REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT:

Depuneri MAPLE de filme subtiri de polimeri, fosfati de

calciu si biosticle: caracterizari fizico-chimice si biologice


















Doctorand:
Serban Natalia

Conducator stiintific:
Prof. Dr. Ion N. Mihailescu


FACULTATEA DE FIZICA
UNIVERSITATEA BUCURESTI
2012
In atentia
.
Va facem cunoscut ca in data de 31 mai 2013, ora 11:00, in Amfiteatrul A1,
Natalia SERBAN va sustine, in sedinta publica, lucrarea de doctorat:
DEPUNERI MAPLE DE FILME SUBTIRI DE POLIMERI, FOSFATI DE CALCIU SI
BIOSTICLE: CARACTERIZARI FIZICO-CHIMICE SI BIOLOGICE
in vederea obtinerii titlului stiintific de doctor in domeniul fundamental Stiinte
Exacte, domeniul Fizica.

Comisia de examinare a tezei:
Presedinte: Prof. Dr. Stefan Antohe
Facultatea de Fizica, Universitatea Bucuresti
Coordonator: Prof. Dr. Ion N. Mihailescu
Institutul National de Fizica Laserilor, Plasmei si Radiatiei,
Magurele, Romnia

Referenti: Prof. Dr. Ebru TOKSOY ONER
Departamentul de Bioinginerii, Universitatea Marmara
Prof. Ing. Miroslav JELINEK
Institutul de Fizica al Academiei de Stiinte, Praga, Cehia
Prof. Dr. Aurel POPESCU
Facultatea de Fizica, Universitatea Bucuresti

Va invitam sa participati la sedinta publica de sustinere a tezei de doctorat.
CUPRINS
Capitolul I. INTRODUCERE ..................................................................1
Capitolul II. MATERIALE.......................................................................6
II.1. Levan.........................................................................................7
II.2. Materiale pentru implanturi ortopedice: Scurt
Introducere................................................................................8
II.2.1. Octocalciu Fosfat: pur si substituit cu ioni de Mg- si Sr-...........9
II.2.2. Biosticla + Poli- metacrilat de metil........................................11
II.3. Substraturi utilizate n experimente..........................................13
Capitolul III. METODE..........................................................................................15
III.1. Evaporarea laser pulsata asistata de o matrice.......................16
III.2. Instalatia MAPLE utilizata n experimente................................17
Capitolul IV. REZULTATE SI DISCUTII....................................................................21
IV.1. Levan......................................................................................22
IV.2. Octocalciu Fosfat: pur si substituit cu ioni de Mg si Sr.............25
IV.3. Biosticla + Poly(metacrilat de metil)........................................28
Capitolul V. CONCLUZII.......................................................................................46




