TEHNICI SUPLIMENTARE

UTILILIZATE N
DIAGNOSTICUL CARIEI
DENTARE
Prof. Dr. Andrian Sorin
Camera intraoral
Prezint o real utilitate n examenul clinic i n
stabilirea unui diagnostic corect. Imaginea este
preluat din cavitatea oral de o sond sub forma
unei piese de mn clasice prevzut cu fibr
optic i este prezentat pe ecranul unui monitor.
Este posibil mrirea de 40 de ori a imaginii,
salvarea, monitorizarea i stocarea sa. Imaginea
obinut are o nalt rezoluie, apare n timp real
i poate fi imprimat pe hrtie, preluat de
computer sau nregistrat pe caset video. Zona
examinat este perfect i omogen iluminat cu
ajutorul unei lmpi de halogen existent n piesa
de mn.
Exist trei situaii prestabilite n care poate fi
nregistrat imaginea:
imagine intra-oral de ansamblu;
imagine extra-oral;
mrire puternic a unei zone limitate.
Camera intraoral reprezint un mijloc auxiliar de
diagnosticare dar permite i implicarea pacientului
n procesul de tratament ajutnd la educaia sanitar
i motivarea sa.
Studiile efectuate arat c pacienii devin mai
receptivi la indicaiile i sugestiile de tratament dup
ce vizualizeaz pe monitor status-ul cavitii orale

AVANTAJE:

capacitatea de a inspecta suprafee greu accesibile,
capacitatea de a mbunti comunicarea cu pacienii
deoarece ei pot vizualiza acum toate zonele cavitii
orale,
mbuntirea educaiei pacientului,
o examinare mai complet care conduce la diagnostice
mai corecte,
mijloc de documentare privind afeciunile stomatologice
i tratamentul lor
obinerea unei imagini care poate fi prelucrat i
mbuntit i n cele din urm o productivitate
crescut care conduce la creterea profitului.
EXAMENUL RADIOGRAFIC
Scopul Rx. este de a detecta leziunile care sunt clinic
ascunse chiar i la o examinare atent.
Ea ne ajut de asemeni n a estima profunzimea leziunii,
dei leziunile care aparent afecteaz 1/3 intern a
smalului pe Rx. se extind d.p.d.v. histologic i n dentin.
Este foarte important s nelegem c aceast examinare
nu va determina dac este prezent sau nu o cavitate.
Din acest p.d.v., metoda este inferioar inspeciei clinice.
Este totui o tehnic folositoare atunci cnd un dinte vecin
mpiedic medicul s observe o leziune aproximal.
Mai mult Rx. vor trebui ntotdeauna examinate pentru
descoperirea unor carii ocluzale n dentin.

Criteriile de diagnostic:
-R0: fr Rx-transparen
-R1: Rx-transparen limitat la extern a
smalului
-R2: Rx-transparen ce afecteaz intern a
smalului incluznd leziunile ce se extind
pn, dar nu dincolo de JSD.
-R3: Rx-transparen n dentin: JSD este distrus
dar fr o afectare clar a dentinei-scor
folosit de Mejare (1999) pentru evaluarea
evoluiei cariei n dentin)
-R3: Rx-transparen ce afecteaz n mod clar
extern a dentinei (de jumtate din
grosimea dentinei)
-R4: Rx-transparen ce afecteaz n mod clar 1/2
intern a dentinei (de jumtate din
grosimea dentinei)


CARII INTERPROXIMALE INCIPIENTE (ROU): se extind <1/2 din
grosimea smalului
CARII INTERPROXIMALE AVANSATE (VERDE): se extind pn la JSD sau
dincolo de ea, dar nu > de din grosimea dentinei
CARII INTERPROXIMALE PROFUNDE (GALBEN): se extind n smal i
dentin depind din grosimea acesteia
CARII OCLUZALE PROFUNDE (GALBEN)
RISC VS. BENEFICII
Sunt civa factori care au fcut c profesiunea s re-evalueze
necesitatea pentru examinri radiografice dentare:
-scderea prevalenei cariei
-rata relativ mic de progresie a majoritii leziunilor
carioase la populaia expus n mod regulat la fluor.
-revizuirea estimrilor privind afectarea strii de
sntate provocate prin expunerea la radiaii
ionizante cu doz mic n special la copii.
Privind riscurile posibile datorate expunerii la radiaii cu doz
mic, copii sunt mai sensibili dect adulii, riscul major fiind
inducerea de boli malignizante de parotid, tiroid i mduv
osoas.
Totui, nu sunt dovezi concludente ca Rx. realizate n timpul
copilriei ar crete riscul pentru astfel de boli.
Recomandrile (ICRP)-International Commission on
Radiological Protection se bazeaz pe urmtoarele
principii:
nici o tehnic ce implic expunerea la radiaii
nu va trebui s fie aplicat pn ce aceasta nu va
produce un beneficiu suficient pentru indivizii
expui i
magnitudinea dozelor individuale va fi
meninut pe ct de redus posibil, fiind luai n
considerare i factori economici, sociali, etc..
Astfel, vor fi evitate radiaiile inutile pentru pacient,
ceea ce implic c aceast tehnic NU trebuie s fie
folosit de rutin pentru toi pacienii.
n consecin, examinrile sistematice i periodice
(screening) nu sunt justificate i nu sunt etice.
Decizia de a face o Rx. se va face numai pe baza unei
analize individuale i n urma unui examen clinic
complet.

Nu trebuie s cdem ns nici n extrema
opus astfel nct dac s-a realizat un
examen clinic minuios cu sau fr ajutorul
unor mijloace suplimentare de diagnostic
(FOTI, separare dentar) i suspectm n
continuare prezena unei leziuni carioase,
s nu indicm o Rx pentru a face un
diagnostic corect i a lua o decizie
terapeutic optim.
Pentru diagnosticul cariei, Rx trebuie s fie
relativ nchise la culoare, exacte i cu un
bun contrast.

Radiografia convenional bite-wing

1. DETECTAREA CARIILOR
APROXIMALE
Valoarea acestor Rx n detectarea i evaluarea
profunzimii cariilor aproximale este indiscutabil.
Aparenta scdere a prevalenei cariei reflect o
rat mai mic de progresie i mai puine
restaurri, dar nu dispariia bolii mai ales n ceea
ce privete cariile aproximale.
Filosofia strict de a limita restaurrile n favoarea
celorlalte msuri de a mpiedica progresia leziunii
NU neag importana evalurii progresiei
leziunilor cu ajutorul Rx-bw.

AVANTAJELE:
- Pot fi studiate suprafeele care sunt inaccesibile la
un examen clinic direct. Sunt gsite mai multe leziuni i
ntr-un stadiu mai precoce cnd la examenul clinic se
adaug i examenul Rx-bw, dar acest lucru depinde i de
meticulozitatea examenului clinic,
- Poate fi evaluat profunzimea leziunii aproximale
i estimat relaia cu camera pulpar,
- Nu este o metod invaziv; nu afecteaz mecanic
esuturile dure demineralizate
- Rx pot fi stocate i re-examinate astfel nct pot fi
folosite la o dat ulterioar i comparate cu Rx. mai
recente pentru a evalua progresia unei leziuni i eficiena
msurilor preventiv-terapeutice
- Sunt eficiente n detectarea cariilor extinse
dentinare care pot rmne nedetectate la examinarea
clinic.


DEZAVANTAJE
- Acurateea n diagnosticul leziunilor incipiente este
redus i nu deceleaz stadiile cele mai incipiente ale
leziunii n smal,
- Pentru o reproductibilitate exact sunt necesare: o
angulaie geometric standardizat, acelai timp de
expunere, aceleai tehnici de prelucrare i analizare.
- Rx.-bw nu pot ntotdeauna distinge ntre
suprafeele sntoase, suprafeele cu carii iniiale i
leziunile cavitare sau demineralizrile non-cariogene
(hipoplazii). Concluziile despre cavitaie trebuie s se
sprijine i pe examenul clinic sau pe probabilitatea mai
mare de a fi o cavitate odat ce profunzimea leziunii
evaluat pe Rx. crete.
- Rx-bw. de obicei subestimeaz profunzimea dar
din cauza suprapunerilor pot apare i supraestimri.

- Sunt necesare cel puin 2 Rx-bw cu proiecii
similare pentru a putea evalua activitatea unei
leziuni. Acest lucru nseamn c o singur Rx nu
ne poate spune nimic despre leziune; este activ
sau oprit n evoluie?
- Interpretarea lor este subiectiv ntre mai muli
examinatori depinznd de acuitatea vizual i
experiena n interpretare a medicului.
- Rx poate servi numai ca o parte a informaiilor
necesare pentru un diagnostic.
- Majoritatea cariilor secundare nu pot fi
diagnosticate din cauza suprapunerii peste
obturaie.
- Leziunile cavitare radiculare sunt greu de
diagnosticat.


n evaluarea intervalului de timp dintre Rx. vom avea n
vedere civa factori importani care pot influena rata
de progresie a leziunilor aproximale:
- activitatea cariogen individual (experiena
cariogen anterioar, numrul de leziuni active n
smal)
- prezena stadiului cavitar
- vrsta post eruptiv a dintelui ( de ct timp dintele
este n cavitatea bucal)
- suprafaa dentar specific (ex. distal a premolarului
2 maxilar fa de cea distal a premolarului 1
mandibular)
- statusul suprafeei dentare vecine ( risc de afectare n
timpul preparrii atunci cnd suprafaa vecin este
de restaurat).
Oricum pentru majoritatea adolescenilor din
populaiie cu o experien cariogen sczut, NU sunt
necesare intervalele anuale.
2. DETECTAREA CARIILOR OCLUZALE
nc din 1990 s-a specificat dificultatea unui
diagnostic corect numai prin examen clinic al
cariilor ocluzale n special la molarii permaneni
tineri.
ntr-un studiu vast, Grandhal a raportat pe 1734
de suprafee examinate de medici cu experien c
au fost identificate pe radiografii bite-wing
convenionale numai 50% din suprafeele cariate i
93% din suprafeele sntoase.
Totui unii clinicieni au diagnosticat cariile fisurale
din 1/3 medie i intern dentinar mult mai eficient
pe radiografiile bite-wing dect numai prin
inspecia clinic.
De aceea s-a apelat i la examenul Rx, ceea ce a dus
la creterea acurateii diagnosticului mai ales cnd
dorim s diagnosticm cariile care au ptruns clar
n dentin.

Pentru a diagnostica leziunile ocluzale n smal,
examenul Rx nu are o validitate optim.
Astfel, mai puin de jumtate din leziunile ocluzale
au fost detectate pe Rx. n comparaie cu
seciunile histologice fcute pe aceeai dini.
Alte metode de diagnostic: FOTI sau
msurarea rezistenei electrice au o
sensibilitate mai mare i o specificitate mai
mic dect Rx-bw.
FOTI pare s fie la fel de inexact ca Rx. pentru
detectarea cariilor n smal ocluzale, dar
inferioar acesteia n detectarea leziunilor n
dentin.

Metoda radiografic digital
Tehnica digital, fr film, pentru radiografiile intraorale a fost
introdus de Trophy n 1987. The FDA a aprobat sistemele
intraorale de tip radiografie digital i cteva sisteme
panoramice care includ: Schick, Trophy, Dentsply/New Image,
Dexis, Gendex, Digora.
Avantaje:
1. Filmele convenionale absorb numai un mic procent din razele
x care ajung la el, utiliznd o cantitate mic din radiaia la care
a fost expus pacientul.
2. O camer obscur improprie duce la creterea dozelor de
iradiere i pierderea informaiei n diagnostic.
3. Developarea presupune pierderea de timp iar soluiile de
developare i fixare sunt perisabile.


Radiografii digitale directe

n mod curent, imaginile radiografice digitale pot fi
obinute prin nregistrarea video i digitalizarea unui
film radiografic convenional sau prin radiografia
digital direct (DDR).
Primul sistem din aceast tehnic s-a numit RVG
(radioviziografie). Comparndu-se acurateea filmelor
convenionale Rx, a Rx digitalizate i a RVG n
detectarea cariilor dentinare fisurale i a celor necavitare,
nu au existat diferene semnificativ statistic obinndu-se
n caria ocluzal n dentin valori ale sensibilitii de 0.6-
0.8 i o specificitate de 0.9.
n 1989 a fost introdus sistemul CCD charged-
coupled device similar aceluia existent n videocamerele
digitale dar cu unele dezavantaje: zone de examinat
restrnse, senzori relativ mari, firul ntre senzor i
computer care fac utilizarea clinic destul de anevoioas.

