Sunteți pe pagina 1din 10

Tratamentul facturilor de condil: a deschide

sau a nu deschide ? Un artcol critic asupra


acestei probleme

Procesul de tratare a condilului fracturat a generat o mare parte din
discuii i controverse n traumele orale i maxilofaciale i exist multe metode
diferite de a trata acest prejudiciu. Pentru fiecare tip de fractur a condilului,
tehnicile trebuie s fie alese lund n considerare prezena dinilor, inaltimea
fracturii, adaptarea pacientului, sistemul masticator al pacientului, tulburri ale
funciei ocluzale, devierea mandibulei, deranjamente interne a articulatiei
temporomandibulare !"#$ i anchiloza articulatiei cu incapacitatea de a
misca maxilarul, care sunt toate sechele ale acestui prejudiciu. #uli chirurgi
par s favorizeze tratament prin stabilizareinchis$ cu fixare
maxillomandibulara %P#$, dar n ultimii ani, tratamentul fracturilor deschise
de condilului cu fixari rigide interne&'%$ au devenit mai comune. (biectivul
acestui articol a fost de a evalua principalele variabile care determin alegerea
metodei de tratament a fracturilor condilului) deschise sau nchise, subliniind
indicaiile lor,contraindicaii, avantaje i dezavantaje.
INTRODUCERE SI LITERATURA
%racturile de mandibul sunt extrem de frecvente n traumatismul facial
i *+,-./ implic condilul. %racturile de condil sunt clasificate n funcie
locaia anatomica intracapsular i extracapsular$ i gradul luxatiei capului
articulatiei. 0omplicaii de fractur a condilului includ durere, restricionarea
miscarii mandibulare, spasm muscular i abateri de la ocluzia corecta a
mandibulei, i modificrile patologice ale articulatiei temporo
mandibulare"#1$, osteonecroz,asimetrie faciala, i anchiloz, indiferent dac
tratamentul a fost efectuat sau nu. !cestea includ, deasemenea fractur a plcii
timpanice ,fractura fosei mandibulare a osului temporar , cu sau fr deplasarea
condilului n fosa cranian mijlocie, deteriorare a nervilor cranieni, leziuni
vasculare, sngerare, tulburri de cretere, fistula arteriara, i alterarea
echilibrului muschiului masticator.
2e la introducerea materialelor de osteosintez pentru fixari interne
rigide dup reduceri anatomice au existat discuii n curs de desfurare cu
privire la tratamentul fracturilor condilului mandibular 3xist dou
abordri terapeutice principale ale acestei fracturi)
funcionale i chirurgicale.
'n ultimii ani, tratamentele deschie a fracturilor de condil au devenit mai
comune, probabil din cauza introducerii de placi i dispozitive de fixare cu
urub care permit stabilizarea acestor leziuni. 0u toate acestea, mai multe
rapoarte i o serie de tratamente deschise au aprut n lume literaturii.
%racturile intracapsulare ale condilului mandibular sunt clasificate ca
fiind de tip !, fracturi prin mijlocul stalpului condilului 4 de tip 5, fracturi prin
partea laterarala a stalpului condilului cu pierdere de nlimea pe vertical a
ramului mandibulei4 sau de tip #, mai multe fragmente, fracturi mrunite.
#ajoritatea fracturilor condilului mandibular implica gtul condilului, cu
cteva rapoarte de fracturi intracapsular. %racturi sagitale sau verticale ale
condilului mandibular i fracturi din partea mediana a capului condilului sunt
rareori gsite de radiografiile convenionale i sunt de obicei detectate prin
tomografie computerizata 0"$.
