Sunteți pe pagina 1din 5

Obiectul actului juridici civil

Conform art. 1225 NCC, obiectul actului juridic civil este operatiunea juridica, precum
locatiunea, vanzarea si alte asemenea, operatiune stabilita de parti, astfel cum rezulta din
ansamblul dr si obligatiilor contractuale.
-1225: se refera la ob contractului, dar regulile aplicabile contractelor se aplica si la celelalte acte
juridice;
In doctrina, se considera ca obiectul actului juridic civil il reprezinta conduita partilor, respectiv
actiunile si inactiunile, la care sunt indreptatite/ de care sunt tinute partile conform clauzelor
actului respective. De exemplu: contractul de vanzare- obiectul: vanzarea, vom intelege ca ob
actului constituie actiunile sau inactiunile de care vanzatorul, cumparatorul sunt indreptatiti/
tinuti conform clauzelor contractului; nu se inteleg dr si obligatiile prevazute de parti, desi se afla
in stransa legatura.
Exista o diferenta intre obiectul actului juridic civil si obiectul obligatiei, care potrivit definitiei
data de NCC este prestatia la care se obliga debitorul.
De asemenea, se mai foloseste o notiune, aceea de obiect derivat al actului juridic civil. Prin
acesta se inteleg bunurile la care se refera acel act.
Cerintele valabilitatii obiectului actului juridic civil
Exista 2 categorii de cerinte, respectiv: cerinte generale ( cerute pt orice act juridic civil) si
cerinte speciale (pt anumite categorii de cate juridice civile).
Conditii generale
Primele 2 conditii generale pe care le retine NCC: obiectul sa fie determinat(sau determinabil),
obiectul sa fie licit. Pe langa acestea 2, mai exista 2 cerinte generale: obiectul sa existe si
obiectul sa fie posibil.
-Prima conditie: Obiectul este determinabil atunci cand in continutul actului sunt aratate criteriile
de determinare ulterioare, conditia caracterului determinabil al obiectului actului juridic civil este
mai degraba o conditie referitoare la obiectul obligatiei, care insa in doctrina a fost extinsa si in
privinta obiectului actului juridic civil. Obiectul are caracter determinabil atunci cand un element
al actului juridic este lasat in ce priveste aprecierea lui/stabilirea lui la alegerea unui
tert.(NCC:1332- tertul trebuie sa actioneze in stabilirea acelui element in mod corect, echidistant
si). Daca tertul nu doreste, nu poate sa stabileasca elemental actului sau aprecierea sa este
nerezonabila, atunci instanta de judecata va stabili acest element in functie de imprejurarile
cauzei. Este posibil ca obiectul derivat al actului jur civil sa fie un bun de gen, caz in care trebuie
precizate unele criterii de determinare ulterioare (criterii de determinare: cantitatea, calitatea,
valoarea bunului- cand nu e mentionata calitatea, trebuie sa fie rezonabila sau medie; cand nu e
mentionat pretul, trebuie sa fie cel obisnuit, cand e incheiata intre profesionisti si partile nu au
stabilit pretul, pretul va fi cel practicat in mod obisnuit in domeniul respectiv, alt criteriu mai e
un factor de referinta).
-A doua conditie: prin caracterul licit, NCC precizeaza -obiectul este ilicit cand este prohibit de
lege sau contrar ordinii publice ori bunelor moravuri. Legiuitorul intelege sa incorporeze si
caracterul moral.
-A treia conditie: aceasta conditie se refera la obiectul derivat al actului juridic civil(bunul
principal la care se refera actul juridic respectiv); conditia e indeplinita atunci cand bunul exista
dpdv material in momentul incheierii actului. Per a contrario, daca bunul existase inainte de
incheiere, dar nu mai exista in mom incheierii, conditia nu e indeplinita iar sanctiunea e nulitatea
absoluta a actului. Prin exceptie, actul este valabil atunci cand are ca obiect un bun viitor, dar de
la aceasta exceptie avem exceptii: o mostenire nedeschisa inca nu poate forma obiectul unui act
juridic civil( ex: un act de vanzare a unei mosteniri e valabil numai daca mostenirea e deschisa).
-A patra conditie: obiectul e posibil atunci cand partile actului isi pot executa obligatiile inca din
momentul incheierii actului(art 1227 NCC); imposibilitatea poate fi relativa sau absoluta.
Imposibilitatea este relativa atunci cand obiectul actului este imposibil pentru debitor, pt una din
partile actului( pt cel care se oblige in momentul incheierii actului), este absoluta atunci cand
obiectul actului este imposibil pentru orice persoana. Din art 1227 reiese ca imposibilitatea
relativa nu atrage nulitatea, in timp ce impos absoluta determina nulitatea absoluta a actului.
Imposibilitatea mai poate fi materiala(datorita unei imprejurari de fapt), juridica(datorita unei
imprejurari de drept o parte nu isi poate executa obligatia).