O Rx digital (sau o Rx tradiional care a fost digitizat)
este compus dintr-un numr de pixeli. Fiecare pixel
reprezint valori ntre 0 (negru) i 255 (alb). Valorile
intermediare reprezint nuane de gri, i este uor de
apreciat c o Rx digital cu un potenial de 256 de nuane de
gri are o rezoluie semnificativ mai mic dect Rx
convenioale care au milioane de niveluri de gri: Rx digitale
au o validitate mic n diagnostic, att sensibilitatea ct i
specificitatea fiind mai mici cnd au fost evaluate leziuni
proximale mici.
Totui, Rx digitale ofer potenialul de mbuntire a
imaginii prin aplicare unor algoritmuri unele crescnd
captul alb al scalei de gri iar altele captul negru. Astfel de
imagini prelucrate au avut valori asemntoare cu cele ale
Rx tradiionale: sensibilitate(0.95) i specificitate(0.83)
pentru leziunile aproximale

O alternativ o constituie sistemul Drr care este format dintr-un
echipament radiografic digital Vista Ray, o camer video intraoral, un
ecran plat, un computer i o imprimant. Totui, toate tehnicile
radiografice au o valoare sczut n diagnosticarea cariilor iniiale n
smal (necavitare).

Radiografia digital substractiv
n aceast tehnic trebuie s deinem 2 Rx digitale identice n ce privete
regiunea anatomic, timpul de expunere, curentul din tub i voltajul.
Numerele ce vor indica valorile de gri vor fi aceleai pentru ambele Rx.
cu excepia sediilor unde au intervenit modificri. Prin scderea valorilor
de gri pentru fiecare coordonat de la prima Rx din valorile pentru
aceleai coordonate din cea de-a doua Rx se obine o imagine de
substracie. Dac nu au intervenit modificri rezultatul scderii este zero
iar un rezultat mai mare va apare la sediile unde s-a instalat o
demineralizare sau aceasta a progresat. Dificultatea de a alinia perfect
cele 2 Rx reprezint o limit a acestui examen.


Avantajele radiografiei digitale directe:
- Expunere mai redus la radiaii cu pana la 50%
- Achiziionarea imaginii este mai rapid
- Imagini de dimensiuni mai mari
- Imbuntirea educaiei pacientului
- Imbuntirea detectrii prezentei cariilor si
afectiunilor periapicale
- Imbuntirea deciziei de tratament
- Capacitate sporita de procesare a imaginilor
- Depozitare a imaginilor cu costuri reduse
- Absena erorilor caracteristice developrii chimice a
filmului
- Imbunatatirea calitatii imaginii
- Posibilitatea transmiterii imaginilor in retea.
XERORADIOGRAFIA
Este o tehnic care se bazeaz pe transferul de sarcini
electrostatice, oferind imagini ale esuturilor dure i ale celor
moi.
Imaginile sunt superioare celor obinute prin mijloace
radiologice convenionale, n evidenierea modificrilor dentare,
osoase sau ale esuturilor moi .
Xeroradiografia dentar este o metod introdus de doar 20 de
ani i se bazeaz pe obinerea imaginii utiliznd un platou de
aliaj de seleniu ntr-o caset de dimensiunea unui film #22.
Acesta este plasat n cavitatea oral i este expus la o doz de
radiaii egal cu jumtate din doza de iradiere normal pentru
un film de tip D-speed.
Aceast expunere creeaz o imagine latent bazat pe
particule de carbon. Transferarea particulelor ntr-un cadru de
poliester transparent produce o imagine care poate fi vzut
convenional sau n lumin reflectat
Avantajele xerografiei:
- capacitate bun de diagnostic fiind util n cariile
proximale i n afeciunile
periapicale;
- doza de iradiere poate fi redus cu pn la 80%
comparativ cu filmul de tip D-speed cnd
se utilizeaz poziia rectangular;
- este mai puin costisitor dect alte sisteme de
procesare automat; timpul necesar pentru
crearea unei copii pe format dur este de doar 2
min.

Dezavantajele xerografiei:
- posibilitatea de apariie a artefactelor n jurul
zonelor cu densitate crescut precum
obturaiile, ceea ce poate duce la apariia de
rspunsuri fals pozitive de carie;
- echipamentul xerografic este mai puin fiabil n
raport cu alte echipamente de procesare a
filmelor;
- uneori caseta poate fi inconfortabil pentru
pacient.
Orice tip de leziune(cavitar n smal sau dentin)
Sensibilitate
Specificitate
vizual vizio-tactil radiografie
Leziuni ocluzale
vizio-tactil radiografie
Leziuni proximale
Leziuni limitate la smal
Sensibilitate
Specificitate
vizual vizio-tactil radiografie vizio-tactil radiografie
Leziuni ocluzale
Leziuni proximale
METODE CANTITATIVE DE DIAGNOSTIC N CARIA
DENTAR
Cnd rezumm datele din studiile care au evaluat criteriile de
validitate ale metodelor curente de diagnostic clinic (ex. examinare
clinic convenional, radiografii) majoritatea au dovedit mai
curnd o slab validitate cu slab sensibilitate i moderat
specificitate (Ismail, 1997; Bader ,2002).
Acest aspect implic c diagnosticul cariei, aa cum a fost normal
realizat n practica zilnic, este o procedur inexact care provoac
att un supra ct i un sub diagnostic. n realitate,performana
diagnosticului poate fi mult mai slab dect presupuneam deoarece
majoritatea studiilor de validare au fost realizate sub condiii de
laborator, excluznd greutile survenite prin prezena plcii i a
salivei. Performanele de diagnostic mai curnd slabe ale metodelor
convenionale de diagnostic n caria dentar au fcut ca unii
cercettori s caute metode de detectare cantitative cum ar fi
msurarea conductanei electrice, examenele de dispersie a luminii,
metodele de laser fluorescen.
.
Exist cel puin 3 motive pentru dezvoltarea acestor metode:
- metodele cantitative pot detecta leziunile la un stadiu
mai incipient dect metodele convenionale;
- metodele cantitative sunt mult mai sigure dect cele
calitative;
- msurtorile cantitative pot asigura mijloacele pentru
monitorizarea non-distructiv a bolii n
curs.
ntr-adevr cteva metode de detecie cantitative au artat un
mare grad de ncredere(Lussi,1999, Tranaeus,2002). Astfel,
s-a demonstrat c metodele cantitative cu fluorescen
indus luminos pot fi folositoare(potrivite) pentru
cuantificarea longitudinal a leziunilor carioase necavitare
de pe suprafeele netede, n special n scopuri
tiinifice(Angmar-Mansson,1996).
METODE CANTITATIVE DE DIAGNOSTIC N CARIA
DENTAR
Diagnosticul cantitativ este acela n care gravitatea bolii se
exprim n cifre ce obiectiveaz anumite semne clinice.
Diagnostic calitativ: leziunea este maron sau leziunea se
ntinde n dentin
Diagnostic cantitativ: profunzimea sau ntinderea unei
leziuni exprimate n mm. sau volumul unei leziuni
exprimat n mm
3
.
Toate metodele cantitative de diagnostic se bazeaz pe
interpretarea unor semnale fizice, care sunt legate de una
sau mai multe caracteristici ale leziunii carioase.
n primul rnd, semnalele trebuie s fie recepionate de un
dispozitiv de receptare, iar apoi valoarea semnalului
trebuie clasificat

PRINCIPII FIZICE IMPLICATE N TEHNICILE
DE DIAGNOSTICARE
Majoritatea cazurilor de detectare a cariilor si
diagnosticare necesita observarea energiei (sub form
de und) care este aplicata pe dinte sau observarea
energiei care este emisa de catre dinte.
Cand undele interactioneaza cu obiectele (inclusiv
dintii), ele se comport in urmatoarele modalitati:
difuziune (se imprastie); reflectare; absorbtie, sau
fluorescenta.
Lumina difuzata va reiesi din mostra (transmisie) sau
va fi imprastiata inapoi catre sursa ( difuziunea
retrograd).

Difuziunea
Difuziunea reprezinta schimbarea in directie a unei unde intr-o situatie
sau in mai multe situatii cand ea interactioneaza cu un mic particul sau
obiect in interiorul unui material neomogen. Ca si asemanare,
procesul poate fi asociat unui animal alergand prin padure, evitand
copacii. Difuziunea undei cu obiectele poate, sau nu poate, cauza o
schimbare in energia undei.
Reflexia
Reflexia este un fenomen de suprafata ce rezulta in schimbarea de
directie a undei printr-o singura interactiune cu un obiect mare,
directia undei reflectate fiind adesea opusa undei de incidenta. Aici
analogia ar fi saritura unei mingi de pe o suprafata neted de teren.
Absorbtia
Absorbtia necesita ca unda sa fie stopata de un obiect, energia undei
preluata de obiect, si apoi convertita intr-o alta forma, precum caldura.
Un obiect poate de asemenea stopa energia undei si apoi sa
converteasca aceasta energie intr-o alta unda ce are mai putina energie
si de aici o lungime de unda mai mare. Cand are loc acest fenomen in
cazul undelor de lumina, emisia undei de lumina cu lungime mai mare
este cunoscuta sub numele de fluorescenta.

PRINCIPII FIZICE IN SPATELE TEHNICILOR DE
DIAGNOSTICARE
Transmisie
Reflexi
e
Reflexie
Difuziune cu
transmisie
Difuziune
retrograd
Fluorescena cu
transmisie
Fluorescen
retrograd
Absorbia cu producere
de cldur
Componenta de difuziune
Unda incident
Componenta absorbtiv
Und emis de energie
sczut(fluorescena
DIFUZIUNE
SI
ABSOBTIE
TRANSMISIE
REFLEXIE
TRANSILUMINAREA CANTITATIV CU
FIBR OPTIC (Pine, 1996)

Dup cum am amintit la examenul clinic, problema major o
reprezint slaba sa sensibilitate.
Cnd smalul este afectat (demineralizat), fotonii penetrani ai
luminii sunt difuzai (i schimb direcia dar nu i energia), ceea ce
i va modifica i imaginea optic. La lumin normal, va apare white
spot-ul, adic pata alb, ce va fi mai intens dac dintele este uscat.
FOTI are avantajul c utilizeaz o lumin alb de mare intensitate.
Lumina este ndreptat spre dinte iar efectul de difuziune poate fi
observat ca umbre n smal i dentin, ceea ce crete capacitatea
dispozitivului de a discrimina ntre cariile incipiente de smal i cele
de dentin. Un alt avantaj al FOTI este c poate fi utilizat pentru
detecia cariilor de pe toate suprafeele.
Cercetrile au demonstrat o sensibilitate de doar 14 i o specificitate
de 95 pentru leziunile dentinare ocluzale i 4 respectiv 100 pentru
cele aproximale. Datele sunt controversate dar n orice caz ne
ateptm ca FOTI s fie cel puin la fel de eficient ca inspecia
vizual
Pentru dinii permaneni, sensibilitatea FOTI variaz de la
<50 pn la 85%, n timp ce specificitatea este mare, >95%.
Pentru diagnosticul cariilor aproximale la dinii permaneni
la copii de 12 ani, s-a demonstrat (Stephen,1987) c acolo
unde nu s-au putut utiliza Rx n diagnosticul pe dinii
laterali, FOTI aproape c a dublat detecia realizat numai
prin mijloace clinice.
Astfel, din cariile aproximale ce afectau smalul pe Rx., 17%
au fost detectate de ctre FOTI, iar din Rx.transparenele ce
se extindeau n dentin, 48% au fost detectate de ctre
FOTI.
Cariile de smal aproximale nu pot fi detectate n mod
adecvat de ctre FOTI, ceea ce mpiedic o corect urmrire
a evoluiei lor.
FOTI este o metod suplimentar ieftin i non-invaziv ce
se adug examenului clinic n detectarea cariilor
aproximale n dentin; nu este util n detectarea cariilor de
smal iar sensibilitatea ei n cariile de dentin este
discutabil. Tehnica NU poate nlocui Rx. b-w n
monitorizarea evoluiei cariilor aproximale.Cariile
secundare sunt dificil de detectat cu ajutorul FOTI

Sistemul DI-FOTI

SISTEMUL COMPUTERIZAT CARIES FINDER

Este un sistem propus de Haven i colab. n 1990. Prezint o
serie de avantaje:
-economie de timp
- expunere la doze reduse de radiaie
-elimin filmele radiografice i substanele chimice
necesare developrii.
Acest sistem este utilizat n special pentru procesarea i analizarea
imaginilor achiziionate n scopul detectrii cariilor proximale.
Deasemenea poate fi utilizat pentru monitorizarea evoluiei
leziunilor proximale necavitare. Imaginile sunt cuantificate pe o
scal de la 0 la 255. Este mult mai precis dect radiografia
bytewing digital deoarece practicienii citesc subiectiv i n mod
diferit imaginile radiologice. Studiile realizate demonstreaz c
aceste sisteme sunt mai exacte i mai precise dect ochiul uman n
depistarea i msurarea obiectiv pe imaginea radiologic a
leziunilor carioase proximale.
Evaluarea suprafeelor de ctre sistemul computerizat
CariesFinder se realizeaz prin calcularea:
densitii leziunii relativ la structurile dentare
nconjurtoare
suprafaa leziunii i profunzimea leziunii n smal.
Sistemul compar rezultatele msurtorilor cu o
baz de date care conine caracteristicile
radiografice de carie sau de cavitaie.
Sistemul furnizeaz o imagine video a suprafeei
dintelui i un rezultat: nu exist leziune,
carie, cavitaie.
Deasemenea furnizeaz un contur extern al leziunii
suprapus peste imaginea radiografic cu
prezentarea caracteristicilor cantitative ale
leziunii.
Computer tomografia (C.T.) asociaz tehnica tomografiei cu un
computer.