Pentru fracturi moderate ale condilului, tratamentul cu stabilizare, cu
fixare maxillomandibulara rigida sau elastica sunt frecvent selectate. #otivele
pentru acest lucru poate fi accesul chirurgical dificil n zona condilului i des
intalnita dificultate de repozitionare a fragmentlui proximl. &educerea
deschiderii si fixari interne a fracturilor de condilul poate fi indicate pentru
leziuni bilaterale sau considerabil, fracturi cu strmutarea condilului, dar
nchise de tratament i fixare intermaxilar %#'$ poate fi indicat n cazurile n
n cazul n care deplasarea condilului este minim i nlime ramului este
aproape normala. "erapia funcional tratament nchis$ este adoptat cel mai
frecvent, deoarece permite mobilizarea precoce i stimularea adecvat
funcional a condilului de cretere la subiecii n cretere$ i remodelrii
osoase la toi subiecii$. 3ste indicat n aproape toate fracturile de condil care
apar n copilrie, i intracapsular i extracapsular, care nu includ grave luxatiei
a condilului la aduli. 6n schimb, tratamentul chirurgical este indicat n primul
rnd pentru adulii cu fracturi deplasate sau cu luxatie a capului condilului.
7aug si !ssael au comparat rezultatele a zece pacienti tratati cu tratament
cu stabilizare, cu fixare maxilo,mandibulara 0&##%$ si zece pacineti tratati
prin metoda chirurgicala cu fixare interna (&'%$ care au fost rechemati dupa
minim sase luni si au fost examinati in functie de sex, rasa, diagnostic, varsta si
accident, timp scurs de la operatie si cauza fracturii. &ezultatele nu au aratat
nici o diferenta semnificativ statistica intre grupurile (&'% si 0&##%
examinate dupa sex, rasa, diagnostic sau cauza. 'n plus nu au existat diferente
in ceea ce priveste varsta, tipul de accident, deschiderea maxima interincizala,
excursia laterala drepata, excursia laterala stanga sau ocluzia grupurilor
examinate. !u fost constatate diferente intre grupurile examinate dupa timpul
scurs de la operatie, perceptia cicatricilor si perceptia durerii. 8rupul (&'% a
fost asociat cu perceptia cicatricelor. 8rupul 0&##% a fost asociat cu
perceptia durerii cornice. 0and se foloseste un protocol de tratament exista
cateva diferente intre rezultate in materie de pacienti tratati 0&##% si (&'%
pentru fracturile subcondiliene.
3llis si "hroc9morton au comparat masuratorile verticale ale morfologiei
mandibulare si faciale dupa tratamentul deschis sau inchis a fracturilor de
proces condilian mandibular, la *:; pacienti, <* tratati prin metoda de
tratament inchis si ;- prin metoda de tratament deschis. &adiografiile "o=ne si
panoramice, luate la mai multe intrevale de timp, au fost folosite pentru a
cuantifica deplasarea procesului condilian in fracturi. Pacinetii cu fractura de
proces condilian tratati prin metoda stabilizarii au avut o inaltime semnificativ
mai mica a ramului posterior facial pe partea accidentului si o mai mare
inclinare a planului ocluzal si bigonial spre partea fracturata, spre deosebire de
pacientii tratati prin metodachirurgicala. 0ele mai multe dintre asimetriile
pacientilor tratati prin metoda stabilizarii s,au instalat la sase saptamani de la
accident. Pacientii tratati prin metoda stabilizarii au dezvoltat asimetrie
caracterizata prin scurtarea planului facial pe partea accidentului. 3ste posibil
ca pierderea de inaltime faciala posterioara pe partea cu fractura la acesti
pacienti sa fie o adaptare care ajuta la restabilirea unei noi articulatii
temporomandibulare.
'n studiul lui >antler pe .?: de pacienti cu fractura a procesului condilian
au fost tratati prin metoda de tratament stabilizatoriu si chirurgical. 'n studiul
de monitorizare, *-@ de pacienti cu timpul mediu de monitorizare de .,- ani au
fost analizati folosind radiografii si examinari clinice obiective si subiective.
Au au fost observate diferente semnificative in mobilitate, probleme de
articulatie, ocluzie, dureri musculare sau tulburari nervoase cand au fost
comparati pacinetii tratati chirurgical sau nechirurgical. >ingura diferenta
semnificativa a fost un disconfort subiectiv. Pacientii tratati chirurgical au aratat
o semnificativ mai mare sensibilitate la vreme si durere la deschiderea maxima
a gurii. 2in cauza acestor dezavantaje, chirurgia deschisa este indicata doar la
pacientii cu dislocari severe a procesului condilian in fracturi.
