2.4.2.

METODA COORDONATELOR RECTANGULARE

Metoda sefolose~te cfmdexista peteren 0reteatopografica deconstruetie (patrate ~i
dreptunghiuri), iar toate punctele principale aleproiectului au coordonatele rectangulare in
sistemul deaxe decoordonate aleretelei deconstructie.
X
.--~~
21 Y
Elementele detrasare alepunctului C (fig. 2.10), abscisa x ~i ordonata y, sunt calculate fata de
punctul 20 depe latura 20- 21 aretelei deconstruetie.
In lungullaturii 20- 21 seaplica valoarea mai mare acoordonatei (ordonata y in fig. 2.10)
obtimlndu-se punctul P (punctul de aliniament). Inpunctul P seinstaleaza teodolitul, care
traseaza fatadelatura retelei 20 -21, unghiul ~=100
g
(cel putin in doua pozitii alelunetei). Pe
directia perpendicularei pe latura retelei seaplica peteren valoarea mai mica acoordonatei
(abscisa x in figura 2.10) ~i seobtine pozitia punctului C din proiect, care semarcheaza pe
teren.
Controlul trasarii seface: prin repetarea masurarii valorilor trasate x, y ~i unghiul ~=100
g
(ale caror abateri fata deproiect nu trebuie sadepa~easca marimea admisa lacalculul preciziei
necesare); prin trasarea punctului C prin aha metoda (deexemplu, metoda coordonatelor polare
din punctul 20); prin metoda coordonatelor rectangulare, aplicand unghiul ~=100
g
fata de
latura 20- 8; prin veriucarea distantelor ~i unghiurilor dintre punctele trasate C
1
, C
2
, ... cu
valorile dateinproiect.
2.4.3. METODA INTERSECTIEI UNGHIULARE iNAINTE
Metoda seutilizeaza latrasarea axelor principale, inclusiv acentrelor infrastructurilor de
poduri ~i deconstruetii hidrotehnice din puncte detriangulatie ~i,in general, acolo unde
masurarea distantelor din punctul desprijin lapunctul trasat C este grea sau imposibila.
Punctul dinproiect C (fig. 2.11) setraseaza peteren prin aplicarea cuteodolitul aunghiurilor
orizontale u~i ~dinpunctele desprijin A ~i B fata dedirectiile AB ~i respectiv BA. Controlul
pozitiei punctului trasat C sefaceprin metoda interseetiei unghiulare inainte "multiple", adica
prin trasarea din trei sau mai multe puncte desprijin, cand seobtine peteren triunghiul
(poligonul) deeroare. In centrul degreutate al acestui triunghi (poligon) sevagasi peteren
pozitia justa apunctului C.
Fig. 2.11. Metoda interseetiei unghiulare
I'nainte din doua puncte de sprijin.
Aceasta metoda seutilizeaza pentru acre~teprecizia detrasare apunctelor prin interseetie
unghiulara inainte. Metoda seaplica intrei etape:
EJ se traseaza prin intersectie unghiulara inainte punctul C care se marcheaza
provlzonu;
EJ semasoara cu teodolitul in triunghiul ABC (fig.2.ll) toate unghiurile u, ~~i y; dupa
compensarea neinchiderii unghiulare in triunghi (in mod egal sau conform cu
ponderile masuratorilor unghiulare) se determina coordonatele rectangulare ale
punctului C fixat provizoriu; se calculeaza coreetiile prin compararea coordonatelor
punctului C dil1proiect cu cele obtinute prin masurare;
EJ sedeplaseaza punctul C fixat provizoriu, in pozitia justa conform marimii ~i directiei
corectiilor, apoi semarcheaza permanent.