Primul sistem de CT pentru uz stomatologic a fost dezvoltat de
Befu i col., se numete "3DX multi-image micro CT" i n
prezent este disponibil pe pia n Japonia (3DX, J. Morita MFG
Co. Kyoto, Japan).
Tubul radiogen se rsucete n jurul pacientului, informaiile
sunt transmise computerului care le nregistreaz. Seciunile pot
fi fcute de la 1,5 mm la 3mm, la 120kv i 170mA.
Seciunile care ofer imagini excelente ale bazelor osoase sunt cele
frontale, obinute cnd pacientul are capul n hiperextensie.
Cele mai dificil de obinut sunt seciunile sagitale care necesit o
dimensiune mai mare cu 60-70cm a tunelului aparaturii. Capul
pacientului va fi nclinat sub un unghi de 20-25 grade timp de 5-
10 minute, perioad n care trebuie s stea imobil. Se realizeaz
10-20 seciuni cu gura nchis, apoi deschis.
Detectarea leziunilor carioase de tip white-spot prin sistemul CT
reprezint o metod neinvaziv a leziunilor i reduce semnificativ
timpul necesar evalurii eficacitii msurilor de tratament.
TOMOGRAFIA COMPUTERIZAT-TACT (Tuned -
aperture computed tomography)
Aceast metod construiete seciuni transversale
radiografice prin dinte.
Aceste seciuni pot fi observate n cutarea unor Rx-
transparene. n plus seciunile pot fi cuplate ntr-un
model computerizat tri-dimensional denumit
pseudohologram.
Att seciunile TACT ct i pseudohologramele
reprezint mijloace valoroase n detectarea leziunilor
mici, primare i secundare.
TACT poate evalua prezena cariilor ocluzale
prezentnd o precizie mult mai bun n raport cu
metodele radiografice convenionale i digitale.

Cercettorii de la Laboratorul Naional Livermore Lawrence(U.K.)
dezvolt o nou tehnic optic pentru vizualizarea noninvaziv a
esuturilor biologice.
Optical Coherence Tomography (OCT) genereaz imagini
transversale- cu rezoluie nalt (sub 20 microni), fr a fi nevoie de
biopsie.
Se utilizeaz fascicol n infrarou evitndu-se astfel efectele nocive ale
radiaiilor ionizante (razele x). Sistemul OCT are la baz un
interferometru din fibr optic Michelson. Imaginile transversale cu
rezoluie nalt sunt obinute prin concentrarea luminii de la o surs
optic cu coeren redus pe un esut biologic prin intermediul unui
scanner manual care msoar intensitatea energiei reflectate ca funcie
a poziiilor axial i transversal a esuturilor. Se genereaz o serie de
imagini scanate care prin combinare creaz o imagine
bidimensional.
Sistemul OCT ofer o alternativ de diagnostic sigur,
noninvaziv pentru localizarea situsurilor poteniale i reale de
carie. Poate detecta defecte marginale minore i apariia cariilor
secundare incipiente la nivelul restaurrilor.
Monitorizarea optic a cariei(Optical caries monitor)
Cariile incipiente apar mai albe dect esuturile sntoase
din jur din cauza puternicei dispersii a luminii n
interiorul leziunii. Aceast dispersie poate fi cuantificat
prin metode ce se bazeaz pe tehnologia cu fibre.
Cantitatea msurat este coeficientul de dispersie.
Un instrument pentru utilizare clinic- monitorul optic
pentru carie - are o surs de lumin, o unitate de msurare
i referin i o parte de detectare. Lumina este
transportat printr-o fibr pn la vrful piesei de mn
care este plasat pe suprafaa dintelui iar lumina reflectat
este colectat de alte fibre situate tot n vrful insertului.
Acest dispozitiv poate fi folosit numai pentru cuantificarea
leziunilor carioase de pe suprafeele netede.
Ca o indicaie viitoare acest dispozitiv va fi folositor pentru
evaluarea cantitativ a regresiunii leziunilor de pe
suprafeele netede ce se dezvolt n timpul terapiei
ortodontice fixe.


PRINCIPIILE FLUORESCENEI INDUS CU
LASER/LUMIN
Unele materiale posed calitatea de fluorescen cnd sunt
iluminate cu laser sau lumin.
Fluorescena este un fenomen prin care lungimea de und
a luminii emise (original) se schimb ntr-o lungime de
und mai mare dup reflexie.
Cnd lumina emis este din spectrul vizibil, lumina
fluorescent are o culoare diferit de prima. Utiliznd un
filtru prin care poate trece numai lumina fluorescent i
putem msura acesteia intensitatea. Intensitatea luminii
fluorescente este proporional cu cantitatea de material
care provoac fluorescena. Fluorescena esuturilor dure
dentare a fost cunoscut de mult timp (Benedict 1928).
Dentina i smalul naturale posed calitatea de
fluorescen, aceasta fiind denumit autofluorescen.
Leziunile carioase, placa i microorganismele conin de
asemeni substane fluorescente.
Diferena ntre esuturile dentare sntoase i cele din
leziunile carioase poate fi fcut vizibil prin metoda
msurrii cantitative a fluorescenei indus cu laser sau
lumin. (QLF)
Cromoforii ce provoac fluorescena nu au fost nc clar
identificai, dar se pare c fluorescena albastr este
asigurat de dityrozin iar cea n infrarou de
protoporfirin prezent ca un produs al distruciei
microbiene.


FLUORESCENA INDUS LUMINOS(QLF)
Demineralizarea esuturilor dure dentare provoac o
pierdere a autofluorescenei.
Recent, lumina laser a fost utilizat pentru a induce
fluorescena smalului ntr-o metod sensibil i
nondistructiv pentru detectarea demineralizrii
smalului.
Dintele a fost iluminat cu un fascicul albastru verde de la
un laser cu argon ce a produs o lumin monocromatic
difuz cu o = 488 nm.
Fluorescena smalului ce apare n regiunea galben a fost
observat printr-un filtru restrictiv galben ( este 520
nm) care elimin toat lumina reflectat i dispersat
napoi.
Zonele demineralizate apar ca pete nchise la culoare.
Radiaia fluorescent a unei leziuni carioase observat
prin QLF este mai mic dect aceea a smalului sntos.
Cteva efecte pot contribui la scderea
fluorescenei leziunilor iniiale n smal:

dispersia luminii n leziune, care este mult mai
mare dect n smalul natural determin ca
trecerea luminii n leziune s fie mult mai
scurt dect n smalul sntos; astfel
absorbia per unitate de volum este mult mai
mic n leziune, iar fluorescena este mai puin
puternic;
dispersia luminii n leziune acioneaz ca o
barier care mpiedic ca lumina excitant s
ajung la esuturile dentare sntoase
subiacente fluorescente i ca o barier care
mpiedic ca lumina fluorescent din straturile
de sub leziune s ajung la suprafaa dintelui.

Localizarea i tiparul leziunii n smal vor ghida medicul
ctre un diagnostic corect.
Pentru o cuantificare in vivo a pierderiii de mineral prin
aceast metod s-a utilizat o microvideo camer color (CCD)
i o analiz computerizat a imaginii.
Pentru a calcula pierderea de mineral din leziune radiaia
fluorescent a esutului sntos de la sediul leziunii este
reconstruit prin extrapolarea radiaiei fluorescente de pe
esutul sntos din jurul leziunii. Diferena dintre valorile
obinute clinic i cele reconstruite evalueaz pierderea de
fluorescen rezultat n leziune.
Prin aceasta pot fi obinute trei valori:
pierderea de fluorescen medie n leziune (%);
pierderea maxim de fluorescen n leziune;
suprafaa leziunii (mm
2
).


Echipamentul QLF este compus dintr-o cutie uoar ce conine
un bec cu xenon i o pies de mn asemntoare cu o camer
intraoral. Lumina trece prin pies via un sistem de cristale
lichide, iar piesa conine filtrul ce ndeprteaz lumina
albastr.
Imaginile live sunt prezentate via un computer, pot fi captate i
stocate.
QLF poate nregistra toate suprafeele dentare cu excepia
celor interproximale.
Odat o imagine captat, urmtorul pas este analizarea oricrei
leziuni i evaluarea cantitativ a stutus-ului de demineralizare
al dintelui.
Pragul pierderii fluorescenei este setat la 5%; aceasta
nseamn c toi pixelii cu o pierdere mai mare a fluorescenei
de 5% din valoarea considerat normal pentru smalul sntos
vor fi considerai ca parte a leziunii.
Odat ce pixelii au fost
considerai sntoi sau n
leziune software-ul calculeaz
pierderea de fluorescen medie
n leziune i suprafaa n mm
afectat.
Atunci cnd se examineaz
leziunea longitudinal, QLF
utilizeaz un sistem video de
repoziionare care are
capacitatea de a suprapune
perfect imaginile ulterioare peste
cea original.
Pentru cariile fisurale
sensibilitatea a fost de 0.68 i
specificitatea de 0.70;
corelarea intraexaminator a fost
de 0.93 i cea interexaminator
de 0.92
DIAGNOdent
Acest instrument a fost introdus n 1998 pentru a ajuta la
diagnosticul cariilor ocluzale, suplimentar la inspecia
clinic i examinarea radiografic.
Lumina emis cu o = 655 nm (lumin roie) este
transportat printr-un fascicul de fibre la vrful unei piese
de mn. Vrful este plasat pe suprafaa dentar i lumina
laser va penetra dintele. Fotonii reflectai i fluoresceni
sunt preluai de acelai vrf al DIAGNOdent-ului dar de
fibre diferite.
Se msoar lumina fluorescent iar intensitatea sa este o
indicaie a mrimii i profunzimii leziunii carioase.
Intensitatea luminii fluorescente este afiat ca un numr
cuprins ntre 0 i 99.
Pragul ntre caria limitat la smal i caria n dentin a
fost identificat a fi n jurul valorii 18 sub condiii de
umiditate.
Acelai registru n condiii de cmp uscat a condus la
valoarea de 21.
Studiile in vitro a validitii au artat c sensibilitatea
DIAGNOdent-ului n diagnosticul cariei se ntinde ntre
0,17 i 0,87 n timp ce specificitatea a avut valori
cuprinse ntre 0,72,i 0,98; corelaia cu profunzimea
leziunii determinat microradiografic pe seciuni
dentare a fost de 0,76 0,79.
Pentru a evita msurtorile fals pozitive va fi indicat o
past de lustruire non-fluorescent.
O caracteristic atractiv a DIAGNO-dentului este
designul compact i msurtorile rapide.
DIAGNOdent a fost deasemeni folosit in vitro pentru
detectarea i cuantificarea cariilor de suprafa neted.
Corelaia ntre citirile cu DIAGNOdent i profunzimile
histologice ale leziunii a fost de 0,85, n timp ce
sensibilitatea i specificitatea pentru detectarea cariilor
dentinare a fost de 0,75 i respectiv 0,96.