>tudiul lui #ar9er a fost proiectat pentru a inregistra rezultatele
tratamentelor prin metoda stabilizarii in fracturile de proces condilian si pentru
a afla daca au existat orice variabile care ar fi fost predictive pentru eventuale
complicatii. 0apacitatea de a deschide gura, devierea si ocluzia au fost
inregistrate. 2upa un an :- din cei ?:< de pacienti *?/$ au avut reclamatii
minore, cum ar fi capacitatea de a deschide gura, devieri sau disfunctii. Bece
dintre acestia ?/$ au avut dureri ale articulatiei sau muschilor sau ambele. (pt
pacienti ./$ au avut malocluzie, dintre care, la sapte au existat dislocari ale
capului condilului din fosa. 0inci dintre cei opt pacienti au avut fractura
bilaterala. 3i au ajuns la concluzia ca tratamentul fracturilor de condil prin
metoda inchiderii nu este traumatic, este in conditii de siguranta si de incredre
si doar in cateva cazuri poate provoca tulburari ale functiilor si malocluzie.
;* de pacienti tratai prin metoda chirurgicala si fixare intrena pentru
fracturile unilaterale de process condilian au fost studiati perspectiv cu 3llis,
"hroc9morton si Palmieri, folosind radiografii panoramice si "o=ne. 'maginile
au fost depistate si digitalizate si pozitia procesului condilian fracturat a fost
comparata cu pozitia procesului condilian nefracturat in ambele planuri sagitale
si coronare. 2upa operatie diferenta de pozitie dintre partea fracturata si cea
nefracturata a fost aproximativ de mai putin de doua grade o diferenta
nesemnificativa $, indicand o buna reducere a fracturii. 0u toate acestea,
ulterior, intre *@/ si .@/ dintre procesele condiliene au prezentata modificari
postoperatorii ale pozitiei cu zece grade. !cest studiu a demonstrat ca este
posibil sa se reface anatomia procesului condilian, dar schimbari in pozitia
fragmentului condilian pot aparea ca rezultat a pierderii fixarii.
&udges a condus un studiu cu metoda stabilizarii de tratament care
consta in fixarea maxilo,madibulara ##%$ cu fire sarme$ daca existau
perturbari ocluzale severe. Csoare tulburari ocluzele au fost tratate cu elastice
##%$. 2aca nu existau tulburari ocluzale se recomnada o dieta usoara cu
produse moi. %isele a ;@ de pacienti au fost analizate si ?< de pacienti au fost
vazuti pentru reexaminare si au fost luate radiografii ortopan. %unctionalitatea a
fost gradata in functie de indicele 7el9imo la o medie de ?,@ ani indicele de
disfunctie clinica aratat) .*/ disfunctii ocluzale severe, ;*/ disfunctii
ocluzale moderate si *</ cu nici o disfunctie ocuzala. Potrivit indicelui de
disfunctie <+/ dintre pacienti au fost fara simptom. 8rupul de rezultate clinice
a aratat o semnificativa diferenta in ceea ce priveste lungimea ramului
stangDdrept cu un control,grup de .@ persoane. 8rupul examinat nu s,a
diferentiat semnificativ de grupul control.
0u obiectivul de a anaiza principalele variabile care determina alegerea
metodei de tratament si rezultat al fracturilor de condil, Eillarreal a efectuat o
analiza retrospective a *@: fracturi condiliene mandibulare pentru a analiza si
determina relatia dintre principalele variabile clinice si rezultatele
postoperatorii. "oti pacientii au suferit o investigatie clinico,radiologica,
concentrandu,se pe remodelarea fracturii, dezvoltarea, ocluzia dentara si
simetria mandibulei. 3i au analizat influenta variabilelor clinice preoperatorii
nivelul de fractura, tratament, terapie fizica postoperatorie, deplasari si
dislocari, pierderea de inaltime a ramului, varsta pacientului, sex, etiologie,
ocluzie, statusul dentitiei si prezenta fracturilor mandibulare si faciale$ la
rezultatele postoperatorii. Principalii factori care au influentat decizia de
tratament au fost nivelul fracturii si gradul de deplasare. Aivelul fracturii a
influentat gradul deplasarii preoperatorii in sens coronar si sagital fracturile de
gat au o mare deplasare anterioara si mediana spre deosebire de fracturile de
cap si subcondiliene$ si tratamentul aplicat. 'mbunatatirea functionala obtinuta
prin tratamentul prin medoda deschiderii au fost mai bune decat cele obtinute
prin tratamentul prin metoda stabilizarii. "ratamentul chirurgical a marit
incidenta deplasarilor condiliene si asimetria mandibulara postoperatorie.