2.4.5. METODA INTERSECTIEI iNAPOI DIN TREI PUNCTE DE SPRIJIN
Metoda consta din trasarea provizorie apunctului C (fig. 2.12) prin orice metoda detrasare,
dupa care, cuteodolitul instal at in punctul C, semasoara unghiurile yJ, Y 2 ~i Y 3 intre direetiile
spretrei puncte desprijin A, B ~i E. Secalculeaza coordonatele punctului C trasat provizoriu ~i
din compararea acestora cu coordonatele din proiect ale
punctului C sedetennina coreetiile, care seaplica pe E
,
teren, obtinand pozitia punctului C, confonn
proiectului. Determinarea coreetiilor rectangulare
sau polare seface grafic, grafoanalitic sau analitic
prin procedee riguroase. Metoda interseetiei inapoi
dintrei puncte desprijin s-aaplicat cu succes la
e
Fig, 2.12. Metoda interseetiei
unghiulare I'napoi, din trei puncte
de sprijin
podurilor iar in tara noastra latrasarea punctelor
fundamentale depe axelebarajelor debeton
arcuite (Arge~, Lotru etc). Metoda este limitata deposibilitatea destationare cuteodolitulin
punctul trasat provizoriu, lafel ca lametoda triunghiului.
Aceasta metoda consta in trasarea peteren apunctului constructiei Cj prin interseetia
distantelor a ~i b aplicate din punctele A ~i B aflate pe latura constructiei MN ~i PQ (fig. 2.13 ,
b). Metoda seplica numai dind valorile proiectate aledistantelor a ~i b nu depa~esc lungimea
a) b)
pi
I
C2 I C3
1--1--
1
1 I I
AI 0
1
1
M- aN t---t--N
1 I I
I I
CL_- __ J
1 b ,6 C4
Fig. 2.13 . Metoda interseetiei liniare Q
unor benzi sau fire (de obicei, maximum 20.... 24m).
Controlul trasarii serealizeaza prin masurarea peteren alaturii CjC
2
(fig. 2.13 , a) caretrebuie
safieegala cu laturaAB; daca in figura 2.13 , b, setraseaza conturul unei fundatii, controlul se
faceprin compararea diagonalelor masurate CjC
3
~i C
2
C
4
care trebuie safieegale cumarimile
proiectate.
Aceasta metoda sefolosqte in principalla trasarea detaliilor constructiilor intimpul executiei
cladirilor (fundatii , ziduri), ahalelor industriale (fundatii, stalpi, ma~ini etc.), in incinta
statiilor decale ferata (traversarii jonctiunii etc), laconstruirea aeroporturilor, incintelor
portuare, etc. Metoda poate fi folosita ~i latrasarea centrelor infrastructurilor pe axele
principale alepodurilor ~i barajelor.
La trasarea detalii/or, pozitia punctului C sedetermina pe teren lainterseqia adoua
aliniamente (linii devizare) ale caror capete sunt fixate pe axele opuse aleconstruetiilor (fig.
2.14 a), pepamant sau peimprejmuiri (perimetre) detrasare (fig. 2.14, b). Aliniamentele se
construiesc optic, cuteodolitele, iar ladistante mici, sematerializeaza prin intinderea unoI' fire
deotel (1- 1~i 2- 2). La trasarea detaliilor aliniamentele seintersecteaza sub un unghi drept.
Trasarea punctelor pe axele poduri/or prin interseqie reperata sedesfa~oara conform schemei
" ,
generale din figura 2.15. Aliniamentele A
I
5
1
~i B
I
5
1
pentru trasarea punctului Cj peaxaMN se
" , "
borneaza lacapete. Inpunctele A j, B I stationeaza perand teodolitele, iar in punctele 51,51se
instaleaza marci devizare. Prin vizarea concomitenta cu doua teodolite dinAj ~i Bj lamarcile
" ,
5\ ~i 51sedetermina, laintersectia celor doua vize, punctul Cj al proiectului. Seprocedeaza
" ,
lafel ~i pentru trasarea punctului C
2
, care seobtine lainterseetia aliniamentelor A
2
S
2
cu B
2
S
2

Fig. 2.14. Metoda interseqiei reperate: a - trasarea detaliilor; b -Imprejmuire de trasare; 1-
semnal de vizare pe Imprejmuire In aliniamentul 1- I.