Etape de lucru:
curirea SFO cu dispozitive
mederne: Prophyjet sau Prophyflex
pentru ndeprtarea eficient a
tuturor depozitelor organice care ar
putea conduce la rezultate fals
pozitive,
se scaneaz suprafaa de examinat i
se nregistreaz valorile artate de
monitor avnd n vedere c cifrele se
coreleaz cu extensia leziunii. n urma
unor studii unanum recunoscute Lusii
recomand:
valorile ntre 10-15 nu necesit o
ngrijire sau msuri terapeutice
active
valorile ntre 15-30 necesit o
ngrijire preventiv/terapeutic
i/sau tratament operativ n
funcie de riscul cariogen al
pacientului
valorile >30 necesit ambele
strategii terapeutice


Dintele 27 fr semne clinice de carie
Nu exist imagine de Rx.transparen pe 27
CAZUL I
Diagnodent-ul a artat n foseta mezial o
valoare de 28
Zona suspect a fost instrumentat cu
abraziune cu aer: KaVo RONDOflex
leziunea ajungnd pn la dentin
Imagine a suprafeei ocluzale care la
inspecie pare indemn
Pe Rx. nu se observ nici o transparen
CAZUL II
La utilizarea Diagnodent-ului s-a
obinut valoarea de 90
Imaginea cavitii reziduale
dup ndeprtarea dentinei patologice
Suprafa ocluzal fr
semne directe de carie
La 26 nu se observ Rx. transparen
CAZUL III
Diagnodent-ul a artat o valoare de
31 att n foseta central ct i
n cea distal
Imaginea extinderii preparaiilor
nainte de faza restaurativ
n anii 1980 s-a utilizat pentru detectarea cariilor lumina
fluorescent mpreun cu unele substane colorante.
Colorantul poate facilita detectarea cariei i vizualizarea ei
pentru c acesta absorbit de diferite esuturi crete contrastul
coloristic ntre leziuni i structurile dentare sntoase
nconjurtoare.
Unii ageni colorau dintele ireversibil. OBrien a introdus
coloranii marcai i a gsit c un colorant fluorescent (Zyglo
ZL-22) care nu este indicat pentru utilizarea intraoral a fost
capabil s penetreze leziuni nedecelabile pn atunci.
Un alt colorant marcat (Briliant Blue 10 %) utilizat mpreun
cu FOTI a fcut detectarea leziunilor incipiente mult mai
uoar.
Ali autori au utilizat un colorant fluorescent (Fluorol 7 GA)
mpreun cu o sond cu fibre optice pentru detectarea
cariilor aproximale i a avut rezultate sensibile.

CARIODETECIA PRIN LASER CU CO2
Utilizeaz un LASER cu CO2 pentru diagnosticul cariilor din anuri
i fosete ocluzale. Sursa este un laser cu CO2 cu energie 2,5 Watt
i 18 pulsuri pe sec. cu spot luminos de 500 mm.
Utilizarea sa n scop de diagnostic se bazeaz pe coninutul mai bogat
n substane organice din zona cariat. Sub aciunea sa apa din
esuturi se va evapora i reziduul organic va rmne carbonizat,
modificat de culoare. In acest fel se detecteaz caria prin culoarea
modificat a smalului sntos (aspect asemntor gravrii cu acid
fosforic 37%).
Dup carbonizarea i lichefierea componentei organice, LASER-ul
produce solidificarea srurilor minerale rmase. Dentina aflat sub
carie sufer un proces de recristalizare i cretere n dimensiune a
cristalelor de hidroxiapatit, apropiindu-se de aspectul smalului.
Studiile efectuate demonstreaz c detecia prin laser cu CO2 este o
metod mai exact n raport cu alte metode n cazul cariilor
ocluzale.
SISTEMUL COMPO
Sistemul COMPO (back-scattered electron images)
prezint avantaje n vizualizarea cariilor dentinare
i monitorizarea modificrilor tiparelor de
fluorescen dentinar n leziunile carioase.
Tjaderhane i col. (1995) au investigat natura
modificrilor din imaginile COMPO n zonele cu
coninut mineral redus . A fost examinat relaia
dintre modificarea concentraiei elementelor
minerale i aspectul dentinei cariate i al dentinei
sntoase utiliznd sistemul SEM (scanning electron
microscope) echipat cu sond electronic de
microanaliz (EPMA).
Studiul a fost realizat pe molari de obolani care prezentau
carii dentinare situate imediat sub JSD.
Au fost determinate coninutul de minerale Ca, P, Na, Mg, F
i concentraia total de minerale din 5 situsuri diferite
dentinare i s-au calculat rapoartele Ca/P si Mg/Ca.
Concentraiile cele mai reduse din fiecare mineral au fost
gsite n leziunile carioase, singurul mineral care nu a
prezentat modificri ale concentraiei a fost Mg.
Rezultatele confirm c modificarea fluorescenei n cariile
dentinare se coreleaz cu modificarea coninutului de
minerale.
Utilizarea EPMA n combinaie cu imaginile COMPO
reprezint o tehnic util n determinarea modificrilor
coninutului de minerale n dentina cariat.

SISTEME DE DIAGNOSTIC BAZATE PE
CURENTUL ELECTRIC
Cnd un curent electric trece printr
-un material, proprietile electrice
ale acelui material determin extinderea pn la care
curentul este condus.
Unele materiale biologice sunt mai conductive dect
altele; biomaterialele cu concentraii mari de fluide i
electrolii sunt mai conductive dect materialele cu
concentraii sczute.
Smalul imatur, poros este mai conductiv dect cel
matur i dentina este mai conductiv dect smalul.
Cnd un curent este aplicat prin plasarea unui
electrod pe suprafaa dentar poate fi msurat
conductana electric a ntregului material ntre
acest electrod i contra-electrodul care n
general este inut n mn. Din moment ce
toate aceste materiale au concentraii mari de
electrolii cu excepia smalului, msurarea
conductanei este n special aceea a smalului.
Sediile demineralizate n smal, sedii cu un
volum mare al porilor i microcaviti pot fi
detectate prin msurarea conductanei.
Ideea aplicrii acestei metode a fost propus de
Magitot nc din anul 1878.

Tehnica are dou moduri de aplicare: metoda
specific pentru sediu aplic o sond ca electrod
n fisur msurndu-se astfel conductana
electric la acel sediu. Pentru a mpiedica
curentul s se scurg printr-un strat superficial de
umezeal spre gingie se aplic un jet de aer
pentru a usca suprafaa dintelui n jurul sondei.
Dezavantajul acestei metode este c numai o
mic arie de pe suprafaa ocluzal poate fi
msurat la o singur evaluare.
Pentru a msura ntreaga suprafa ocluzal
trebuie s o acoperim cu un mediu ce conine
electrolit n care se plaseaz electrodul. Aceast
tehnic este denumit specific pentru
suprafa.

Msurarea conductanei electrice
Studiile au raportat c sensibilitatea prin metoda
specific sediului n diagnosticarea leziunilor dentinare
la molari i premolari a variat ntre 0,67 pn la 0,96 n
timp ce specificitatea a variat ntre 0,71 i 0,85 ceea ce
reflect o performan acceptabil.
Aceste dispozitive ne-ar putea ajuta n detectarea
cariilor fisurale la dinii recent erupi, el putnd fi folosit i
ca o msur de detectare a probabilitii ca o sigilare
sau o restaurare sigilant s fie necesar n primele 18-
24 luni dup erupie.
Sensibilitatea i specificitatea tehnicii pe suprafa
depinde mai mult de mediul conductiv, avnd valori mai
mici dect ale primei tehnici.
n 1990 au aprut i s-au testat dou instrumente:
- Vanguard Electronic Caries Detector
-Caries Meter L

Ambele msoar conductana e ntre vrful unei sonde plasat
ntr-o fisur i un conector ataat la o zon de mare
conductivitate (gingie sau piele). Conductana a fost apoi
convertit la Vanguard pe o scal de la 0 la 9 iar la Caries
Meter L la 4 valori codificate coloristic (verde indemn;
galben carie n smal; oranj carie n dentin i rou
implicare pulpar).
Pentru a preveni conductana de suprafa sistemul Vanguard
ndeprteaz saliva printr-un curent de aer continuu iar la
CML dimpotriv pentru a asigura un bun contact e i a
minimaliza efectul salivei, este necesar ca anurile i fosetele s
fie umezite cu ser fiziologic.
Ashley a gsit c ECM este instrumentul de diagnostic cu cea
mai mare acuratee n comparaie cu examinarea vizual,
FOTI i radiografia convenional i radiografia b-w digital
n diagnosticarea in vitro a leziunilor ocluzale incipiente
necavitare la dinii posteriori.
Limitele sunt date de imposibilitatea de a indica tipul leziunii i
activitatea sa.

ECM pe suprafaa radicular
a dat rezultate ncurajatoare:
a fost evaluat efectul unei
paste de dini(5000 ppm)
fa de alta(1000ppm) pe
201 pacieni care aveau cel
puin o leziune.
Dup 3 i 6 luni,au fost
diferene statistice ntre cele
2 grupuri, cel cu fluor mai
mult demonstrnd o
capacitate de remineralizare
mai mare

Un profil ECM obinut n cazul unei carii radiculare primare
Sensibilitatea i specificitatea au fost de 0.78 i 0.80 pentru
diagnosticul cariilor ocluzale dentinare i de 0.65 respectiv
0.75 pentru leziunile n smal. Exist totui un procent de
20% rspunsuri fals pozitive (specificitate 80%) care pot
conduce la 20% intervenii inutile (supratratament).
La fel Verdonschot artat n studiile sale c acest metod a
prezentat o sensibilitate de 0.96 i o specificitate de 0.71 n
diagnosticul cariilor ocluzale
Ricketts n 2002 a introdus n clinic un prototip denumit ECM
II, LODE (Groningen) care este specific pe sediu i a
demonstrat c fluxul de aer utilizat are un rol important n
creterea sensibilitii i specificitii in vitro: creterea
fluxului de aer la 7.5 L/min. a crescut sensibilitatea la 99% i
specificitatea la 88%. Fluxul de aer este vital n utilizarea
ECM II deoarece el ndeprteaz umezeala superficial i
reduce posibilitatea conductanei gingivale.



Este indicat ca msurarea conductanei electrice s fie utilizat n:
monitorizarea evoluiei leziunilor incipiente,
urmrirea eficienei tratamentelor de remineralizare
stabilirea deciziei de sigilare a unei fisuri sau restaurri i
mai puin n decizia de tratament operator, datorit
specificitii reduse ceea ce duce la probabilitatea de
diagnostice fals pozitive i tratament invaziv inutil

O aplicare ulterioar a monitorizrii electrice a cariei este
Spectroscopia cu Impedan Electric(EIS).
Spre deosebire de ECM care utilizeaz o frecven fix(23 Hz), EIS
scaneaz o plaj de frecvene electrice asigurnd informaii despre
capacitan i impedan.
Acest proces asigur potenialul pentru analize mai detaliate privind
structura dintelui, inclusiv prezena i extinderea cariilor. Un
prototip a fost introdus experimental n clinic n anul 2007.




SISTEME DE DIAGNOSTIC BAZATE PE MSURRI
ULTRASONICE(Ecografia)
Utilizarea ultrasuneelor pentru detectarea cariilor dentare a fost
propusa in ultimii 30 de ani. Tehnicii i-a fost acordat interes, in
special in ultimii 5 ani.
Undele sonore sunt unde longitudinale care se mica prin gaze,
lichide sau solide. Ele pot de asemenea sa circule de-a lungul
granielor dintre si printre gaze, lichide si solide. Frecventa
(numrul de oscilaii/ secunda) sunetului in general detectabil de
ctre urechea umana variaz intre 20 Hz si pana la 16.000 Hz pentru
aduli (1 Hz = 1 oscilaie/ sec).
Undele ultrasunete au o frecventa mai mare de 20.000 Hz. Undele
de sunet au toate proprietile uzuale ale undelor, adic pot fi
reflectate, difuzate, refractate sau absorbite. Viteza cu care se mica
o unda de sunet depinde de mediul prin care ea trece. In aer, ea este
de 330m/sec. In lichide si solide, ea este mult mai mare. Mediile
diferite au capacitti diferite de a transmite sunetul.





Pentru a atinge mediul tinta (aici, dintele), undele de sunet trebuie
sa treaca printr-un mediu de cuplare. Agentul de cuplare ideal
pentru a lega sursa ultrasunetului de specimen este unul care are
impedanta acustica similara celei a specimenului. Acest lucru
minimalizeaza orice reflexie la interfata dintre cele doua medii si
maximalizeaza volumul de ultrasunet ce intra in specimen.
Au fost folositi diversi agenti de cuplare acustici pentru evaluarea
cu ultrasunete a dintilor, inclusiv biela de mercur si aluminiu
(Reich et al., 1967) legate de suprafata dintelui (Barber et al.,
1969). De o relevanta clinica evident mai mare este utilizarea apei
(Ng and Ferguson, 1988) si glicerinei (Huysmans and Thijssen,
1998; Yanikolu et al., 1999).
Scopul lor diagnostic este de a contura , a descrie i a msura organele
i esuturile n organism. n medicin ultrasunetele sunt folosite pentru
a crea imaginile organelor interne. Aceste imagini sunt produse cnd
undele sonore sunt ndreptate spre organe i apoi reflectate napoi
ctre un scanner care le msoar. US interacioneaz diferit cu diferite
tipuri de esuturi.

