Dragostea din asta supravietuieste
Far-a stii cum o-nsoteste
Misterul prin mister creste
Si nimic, nimic nu se-ntregeste
Si-ti spui ca balta n-are peste

Vezi cum sta pe banc-o fata
Curajul iti creste de-indata
Si mergi la ea ca printr-un vis
Senzatia ti-e de nedescris
Te-npiedici de o alta fatacumpatata
Acum nu pot vorbi, alta data
Apoi m-arunc din nou pe cal
Imi spun si-s sigur sunt pe val!

Vreau sa iti spun ceva , fato
Nici o secunda nu mai pot sa astept
Dar totusi stau de ani si tac
Ganduri apar dar cuvintele zac
Zac pe jos prin balti si spume

De ce pot ele speranta s-o sfarame?
Cum de se face ca tot tac vorbind
Destul! Iubireea trebuie s-o aprind
M-arunc pe ea si o sarut
Si ea se lasa sarutata
Pa-n ce moare sufocata

Dar moartea ei e dulce
Daca ar fii fost adevarata
Iubirea nu moare niciodata.