1










I. INTRODUCERE



2

I. INTRODUCERE
In zilele noastre, biomateriale joaca un rol-cheie in dezvoltarea de noi proceduri medicale si
dispozitive, precum: implanturi, biosenzori, refacerea tesuturilor si tehnologii de inlocuire,
sisteme controlate de administrarea a medicamentelor si tehnici de diagnostic. Deoarece
prezinta mari beneficii si potential pentru dezvoltarea calitatii vietii si a omenirii, eforturi
majore in cercetare din intreaga lume s-au indreptat spre studiul biomaterialelor. Progresele
inregistrate in acest domeniu necesita o abordare multidisciplinara, un cadru in care oamenii
de stiinta (fizicieni, chimisti, matematicieni, biologi si medici), interactioneaza cu ingineri,
producatori si furnizori de materiale (Larsson et al., 2007).
Termenul de biomaterial este folosit pentru a descrie materialele si dispozitivele care
interactioneaza direct cu tesuturile si organele vii (Williams, 1999). Biomaterialele
interactioneaza cu sistemele biologice, prin suprafata lor. Prin urmare, o importanta vitala o
constitue controlarea proprietatilor de suprafata a biomaterialelor, astfel incat sa
interactioneze bine cu tesuturile gazda (Vadgama, 2005). Pe de alta parte, biomaterialele
trebuie sa fie capabile sa reziste la medii ostile din corpul uman si prezinte proprietati
adecvate, cum ar fi rezistenta la degradare si/sau coroziune (Yongsheng, 2011).
Exista asadar, o nevoie de a acoperi dispozitivele medicale cu biomateriale sub forma de
filme subtiri. Acestea trebuie sa fie uniforme, aderente si sa prezinte proprietati de suprafata
care sa impiedice respingerea de catre mecanismele de aparare ale organismului uman.
Scopul principal al acestei lucrari consta in realizarea unor nanostructuri controlate obtinute
prin transfer laser pulsat, urmand a fi utilizate in sisteme controlate de administrare a
medicamentelor si implanturi ortopedice. Pentru atingerea acestui scop, am ales o tehnica
de depunere laser pulsata care sa conserve concomitent proprietatile fizico-chimice ale
biomaterialului transferat si calitatea filmelor pe tipul de substrat ales (Cristescu et al.,
2006).
Metodele de depunere laser pulsate prezinta avantaje pentru cresterea de filme subtiri, cum
ar fi:
- permite controlul grosimii stratului de la cateva sute de nm la cativa m,
- asigura un bun control al aderentei,
3

- permite depunerea uniforma a materialului pe arii relativ mari,
- este posibil un bun control al temperaturii substratului,
- se face un consum redus de material si
- se obtine conservarea stoichiometriei din tinta la structura depusa (descrisa de
asemenea ca transfer congruent) (Luches si Caricato, 2010).
Studiata de la descoperirea laserelor, metoda de Depunere Laser Pulsata (PLD), a fost prima
tehnica de transfer laser folosita (Smith si Turner, 1965; Hass si Ramsey, 1969). Ideea de baza
a acestei metode consta in folosirea unor energii mari (de exemplu, laserul cu excimer sau cu
mediu activ solid), in scopul de a transfera o cantitate mica de material de la o tinta solida la
un substrat, plasat paralel in raport cu aceasta (Chrisey et al., 1994; Duta et al., 2013;
Dorcioman et al., 2010; Eason, 2007; Petkova et al., 2011; Socol et al., 2012).
Atunci cand depunerea are loc in prezenta unor gaze reactive, o reactie chimica se produce
in acelasi timp cu procesul de transfer. Aceasta tehnica este cunoscuta sub numele de PLD
reactiva (RPLD) (Chrisey si Hubler, 1994; Mihailescu si Gyorgy, 1999; Serban et al., 2013)
unde o substanta cu o compozitie diferita (in general, imbunatatita) este sintetizata. In PLD si
RPLD, fasciculul laser este absorbit la suprafata tintei intr-un volum foarte mic. Din pacate,
densitatea de energie absorbita in acest volum este suficienta pentru a conduce la o
varietate de procese fotochimice distructive care pot afecta legaturile chimice ale
moleculelor (Morintale et al., 2010).
Acesta este motivul pentru care PLD nu este o optiune viabila pentru transferul de
biomolecule complexe existente in biomateriale. Pentru a evita toate dezavantajele metodei
PLD si pentru un transfer de inalta calitate a filmelor subtiri care sa reproduca proprietatile si
functionalitatea biomaterialelor (Chrisey et al., 2003; Pique, 2007; Ringeisen et al., 2001), am
decis sa utilizez o metoda derivata din PLD si anume Evaporarea Laser Pulsata Asistata de o
Matrice (MAPLE).
Metoda permite fabricarea de micro- sau nanostructuri utilizand o gama larga de
biomateriale (Patz et al., 2006; Zergioti et al., 2005), cu aplicatii in optoelectronica (Klini et
al., 2005), biosenzori (Sima et al., 2011), senzori chimici (Pique et al., 2003) sau analize
biochimice pentru sisteme controlate de administrare a medicamentelor (Cristescu et al.,
2007) si in realizarea de implanturi avansate (Floroian et al., 2010). Exista de asemenea
4