Huysmans and Thijssen (1998) au folosit
ultrasunetele pentru a determina grosimea
smaltului aflat pe jonciunea smalt/dentina ca si
metoda de msurare a pierderii de minerale
prin erodare chimic.
Rezultatele lor au indicat faptul ca ultrasunetele
pot msura grosimea smaltului, dar lucrri
ulterioare au demonstrat ca modificri mai mici
de 0.4 mm nu pot fi detectate in mod clar
(Louwerse and Huysmans, 2001)
Yanikolu et al.(2000) a examinat 20 de leziuni
naturale existente pe dini extrai si a
demonstrat o sensibilitate de 0.88 si o
specificitate de 0.86 la utilizarea histologiei ca
punct de referinta.

Un grup de cercettatori a efectuat o abordare uor
diferita in ceea ce priveste utilizarea ultrasunetelor in
detectarea cariilor. Ei au utilizat ultrasunetele ce trec
pe suprafaa dintelui de-a lungul interfeei dintre smalt
si aer, dect prin structura dentara.
In acest fel, ultrasunetele detecteaz discontinuitatea
suprafeei prezenta ca rezultat al leziunilor proximale
cavitare. Bab et al.(1997) a comparat in vitro
evalurile radiografice si clinice a 6 leziuni prin
masurtori cu ultrasunete. Utiliznd o sonda flexibila
cu capt ascuit ce ncape in contururile interproximale
in forma de pana si conforma formei dintelui, s-a
demonstrat o mult mai puternica reflexie a
ultrasunetelor din leziunile cavitare comparativ cu
leziunile necavitare.

Un studiu ulterior in vitro efectuat de Ziv et
al.(1998) a comparat masuratorile ultrasonice
(Ultrasonic Caries Detector (UCD) a aprox. 70
de sedii cu constatrile radiografice si
histologice. Utiliznd histologia ca i criteriu de
aur, ei au obinut o sensibilitate de 1.0 si o
specificitate de 0.92 pentru msurtorile cu
ultrasunete.
Ultrasunetele pot constitui o tehnologie rapid
si de ncredere pentru detectarea cariilor
dentare in smalt. Utilizarea undelor
longitudinale pentru a msura demineralizarea
in raport cu JSD este foarte utila, aa cum sunt
undele de sunet de suprafaa pentru a detecta
cavitaia.

IMAGISTICA TERAHERTZ

Aceasta metoda de imagistica utilizeaz unde cu
frecventa terahertz (=10 Hz sau o lungime de und de
aproximativ 30 m). Aceasta und este destul de scurt
pentru a furniza o rezoluie rezonabila si suficient de
lung pentru a preveni pierderea semnificativa de
semnal datorata difuziunii.
Timp de muli ani, nu au fost cunoscute surse practice
sau detectoare cu radiaii terahertz. La nceputul anilor
`80, s-a descoperit ca emitorii fotoconductivi sau
anumite cristale ( zinc-telluriu) expuse la pulsuri scurte
(< 1012 s) de lumina vizibila sau infrarou ar emite
unde electromagnetice cu o frecventa de nivelul
terahertz.
Pentru a detecta iradierea terahertz, detectorii
fotoconductivi pot fi folosii pe lng o alta tehnica
numita "free-space electro-optical sampling" (EOS).


Avantajele imagisticii terahertz includ:

transparenta relativa a esutului uman la razele
terahertz,
o energie redusa utilizata pentru imagistica (~ 1
W),
utilizarea de radiaii non-ionizante
lipsa alterrii ncrcturii electrice a esutului
examinat.
orice efecte termice adverse sunt puin probabile,
costul sistemului este acum similar cu cel al
imagisticii cu rezonanta magnetica.

Pentru ca o imagine sa fie obinut, obiectul este
plasat in calea razei terahertz. Alternativ, raza
terahertz poate fi scanata pe suprafaa unui obiect.
Este de asemenea posibila nregistrarea imaginii
terahertz utilizand un detector CCD. Unele dintre
primele imagini au fost raportate de ctre Hu and
Nuss (1995).
Niciun raport nu indic timpul necesar pentru a
obine astfel de imagini. In plus, costul
echipamentului, complexitatea sursei laser, si
cerinele pentru manipularea precisa a specimenului
cu un dispozitiv controlat prin computer (X-Y
stage), nseamna ca va fi probabil nevoie de mult
timp pentru ca tehnica sa fie utilizata clinic.

TERMOGRAFIA INFRAROU
Energia termic de radiaie este transportat sub forma de
unde. Este posibila msurarea modificrilor in energia
termic atunci cnd lichidul se pierde dintr-o leziune prin
evaporare.
Energia termic emis de structura dentara sntoas este
comparat cu cea emisa de structura dentara cariata.
Tehnica a fost descrisa de catre Kaneko et al.(1999) si a
fost propus mai degrab ca si metoda de determinare a
activitii leziunii dect ca metoda de determinare a
prezentei sau absentei leziunii. Metoda folosete senzorii
termici indiu / antimoniu, ce pot detecta schimbrile de
temperatura de ordinul 0.025C.
Cu un flux constant de aer pe suprafaa dentar,
modificarea termica a leziunii este comparat cu cea a
structurii dentare sntoase nconjuratoare. Distanta
sursa-senzor este de 20 cm, iar timpul necesar pentru
a obine informaia in cazul unei leziuni este de pana
la 2 minute.
Un studiu descris de Matsuyama et al.(1998) a
descoperit o corelaie rezonabila (0.670.79) intre
modificrile de temperatura si pierderea de minerale,
respectiv profunzimea leziunii.
Tehnica nu a fost folosita intra-oral. Vor exista
probleme referitoare la variaiile de temperatur ale
gurii in raport cu respiraia sau evaporarea de fluid de
pe alte suprafee orale.

Concluzii i recomandri
Metodele cantitative avansate imaginate pentru
diagnosticul cariilor vor fi folosite doar ca un ajutor la
inspecia clinic.
Majoritatea acestora nu sunt uor de aplicat, sunt mai
consumatoare de timp dect inspecia clinic i
radiografiile.
Ele nu sunt utilizate n mod obinuit n practica clinic. O
excepie o reprezint radiologia digital care permite
multiple opiuni i faciliteaz diagnosticul leziunilor
carioase.
Unele din ele pe lng identificarea leziunilor permit i
monitorizarea comportamentului acestora.
Combinarea datelor cantitative i afiarea imaginii
fluorescente a dintelui pe monitor face tehnica QLF foarte
instructiv n a demonstra pacientului progresia i/sau
regresia leziunilor.
Medicul rmne ntotdeauna responsabil
n interpretarea datelor obinute prin
aceste msurtori. Niciodat medicul nu
va pasa responsabilitatea mainii prin
acceptarea aprioric a valorilor obinute,
iar acestea vor fi ntotdeauna cntrite fa n fa cu alte
observaii clinice relevante.

Medicul care utilizeaz tehnicile cantitative n diagnosticul
cariei trebuie s rmn n alert i s fie ntotdeauna n
stare s explice i s coreleze valorile obinute cu celelalte
date clinice obinute de la pacient.
Criteriile clinice i cantitative de diagnostic vor fi evaluate
n acord cu factorii ce clasific pacientul ntr-o grup de
risc corespunztoare: vrst, sex, expunerea la fluor, stare
de sntate general i capacitate de a-i menine o igien
corect.

VALOAREA METODELOR SUPLIMENTARE
Direcii de cercetare viitoare
-Evaluarea activitii curente a leziunii doar
printr-o singur aplicare,
-Detecia i cuantificarea cariilor secundare,
-Detecia i cuantificarea cariilor radiculare,
-Evaluarea progresiei leziunii ca un
continuum: de la pierderea iniial de minerale
la cavitaie

EXAMENUL RADIOGRAFIC
RADIOGRAFIA CONVENIONAL VERSUS CEA DIGITAL
n principiu cu sistemul digital, doza de iradiere se reduce substanial, exist
faciliti n modularea densitii i creterea contrastului imaginii ceea ce
poate optimiza calitatea diagnosticului i reduce numrul de reluri, dar
certitudini n privina utilizrii de rutin n cabinet nc nu au fost emise.
Exist deasemeni dubii n privina posibilelor beneficii economice pentru
pacient, medic i societate (Wentzel,2002). Sunt deasemeni indicaii pentru
utilizarea n paralel a Rx. convenionale bw. cu cea digital.
CALITATEA INTERPRETRII EXAMENULUI RADIOGRAFIC
Un diagnostic de calitate nu se bazeaz numai pe o imagine bun d.p.v. tehnic.
Percepia i interpretarea unei imagini joac cel puin acelai rol n prcesul de
diagnostic. Cunotinele, experiena. interesul i nu n ultimul rnd ateptrile
asupra a ceea ce ar trebui s fie n imagine sunt factori la fel de importani.
Odat cu scderea prevelenei cariei n combinaie cu scderea ateptrilor
poate conduce la trecerea cu vederea a unor leziuni. Nici situaia invers,
adic un supradiagnostc i un supratratament nu este de acceptat. Atunci
cnd prevalena este mic, crete riscul pentru diagnosticele fals-pozitive
(Grondhal,1994).Aceste situaii ne demonstreaz c este foarte important ca
medicul s cunoasc prevalena cariei n populaia pe care o trateaz



Radiografia convenional bite-wing
Imperfeciunea examenului diagnostic poate fi analizat mai departe prin
introducerea datelor obinute din studiu ntr-un tabel decizional de diagnostic
Ca valoare prag de diagnostic ntre suprafaa bolnav i cea sntoas s-a ales
detectarea leziunilor cavitare. Din studiu a reieit c 28/598(4.7%) din
suprafee aveau clinic o cavitate.n cazul acestei prevalene mici a bolii
(cavitate clinic), proporia rspunsurilor fals-pozitive va fi mare dac
considerm c orice Rx.transparena reprezint o valoare test pozitiv
(112/135=0.83).
Atunci cnd valoarea prag a fost schimbat: Rxtransparenele care au ajuns
cel puin n 1/3 intern a smalului , rezultatele s-au schimbat(valorile din
parantez) iar proporia rspunsurilor fals-pozitive a sczut de la 0.83 la
9/19=0.47.Prevalena cavitilor poate deasemeni influena proporia
rspunsurilor fals-pozitive: cu ct prevalena este mai mic cu att mai mare
va fi procentul rspunsurilor fals-pozitive.
Cnd dorim s comparm acurateea( proporia rspunsurilor cu diagnostic
corect) se poate observa c n cazul alegerii unui criteriu mai puin strict
pentru prezena bolii, diagnosticele adevrat pozitive i adevrat negative au
crescut la(23+458)/598=80%
Radiografia convenional bite-wing
n cazul unui criteriu mai strict pentru prezena bolii, acurateea a fost de
(10+561)/598=95%, astfel nct au fost scpate mai puine caviti prin
ultima metod.Iat de ce,este rezonabil s alegem cel mai strict criteriu de
diagnostic atunci cnd prevalena cavitilor n populaie este mic.Dac este
important s reducem proporia rezulatelor fals pozitive vom muta pragul de
diagnostic mai profund spre dentin.