Conditii speciale
A doua categorie de cerinte, speciale: obiectul sa fie in circuitul civil, obiectul sa constea intr-o
fapta personala a celui care se oblige si sa fie obtinuta autorizatia administrativa ceruta de lege,
sau sa fie indeplinita alta conditie ceruta de lege.
-Prima conditie: cerinta este impusa pt actele translative de proprietate. Inseamna ca bunul care
constituie obiectul derivat al actului sa poata fi instrainat. Nu e conditie generala, dat fiind faptul
ca nu e conditie pt toate actele juridice civile.
-A doua conditie: este ceruta pentru actele intuitu personae, incheiate in considerarea calitatilor
unei parti.
-A treia conditie: este ceruta pentru actele prevazute de lege(atunci cand legea o impune); de
exemplu: pentru contractele de credit pt investitii imobiliare/ credite ipotecare, instrainarea
bunului imobil ipotecat nu se poate face decat cu acordul expres al creditorului ipotecat, in acest
caz acordul expres este o conditie ceruta de lege pt validitatea actului; o alta conditie prevazuta
de lege este obtinerea autorizatiei: atunci cand exista o activitate conditionata de obtinerea unei
autorizatii, actele incheiate sunt lovite de nulitate in cazul in care nu s-a obtinut in prealabil acea
autorizatie.
Nerespectarea oricarei conditii din cele mentionate atrage nulitatea absoluta a actului
juridic civil.
Cauza actului juridic civil
Scopul urmarit de fiecare parte in momentul incheierii actului. Asadar, cauza are caracter
concret, difera de la un act la altul, de la un individ la altul.
Cerintele valabilitatii cauzei actului juridic civil:
1. Cauza sa existe- cauza nu exista atunci cand o persoana nu isi poate da seama de
consecintele actelor incheiate. Altfel spus, atunci cand o persoana nu are discernamant
vom considera ca nu exista cauza.
2. Cauza sa fie licita- atunci cand e permisa de lege; cauza este ilicita si in situatia in care
incheierea unui act este un mijloc prin care se urmareste incalcarea unor norme
imperative(un mijloc prin care se urmareste fraudarea legii).
3. Cauza sa fie morala- cand e in acord cu bunele moravuri.
Cu privire la conditiile 2 si 3: actul jur va fi lovit de nulitate absoluta cand scopul urmarit
de ambele parti este ilicit sau imoral, dar si in situatia in care scopul urmarit de o parte
este ilicit sau imoral si cealalta parte a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca caracterul
ilicit sau imoral.
Nu exista o conditie care sa ceara caracterul real, motiv pt care o introducem in prima
conditie. Nu exista cauza si in situatia in care aceasta nu este reala, atunci cand exista o
eroare asupra scopului urmarit la incheierea unui act.
Sanctiunea: -nerespectarea primei conditii, referitoare la existenta cauzei atrage nulitatea relativa
a actului
-nerespectarea caracterului licit/ moral atrage nulitatea absoluta a actului.