Eariabile care au influentat metoda de tratament si care au prezis prognosticul
au fost nivelul fracturii, gradul si directia deplasarii fragmentului fracturat,
varsta, statusul medical al pacientului, eventuale leziuni concomitente si
statusul dentitiei.
Pentru a compara relatiile ocluzale dupa metodele de tratament
stabilizatoriu si chirurgical pentru fracturile de proces condilian mandibular, un
total de *?F de pacienti cu fracturi unilaterale a procesului condilian
mandibular de gat si subcondiliene$, FF tratati prin metoda de tratament
stabilizatoriu si ;- tratati prin metoda de tratament chirurgical au fost inclusi in
studiul lui 3llis, >imon si "hroc9morton. %otografii ocluzale standardizate luate
la mai multe intrevale de timp, postoperatoriu, au fost examinate si notate de un
chirurg si un ortodont. Pacinetii tratati prin tehnica de tratament cu stabilizare
au avut un procent mai bun al malocluziilor comparativ cu pacientii tratati prin
reducerea deschiderii, in ciuda deplasarii initiale a fracturii, care era mai buna
la pacinetii tratati prin metoda chirurgicala.
Discutii
3xista un consesn in literature universala in ceea ce priveste tratamentul
atat intracapsular cat si extracapsular al fracturilor de condil la copii, care
trebuie sa fie prin metoda de tratament cu stabilizare. 0and acest tip de opinie a
fost contestat, unii autori au admis acum posibilitatea de a folosi metoda
reducerii deschiderii la fracturile de condil la copii, cu conditia ca tehnica
utilizata sa fie minim invaziva, ca de exemplu chirurgia endoscopica. #etoda
de tratament chirurgical la copii a fost recent acceptata, in principal datorita
dezvoltarii increderii si experientei mai mari a profesionistilor cu materialele de
fixare intrena rigida. 0u toate acestea nu exista nici un consens cu privire la
tratamentul fracturilor de condil la adulti. 'ntre ele, autorii sunt deacord ca la
adulti, tipul de tratament trebuie ales de la caz la caz, bazat pe experienta
personala a fiecarui profesionist. 3xista trei tratamente principale pledate
pentru adultii cu fracturi de process condilian) *$ o perioada de fixare maxilo,
mandibulara ##%$ urmata de o terapie functionala4 .$ terapie functionala
fara o perioada ##% si ?$ reducerea deschiderii cu sau fara fixari intrene.
"rebuie luate in considerare cerinte de baza si foarte importante inainte ca
alegerea optiunii sa fie facuta pentru tipul de tratament la pacientii adulti, cum
ar fi )inaltimea, cantitatea de urme lasate in urma fracturii, influenta gradului de
afectare a articulatiei temporomandibulare "#1$ in miscarile mandibulare si
sistemul masticator, gradul si directia dislocarii condilului, dificultatea
acccesului chirurgical, riscul de leziune a structurilor anatomice critice, riscul
de hipertrofie siDsau cicatrice de cheloid, statusul sanatatii generale a
pacientului, prezenta altor fracture maxilofaciale, posibilitatea de a efectua
terapie fizica, adaptarea neuro,musculara.
'ndicatiile absolute pentru tratamentul chirurgical de fracture condilien
sunt, in cazul fracturilor bilaterale, cu luxatii considerabile, cand tratamentul cu
stabilizare nu restabileste ocluzia, fracture concomitente ale altor zone ale fetei
care compromit ocluzia si pentru care vor fi folosite fixari rigide interne,
corpuri straine, cum ar fi proietle ale armelor de fos si dislocari de condil la
mijlocul fosei.