Inspecia Rx. prezent Rx. absent Total
direct
CAVITATE PREZENT AP 23 (10) FN 5 (18) 28

FR CAVITATE FP 112 (9) AN 458 (561) 570

TOTAL 135 (19) 463(579) 598
Radiografia convenional bite-wing
Din majoritatea studiilor s-a observat c numai examinarea clinic detecteaz mai
puin de 50% din totalul leziunilor aproximale gsite atunci cnd au fost combinate
diagnosticele clinice i Rx., n timp ce numai examinarea Rx n general a detectat mai
mult de 90% din totalul numrului de leziuni aproximale observate. Aceste concluzii
au dus la ideea c examinare clinico-vizual este un mijloc de diagnostic mult mai
slab dect examinarea Rx i dac examinarea clinic nu este urmat de un examen
Rx. bw vor fi trecute cu vederea un mare numr de leziuni.
Intervalele ulterioare ntre examinrile Rx. vor trebui programate individual, iar
evaluarea riscului cariogen trebui s in cont i de numrul i extinderea leziunilor
carioase aproximale la evaluarea iniial. Este bine s spunem c o radiografie de
bun caliatate care s fie corect interpretat este mai important dect frecvena i
intervalul dintre Rx. Din moment ce filosofia de tratament s-a schimbat i
tratamentul operativ de obicei nu mai este evocat pentru cariile aproximale pn n
momentul cnd leziunea a progresat n dentin, profunzimea leziunii aproximale va fi
luat n considerare cnd vom decide intervalul de timp peste care vom mai indica o
Rx. n mod tradiional Rx.este reluat la intervale de ani.Oricum, odat ce media
timpului de evoluie a leziunii de la smalul intern la dentina extern este de 8 ani n
populaiile cu risc cariogen mic, leziunile din smalul intern nu ar necesita examene
Rx. anuale.Vom lua n consideraie activitatea cariogen a individului, numrul de
leziunii fiind un reper important n acest sens.Prezena mai multor leziuni crete
riscul ca cel puin una dintre ele va progresa relativ rapid, n comparaie cu situaia
cnd exist doar o singur leziune
Radiografia convenional bite-wing
Sunt puine studii care s evaleze rata de evoluei a cariilor n dentin: cel
luat n discuie este unul longitudinal, condus n Suedia, pe indiviz de la
vrstade 12 pn la 22 de ani i care aveau un DMFT=3.2 la care
tratamentul restaurativ a fost realizat numai pentru leziunile care au artat
n mod clar o evoluie n extern a dentinei.(Mejare,1999). Populaia a fost
expus la ngrijiri dentare regulate i la programe profilactice. Din leziunile
aproximale care au ajuns sau de abia au trecut de limita smalului dar care
nu artau nici o Rx. transparen clar n dentin(leziuni jsd), 50% nu au
progresat n dentin n urmtorii 3 ani d.p.d. radiologic, n timp ce 20% din
aceste leziuni au progresat n jumtatea extern a dentinei n urmtorul an.
n consecin,dac se consider important s se detecteze cele 20% din
leziuni care au progresat n extern a dentinei ntr-un an, leziunile jsd nu
vor fi monitorizate la mai mult de un an interval. Dac se consider
important s evitm numai intern a leziunilor n dentin, intervalul pn
la urmtorul examen Rx. pentru leziunile jsd poate fi extins din moment ce
riscul ca aceste leziuni jsd ar trebui s ajung jumtatea intern a dentinei
ntr-un an este de numai 1-2%. Sigur c nu numai profunzimea leziunii este
important ci i riscul de subminare a cuspizilor.Trebuie evaluat i aici riscul
de evoluie al leziunilor jsd. care ca i la leziunile n smal, numrul lor este
un parametru important.
Radiografia convenional bite-wing
VALIDITATEA
Toate metodele de diagnostic au erori inerente. Astfel, chiar cel mai bun
interpret care analizeaz imaginile radiografice de cea mai bun calitate
nu poate distinge i deosebi perfect suprafeele sntoase de suprafeele
afectate cavitare.
Mejare n 1995 a dorit s compare diagnosticul obinut prin Rx-bw cu cel
obinut prin metode vizuale-clinice la premolarii i molarii pacienilor
de 15 ani. Dup extracia premolarilor n scop ortodontic s-au putut
verifica att premoarii ct i feele vecine ale molarilor prin inspecia
clinic. S-a gsit c > de 50% din suprafeele judecate ca sntoase pe
Rx bw au avut W-s clar la inspecie i 1% aveau suprafeele cavitare.
Dintre suprafeele care au fost diagnosticate ca avnd Rx.transparene
limitate la 2/3 externe ale smalului, numai 9% au fost clinic sntoase,
n timp ce 80% au avut leziuni W-s i 11% aveau o cavitate.Din
suprafeele judecate pe Rx c leziunile observate au ajuns n 1/3 intern
a smalului i dincolo de JSD , toate aveau leziuni carioase la inspecie:
69% cu leziuni w-sp i 31% aveau o cavitate. Numai 6 suprafee au fost
diagnosticate cu Rx.transparene n dentin, toate din ele fiind cavitare.
Metoda radiografic digital
Sistemul imagistic Digora este o alternativ care difer fundamental de
obinerea imaginii prin sistemul CCD. Imaginea radiografic este captat
pe un ecran de stocaj fosforic. Componentele principale sunt ecranul i
dispozitivul de citire scannerul care este conectat la un computer
personal. Sistemul lucreaz n microsoft Windows simplificnd astfel toate
operaiile. Contrastul i strlucirea imaginii pot fi modificate iar nuanele
de gri pot fi analizate. Se pot realiza n plus i diferite msurtori a
distanelor liniare (n zecimi de mm) i a unghiului dintre ele. Radiografia
digital legat la unitul dentar i confer un design atractiv pentru c
ecranul st n faa pacientului iar medicul i poate arta imaginile
radiografice sau cele video captate cu o camer video intraoral.
Sistemul digital cu platouri de fosfor fotosensibile tip Digora prezint o
capacitate de detectare a cariilor crescut n raport cu imaginile prelucrate
pe computer obinute pe film Ektraspeed-plus (Wenzel A. 1998).
Deasemenea imaginile prezint contraste de difereniere favorabile i se
obine o bun calitate a diagnosticului la o doz de radiaii reduse cu 53%
comparativ cu radiografia clasic efectuat pe filmul Kodak Ektraspeed-
plus.



METODE CANTITATIVE DE DIAGNOSTIC N
CARIA DENTAR
Pentru a facilita studiile clinice pe diferite suprafee s-a realizat un
sistem mic portabil pentru utilizare intraoral cu o surs de lumin
regulat i un sistem de filtre care s nlocuiasc sursa laser.
Fluorescena rezultat de pe dinte este colectat de o camer video.
Un filtru cu o lungime mai mare de 540 nm mpiedic orice excitaie
luminoas s ajung la detector. Datele sunt colectate, nmagazinate i
analizate de un software special. Studiile fizice au demonstrat c QLF
a fost o metod sensibil i reproductibil pentru cuantificarea
leziunilor n smal limitate la o profunzime de 400 microni. QLF este
indicat pentru monitorizarea in vivo a modificrilor minerale ce au loc n
leziunile W.S. pe suprafeele netede i sunt de ajutor pentru evaluarea
msurile preventive la pacienii cariosusceptibili. Astzi se studiaz
posibilitatea de adaptare a QLF pentru diagnosticul cariilor ocluzale.
Studii preliminare au demonstrat c QLF a fost mai sensibil dect
msurarea conductanei electrice n leziunile ocluzale superficiale;
totui discriminarea leziunilor mai profunde a fost limitat.

METODE CANTITATIVE DE DIAGNOSTIC N
CARIA DENTAR
Ferreia Zandona (20000) a demonstrat c n cariile ocluzale artificiale
fr PB, laserul cu fluorescen i colorani a fost superior n
detectarea demineralizrii laserului cu fluorescen simplu.
Colorantul Pyrometeu 556 absoarbe lumina ntre 488-515 nm
i o emite la 540 nm, acceptabil pentru excitarea cu un laser Argon. In
vitro a fost capabil s detecteze demineralizarea smalului produs
dup numai 2 h de expunere la soluii demineralizante.
ntr-un sistem modificat, sursa laser a fost nlocuit de o lamp cu arc,
filtrat la o band mic (370 80 nm). Imaginea a fost captat pe o
camer oral portabil. Un studiu pilot a utilizat acest sistem pentru
detectarea leziunilor naturale din jurul obturaiilor, indicnd o bun
corelaie ntre aceast tehnic i microradiografiile longitudinale la carii
cu o profunzime n medie de 35 m. Studiile clinice cu acest sistem au
descoperit de 9,5 ori mai multe leziuni dect examinarea clinic.



Lumina este un instrument extrem de corespunzator pentru
studierea dintilor. Structura regulara a dintilor asigura o buna
propagare a luminii prin smaltul transparent si tubulii dentinei.
Dimensiunea structurilor este comparabila cu lungimea de unda a
unei lumini vizibile si aproape infrarosii. Distrugerea structurii
ordonate a dintelui mareste probabilitatea de difuziune a luminii care
trece prin dinte. Patrunderea de fluid in porii creati de catre
demineralizare pe langa obtinerea de pete exogene, produse
bacteriene si alti agenti de contaminare prezenti ca rezultat al
procesului de cariere va schimba interactiunea normala a luminii
cu structura dintelui.
Pe langa difuziune, aceste schimbari vor include absorbtia si
fluorescenta. Multe dintre tehnicile discutate utilizeaza una sau mai
multe dintre aceste interactiuni. Fara realizarea procesului fizic
actual, chiar si practicienii dentari indemanatici au utilizat aceste
efecte timp indelungat intr-o maniera subiectiva.
IMAGISTICA MULTI-FOTON
Sistemele de detectare a cariilor precum QLF se bazeaza pe semnalul fluorescent observat atunci cand dintii
sunt expusi la lumina albastra ( ~ 488514 nm). Acest lucru cauzeaza ca tesutul dentar sanatos sa fie
fluorescent. Tesutul dentar cariat poate de asemenea sa fie flourescent, dar prin distrugerea structurii
normale a dintelui in acest punct rezulta o profunda difuziune, si nu rezulta fluorescenta. In consecinta, tesutul
dentar sanatos e fluorescent la > 520 nm, pe cand tesutul dentar cariat apare negru. Alte metode, precum
confocal microscopy, pot fi folosite pentru a colecta lumina de la diferite nivele de adancime dar doar in
limita a 100 de microni in interiorul dintelui (Watson, 1997). Oricum, informatiile din profunzimea dintelui sunt
adesea solicitate. Lumina polarizata tinde sa difuzeze puternic pana in leziunea cariogena si iata de ce nu
penetreaza bine prin leziune. La intensitate ridicata, lumina albastra induce producerea de radicali liberi si
foto-toxicitate in tesuturile vii, ce ar putea afecta pulpa (Girkin et al., 1999).
Alegerea unei lungimi de unda de lumina mai mare pentru imagistica reduce difuziunea, permitand luminii sa
penetreze mult mai adanc in interiorul dintelui. Acest lucru poate face orice imagine a dintelui mai clara si
reduce nivelurile de fototoxicitate. Pentru imagistica multi-foton a dintilor, a fost folosita lumina infra-rosu ( =
850 nm) (Girkin et al, 1999).
In imagistica conventionala bazata pe fluorescenta (QLF), un singur foton albastru este folosit pentru a
declansa / excita un compus fluorescent in dinte. In tehnica multi-foton, doi fotoni infrarosu (cu jumatate din
energia unui foton albastru) sunt absorbiti simultan.
Pentru a genera evenimente intre 2 fotoni, s-a calculat ca ar finevoie de puterea de 2 kW. In mod clar, un
dinte nu ar supravietui acestei cantitati substantiale de curent introduce indiferent de durata. Este posibila
solutionarea acestei dificultati prin utilizarea de pulsuri ultra-scurte, masurate in secunde femto (fs), (~ 100 fs
= 100 x 1015 s) din lumina laser, pentru a produce energie laser adecvata dar cu putere medie, pentru a
creste sansele evenimentului dintre 2 fotoni. Prin scanarea unei raze focusate, ea poate inregistra in plan
focal, fluorescenta ce rezulta din excitarea a doi fotoni. Daca planul focal este apoi schimbat, prin smalt catre
dentina, pot fi create o serie de sectiuni optice. Cu aceasta tehnica, tesutul dentar sanatos este puternic
fluorescent, pe cand tesutul cariat emite fluorescenta pe o intindere mult mai mica. In practica, utilizand
motoare cu acuratete de nivelul micronilor, se poate misca planul de focusare prin tesut si se pot inregistra
imaginile cu sectiuni ale dintelui pentru a forma o imagine tri-dimensionala. Cariile vor aparea ca o forma
intunecata in interiorul unui dinte luminos fluorescent. Pentru a evidentia tesutul bolnav, imaginea poate fi
afisata in forma sa negativa astfel incat cariile sa apara luminoase in interiorul unui dinte negru.
Imagistica multi-foton este capabila sa colecteze
informatii de la leziunile cariogene pana la 500
microni in adancime. Actualmente, tehnica a fost
efectuata doar pe un dinte extras, iar echipamentul
laser mare si complex necesar pentru a produce o
astfel de imagine va necesita multi ani sa se
dezvolte pentru a ajunge la o forma de utilizare
clinica. Avantajul sau se bazeaza pe o metoda non-
invaziva de obtinere a unei masuratori
cuantificabile a pierderii mineralelor, in functie de
pierderea fluorescentei, de la o leziune tri-
dimensionala. Nivelul mediu scazut de putere laser
utilizata inseamna ca exista un nivel scazut de
fototoxicitate la pulpa, i cu ct lungimea de und a
razei icidente va fi mai mare va crete i puterea de
penetrare. Desi tehnologia cu laser ar putea fi
facuta din punct de vedere teoretic mult mai mica,
si chiar sa incapa in cavitatea bucala, acuratetea
miscarii de un micron necesita producerea de
imagini tomografice serial pe o perioada de
aproximativ 1 minut este mult dincolo de
capacitatile celui mai abil dentist.
TERMOGRAFIA INFRAROSU
Energia termic de radiatie este transportat sub forma de unde. Este posibila masurarea
modificarilor in energia termic atunci cand lichidul se pierde dintr-o leziune prin evaporare.
Energia termica emisa de structura dentara sanatoasa este comparata cu cea emisa de structura
dentara cariata. Tehnica a fost descrisa de catre Kaneko et al.(1999) si a fost propusa mai
degraba ca si metoda de determinare a activitatii leziunii decat ca metoda de determinare a
prezentei sau absentei leziunii.
Metoda descrisa de Kaneko et al.(1999) foloseste senzorii termali indiu / antimoniu, ce pot
detecta schimbarile de temperatura de ordinul 0.025C. Cu un flux constant de aer pe suprafata
dentara, modificarea termica a leziunii este comparata cu cea a structurii dentare sanatoase
inconjuratoare. Distanta sursa-senzor este de 20 cm, iar timpul necesar pentru a obtine informatia
in cazul unei leziuni este de pana la 2 minute. Un studiu descris de Matsuyama et al.(1998) a
descoperit o corelare rezonabila (0.670.79) intre modificarile de temperatura si pierderea de
minerale, respectiv profunzimea leziunii.
Tehnica nu a fost folosita intra-oral. Vor exista probleme referitoare la variatiile de temperatura ale
gurii in raport cu respiratia sau evaporarea de fluid de pe alte suprafete orale. Distanta sursa-
specimen este nepotrivita pentru dintii posteriori. Leziunile de pe suprafetele netede au fost
folosite in vitro, dar nu exista informatii asupra leziunilor ce nu pot fi accesate in mod direct.
Suplimentar, problema leziunii ce pateaza poate de asemenea afecta transferul de caldura dintre
structura dentara sanatoasa si cea cariata. Conform informatiilor autorului, nu exista nici proba
precum ca nivelul, sau structura pierderiide fluid dintr-o leziune este direct legata de reactivitatea
ulterioara a unei leziuni in vivo sau in vitro.
FLUORESCENTA INFRAROSU