DO N DO
I I I I
----~--~----T-----r-T----
',', I ././././
, , I ~./ ./
, 'I 7 ./
, / t--.: ./
./v,l~l'
./ ./ 1',',
./
Fig. 2.15. Trasarea punctelor C\, C
2
pe axa MN a
podului prin interseqie reperata
Serefera latrasarea peteren apunctelor decapat ale aliniamentului, precum ~i a
punctelor intermediare, alese laintervale decate20 pana la200 m, astfel catot traseul
aliniamentului safievizibil peteren.
Peterenuri plane, tara obstacole, rezolvarea acestei probleme nu provoaca greutati, in schimb
intr-un teren accidentat ~i cu obstacole, cumsunt, deexemplu, cladirile, padurea, ondulatiile
terenului etc. seimpune calatrasarea aliniamentului saserezolve 0 serie deprobleme
trigonometrice, analitice ~i depoligonometrie. Astfel decazuri apar mai ales latrasarea
aliniamentelor delungimi mari, latrasarea cailor ferate ~i adrumurilor, latrasari in apropierea
cursurilor deapa, aliniilor deinalta tensiune, aeroporturi, lamontarea liniilor tehnologice de
Iungimi mari.
Metodele delucru sealeg tinand seama deconditiile terenului ~i deprecizianecesara atrasarii.
Este necesara lafixarea peteren aaxului demontaj alliniilor tehnologice delungimi mari
(100... 1500 m). Indiferent deprocedeul folosit, capetele aliniamentului AB sunt accesibile
masuratorilor ~i marcate peteren prin borne-pila~tri carepermit centrarea for1ataateodolitului
~i marcilor devizare. Construirea peteren aunui aliniament prin vizarea optica seefectueaza,
in principal, prin procedeul vizarii directe ~i procedeul punctelor pe aliniament (procedeul
aliniamentelor succesive).
Procedeul vizarii directe este urmatorul: teodolitul instalat in punctul A (capatul
aliniamentului) vizeaza celalalt capat B pe 0marca (1inta) devizare fixa. In aliniamentul axei
devizare alunetei teodolitului sea~eaza0marca devizare mobila in punctul intermediar 1ce
urmeaza afi trasat pe aliniament. Punctul 1corespunde centrului sau axei unui element
prefabricat sau unui subansamblu dintr-un utilaj tehnologic cetrebuie montat.
Procedeul aliniamentelor succesive sefolose~telamontarea cuprecizie aliniilor tehnologice
delungimi mari, avand avantajul careduce influenta erorilor devizare.
La acest procedeu seimparte distanta s (fig. 2.16) dintre punctele decapat alealiniamentului
AB in n tronsoane aproximativ egale . Teodolitul instal at in punctul A vizeaza petinta marcii
devizare fixa instalata in capatul B al aliniamentului. Inprimul tronson API =(sin) al
aliniamentului seaduce in axa optica devizare ateodolitului, cu ajutorul unei marci devizare
mobila (fig.2.17), detaliul utilajului care semonteaza. Marca mobila sefixeaza inpunctul PI ,
apoi sescoate din dispozitivul deprindere ~i in locul ei sea~eazateodolitul mutat dinA.
Teodolitul vizeaza marca fixa din B ~i in aliniamentul PJB, delapunctul P
J
pana laP
2
, se
continua trasarea ~i fixarea punctelor intennediare cu ajutorul marcii mobile care seinstaleaza
in punctul P2 din tronsonul al doilea. Apoi teodolitul
este mutat in punctul P
2
etc. Mutand astfel teodolitul in
punctele stabilite in aliniament cu ajutorul marcii
mobile ~i orientandu-l dupa marca fixa dinB, se
monteaza liniatehnologica in toate cele n tronsoane.
Trasarea unui numar i depuncte intermediare in cele n
tronsoane ale aliniamentului AB seface lafel, cu
deosebirea cain locul detaliilor deutilaje seaduc
trepiede cu dispozitive optice decentrare carepermit
marcarea pozi1iei marcii mobile in axulliniamentului.