Conditiile de forma ale actului juridic civil
Prin notiunea de forma a actului jur civil intelegem 2 sensuri. In sens restrans, prin forma actului
jur civil se intelege modalitatea de exteriorizare a consimtamantului partilor actului, iar in sens
larg, intelegem 3 elemente: forma ceruta pt valabilitatea actului, forma ceruta pt proba actului si
forma ceruta pt opozabilitatea actului fata de terti.
Forma actului juridic civil: este aplicabil principiul consensualismului/ libertatii formei
potrivit caruia actul juridic civil este valabil, indiferent de modalitatea de exteriorizare a
consimtamantului. Din formularea ac principiu rezulta ca se aplica formei actului in sens
restrans. Este suficient sa se exteriorizeze consimtamantul partilor actului juridic civil pt
ca actul sa fie valabil. Tragem concluzia ca un act desi incheiat in forma verbala e valabil.
Forma in sens larg :
Forma ceruta pt validitatea actului: este o formalitate pe care legea sau partile pot sau o
stabilesc pentru ca actul sa fie valabil. De regula, legiuitorul stabileste asemenea
formalitate pt a atrage atentia partilor, atunci cand partile o stabilesc au in vedere
importanta actului asupra consecintlor.
Forma are urmatoarele caractere juridice:
1. Este un element al actului: nerespectarea ei, atrage nulitatea absoluta a actului.
2. Este incompatibila cu manifestarea tacita a consimtamantului: trebuie sa avem o
manifestare expresa.
3. Este exclusiva: pentru un anumit act juridic civil, legea cere o anumita forma/ o
singura forma pentru validitatea actului; aceasta formalitate nu poate fi alternativa. De
exemplu, in cazul contractului de donatie, legea cere forma autentica( intocmirea
contractului in fata unui notar public). Singura exceptie este cazul testamentului in
care testamentul e valabil nu numai intocmit in forma autentica, ci si sub semnatura
privata(testamentul olograf: scris, datat si semnat de autor).
Forma ceruta pt validitatea unui act nu se confunda cu forma autentica, fiindca ea poate
consta intr-o alta formalitate decat forma autentica. Pornind de la dispozitiile art 1243:
toate clauzele unui act pt care legea impune o forma ceruta ad validitatem, trebuie sa
imbrace aceeasi forma. De asemenea, actele ulterioare prin care se schimba continutul
clauzelor unui act anterior sau prin care partile pun capat unui act anterior trebuie sa
imbrace aceeasi forma precum actul anterior atunci cand legea cere o anumita forma pt
validitatea actului anterior. Per a contrario, daca partile incheie un act in forma autentica
si ulterior schimba continutul unei clauze, tragem concluzia ca nu trebuie incheiat in
forma autentica; 1242 al( 2) permite partilor sa se razgandeasca asupra formei actului,
dupa ce in prealabil au ales o anumita forma. Exemple: contractual de ipoteca, de donatie,
promisiunea de donatie sau actele juridice constitutive sau translative de drepturi reale ce
urmeaza a fi inscrise in cartea funciara trebuie incheiata in forma autentica (1244)
Forma ceruta ad probationem: este o formalitate ceruta de lege pentru proba actului
juridic civil in cazul unui litigiu. Din acest punct de vedere intalnim o dispozitie cu
caracter de principiu in NCPC si mai multe dispozitii speciale in NCC. Prima se refera la
o anumita categorie de acte civile, respectiv cele cu o valoare mai mare de 250 lei care
trebuie incheiate in forma scrisa pt a putea fi probate. Exista dispozitii si in NCC pt
diferite acte civile: contracte de deposit, de tranzactie, de asigurare, de commission, etc,
care trebuie incheiate in forma scrisa ad probationem. Nerespectarea formei atrage
imposibilitatea probarii actului juridic civil in cazul unui litigiu.

Forma ceruta pt opozabilitate fata de terti: formalitate pe care legea o impune pt a asigura
opozabilitatea unui act juridic civil fata de terti. Tertii sunt persoanele care nu au
participat direct/indirect la incheierea actului si care in principiu, nu dobandesc drepturi
sau obligatii din acest act. Sanctiunea nerespectarii acestei forme este inopozabilitatea
actului fata de terti. Retinem deci ca aceasta formalitate nu e ceruta fata de parti/
succesorii universali sau ci titlu universal, cid oar fata de tertele persoane.
Aplicatii: in cazul publicitatii dr reale mobiliare prin arhiva electronica de garantii reale
imobiliare sau inscrierea in cartea funciara a declaratiei de rezolutiune, reziliere a unui act sau a
clauzei de inalienabilitate cuprinsa intr-un act.
*In ce priveste inscrierea in cartea funciara a dr reale imobiliare: potrivit NCC, inscrierea
acestora are caracter constitutiv( pana in mom in care e inscris se considera ca nu a fost
dobandit); potrivit NCC inscrierea dr reale imobiliare nu mai este o forma ceruta pt opozab fata
de terti, ci chiar o conditie pt dobandirea acelui drept, insa aceasta dispozitie va produce efecte
din momentul finalizarii lucrarilor de cadastru funciar pt acea unitate adm-teritoriala in care este
situat acel imobil. Potrivit regl anterioare (legea 7/96) inscrierea in cartea funciara e o forma
ceruta pt opozabilitatea actelor translative/constitutive de dr reale imobiliare fata de terti.