Cnele dintre complicatiile raportate in ceeace priveste tratamentul
chirurgical al fracturilor de condil sunt dificultatea accesului chirurgical,
cicatrici extra,orale, leziuni ale nervului facial, fracturi de palat si necroza
aseptica a segmentuli secundar de conil la pierderea alimentarii cu sange
periostal in timpul deschiderii pt expunere.
!limentarea cu sange a fost mult discutata, pentru ca autorii se contrazic
cu privire la accesul chirurgical la procesul condilian pentru a efectua reducerea
deschideri si fixarea interna, ce necesita expunerea si taierea unor tesuturi moi a
procesului condilian pentru a permite manipularea si atatasarea dispozitivelor
de fixare. Prin urmare chirurgia diminueaza si mai mult alimentarea cu sange a
unui segment osos care a fost deja grav compromis. 2aca este important sa se
mentina alimentarea cu sange a condilului, trebuie sa alegeti o abordare
chirurgicala care sa reduca cantitatea de teuturi moi compromise datorita
fracturii procesului condilian si pastreaza modul de fixare al capsulei
articulatiei temporomandibulare "#1$ si muschiului pterigoidian lateral cat
dedeparte posibil.
"ratamentul condilului prin metoda cu stabilizare la adulti este indicatat
in luxatii minime si inalte, fracture ale capului condilului intracapsular$ si
riscuri sistematice de a expune pacientul la chirurgie. Potrivit lui #ar9er, este o
metoda netraumatica, mai sigura si mai friabila. 0u toate acestea 3llis si
"hroc9morton sustin 9 in tratamentele cu stabilizare, articulatia
temporomandibulara este supusa la trei tipuri de trnsformari) regenerare,
schimbari in componenta temporala a aticulatiei temporomandibulare "#1$ si
pierderea de dimensiuni verticale posterioare, care poate ,fie sa fie capabila sa
devina o noua articulatie sinusala, fie nu.
0omplicatii in ceea ce priveste tratamentul fracturilor condiliene prin
metoda inchiderii sunt durerile cornice, o scurtare mai buna a ramului si a fetei
pe partea afectata cu asimetrie$, o scurtare mai buna a planului ocluzal si
bigonial si un procentaj mai mare al malocluziilor.
!rticulatia temporomandibulara "#1$, este necesara pentru ca sisitemul
masticator sa functioneze eficent si maxim, insa este totodata neclar daca un
tratament chirurgical va putea oferi o articulatie temporomandbulara mai
eficenta decat prin metoda stabilizarii.
Aussbaum .@@<$ a publicat o analiza critica a studiilor anterioare care au
comparat direct care dintre metode de tratament, deschis sau inchis, au oferit
cele mai bune rezultate. &ezultatele au fost neconcludente in ceea ce priveste
folosirea uneia dintre metode de tratament, inchis sau deschis, pt fracturile
mandibulare de condil. 2atorita calitatii relativ slabe a datelor dispoibile si
lipsa altor informatii importante, problema indicarii unui anumit tratament
ramane inca fara raspuns si este clar nvoie de un alt studiu in viitor. !utorii au
propus ca in viitoare investigatii pacientii sa fie randomizati in grupe de
tratament, iar examinatorii nu trebuie sa stie metoda de tratament folosita.
#etode similare de tratament trebuie folosite. "rebuie stabilite metode
standardizate de clasificare a fracturilor precum si colectarea datelor si
rapoartelor, pentru a se putea face comparatii valide intre studii. !r trebui sa fie
intreprinse studii cu dimnesiuni esantion adecvate pentru a detremina efectele
clinice semnificative.