2.5.2. TRASAREA CU DISPOZITIVE LASER
Inlocuind ocularulla lunetele teodolitelor Wild T1A, T16 ~i T2 cuun ocular laser Wild GL01,
acestea sunt transfonnate in teodolite laser. Odata cu ocularul semai fixeaza detrepiedul
teodolitului un echipament format dintr-un laser HeN e, un cordon cu fibra optica protejat intr-
un tub'metalic ~i sursa de alimentare cu curent electric. Fascicolulluminos (deculoare ro~ie~i
de0stralucire foarte puternica ~i dispersie foarte mica) produs delaser sepropaga prin luneta
teodolitului, putand fi orientat orizontal sau vertical, precum~i focalizat pentru arealiza 0 linie
dereferinta exacta.
Fascicolul emis delaser sepropaga prin fibra optica, apoi este deviat de0prisma
semireflectanta ~i focalizat inplanul reticulului lunetei. Apoi, fascicolul trece prin obiectivul ~
lunetei fiind dirijat spre locul vizat cu luneta pentru aforma un punct luminos in centrul
reticulului. Punctul emis sevede bine pana la 100mdistanta, iar in intuneric pana la400 mIn
ocularullaser segasesc filtre cu scopul deaproteja ochiul observatorului. Teodolitele laser se
23
utilizeaza:
EJ la direcfionarea (ghidarea) mainilor de sapare a galeriilor (in tuneluri, metrou) i a
mainilor de aternere a betonului i asfaltului la executarea imbracamintii
autostrazilor etc;
EJ pentru alinierea dispozitivelor de ancoraj in fundatii i a pieselor la montajul
utilajului tehnologic (laminoare, turbine etc.), pentru alinierea cailor de rulare la
montajul podurilor macara, la trasarea axelor de montaj in construetiile navale i
aeronautice;
EJ pentru marcarea punctelor inaccesibile
masuratorilor pepereti, stanci, etc.;
EJ la execufia prin cofraje glisante a construetiilor industriale de tip turn (de exemplu
couri defumetc.).
Fig. 2.17. Marca de vizare mobila
1-panou mobil; 2-tinta de vizare;
3 -tambur micrometric cu diviziuni;
4-nivela torica; 5-suport; 6-dispozitiv de
prindere; 7-vernier
CAPITOLUL 3
LUCRARI TOPOGRAFICE PENTRU CAI DE COMUNICATII
Proiectele decai decomunicatii, seelaboreaza in doua faze:
EJ faza lucrarilor preliminarii;
EJ faza lucrarilor definitive.
Pentru elaborarea proiectului seexecuta diverse lucrari pentru agasi pe teren cele mai bune
pozitii aleaxei terenului, dit i pentru aintocmi proiectul drumului sau caii ferate cutoate
construetiile anexe.
Lucrarile preliminarii conduc la elaborarea studiului tehnic-economic (nota de comanda) iar
lucrarile definitive au drept scop intocmirea proiectului deexecutie.
3.1.1. LUCRARI PRELIMINARE *
Din lucrarile preliminarii fac parte: documentarea, studiul pe harta, recunoaterea pe teren i
elaborarea studiului.
Documentarea este operatia prin care se strang toate datele necesare intreprinderii studiului.
Aceste date rezulta din studii existente asupra regiunii in care se va construi drumul sau calea
ferata, din planuri i harti cat mai recente, la diverse scari (l: 100.000... 1:2.000), pentru a vedea
atat ansamblul in care se va desfaura calea de comunicatie cat i partile de detaliu, din informatii
cu privire la geologia, hidrologia i clima regiunii, din informatii cu privire la stadiul economic
actual i laperspectivele de dezvoltare aregiunii. Daca'documentatia topografica existenta nu mai
corespunde cu realitatea, se vor efectua ridicari aerofotogrametrice (in cazul studiilor pe intinderi
sau suprafete mari) sau ridicari topografice planimetrice i altimetrice, pe faii sau zone de teren
alecaror direetii i limite Ieindica proiectantul.