Aceasta tehnica a fost rareori raportata. In teorie, dintele este expus unei
lumini (iradiere) cu o lungime de unda cuprinsa intre 700 si 15.000 nm.
Filtrele sunt folosite pentru a observa orice urma de fluorescenta ce ar
putea rezulta. Studiile lui Alfano et al.(1984) mentioneaza expunerea dintilor
la lungimi de unda ce depasesc 700 nm, dar rezultatele nu au fost
prezentate. Rapoartele nepublicate comentate de Longbottom (1999)
sugereaza faptul ca tehnica este capabila sa faca diferenta intre smaltul si
dentina sanatoase si cele cariate. Ar mai fi insa nevoie de lucrari
suplimentare pentru a determina daca semnalul de fluorescenta de la
expunere la iradierea infrarosu este mai mare decat cel de la alte lungimi
de unda. Suplimentar, orice efecte de incalzire de la absorbtia iradierii
infrarosu poate avea efecte negative asupra pulpei dentare, data fiind
penetrarea marita si difuziunea scazuta a lungimii de unda mai mari. Surse
coerente specifice ale unei astfel de iradieri au fost relativ greu de atins, iar
detectarea implica utilizarea detectoarelor sensibile la infrarosu precum
dispozitivele charge-coupled (CCD-uri) sau film.
Tomografia cu coerenta optica (OCT) este o metoda de imagistica care a
fost dezvoltata pentru structurile transparente si semi-transparente. Dintii
intra in categoria ultima. Pentru prima data a fost dezvoltata in medicina
pentru utilizarea sa in oftalmologie (Huang et al., 1991) inainte de a fi
dezvoltata pentru utilizarea sa la pielea si tesuturile tractului gastro-
intestinal. In ultimii 6 ani, a crescut interesul pentru utilizarea OCT in
imagistica dentara (Baumgartner et al., 2000).
OCT foloseste lumina, lungimea undei acesteia dictand difuziunea si de aici
profunzimea penetrarii. Suplimentar, lungimea undei de lumina afecteaza
de asemenea rezolutia tehnicii, care este de ordinul 10 m (Baumgartner et
al., 2000). Majoritatea tehnicilor OCT descrise pentru imagistica tesutului
dentar au folosit lungimi de unda de 840 pana la 1310 nm (Everett et al.,
1999; Baumgartner et al., 2000). Acest lucru a determinat profunzimi ale
imaginii de 0.6 pana la 2-0 mm. Colston et al.(2000) descrie profunzimi ale
imaginii mai mici de 4 mm (cu cat mai putin nu este specificat). Rezolutia
profunzimii acestui sistem variaza intre 10 m si 17 m.

OCT este bazata pe interferenta luminii. Cand o raza de lumina este divizata in doua
si apoi recombinata, interferenta produce un model, a carei intensitate este
determinata de nivelul luminii in fiecare raza. Sistemele OCT folosesc Super
Luminescent Diodes (SLD) ca si sursa de lumina. Acest tip de sursa produce lumina
cu un nivel larg de lungimi de unda, fiecare dintre aceste niveluri producand propriul
model de interferenta. Oricum, in anumite circumstante, combinarea modelelor de
interferenta va rezulta intr-o neclaritate a unor semnale. Semnalele care nu sunt
neclare sunt cele care pot fi detectate si dau tehnicii abilitatea sa de a sectiona
mostrele optic. Marimea spectrului de lumina (diferenta dintre cea mai scurta si cea
mai mare lungime de unda produsa de catre sursa de iluminare) determina rezolutia
in profunzime a tehnicii (Colston et al., 2000).
Intensitatea interferentei este in functie de difuziunea cauzata de schimbarile in
structura tesutului dentar. Variatiile in difuziune masurate in raport cu profunzimea
dintr-un singur punct al suprafetei dentare este numita "A-scan". Efectuand cateva A-
scan de-a lungul unei linii rezulta informatii obtinute dintr-o felie de tesut dentar,
care reprezinta tomograma. Miscarea de-a lungul liniei cu A-scan este cunoscuta sub
denumirea de B-scan, si, conform lui Colston et al.(2000), este nevoie de 30-60
secunde pentru a obtine o B-scan de 1 cm lungime
Pentru a se realiza A-scan, lumina unei surse (in acest caz un SLD) trece printr-un separator de
raze ce o imparte in 2 raze coerente de lumina. Fig. 3. O raza este denumita raza mostra, iar
cealalta raza de referinta . Raza-mostra se indreapta catre dinte si va fi difuzata inapoi in directia
din care a venit, catre separatorul de raze. (re-difuziune) Raza de referinta se indreapta catre o
oglinda mobila, unde este reflectata exact inapoi catre separatorul de raze. Aici este re-combinata
cu raza-mostra re-difuzata. Razele re-combinate de referinta si mostra re-difuzata sunt focusate
pe un fotodetector, in cadrul caruia orice grad de interferenta dintre raze poate fi observat. In
acest fel, modificarile in proprietatile de difuziune ale dintelui ca functie a profunzimii pot fi
inregistrate intr-un singur punct. Pentru o singura A-scan, oglinda mobila se misca axial prin scan.
Repetarea exercitiului prin mutarea razei-mostra (pe mostra) cam 20 m pe o parte rezulta intr-o
felie tomografica ce este desprinsa de dinte. Aceasta este cunoscuta sub numele de B-scan.
Aceasta metoda a fost mai departe dezvoltata pri masurarea modificarilor in polarizarea razelor
de lumina in timp ce trec prin dinte. (Baumgartner et al., 2000; Colston et al., 2000).
O relevanta clinica o are dezvoltarea of prototype handpieces pentru OCT intra-oral, desi nu a
fost raportata nici o informatie in vivo. Analiza leziunilor cariogene a fost perfectionata , iar
modificarile de semnal sunt raportate la gradul de difuziune si posibil gradul de mineralizare.
Lucraril urmatoare au folosit OCT pentru evaluarea restaurarii interfetei dentare pentru restaurari
semi-transparente. Acest lucru ar putea avea implicatii pentru diagnosticarea non-invaziva a
cariilor secundare.
Utilizarea ultrasuneelor pentru detectarea cariilor dentare a fost propusa in ultimii 30 de ani. Tehnicii i-a
fost acordat interes, in special in ultimii 5 ani.
Undele sonore sunt unde longitudinale care se misca prin gaze, lichide sau solide. Ele pot de
asemenea sa circule de-a lungul granitelor dintre si printre gaze, lichide si solide. Frecventa (numarul
de oscilatii per secunda) sunetului in general detectabil de catre urechea umana variaza intre 20 Hz si
pana la 16,000 Hz pentru adulti (1 Hz = 1 oscilatie per sec). Undele ultrasunete au o frecventa mai
mare de 20.000 Hz. Undele de sunet au toate proprietatile uzuale ale undelor, adica pot fi reflectate,
difuzate, refractate sau absorbite.
Viteza cu care se misca o unda de sunet depinde de mediul prin care ea trece. In aer, ea este de
330m/sec. In lichide si solide, ea este mult mai mare. Mediile diferite au capacitati diferite de a
transmite sunetul.
Cand sunetul trece dintr-un mediu intr-altul, o parte din energia undei este reflectata la interfata dintre
cele doua medii, in timp ce o parte din energia undei este transmisa in cel de-al doilea mediu. Energia
transmisa poate fi ulterior reflectata atunci cand ea intalneste un al treilea mediu si asa mai departe.
De aici, cu cat este mai mare diferenta in impedanta acustica dintre cele doua medii, cu atat este mai
mare cantitatea de reflexie a undei de sunet de la interfata. Deci, volumul de sunet reflectat furnizeaza
informatii despre structura interfetei reflectoare, pe cand timpul necesar sunetului sa fie reflectat
furnizeaza informatii despre pozitia interfetei reflectoare
Pentru a atinge mediul tinta (aici, dintele), undele de sunet trebuie sa treaca printr-un mediu de cuplare.
Agentul de cuplare ideal pentru a lega sursa ultrasunetului de specimen este unul care are impedanta
acustica similara celei a specimenului. Acest lucru minimizeaza orice reflexie la interfata dintre cele
doua medii si maximizeaza volumul de ultrasunet ce intra in specimen.
Au fost folositi diversi agenti de cuplare acustici pentru evaluarea cu ultrasunete a dintilor, inclusiv biela
de mercur si aluminiu (Reich et al., 1967) legate de suprafata dintelui (Barber et al., 1969). De o
relevanta clinica evident mai mare este utilizarea apei (Ng and Ferguson, 1988) si glicerinei (Huysmans
and Thijssen, 1998; Yanikolu et al., 1999).
Utilizarea apei ca agent de cuplare (Ng and Ferguson, 1988) nu a
permis imagistica cu ultrasunete in dintele extras pana la nivelul
interfetei dentina/pulpa dar a fost suficient pentru a detecta in mod
artificial leziunile cariogene produse pe smalt pe langa jonctiunea
smalt/dentina
Huysmans and Thijssen (1998) au folosit ultrasunetele pentru a
determina grosimea smaltului aflat pe jonctiunea smalt/dentina ca si
metoda de masurare a pierderii de minerale prin erodare.
Rezultatele lor au indicat faptul ca ultrasunetele pot masura
grosimea smaltului, dar lucrari ulterioare au demonstrat ca
modificari mai mici de 0.4 mm nu pot fi detectate in mod clar
(Louwerse and Huysmans, 2001)
Yanikolu et al.(2000) a examinat 20 de leziuni naturale existente pe
dinti extrasi si a demonstrat o sensibilitate de 0.88 si o specificitate
de 0.86 la utilizarea histologiei ca punct de referinta.
Un grup de cercetatatori a efectuat o abordare usor diferita in ceea ce priveste utilizarea
ultrasunetelor in detectarea cariilor. Ei au utilizat ultrasunetele ce trec pe suprafata dintelui de-a
lungul interfetei dintre smalt si aer, decat prin structura dentara. In acest fel, ultrasunetele
detecteaza discontinuitatea suprafetei prezenta ca rezultat al leziunilor proximale cavitated. Bab
et al.(1997) a comparat in vitro evaluarile radiografice si clinice a 6 leziuni prin masuratori cu
ultrasunete. Utilizand o sonda flexibila cu capat ascutit ce incape in contururile interproximale in
forma de pana si conforma formei dintelui, s- a demonstrat o mult mai puternica reflexie ultrasunet
din leziunile cavitated comparativ cu leziunile non-cavitated. Un studiu ulterior in vitro efectuat
de Ziv et al.(1998) a comparat masuratorile ultrasonice a aprox. 70 de locuri cu constatari
radiografice si histologice. Utilizand histologia ca punct de referinta, ei au obtinut o sensibilitate de
1.0 si o specificitate de 0.92 pentru masuratorile cu ultrasunete. Bab et al.(1998) a descris intr-un
studiu in vivo implicand aprox. 253 de locuri fara restaurare. Autorii au sugerat ca detectorul lor de
carii cu ultrasunete Ultrasonic Caries Detector (UCD) ar putea diferentia cariile in dentina
interproximale dintr-o locatie intacta considerata prin radiografie bitewing ca standard. Nu mai
exista disponibila nici o informatie ulterioara acestui studiu. Nu este cunoscut cate astfel de
leziuni au fost cavitated si daca suprafata cavitatii era relationata cu intensitatea reflexiei
ultrasunetelor.
Ultrasunetele pot constitui o unealta rapida si de incredere pentru detectarea cariilor dentare in
smalt. Utilizarea undelor longitudinale pentru a masura demineralizarea in raport cu ADJ este
foarte utila, asa cum sunt undele de sunet de suprafata pentru a detecta cavitatia. Sunt necesare
lucrari viitoare in vivo pentru a raporta constatarile cu ultrasunete la alte masuratori clinice.
IMAGISTICA TERAHERTZ

