ELECTROCARDIOGRAMA

Ca şi alte ţesuturi, miocardul generează un câmp electric (variaţii de potenţial electric) care se
propagă până la suprafaţa pielii. De aici, câmpul electric poate fi înregistrat prin plasarea unor
electrozi în anumite puncte ale corpului uman. Graficul care rezultă din această înregistrare se
numeşte electrocardiogramă (ECG sau EKG)

Electrocardiograma reprezintă înregistrarea grafică a variaţiilor de potential electric care iau

naştere în timpul activităţii cardiace.

Bazele teoretice şi practice ale ECG au fost puse de Einthoven, care a luat premiul Nobel pentru
acest lucru. In 1924. In 1903 Einthoven a realizat primul electrocardiograf şi tot el a fost cel
care a notat cu literele P, Q, R, S, T deflexiunile înregistrate pe electrocardiogramă şi a descris
modificările acestora datorate tulburărilor cardiovasculare. Ulterior aparatura ecg a evoluat
considerabil sub toate aspectele.

EKG reprezintă “standardul de aur” pentru diagnosticul tulburărilor de ritm şi de conducere.

NU oferă date despre contractilitatea miocardului şi despre funcţia de pompă.

O electrocardiogramă se efectuează cu en electrocardiograf.

Electrocardiograful

Electrocardiograful este un galvanometru modificat care înregistrează cu viteză mare variaţiile

de curent electric generate de inimă, pe care le amplifică şi le transformă în deplasări mecanice.
În principiu, un astfel de aparat este alcătuit din:

 electrozi şi cabluri care stabilesc legătura dintre câmpul electric cardiac şi aparat;
 sistemul de amplificare electronic;
 sistem de filtrare a “zgomotelor”;
 comutatori de derivaţii;
 sistemul de înregistrare care diferă după tipul aparatului: pe hârtie termosensibilă,
mecanosensibilă, cu cerneală, pe un tub catodic, pe ecranul unui computer;
 un sistem de derulare a hârtiei.

În funcție de numărul de canale, electrocardiografele pot fi:

 cu 3 canale
 cu 6 canale
  cu 12 canale

Electrodul este un conductor utilizat pentru a stabili contactul electric cu partea nemetalică a
circuitului.

Potenţialul electric al dipolului se măsoară cu electrozi plasaţi în diferite zone ale corpului, în
mod uzual pe piele.

Pregătirea aparatului

Nu se utilizează aparatul decât dacă asistentul medical a fost instruit înainte şi a semnat că a
fost instruit.

Am verificat alimentarea cu curent electric a aparatului. De preferat să se lucreze pe baterie şi

încărcarea aparatului să se facă în perioada când nu se foloseşte aparatul.

Am curăţat şi dezinfectat aparatul şi electrozii înainte de folosire și după fiecate utilizare

Am verificat prezenţa hârtiei în imprimantă.

Cablurile stau agăţate asfel încât să nu se încurce, înnoade sau rupe.

Gelul pe care îl folosesc trebuie să fie pe bază de apă.

Pregătirea pacientului pt EKG

Am asigurat condiţii optime de înregistrare: linişte, temperatură de confort (22 grade C),
Temperaturile scăzute determină contracţii musculare, iar temperaturile ridicate duc la
transpiraţii care determină modificări de conductibilitate și pot produce erori de înregistrare.

M-am prezentat pacientului, am explicat ce în ce constă procedura, am explicat pacientului ce

intenţionez şi cum va decurge procedura; acest lucru a dus la reducerea anxietăţii pacientului.
Pentru un traseu corect este important printre altele ca pacientul să fie cât mai relaxat.

Menționez că este util ca în momentul derulării înregistrării pacientul să nu se mişte , să nu

vorbească şi eventual să-şi ţină respiraţia circa 3-6 sec. și obţin acordul şi cooperarea acestuia.

Mi-am spălat mâinile.

Aşez pacientul pe pat în decubit dorsal cu toracele şi membrele descoperite, în stare de relaxare
fizică şi psihică.

Am introdus în aparat datele pacientului: nume, prenume, data naşterii, înălţime, greutate, sex.

Aparatul singur poate face o interpretare preliminară ce poate ajuta asistentul să instituie o
conduită de urgenţă.
Pentru aplicarea electrozilor degresez tegumetul cu alcool, trebuie să fie curat, uscat (atenţie la
diaforeză), degresat (sebum sau alte substanţe uleioase,grase), fără pilozitaţi importante (ras,
tuns).

Am folosit electrozi de unică folosinţă pe care i-am plasat astfel

 Pe braţul drept – electrodul cu clema roşie

 Pe braţul stâng – electrodul cu clema galbenă
 Pe piciorul stâng - electrodul cu clema verde
 Pe piciorul drept - electrodul cu clema neagră.
 V1 - spaţiul IV i.c., parasternal dreapta.
 V2 - spaţiul IV i.c., parasternal stânga.
 V4 - spaţiul V i.c. stâng, pe linia medioclaviculara (vârful inimii).
 V3 - la mijlocul distanţei dintre V2 şi V4
 V5 - la intersecţia dintre planul orizontal care trece prin V4 şi linia axilară anterioară
 V6 - la intersecţia dintre planul orizontal care trece prin V4 şi linia axilară mijlocie

Traseul „zgomotos” cu „paraziţi” poate fi cauzat de contact imperfect electrozi-pacient, mişcări

ale pacientului, tonus muscular crescut, termurături, frisoane, benzi/centuri elastice la nivelul
membrelor.

Pentru a elimina acest tip de artefacte, am verificat calitatea conectării pacient-electrozi-cabluri-

aparat; am mutat electrozii de la membre mai spre rădăcina lor, am încurajat pacientul să se
relaxeze; m-am asigurat că pacientului nu îi este frig.

Dacă artefactele sunt totuşi o problemă activaţi funcţia filtru a aparatului prin acţionarea
butonului „filter/filtru” pe care toate aparatele moderne o au.

Interferenţele electrice care apar pe traseu sub forma unei linii de bază îngroşată se datorează
unei împământări deficitare, electrozi defecţi, uscaţi (gel lipsă sau insuficient) contact slab cu
tegumentul pacientului, cabluri uzate. Pentru a corecta aceste interferenţe verificaţi conexiunile
şi plasaţi cablurile în aşa fel încât să nu atingă altă aparatură în funcţiune (spre ex. cablurile
electrozilor să nu vină în contact cu cablul de pulsoximetrie).

Am apăsat butonul AUTOSTART, am obținut o înregistrare cu timp presetat, derivaţiile se

succed automat, 3 câte 3 până la final.

Am îndepărtat electrozii. Am șters tegumentele cu hârtie. Am rugat pacientul să se ridice şi să

se îmbrace.
Am scos înregistrarea din aparat, am notat datele pacientului.

O înregistrare EkG reprezintă un document medico-legal, deci datele de identificare sunt

obligatorii.

Din analiza traseului ekg obținut, observăm: ST subdenivelat, unda T mică și cu durată crescută,
unda U proeminentă, mai mare decît unda T și intervalul QU lung, caracteristice unei
hipokaliemii.
BIBLIOGRAFIE

https://www.economica.net/romania-are-a-doua-cea-mai-ridicata-rata-a-mortalitatii-din-
ue_151181.html

Raportul Național al stării de sănătate a populației 2016