metode de depunere laser care pot fi utilizate pentru a transfera biblioteci de materiale,
precum PLD- combinatorial (Craciun et al., 2008; Socol et al., 2012), sau cu scriere directa -
laser (Bohandy et al., 1986; Kyrkis et al., 2006) unde se pot obtine filme subtiri dar pe o
suprafata foarte mica. Foarte recent, a fost introdusa o noua tehnica de depunere, MAPLE-
combinatorial, utilizata pentru fabricarea de filme subtiri de biblioteci din biopolimeri
organici (Sima et al., 2012). Metoda propusa deschide posibilitatea de a combina cat si
imobiliza pe un substrat solid, intr-un mod bine controlat, doua sau mai multe biomateriale
organice, prin evaporare laser pulsata.
In aceasta lucrare, am aplicat metoda MAPLE pentru sinteza a trei tipuri diferite de acoperiri
biomimetice.
Teza este structurata in cinci capitole care incep cu o scurta "Introducere". Al doilea capitol
se intituleaza "Materiale", este structurat in trei subcapitole si prezinta o descriere detaliata
a biomaterialelor si a substraturilor pe care le-am utilizat. Primul material Levan pur (L) si
oxidat (OL), este produs de bacteria halofila, Halomonas sp. AAD6. Noutatea este ca, pentru
prima data acest biomaterial a fost transferat printr-o metoda laser pulsata, sub forma unui
film subtire pentru aplicatii in implantologia ortopedica si administrarea de medicamente.
Este cunoscut faptul ca acoperirile cu fosfati de calciu (CaP) au fost pe larg utilizate cu scopul
de a spori capacitatea biomaterialelor in realizarea unei legaturi mai bune cu tesutul viu.
Performanta biologica a materialelor pe baza de CaP ar putea fi imbunatatita prin adaugarea
de ioni bioactivi, prin substitutie de ioni sau straturi dopate cu hidroxiapatita (HA) (Boanini et
al., 2010; Mabilleau et al., 2010). In particular, efectele benefice ale Mg, Mn, Sr sau Si in
straturile pe baza de HA, depuse pe substraturi metalice, au fost demonstrate (Barrere et al.,
2002; Bracci et al., 2009; Li et al., 2010; Muller et al., 2007; Munir et al., 2011; Oliveira et al.,
2007; Wang et al., 2010; Xia et al., 2010; Zhang et al., 2009).
Al doilea material studiat in aceasta lucrare a fost de aceea Octocalciu Fosfat pur (OCP) si
substituit cu ioni de Mg (Mg:OCP) si Sr (Sr:OCP). Exista putine raportari privind depunerea
OCP pur sau substituit cu ioni pe substraturi metalice deoarece stoichiometria si structura
complexa face dificila depunerea acestor compusi (Habibovic et al., 2005; Lin et al., 2003; Lu
et al., 2008; Socol et al., 2004). Transferul laser de OCP pur sau substituit cu ioni de Mg si Sr
sub forma de filme subtiri prin tehnica MAPLE, prezinta a doua noutate din aceasta lucrare.
5

Coroziunea implanturilor metalice este critica deoarece aceasta poate afecta
biocompatibilitatea si integritatea lor mecanica (Jacobs et al., 1998). Coroziunea si dizolvarea
filmului la suprafata sunt mecanismele responsabile pentru contaminarea cu ioni a organelor
interne din organism. Eliberarea de ioni metalici din implanturi poate provoca reactii adverse
biologice si poate conduce la deteriorarea mecanica a implanturilor (Torgerson et al., 1994).
Cel de-al treilea material studiat in aceasta lucrare este o biosticla (BG) (57 si 61 concentratie
de SiO
2
) incorporata intr-o matrice de poli-metacrilat de metil (PMMA) cu scopul de a se
evita eliberarea de ioni metalici si de a imbunatati proprietatile mecanice de coroziune a
implanturilor ortopedice.
Intr-un subcapitol separat am furnizat detalii despre substraturile pe care le-am utilizat in
depunerile MAPLE.
Al treilea capitol "Metode", este impartit in sectiuni privind principiile metodei MAPLE,
montajul experimental, conditiile de depunere si aparatele folosite in caracterizararea
filmelor subtiri.
Al patrulea capitolul "Rezultate si discutii" prezinta rezultatele originale obtinute si este
structurat in sectiuni referitoare la materialele studiate. Datele importante sunt discutate
din perspectiva aplicarii directe ca acoperiri biomimetice pentru livrarea controlata a
medicamentelor si implanturi ortopedice.
Concluziile tezei sunt prezentate in capitolul cinci.