Studiul pe harta se face dupa ce afost strans i sistematizat intregului material documentar,
apoi setrece laprimul pas tehnic de studiu, care are drept scop determinarea unor trasee posibile.
Se folosesc harti i planuri in funetie de accidentatia terenului: 1:20.000... 1:100.000 pentru
regiuni de es i 1:5.000... 1:20.000 pentru regiuni accidentate i centre populate. In prima
operatie destudiu seiau in consideratie numai criteriul declivitatii i al minimului deterasamente.
Determinarea traseului pe considerentul declivitatii i al minimului de terasamente sereduce
la aflarea unui traseu cu declivitate constanta, astfel incat pe axa acestui traseu sa nu fie nici
sapatura i nici umplutura (tara a se tine seama derazele curbelor, de lungimea i de succesiunea
lor). Axa acestui traseu se numete axa zero iar metoda de determinare areprezinta metoda axei
zero, deoarece sapaturile i umpluturile sunt nule. Este evident ca intr-o regiune data se pot
determina mai multe axe zero pentru diversele declivitati folosite sau pentru aceiai declivitate.
Problema cea mai importanta pentru determinarea unui traseu prin metoda axei zero este
alegerea declivitatii initiale de studiu. Pentru aceasta, sestabilesc liniile calauza, unind punctele de
capat ale traseului cu cele obligate intermediare, Ii, obtinandu-se sectoare de studiu. Traseul nu
trebuie sasedeparteze prea mult delinia calauza spre anu selungi inutil (fig. 3.1.).
Se determina pentru fiecare sector in
pal1eAll, lIb, bE, declivitatea terenului, pe
baza cunoaterii diferentei de nivel dintre
punctele obligate i alungimii aproximative
care seintrevede ca seva desfaura traseul.
Daca declivitatile diferitelor sectoare au
valori apropiate, sealege 0declivitate medie
care se incepe determinarea axei zero. In
acest caz, daca se ivesc dificultati
(indepartarea de la linia calauza sau de la
punctul la care trebuie sa se ajunga), se
poate schimba declivitatea axei zero, fie local, fie pe
intreaga portiune de studiu. Daca declivitatile
diverselor sectoare sunt diferite ca valoare, atunci fiecare sector in parte se studiaza pentru
declivitatea respectiva, cu conditia sa fie egala sau mai mica decat declivitatea maxima admisa
pentru calea decomunicatie respecti va.
Rezulta astfel ca metoda axei zero este 0metoda de studiu prin incercari. Dar, axa zero nu
poate fi pastrata ca axa definitiva a traseului cautat, deoarece reprezinta 0 linie erpuita, cu
inflexiuni dese (intre curbele denivel), pecare s-ar desfaura cu greu circulatia vehiculelor.
Axa zero este printr-o iniruire de linii drepte, aliniamente, racordate intre ele prin arce de
cerc (curbe) astfel incat circulatia sasedestaoare in bune conditiuni.
Pentru aceasta se aleg parti din axa zero care sunt apropiate de linia dreapta, suprapunand
cate un aliniament in aafel indit salase de 0parte i de alta alui, partile egale din axa zero care
au abateri deaceiai marime (fig.3 .2).
Dupa ce s-afacut inlocuirea peintreg traseul, secerceteaza rezultatele oblinute i sestudiaza
posibilitalile deimbunatalire prin corecturi i schimbari de aliniamente, de lungime convenabila,
care sapermita inscrierea curbelor deracordare i amenajarea lor. Seobtin astfel peplan varfurile
deunghiuri, Vi, alealiniamentelor.
Diversele trasee studiate pe baza acestei metode se deseneaza cu culori diferite i se
numeroteaza cu cifre romane, culoarea rou i numarul Iprimind-o traseul pentru care calculele
tehnico-economice vor arata cele mai multe avantaje. '
Pentru fiecare traseu se marcheaza pozitiile kilometrilor, marimea razelor curbelor i se
alcatuiete un bilant al avantajelor i dezavantajelor pecare11prezinta.
