Sunteți pe pagina 1din 3

Pagina 1

Era o zi de iarna; priveam prin geamul ferestrei cum cade zapada. Ma aflam n spasmele mortii, trupul de rani si
puroi mi provoca dureri cumplite, ma chinuiam n agonia mortii; de la atta nesomn, ochii mi sngerau de
durere si eram singur Da, singur Oricine venea la mine mi era absent Muream n spasmele mortii, dar
moartea nu a venit asa cum am gndit eu n copilarie.
O, de ar fi venit astfel, cred ca era o bucurie sa vad doar un schelet care sa-mi ia sufletul; dar nu! Ea a venit
noaptea. M-am trezit mai usor ca niciodata, am privit n jur, am zarit alaturi de mine pe cineva, a fost strasnic,
caci era trupul meu, eram eu. Parca mortii straini mi erau strasnici de cnd ma tin minte, dar de asta data frica
si deznadejdea ma cuprinsese. Eram ca de gheata, ca frigul crunt de afara, voiam sa ma misc, sa fac ceva, dar
nu puteam, cadavrul meu ma tintuia la pat.
O negreata solida ncepea sa ma nconjoare. Un rece mi patrundea toata fiinta. Cineva s-a apropiat de mine
nct o frica oribila ma cuprinse. Eu nu stiam ca el, acela despre care ziceau popii, este att de oribil. Da, el se
apropia de mine, nu-i zic numele caci de acolo am venit. De acolo, din mparatia lui, am venit sa ti spun acum
aceste lucruri, caci spaima zace n mine. El a venit si, fara sa vreau, am fost supt ca de o gaura neagra
nauntru, n acel ntuneric solid si nespus de greu care ma apasa. Plecam spre ntunericul acela cumlit cnd, la
un moment dat, cineva, nu stiu cine, o persoana, pe care o cunosc de-o viata, m-a oprit si m-a apucat de
mna. Semana mult cu mine cnd eram copil, numai ca el era om n toata firea.
M-a luat de mna si mi-a spus:
- Ma cunosti tu pe mine?
- Eu simt ca te cunosc, dar nu te-am vazut niciodata. Multumesc ca nu m-ai lasat sa fiu nghitit de acest
ntuneric.
Fara sa mai ntreb ceva, mi-a zis:
- Tu ai murit. Da, esti mort. Am fost trimis aici ca sa ti arat viata, asa cum nu ai vrut sa ti-o vezi nici pe patul
mortii.
A ntins mna si a aparut o carare catre trecutul vietii mele. Am nceput calatoria prin propria-mi viata al carei
actor eram, acum fiind un simplu spectator.
Simteam cum zburam n trecut. M-am oprit lnga o casa unde erau doi tineri casatoriti. Asteptau un copil pe
lume. Nu stiu de ce, dar simteam ca acesti doi oameni sunt foarte scumpi pentru mine, ca de ei depinde viata
mea.
- Acestia sunt parintii tai; te asteapta pe tine, tu fiind singura lor mngiere, singurul lor copil. Dar tu ai fugit de
acasa n tari straine fara sa te ntorci la ei. Ambii au murit de tristete. Mai nti, mama ta s-a mbolnavit de
cancer, iar apoi tatal tau de durere de inima.
Niciodata nu mi-am dat seama ct sunt de egoist. O, pe cti i-am facut sa sufere!
M-am zarit la liceu n clasa a XI-a, unde conducatorul meu mi-a aratat o fata si mi-a spus:
- O tii minte?
Da, o tineam minte. Era fata careia i-a cerut sa se culce cu mine. El continua:
Pentru ca i-ai cerut sa avorteze, aceasta fata nu a mai avut copii. Barbatul pe care l iubea a parasit-o, iar ea a
nceput sa bea, dupa care s-a sinucis.
n acel moment nu puteam rosi sau zice ceva, nici sa ma apar sau sa ascund ceva. Totul era descoperit, totul,
pna si cea mai mica umbra a gndurilor mele. Vai, ct de chinuitor era! Nu puteam sa suport vina pe care o
port, care ma macina din interior si din afara.
Pagina 2
Cel care mi revela toate acestea era ngerul pe care l-am primit la botez, nestiind ca arata astfel.
Nu am fost lasat aici, ci am fost dus mai departe prin cursul vietii. Ma opreste n ziua cnd am mers la biserica
si m-am spovedit, ma vedeam pe mine spovedindu-ma, vedeam cum ies din sufletul meu pacatele asemenea
unui venin greu.
ngerul mi zice:
- Asta a fost unica zi din viata ta n care ai facut ceva bun.
ntr-o clipa m-am vazut pe mine facnd asa-zise fapte bune, dar care nu era dect mndrie, fatarnicie mascata
si ticaloasa sub care ma ascundeam de multe ori.
mi vad sotia si copiii de care mi este rusine ca i-am crescut, pentru ca am facut din ei fiare n loc de oameni
fiare. Pe sotia mea am nselat-o nu o data. Veneam acasa beat si o bateam; iar copiii, ca urmare a nebuniei
mele, au capatat probleme grave. Vad n fata ochilor cum mi-a murit sotia. Nu plngeam pentru ca mi-a murit
persoana iubita, ci pentru ca mi-a murit servitoarea n care loveam cu pumnii cnd si ct voiam.
mi spunea ngerul:
- ti aduci aminte ct de trist erai, nct, dupa trei zile, ai plecat si te-ai culcat cu alta. Nu uita acel necaz , cnd
ti-ai rupt piciorul, la sapte zile dupa moartea sotiei. n loc sa te caiesti, tu, asemenea unui cine turbat, m-ai
alungat njurndu-ma pe mine si pe Cel care ti-a dat viata.
