Disciplina: Metode i tehnici de nvare

Lect. univ. dr. Maria Condor

Student: HORIA (CRISTEA) V. CLAUDIA-GABRIELA

2013-2014
UNIVERSITATEA EUROPEI DE SUD-EST LUMINA
FACULTATEA DE TIINE ALE EDUCAIEI I LIMBI STRINE
SPECIALITATEA:Pedagogie
PROGRAMUL DE STUDII: tiine ale Educaiei
ANUL UNIVERSITAR 2013-2014
Cunoaterea psihologic: competen cheie n activitatea didactic

Obiectivele cunoaterii psihopedagogice a personalitii :
crearea unei imagini ct mai obiective asupra structurii i a
nivelului funcional al nsuirilor psihice i a rezultatelor generate de
persoan; este o cunoatere descriptiv;
identificarea cauzelor care au generat structura, nivelul funcional
potenial i rezultatele n care nsuirile de personalitate se
concretizeaz; este o cunoatere explicativ;
anticiparea condiiilor n care structura i nivelul funcional al
nsuirilor psihice vor avea o evoluie definit; este o cunoatere
predictiv.

Specificul metodelor de cunoatere a
personalitii precolarilor
Principalele metode utilizate n
cunoaterea personalitii precolarilor
sunt:
a) Observaia
b) Experimentul
c) Convorbirea
d) Ancheta psihologica
e) Metoda biografica
f) Metoda analizei produselor activitii
g) Metodele psihometrice
Observaia
Observaia se definete ca metod de cunoatere direct care permite cunoaterea unei
realiti prin percepia faptelor concrete de manifestare a acesteia.
Ca metoda de cercetare psihopedagogic, observaia, const n urmrirea intenionat i
nregistrarea exact, sistematic a diferitelor manifestri comportamentale ale individului (sau ale
grupului) ca i al contextului situaional al comportamentului.
1. ce observam: care este coninutul observaiei;
2. care sunt formele observaiei;
3. de ce anume depinde calitatea observaiei;
4. care sunt condiiile unei bune observaii;
5. cum pot fi combtute unele obstacole ce apar n calea observaiei;
6. care sunt limitele i avantajele observaiei.
Coninuturile observaiei
-simptomatica stabil, adica trasaturile bio-constitutionale ale individului (nlimea, greutatea,
lungimea membrelor, circumferina craniana) sau trasaturile fizionomice,
- simptomatica labila, adic multitudinea comportamentelor si conduitelor flexibile, mobile ale
individului, cum ar fi: conduita verbala, cea motorie, mnezic, inteligenta ca si varietatea
expresiilor afectiv-atitudinale.
Formele observatiei

Pot fi clasificate dup urmtoarele criterii:
orientarea actului observational: observatia si autoobservatia;
prezenta sau absenta inteniei de a observa: observaia ocazionala, observaia
sistematica;
prezenta sau absenta observatorului: observaia directa, observaia indirecta sau
mediata, cu observator uitat, ignorat, cu observator ascuns;
implicarea sau nonimplicarea observatorului: observaia pasiva, observaia participativa;
durata observrii: continua sau discontinua;
obiectivele urmrite: integrala sau selectiva.
Calitatea observaiei

Depinde de o serie de particularitati psihoindividuale ale observatorului: capacitatea de a-si
concentra atenia, de a sesiza esenialul, de gradul sau de sugestionabilitate precum si de anumite
caracteristici ale percepiei umane: selectivitatea ei, categorizarea spontan si structuranta a
cmpului de observaie sau pur si simplu factorii sociali ai percepiei care o modeleaz si o
deformeaz.

Condiiile unei bune observaii sunt:

stabilirea clara, precisa a scopului, a obiectivului urmarit;
selectarea formelor celor mai potrivite care vor fi utilizate, a conditiilor si mijloacelor necesare;
elaborarea unui plan riguros de observaie,
consemnarea imediata a celor observate ntr-un protocol de observaie;
efectuarea unui numr optim de observaii;
utilizarea grilelor de observaie.