Recunoaterea pe teren se efectueaza dupa studierea traseelor posibile pe harta i are drept
scop identificarea lor pe teren. Recunoaterea consta din parcurgerea fiecarui traseu cu piciorul i
din culegerea tuturor datelor ce influenteaza amplasarea caii de comunicatie. Se completeaza
hartile cu eventualele modificari ale reliefului i planimetriei, survenite de la ridicarea lor i se
verifica declivitatile studiate pe harta. Se culeg informatii cu privire la clima, la nivelul apelor
extraordinare, se determina nivelul apelor subterane, se fac insemnari cu privire la natura
,~terenului, etc.
Elaborarea studiului i completarea planurilor seface utilizand intregul material documentar
obtinut prin recunoaterea pe teren. Se par3 .sesc traseele vadit necorespunzatoare i eventual se
studiaza altavarianta care aaparut posibila i mai bunalarecunoatere.
Inca de acum, una din variante apare ca cea mai probabila, intrunind cele mai multe calitati.
Pentru aceasta varianta se stabilesc indici tehnico-economici. Celelalte solulii vor fi lafel studiate
in ordinea posibilitalii lor. Toate acestea sepun in evidenla in studiul tehnico-economic, in care se
motiveaza amplu solUlia aleasa cu avantajele i dezavantajele ei. Studiul astfel intocmit va fi
supus avizarii forurilor competente.
Lucrarile topograjice fn faza preliminara sefac cu ocazia intocmirii acestui studiu din punct
de vedere al masuratorilor topografice, cand pe langa ridicarile de completare a planurilor i
hartilor, cu ocazia recunoaterii pe teren a variantelor se fac insemnari diferite (fara pichetare),
prin care sa sepoata recunoate de topografi mai tarziu traseul ales. Se stabilete, in principiu, in
apropierea traseului celui mai posibil, releaua de sprijin planimetrica i altimetrica, necesara
ridicarilor pentru proiectarea i modul delegare al ridicarilor de aceste retele.
Pentru ridicarea altimetrica seaduc cote prin nivelment geometric, dus i intors delareteaua
de sprijin, in zona posibila atraseului. Astfel, deexemplu, delareperii de sprijin RN S1i RN S
2
se
aduc cotele in zona cea mai probabila a traseului, materializandu-se reperii principali RN P
1
i
RN P
2
(fig.3 .3 ).
Fig. 3 .3 . Transmiterea nivelmentului in zona traseului :
RN S
1
, RN S
2
- reperi de sprijin, RN P
1
, RNP
z
- reperi principali, RN L
1
... RN L
4
- reperi de
lueru.
Reperii principali pot fi la inceput destul de departati, de exemplu la 4... 5 kmunul de altul
sau mai putin, dupa caz. Toleranta erorilor de inchidere la acest nivelment de aducere de cote in
zona viitorului traseu poate fi: T =l Omm~ L
KI I I
Reperii de sprijin RN S pot fi reperi de nivelment
general al tarii (eel mai bine) sau, in lipsa acestora, reperi de nivelment dintr-o retea de sprijin
locala; in orice caz este bine caaltitudinile safieraportate lanivelul marii.
De la reperii de nivelment principali RN P se pornqte cu drumuiri de nivelment geometric
pentru indesirea lor, mardindu-se astfel pe teren reperi de nivelment de lucru, de exemplu RN L],
RN L
z
etc., departati la aproximativ 3 3 0 m, adica cate trei reperi pe km. Ace~ti reperi de lucru vor
servi mai tarziu la ridicarea altimetrica ~i la transmiterea de cote pe traseu, unde va fi necesar.
Reperii principali se vor materializa prin bome iar reperii de nivelment de lucru prin taru~i din
lemn.
Pentru ridicarea topografica a faiei de teren necesara intocmirii proiectului, se executa
drumuirea denivelment parcurgand patru etape.