Voiam sa plng, sa-mi linistesc durerea, dar nu mai aveam lacrimi n ochi.
Dar iata o alta scena a vietii mele. Fiul meu cel mic ncepuse sa mearga la biserica n fiecare zi. Se ruga si citea
despre religie. Ma napusteam asupra lui ca un nebun rostindu-i fel de fel de cuvinte. l njoseam si i ziceam ca
este limitat la minte. L-am alungat de acasa. Ajunsese sa doarma n mijlocul iernii prin fn. Nu-i cumparam
nimic de mbracat, umbla ntr-o camasa subtire cu niste pantaloni rupti, fara ciorapi si n niste bocanci de
cauciuc. Fiul mi-a murit la numai 28 de ani din cauza cangrenei de la picioare.
Iar eu, eu cu acelasi egoism l plngeam, iar toti se uitau la mine cu dispret si ziceau: l plnge acum. Dar
nu-si aduce aminte cum l batea nainte pe sarmanul copil??!!
ngerul ma privea trist si ofta. Vedeam durerea din ochii lui care mi strapungea fiinta.
Dar merg mai departe pe firul vietii mele. Ma vad batrn la pat, bolnav, iar o ruda mi poarta de grija. Casa mi
era goala, numai paianjeni n loc de draperii, la ferestre. Eram bolnav de tuberculoza. De la atta fumat,
scuipam snge, oasele mi puroiau, totul eram plin de rani, un miros greu iesea din mine. Muream
ngerul opri cursul vietii mele si rosti:
Sa mergem mai departe, sa ti-i arat pe cei care au venit la tine la nmormntare.
Deodata, mintea mea s-a deschis si am nceput sa aud si sa vad gndurile, patimile tuturor celor care erau de
fata. n momentul acela s-au deschis asemenea a doua usi prin care vedeam gndurile oamenilor. Prin prima
usa vedeam toate porcariile si patimile oamenilor. Iar prin a doua, care era deschisa numai ctorva persoane,
frumusetea raiului.
La nmormntari am fost cu o lumnare sau cu o floare. Sotia tinea dinadins sa merg. nsa acum, stnd n sicriu
nconjurat de flori moarte, vedeam pe fiecare cu ce gnd vine. A fost ceva care nemaivazut, greu de nchipuit.
Oameni pe care i credeam prieteni si ziceau n gnd: Ai murit, canalie. De mult trebuia sa fii aici. Am vrut sa
te ucid cu propriile mini! Sau: Ti-ai ucis nevasta n bataie, prostule! Aici ti este locul. Nici numele nu ti l-am
scris pe cruce
Pagina 3
O singura persoana m-a zdrobit total. Era prietenul baiatului meu care a murit: Ct de mult as vrea ca acest
om sa fie mntuit! Aceste cuvinte au lovit precum un trasnet asupra mea.
Ceilalti smiorcaiau fatarnic. Cta ura era ntre femei; pna si aici invidia era prezenta. Doar copilul mi dorea
binele. Simteam ca viitorul meu depindea de el.
Dupa un timp a venit preotul. M-au condus la biserica citindu-mi prohodul. n tot acest timp ma aflam deasupra
sicriului. Ce folos are rugaciunea preotului? nainte credeam ca predica ceva popa doar pentru a cstiga ceva
bani. Acuma nsa, ntelegeam rugaciunile lui ca niste trasnete care loveau n dracii care tot mai mult ma
nconjurau sa ma ia.
n cimitir mi bat cuiele la capul sicriului, coboara trupul meu n locuinta vesnica, n mormnt, ma acopera cu
tarna. Aici este sfrsitul trupului meu.
ngerul m-a ridicat, ducndu-ma ntr-o sala asa cum nu am mai vazut niciodata. Imensa si diferita de toate cte
exista pe pamnt. ntreaga-mi fiinta era cuprinsa de o teama si o fericire inexplicabile. Ceva n mine striga cu
putere: Te apropii de Dumnezeu!
Am ajuns naintea Lui. Nu puteam ridica ochii de la pamnt. Eram ca o stnca.
Dintr-odata aud un glas plin de dragoste care ma patrundea pna n adncul sufletului:
- Fiule, de ce M-ai parasit?
Nu puteam raspunde nimic. Apoi adauga:
Iata, Eu am asteptat ntoarcerea ta pna acum. Permanent eram la usa inimii tale, dar M-ai alungat. Cu ce ti-
am gresit?
Oare pentru ca Mi-am dat viata pentru tine?
Avea un glas de parca ar fi plns n locul meu. Am ridicat ochii sa-I vad fata. Atunci am ntlnit ochii sai
ncarcati de cea mai adnca dragoste pe care nu o puteam cuprinde. De attea ori l-am izgonit din viata mea si
acum ma privea fara urma de mnie sau ura, ci cu o dragoste plina de compatimire fata de mine, cel ratacit de
adevar.
mi asteptam verdictul. Cu fata trista si cu glasul ndurerat mi-a spus:
- Sa fie dus acolo unde si-a pregatit salasul toata viata si catre cel caruia i-a slujit!
ngerii m-au luat de mini, m-au dus pe malul unei prapastii si m-au lasat acolo. Diavolii ma asteptau pentru a
ma lua n minile lor. M-au dus n infern unde am ndurat chinuri groaznice. Nu m-au chinuit att de mult focul,
diavolii, singuratatea sau teama,ct acei ochi pe care i-am tradat toata viata.
ti scriu aceasta scrisoare tie, cel ce sezi dincolo de baricada cuvintelor.