Combaterea obstacolelor aprute n calea observaiei

Vizeaz observarea unuia si aceluiai fapt de ctre mai muli observatori si apoi analiza
comparativa a protocoalelor de observaie elaborate, realizarea ct mai
multor observaii de ctre unul si acelai observator pe baza unor grile de observaie.
Avantaje i dezavantaje

Unul dintre avantajele observaiei este ca permite surprinderea manifestrilor
comportamentale ale individului n condiiile lui obinuite de viata si activitate, oferind
mai ales date de ordin calitativ. n schimb, un dezavantaj al ei l constituie faptul ca
observatorul trebuie sa atepte intrarea n funciune a fenomenului studiat.
Experimentul
Experimentul consta n msurarea efectelor manipulrii unei variabile independente asupra
variabilei dependente ntr-o situaie n care aciunea altor factori este redusa la minimum.
Ipoteza de lucru este o judecat formulat ntr-o propoziie care exprim relaia posibil n
accepiunea experimentatorului dintre cele dou variabile.
Variabilele dependente sunt cele care fac obiectul observaiei, cele carora cercettorul le va
studia variaia n cursul experimentului. De exemplu numrul de cuvinte reamintite dup citirea unei
liste de cuvinte, timpul n care se parcurge un test, numrul de erori ntr-o proba reprezint variabile
dependente.
Variabilele independente nu depind de nici o alta variabila, ele fiind legate de decizia
experimentatorului, care n mod deliberat le-a introdus n experiment.
Cele mai rspndite tipuri de experimente sunt:
Experimentul de laborator
Experimentul natural
Experimentul psiho-pedagogic
a) Experimentul de laborator - presupune scoaterea subiectului din atmosfera lui obinuita de
viata si activitate si introducerea ntr-o ambianta artificiala anume creata (camere special
amenajate, aparatura de laborator, condiii si programe de desfurare a experimentelor bine
determinate, deseori obligatorii.
b) Experimentul natural - presupune aplicarea probei sau a sarcinii declanatoare ntr-un cadru
obinuit, familiar de existenta si activitate a individului.
c) Experimentul psiho-pedagogic
Poate fi de doua tipuri:
constatativ (urmareste fotografierea, consemnarea situatiei existente la un anumit moment dat),
formativ (tinteste spre introducerea n grupul cercetat a unor factori de progres, n vederea
schimbrii comportamentului, schimbare constatata prin compararea situaiei iniiale cu cea finala.
Convorbirea
Convorbirea este o discuie angajata ntre cercettor si subiectul investigat care presupune:
relaia directa de tipul fata n fata ntre cercettor si subiect (elev), sinceritatea partenerilor implicai,
abilitatea cercettorului pentru a obine angajarea autentica a subiectilor n convorbire; empatia
cercettorului.
Spre deosebire de observaie si experiment prin intermediul carora investigam conduitele,
reaciile exterioare ale subiectului, convorbirea permite sondarea mai directa a vieii interioare a
acestuia, a inteniilor ce stau la baza comportamentului, a opiniilor, atitudinilor, intereselor,
convingerilor, aspiraiilor, conflictelor, prejudecatilor si mentalitatilor, sentimentelor si valorilor
subiectului.
Formele convorbirii:
convorbirea standardizata, dirijata, structurata (bazata pe formularea acelorasi ntrebari, n
aceeasi forma si ordine, tuturor subiectilor, indiferent de particularitatile lor individuale);
convorbirea semistandardizata sau semidirijata (cu adresarea unor ntrebari suplimentare, cu
reformularea altora, cu schimbarea succesiunii lor);
convorbirea libera, spontana, asociata (n functie de particularitatile situaiei n care se