1. Depeharta sau din documentele derecunoa~tere seiapanta medie atraseului peportiuni, cu
care se traseaza 0 drumuire de aceasta panta, pe teren. De exemplu: p% =3 % =100 . tg a, in
care aesteunghiul depe teren. Se calculeaza: tga =2-=0,03 ~i seextrage a.Se aduce cota de
100
lareperul denivelment eel mai apropiat laprimul punct din drumuire, D!.
2. Se face statie cu teodolitul in punctul DI care coincide cu punctul A (punctul deinceput al
traseului), se introduce unghiul a la cercul vertical al teodolitului i se vizeaza la inaltimea
instrumentului, mira fiind deplasata intr-un punct D
2
astfel ales ca sa poata fi utilizat ca punct
de drumuire pentru ridicarea detaliilor. Se face statie in punctul D
2
i cu acelai unghi ain
aparat se traseaza 0 alta latura de drumuire, adica un alt punct D
3
ales ca pozitie planimetrica
astfelincat sapermita ridicarea detaliilor din zona posibila avariantei traseului etc.(fig.3 .4).
Dupa aceasta pichetare adrumuirii deridicare, seprocedeaza lamasurarea elementelor acestei
drumuiri, adica:
) semasoara unghiurile orizontale in fiecare punct de drumuire pichetat i unghiurile
depanta pe aceste laturi;
) semasoara stadimetric distantele inclinate intre punctele de drumuire;
) se picheteaza punctele intermediare caracteristice ale traseului , care se determina
pelatura dedrumuire, altimetric i planimetric prin stadimetrie;
) seface numerotarea punctelor dedmmuire i intermediere cain fig.3 .4
Din statiile dedrumuire seefectueaza masuratori pentru ridicarea detaliilor care intersecteaza
amplasarea axului definitiv al traseului, deexemplu: trecerile peste rauri sau vai, marginile de
paduri, delacuri, case sau alte obstacole (stanci, gropi etc.), care trebuie ocolite deaxul
definitiv al drumului (cai ferate). Seefectueaza masuratori 'interen (distante, unghiuri) ~i
pentru determinarea pozitiilor punctelor undes-au facut studii geologice (sondaje) ~i
hidrogeologice.
N ivelmentul drumuirii deridicare seface dupa cums-aari'itat, stadimetric. Diferentele denivel
trigonometrice depelaturile drumuirii secompenseaza pe cei mai apropiati reperi de
nivelment delanga traseu. In felul acesta, labirou seobtin altitudini destul deprecise, pentru
punctele dedrumuire ~i pentru punctele intermediare depe laturile dedrumuire.
Punctele intermediare sefixeaza laschimbari depanta ~i prin ele seexecuta profile
transversal e.
3 . Seface nivelmentul profilelor transversale cu lata i boloboculin terenuri accidentate sau cu
nivelul 'in terenuri cu pante mici i profile transversale lungi. N ivelmentul profilelor
transversale se face de catre 0echipa separata de ridicare a drumuirii. Profilele transversale se
pot intinde pe latime de 60... 200 m, depinzand de natura i panta terenului i de cerintele
proiectarii.
3 . N ivelmentul faiei de studiu in terenuri accidentate sepoate face i stadimetric din statiile de
drumuire D
1
, D
2
, D
3
, .... ,D
n
, alegand punctele demira pe creste, vai i in punctele caracteristice
aleterenului.
4. La birou, cu datele din teren, se calculeaza drumuirea ca in cazul unei drumuiri deschise;
astfel, se calculeaza cotele punctelor radiate i ale punctelor de pe profilele transversale, se
raporteaza axul drumuirii i radierile, inclusiv profilele transversale, intocmindu-se un plan cu
curbe denivel, de obicei la scara 1:1.000. Setraseaza pe acest plan axul ell eventualele variante
ale traseului definitiv i se fixeaza datele de proiectare i conditiile tehnice precise pe care
trebuie saIeindeplineasca traseul pe teren, in faza preliminara._ Zq .-