0u toate acestea, dupa revizuirea articolelor publicate pe parcursul
ultimilor ani, cu exceptia indicatiei absolte de folosire a unui tratament cu
stabilizare la copii, nu exista reguli siDsau norme definite pentru tratamentul
fracturilor de condil. 2ecizia alegerii unuia din tipurile de tratament trebuie sa
ia mereu in considerare o serie de factori, ca de exemplu )statusul medical
general al pacientului,tipul de fractura, precizia diagnosticului si mai ales
capabilitatea , experienta si abilitatile chirurgului in acest tip de leziune.
Multumiri
R. Vaat and R. M. Pagnonce are supported by
the Natona Counse of Technoogca and Scentc
Deveopment (CNPq), Braz.
Confict de interese
Autor au decarat ca nu exsta nc un conct de nterese.
Bibliografie
1. Mtche DA. A mutcentre audt of unatera fractures of the
mandbuar condye. Brtsh |ourna of Ora and Maxofaca
1997; 35: 230-6.
2. Tawar RM, Es III E, Throckmorton GS. Adaptatons of the
mastcatory system after batera fractures of the mandbuar
condyar process. | Ora Maxofac Surg 1998; 56: 430-9.
3. De Ru G, Gamba U, Anghnon M, Sesenna E. A comparson of
open and cosed treatment of condyar fractures: a change n
phosophy. Int | Ora Maxofac Surg 2001; 30: 384-9.
4. Es III E, Throckmorton GS. Treatment of mandbuar condyar
process fractures: boogca consderatons. | Ora Maxofac
Surg 2005; 63: 115-34.
5. Landes CA, Lpphardt R. Prospectve evauaton of a pragmatc
treatment ratonae: open reducton and nterna xaton of
dspaced and dsocated condye and condyar head fractures
and cosed reducton of non-dspaced, non-dsocated fractures.
Part I: condye and subcondyar fractures. Int | Ora and
Maxofaca Surgery 2005; 34: 859-70.
6. Asprno L, Consan S, De Moraes M. A comparatve
bomechanca evauaton of mandbuar condye fracture
patng technques. | Ora Maxofac Surg 2006; 64: 452-6.
7. Akan A, Metn M, Muga M, zden B, Nkhet .
Bomechanca comparson of patng technques for fractures of
the mandbuar condye. Brtsh |ourna of Ora and
Maxofaca Surgery 2007; 45: 145-9.
8. Andersson |, Hamer F, Erksson L. Unatera mandbuar
condyar fractures: 31-year foow-up of non-surgca treatment.
Int | Ora Maxofac Surg 2007; 36: 310-4.
9. Smsek S, Smsek B, Abubaker AO, Laskn DM. A comparatve
study of mandbuar fractures n the Unted States and Turkey.
Int | Ora and Maxofaca Surgery 2007; 36: 395-7.
10. Long X, Goss AN. A sheep mode of ntracapsuar condyar
fracture. | Ora Maxofac Surg 2007; 65: 1102-8.
11. Long X, Cheng Y, L X, L H, Hu S. Arterovenous stua after
mandbuar condyar fracture. | Ora Maxofac Surg 2004; 62:
1557-8.
12. Cho |, Rotaru H, Km IK. Treatment of post-traumatc open bte
by radofrequency. Brtsh |ourna of Ora and Maxofaca
Surgery 2007; 45: 311-3.
13. Rutges |PH|, Kruznga EHW, Rosenberg A, Kooe R. Functona
resuts after treatment of fractures of the mandbuar condye.
Brtsh |ourna of Ora and Maxofaca Surgery 2007; 45: 30-4.
14. Assae LA. Open versus cosed reducton of adut mandbuar
condye fractures: an aternatve nterpretaton of the evdence. |
Ora Maxofac Surg 2003; 61:1333-9.
15. Ecket U, Schneder M, Erasmus F, Gerach KL, Kuhsch E,
Loukota R, Rasse M, Schubert |, Terheyden H. Open versus
cosed treatment of fractures of the mandbuar condyar
process-a prospectve randomzed mut-centre study. |ourna
of Crano-Maxofaca Surgery 2006; 34: 306-14.
16. Tera H, Shmahara M. Cosed treatment of condyar fractures by
ntermaxary xaton wth thermoformng pates. Brtsh
|ourna of Ora and Maxofaca Surgery 2004; 42: 61-3.