Aceasta metoda de imagistica utilizeaza unde cu frecventa terahertz (= 1012 Hz sau o lungime de unda de
aproximativ 30 m). Aceasta unda este destul de scurta pentru a furniza o rezolutie rezonabila si suficient de
lunga pentru a preveni pierderea semnificativa de semnal datorata difuziunii. O vedere de ansamblu corecta
asupra acestei tehnici este furnizata de Arnone et al.(2000) si Ciesla et al.(2000).
Timp de multi ani, nu au fost cunoscute surse practice sau detectoare cu radiatii terahertz. La inceputul anilor `80,
s-a descoperit ca emitatorii fotoconductivi sau anumite cristale (e.g., zinc-telluride) expuse la pulsuri scurte (< 10
12 s) de lumina vizibila sau infrarosu ar emite unde electromagnetice cu o frecventa de nivelul terahertz. Pentru a
detecta iradierea terahertz, detectorii fotoconductivi pot fi folositi pe langa o alta tehnica numita "free-space
electro-optical sampling" (EOS).
Avantajul imagisticii terahertz includ: transparenta relativa a tesutului uman la razele terahertz, energie redusa
utilizata pentru imagistica (~ 1 W), utilizarea de radiatii non-ionizante, si lipsa alterarii incarcaturii electrice a
tesutului examinat. Orice efecte termice adverse sunt putin probabile, iar costul sistemului este acum similar cu
cel al imagisticii cu rezonanta magnetica. Oricum, pretul tehnologiei cu laser ultra-rapide si scumpe necesare se
asteapta sa scada. Mai mult, atat absorbtia medie si spectro-scopica cat si datele de transmisie pot fi inregistrate,
cat si indexul refractant. Utilizarea de metode de detectare coerente permite colectarea simultana de astfel de
date. The low signal-to-noise ratio pentru imagistica terahertz faciliteaza extrem de mult imagistica clara, dar cu
o rezolutie spatial redusa (250 m) datorata lumgimii mari de unda a sursei. In fine, este necesara atentie in
interpretarea imaginii, din moment ce undele terahertz sunt puternic absorbite de catre apa, aspect ce reda
dificultati in interiorul gurii.
Pentru ca o imagine sa fie obtinuta prin iradiere terahertz, obiectul este plasat in calea razei terahertz. Alternativ,
raza terahertz poate fi scanata pe suprafata unui obiect. Este de asemenea posibila inregistrarea imaginii
terahertz utilizand un detector CCD. Unele dintre primele imagini au fost raportate de catre Hu and Nuss (1995).
Ei au prezentat imagini din interiorul unui chip siliconat si schimbarea in continut de apa a unei frunze in timp. A
urmat aplicatia pe tesutul uman bolnav/afectat.
Aplicatiile dentare pentru aceasta tehnica au fost limitate dar promitatoare. Un dinte
premolar uman longitudinal sem-sectionat prin ultrasunete a fost expus de la
suprafata intacta. Imaginile au evidentiat conturul jonctiunii smalt-dentina cat si
interfata dentina-pulpa. Sectiuni longitudinale in 3 dinti au demonstrat o absorbtie
terahertz marita la cariile ocluzale timpurii si, o abilitate aparenta de diferentiere a
cariilor dentare de hipomineralizarea idiopatica a smaltului. Lucrarile progreseaza
pentru a prezenta dintii intacti cu leziuni cariogene timpurii.
CONCLUZII
Am descris o selectie de tehnici, fiecare din ele avand potential de a masura
schimbarile ce au loc in cazul unui dinte ca rezultat al pierderii de minerale datorat
cariilor dentare. Fiecare dintre metode masoara rezultatul procesului de cariere.
Unele metode pot avea potentialul de a determina in mod indirect activitatea leziunii.
Multe dintre tehnici au fost aplicate pe dinti extrasi si necesita testare extensiva pe un
dinte viu astfel incat sa nu existe reactii adverse. Oricum, spectrul larg al potentialelor
metode genereaza optimism caci metodele de detectare a cariilor rapide, cuantificabil
non-invazive, vor permite viitorilor dentisti capacitatea de a furniza sfaturi preventive
optime cu interventie timpurie minima.
LA CURENT ELECTRIC
La msurarea proprietilor electrice pe sediu, sonda ECM este direct aplicat, de
obicei n fisur, pentru un ciclu de 5 sec., timp n care din vrful sondei se exprim
aer condiionat, rezultnd colectarea datelor printr-un profil uscat care va asigura
informaii utile despre caracteristicile leziunii. Exist i o serie de factori fizici care pot
influena rezultatele ECM: temperatura dintelui, grosimea tisular, nivelul de hidratare
i aria suprafeei tratate
Huysams(2000) pe o metaanaliz de 126 de articole a obinut c: msurtorile pe
sediu au avut o sensibilitate de 74.8(+/-11.9) i o specificitate de 87.6(+/-10) iar cele
pe suprafa de 63(+/-2.8) i respectiv 79.5(+/-9.2)
Reproductibilitatea intraexaminator a fost excelent: 0.76 pentru sediu i 0.93 pentru
suprafa
O aplicare ulterioar a monitorizrii electrice a cariei este Spectroscopia cu
Impedan Electric(EIS). Spre deosebire de ECM care utilizeaz o frecven fix(23
Hz), EIS scaneaz o plaj de frecvene electrice asigurnd informaii despre
capacitan i impedan. Acest proces asigur potenialul pentru analize mai
detaliate privind structura dintelui, inclusiv prezena i extinderea cariilor. Un prototip
a fost introdus experimental n clinic n anul 2007.
Rx de substracie
Rx digital ofer un numr de oportunuti pentru mbuntirea
imaginii, procesare i manipulare. Premisa de baz pentru radiologia
de substracie este aceea c 2 Rx ale aceluiai obiect pot fi
comparate utiliznd valoarea pixelilor. Dac imaginile au fost realizate
cu un sistem de meninere a geometriei(menintor la bitewing),
atunci orice diferen n valoarea pixelilor trebuie s se datoreasc
unor modificri n obiect. Valoarea pixelilor din primul obiect este
sczut din acea a celei de-a doua imagine. Dac nu este nici o
modificare, rezultanta pixelilor va avea valoarea 0; orice valoare care
nu este 0 trebuie s fie atribuit fie declanrii sau evoluiei unei
demineralizri sau regresiei. Imaginile de substracie de aceea
amplific aceast modificare i sensibilitatea este crescut. Chiar din
descriere ne dm seama c Rx trebuie s fie perfect sau ct mai
aproape de perfect aliniate. Orice discrepan n aliniere va determina
n apariia unor pixeli care vor fi incorect interpretai ca o modificare..
Recente tehnologii n software au dat posibilitatea ca 2 imagini cu un
aliniament moderat s fie corect aliniate i apoi substrase
TEHNICI FLUORESCENTE
Fluorescena luminoas vizibil(QLF)
QLF este un sistem luminos vizibil care afer oportunitatea de a detecta leziunile
incipiente i s monitorizeze evoluia lor n timp. Prin utilizarea a 2forme de detecie
fluorescent(verde i roie) se poate deasemeni s se determine dac o leziune este
activ sau nu i s se prevad posibilitatea de evoluie a oricrei leziuni.
Fluorescena este un fenomen prin care un obiect este excitat de o lumin cu o
anumit lungime de und iar lumina fluorescent(reflectat) are o lungime mai mare.
Cnd lumina excitant este n spectru vizibil, fluorescena va avea o culoare diferit
n cazul QLF, lumina vizibil are o de 370 nm care este n regiunea albastr a
spectrului. Auto-fluorescena rezultant a smalului uman este apoi detectat prin
filtrarea luminii excitante de ctre o camer intraoral mic. Aceasta produce o
imagine care cuprinde numai canalele verzi i roii(cea albastr fiind eliminat prin
filtrare), culoarea predominant a smalului fiind verde. Demineralizarea smalului
determin o reducere a acestei autofluorescene. Aceast pierdere poate fi
cuantificat i poate fi explicat prin 2 motive: n primul rnd, efectul de difuziune al
leziunii, determin ca o lumin mai slab s ajung la nivelul JSD n regiunea
respectiv iar n al doilea rnd este c orice fluorescen de la nivelul JSD este
retrudifuzat odat ce ncearc s treac prin leziune

Echipamentul QLF este compus dintr-o cutie uoar ce conine un bec cu xenon i o
pies de mn asemntoare cu o camer intraoral. Lumina trece prin pies via un
sistem de cristale lichide, iar piesa conine filtrul ce ndeprteaz lumina albastr.
Imaginile live sunt prezentate via un computer, pot fi captate i stocate. QLF poate
nregistra toate suprafeele dentare cu excepia celor interproximale. Odat o
imagine captat, urmtorul pas este analizarea oricrei leziuni i evaluarea
cantitativ a stutusului de demineralizare al dintelui. Pragul pierderii fluorescenei
este setat la 5%; aceasta nseamn c toi pixelii cu o pierdere mai mare a
fluorescenei de 5% din valoarea considerat normal pentru smalul snptos vor fi
considerai ca parte a leziunii. Odat ce pixelii au fost considerai sntoi sau n
leziune software-ul calculeaz pierderea de fluorescen medie n leziune i
suprafaa n mm afectat, Atunci cnd se examineaz leziunea longitudinal, QLF
utilizeaz un sistem video de repoziionare care are capacitatea de a suprapune
perfect imaginile ulterioare peste cea original
Pentru cariile fisurale sensibilitatea a fost de 0.68 i specificitatea de 0.70
corelarea intraexaminator a fost de 0.93 i cea interexaminator de 0.92
METODE CANTITATIVE DE DIAGNOSTIC N
CARIA DENTAR
Impedana este msurarea gradului la care un circuit electric
rezist la un flux de curent electric cnd un anumit voltaj
(tensiune) este aplicat ntre doi electrozi. Impedana ca i
rezistena electric exprimat n ohmi este raportul ntre valoarea
voltajului (tensiunii) aplicat ntre o pereche de electrozi i cea a
fluxului (intensitii) curentului ntre cei doi electrozi. (U/I). La un
circuit cu un curent continuu impedana corespunde cu rezistena.
La un circuit cu un curent alternativ, impedana este funcie de
rezisten, inductan i capacitan. Fiecare material are o
impedan electric diferit determinat de compoziia
molecular. esuturile cariate au o impedan mult mai sczut
(sau mai bine zis o conductan mult mai crescut) dect
esuturile dentare sntoase.