desfasoara, de cele psihoindividuale ale subiectului, chiar si de particularitatile momentului cnd se
desfoar).
Aceasta metoda se particularizeaz n psihologia copilului si psihologia scolara dup cum
urmeaz: la vrstele mici este recomandabila folosirea ei nu ca metoda de sine stttoare, ci
integrata altor metode (ndeosebi observatiei) sau subordonata unei activitati pe care subiectul o
are de ndeplinit (n timp ce el solutioneaza o problema, sau face, executa ceva i se pot pune tot
felul de ntrebari).
Ancheta
Ca metod de cercetare, ancheta presupune recoltarea sistematica a unor informaii despre viata
psihica a unui individ sau a unui grup social, ca si interpretarea acestora n vederea desprinderii
semnificaiei lor psihocomportamentale.
n cercetarea psihologica sunt utilizate doua forme ale acestei metode :
Ancheta pe baza de chestionar
Ancheta pe baza de interviu
Ancheta, ca metod ampl este puin folosit n psihologia copilului i pedagogic, ea fiind
ntlnit ntr-o form simplificat.Forma cea mai ntlnit este ancheta pe baz de interviu.
Ancheta pe baza de interviu presupune raporturi verbale ntre participanii aflai fata n fata,
centrarea asupra temei cercetate, directia unilaterala de aciune, fiecare participant pastrndu-si
locul de emitator sau receptor (prin acesta se deosebete de convorbire).
Prin intermediul ei sunt sondate de obicei opiniile, atitudinile, dorinele, aspiraiile, interesele
copiilor. Important este ca paleta ntrebrilor dintr-un chestionar sa fie ct mai diversificata pentru a
da posibilitatea realizrii unor investigaii, att extensive ct si intensive.
Pe baza datelor recoltate putem surprinde mai bine planul real si aspiraional al unui copil, gradul
de contientizare a unor probleme, capacitatea sa de nelegere. De asemenea creste posibilitatea
realizrii unor cercetri de tip comparativ.
Metoda biografic
Aceasta metoda vizeaz strngerea ct mai multor informaii despre principalele evenimente
parcurse de individ n existenta sa, despre relatiile prezente ntre ele ca si despre semnificaia lor n
vederea cunoaterii istoriei personale a fiecrui individ, att de necesara n stabilirea profilului
personalitatii sale.
Metoda biografica este mai putin folosita de psihologia scolara datorita faptului ca cei investigati
elevii i precolarii nu au nca o biografie ampla care ar putea furniza cercetatorului date
semnificative. Importanta ei creste n investigarea adolescentilor si tinerilor, deoarece ei au o
biografie mai ampla.
Justificarea teoretico-stiintifica a metodei este data de teza potrivit creia personalitatea
copilului, constiinta si comportamentul sau se structureaz sub aciunea unor factori i evenimente
specifice.
Diferite evenimente neateptate, ncarcate emotional, frustrante sau stresante (divortul parintilor,
moartea unuia dintre parinti, boli, accidente, schimbari de domiciliu, mprejurarea de a fi copil
unic sau de a trai ntr-o familie cu mai multi copii, ncadrarea ntr-o casa de copii, etc.), las urme
asupra personalitatii copilului.
Cel mai adeseori biografia ia fie forma jurnalelor de nsemnari, fie forma anamnezei-o
discuie ampla purtata de psiholog cu copilul sau cu printii acestuia focalizata pe depistarea unor
situatii sau factori patogeni (somatici sau psihici).
Metoda analizei produselor activitii
Este una dintre cele mai folosite metode n psihologie, inclusiv n psihologia copilului si
psihologia colara.
Orice produs realizat de copil sau elev poate deveni obiect de investigaie psihologica.
Prin aplicarea acestei metode obinem date cu privire la:
-capacitatile psihice de care dispun copiii (coerenta planului mental, forta imaginaiei, amploarea
intereselor, calitatea cunostintelor, deprinderilor, priceperilor si aptitudinilor, etc),
- stilul realizrii (personal sau comun, obinuit), nivelul dotrii (nalt, mediu, slab),
- progresele realizate n nvatare (prin realizarea repetata a unor produse ale activitatii).
Pentru cercettori o mare importanta o are fixarea unor criterii dup care sa evalueze
produsele activitatii.
Printre acestea mai semnificative sunt:
-corectitudinea-incorectitudinea,
-originalitatea-banalitatea,
-complexitatea-simplitatea,
-expresivitatea-nonexpresivitatea produselor realizate.
Metodele psihometrice
Aceasta grupa de metode viteaz, cum reiese si din denumirea lor, msurarea capacitatilor psihice
ale individului n vederea stabilirii nivelului lor de dezvoltare. Cea mai cunoscuta si rspndita este
metoda testelor psihologice.
Testul psihologic
Testul psihologic este un instrument specializat care permite cercettorului stngerea unor
informaii obiective despre subiect, pe baza crora sa poat diagnostica nivelul dezvoltrii
capacitatilor msurate si formula un pronostic asupra evoluiei lor ulterioare.
Are cea mai mare rspndire n psihologia copilului, sunt probe scurte i standardizate, dnd
posibilitatea investigrii rapide a nsuirilor psihice ale copiilor.
Testele psihologice pot fi clasificate dup mai multe criterii:
dupa modul de aplicare (individuale, colective);
dupa materialul folosit (verbale, nonverbale);
dupa durata lor (cu timp strict determinat, cu timp la alegerea subiectului);
dupa coninutul masurat ;
dupa scopul urmrit (teste de performanta, teste de personalitate, teste de comportament)
CONCLUZII
Problema cunoasterii psihologice a personalitatii copiilor
este de o importanta majora in sarcina pe care o are gradinita de
a dezvolta o personalitate armonioasa, si mai ales de a realiza un
invatamant individualizat si diferentiat.
Copiii prezinta insusiri si atitudini diferite, fizionomii
morale distincte, profiluri psihologice variate, iar gradinita
asigura crearea conditiilor necesare manifestarii si dezvoltarii lor
. Aceste deosebiri individuale presupun modalitati diferite de
actiune ale educatoarei.
Activitatea de cunoastere psiholoogica a copilului nu
reprezinta un scop in sine, ci este premisa desfasurarii cu cea
mai mare eficienta a muncii instructiv-educative.
Cunoscand copiii educatoarea descopera
inclinatiile,aptitudinile si motivatiile acestora, le dezvolta si
sprijinindu-se pe ele poate sa previna si sa inlature cu mai mult
succes trasaturile si manifestarile lor negative.
Bibliografie selectiv
Carter, Ph., Russell, K. Teste de inteligen,Aldo Press, Bucureti, 1998
EysencK, H.J. Teste de inteligen, Editura Queen, 1998
Gerorgescu, St., Flonta, M., Prvu, I. coord, - Teoria cunoaterii tiinifice,Editura Academiei
R.S.R., Bucureti, 1982
Havrneanu C. - Cunoaterea psihologic a persoanei, Ed. Polirom, Iai, 2000
Miftode, M. - Metodologia sociologiei. Metode i tehnici de cercetare sociologic, Ed. Poto-
Franco, Galai, 1995
Neculau, A. 29 de teste pentru a te cunoate, Ed. Polirom, Iai, 1996
Neculau, A. 26 de teste pentru cunoaterea celuilalt, Ed. Polirom, Iai, 1999
Radu, I., Ilu, P., Matei, L. Psihologie social, Editura Exe, Cluj-Napoca, 1994
Roca, Al. - Metode i tehnici experimentale de laborator, Editura Academiei R.S.R.,
Bucureti, 1971
Roca Mariana - Metode de psihodiagnostic, EDP, Bucureti, 1972
Siewert, H.H. Cum s ne calculm coeficientul de inteligen, Gemma Pres, 1998