17. Landes CA, Lpphardt R. Prospectve evauaton of a pragmatc
treatment ratonae: open reducton and nterna xaton of
dspaced and dsocated condye and condyar head fractures
and cosed reducton of non-dspaced, non-dsocated fractures.
Part II: hgh condyar and condyar fractures. Int | Ora and
Maxofaca Surgery 2006; 35: 115-26.
18. Davs BR, Powe |E, Morrson AD. Free-graftng of mandbuar
condye fractures: cnca outcomes n 10 consecutve patents.
Int | Ora and Maxofaca Surgery 2005; 34: 871-6.
19. Haug RH, Assae LA. Outcomes of open versus cosed treatment
of mandbuar subcondyar fractures. | Ora Maxofac Surg
2001; 59: 370-5.
20. Es III E, Throckmorton GS. Faca Symmetry After Cosed and
Open Treatment of Fractures of the Mandbuar Condyar Process.
| Ora Maxofac Surg 2000; 58:719-728.
21. Santer G, Krcher H, Ruda C, Ke E. Fractures of the condyar
process: surgca versus nonsurgca treatment. | Ora
Maxofac Surg 1999; 57: 392-7.
22. Marker P, Nesen A, Lehmann Bastan H. Fractures of the
mandbuar condye. Part 2: resuts of treatment of 348 patents.
Brtsh |ourna of Ora and Maxofaca Surgery 2000; 38: 422-6.
23. Es III E, Throckmorton GS, Pamer C. Open treatment of
condyar process fractures: assessment of adequacy of
repostonng and mantenance of stabty. | Ora Maxofac
Surg 2000; 58: 27-34.
24. Varrea PM, Mon|e F, |unquera LM, Mateo |, Moro A|,
Gonzaez C. Mandbuar condye fractures: determnants of
treatment and outcome. | Ora Maxofac Surg 2004; 62: 155-163.
25. Es III E, Smon P, Thockmorton GS. Occusa resuts after open
or cosed treatment of fractures of the mandbuar condyar
process. | Ora Maxofac Surg 2000; 58: 260-8.
26. Zmmermann CE, Trous M|, Kaban LB. Pedatrc faca
fractures: recent advances n preventon, dagnoss and
management. Int | Ora and Maxofaca Surgery 2005; 34:
823-33.
27. Banks P. A pragmatc approach to the management of condyar
fractures. Int | Ora Maxofac Surg 1998; 27: 244-6.
28. Cho |, Oh N, Km IK. A foow-up study of condye fracture n
chdren. Int | Ora Maxofac Surg 2005; 34: 851-8.
29. Tomnaga K, Habu M, Khana A, Mmor Y, Yoshoka I, Fukuda
|. Bomechanca evauaton of dherent types of rgd nterna
xaton technques for subcondyar fractures. | Ora Maxofac
Surg 2006; 64: 1510-16.
30. Brandt MT, Haug RH. Open versus cosed reducton of adut
mandbuar condye fractures: a revew of the terature
regardng the evouton of current thoughts on management. |
Ora Maxofac Surg 2003; 61: 1324-32.
31. Anastassov GE, Lee H, Schneder R. Arthroscopc reducton of a
hgh condyar process fracture: a case report. | Ora Maxofac
Surg 2000; 58: 1048-51.
32. Wagner A, Krach W, Schcho K, Undt G, Poder O, Ewers R. A
3-dmensona nte-eement anayss nvestgatng the
bomechanca behavor of the mandbe and pate
osteosynthess n cases of fractures of the condyar process. Ora
Surg Ora Med Ora Patho Ora Rado Endod 2002; 94: 678-86.
33. Hawtschka M, Ecket U. Assessment of patents treated for
ntracapsuar fractures of the mandbuar condye by cosed
technques. | Ora Maxofac Surg 2002; 60: 784-91.
34. Nussbaum ML, Laskn DM, Best AM. Cosed Versus Open Reducton
of Mandbuar Condyar Fractures n Aduts: A
Meta-Anayss. | Ora Maxofac Surg 2008; 66:1087-1092