24.

EMINESCU LIRICA FILOZOFICA

—

ODA (IN METRU ANTIC)

• Caracterul filozofic al poemului

• Evocarea momentelor cruciale ale existenţei umane:
—dulcea inocenţă a tinereţii
—suferinţa „dureros de dulce” a iubirii
—împăcarea stoică cu destinul
• Compoziţie echilibrată, limbaj simplu, metaforic

• Publicată de Titu Maiorescu în ediţia princeps din 1883, Oda lui Eminescu este
o altă capodoperă a maturităţii sale artistice, I atîngând_perfecţiunea clasică..
_Poezia scurtă, de numai cinci strofe are pronunţat caracter filo-zofic, pentru că
sugerează trecetea omului prin momentele cruciale ale existenţei: tinereţea plină
de iluzii, cunoaşterea, dragostea, spul-; berarea (sz~foszlăs) iluziilor şi acceptarea
morţii.
• În prima strofă poetul evocă dulcea inocenţă (ărtatlansăg) a_ tinereţii, când,
visător şi plin de iluzii, se credea o parte în ordinea veşnică a universului:
„Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii”.
Prima furtună a vieţii, drama dragostei zdruncină (megingatja) acest echilibru
(egvensdly) suf~etesc, trezeşte pe om la realitate, îl confruntă (szembes(ti) cu
durerea, cu gândul rnorţii. Suferinţa „dureros de dulce” aminteşte omului tristul
adevăr că totul trece şi; omul e muritor:
„Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Neîndurătoare”.
Ca şi eroii mitici, Nessus şi Hercul, care au murit în chinuri groaznice datorită
intrigii unor femei, tot astfel poetul se mistuie I (em~szt6~dik) în flacăra iubirii, fără
să spere că va putea reînvia lumi-nos ca pasărea Phoenix.
Ultima strofă exprimă aceeaşi împăcare stoicistă (k~z)ny~sI megalkuvăs) cu
destinul ca şi în poezia Glossă. Suferinţele îl călesc
(meged~zik)pe om, a1ung~ (ehZzik) i1uziiietinere~iL îl înzestrează (felruhdzzăk) cu înţelepciunea nepăsării, cu
acceptarea destinului. Ultimete versuri ale poeziei formulează în chip admirabil 1ini~tea regăsirii de sine,
(onrnegtalălăs) care este rezultatul unei cugetar~ rnature:
„Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă mă!”
-

• O compoziţie echilibrată, un limbaj armonios, simplu şi metaforic fac din această poezie o mărturi~ire lirică
emoţionantă.