6









II. MATERIALE


7

II.1. LEVAN
Polizaharidele sunt structuri hidrocarbonatate compuse din mai multe molecule de
monozaharide, fie toate identice (homopolizaharide) sau diferite (heteropolizaharide) unite
intre ele prin legaturi glicozidice. De regula, termenul de polizaharide se refera la
biopolimerii care au mai mult de zece unitati de monomeri care contin de la 100 la 90.000 de
unitati de monozaharide (Chauhan, 2008). Polizaharidele pot fi gasite in plante, animale si
microorganisme avand diferite functii biologice fundamentale (Poli et al., 2011). Produse de
microorganisme, polizaharidele bacteriene reprezinta o gama diversa de macromolecule,
care includ lipopolizaharide, peptidoglicani, capsule si exopolizaharide (EPS) (Ullrich, 2009).
Polizaharidele reprezinta o sursa durabila de biomateriale pentru viitor (Navard, 2005).
EPS produse de microorganisme sunt utilizate pe scara larga in industria alimentara,
farmaceutica si chimica si pot fi folosite ca biofloculanti, bioabsorbanti, agenti de
indepartare a metalelor grele sau vectori de livrare a medicamentelor (Prasertsan et al.,
2008). EPS exista intr-o mare varietate de structuri chimice unice si adesea complexe, avand
proprietati antimicrobiene (Kumon, 1994). Exista o mare necesitate ca industria sa recurga la
substante non-toxice, biodegradabile si care sa fie prietenoase cu mediul. Mediile extreme
se dovedesc a fi o sursa valoroasa de microorganisme care secreta molecule noi si
interesante, inclusiv EPS. Proprietatile EPS care se dezvolta in mediile extremofile ofera
numeroase aplicatii in diferite domenii ale industriei (Arias et al., 2003).
In particular, o EPS care se dezvolta in astfel de medii, produsa de bacteria
Halomonas sp. AAD6 (Figura II.1) secreta un nivel ridicat de L. Acesta este sintetizat in afara
celulei servind ca o bariera impotriva agentilor externi (Kang et al., 2009). Primele studii pe
acest biomaterial au fost publicate in literatura de specialitate in anul 2009 de catre
colaboratorii nostri de la Universitatea Marmara, Istanbul (Polli et al., 2009).
L este un homopolizaharid, compus chimic din reziduri D-fructofuranosil. El contine
legaturi de -2,6 ca 6- kestose trizaharide de baza, cu ramuri multiple de -2,1.
Pentru ca este un biomaterial natural, L are multe proprietati remarcabile, dintre care
mentionam: solubilitate mare in ulei si apa la temperatura camerei datorita legaturilor -
(2,6), adeziune puternica si biocompatibilitate buna (Kucukasik et al,. 2011). Mai mult, L se
8

distinge de alte polizaharide prin proprietatile sale valoroase, cum ar fi vascozitate scazuta,
compatibilitate cu saruri si surfactanti, stabilitate la caldura, acizi si medii alcaline si
capacitate mare de inglobare de apa si substante chimice.

Figura II.1. Imagine a Halomonas sp. AAD6 (Toksoy, 2010)
L poate avea o gama larga de aplicatii in medicina, alimentatie, imprimare si produse
cosmetice si de aceea optimizarea productiei de L este un domeniu important de cercetare
(Arvidson et al., 2006; Han, 1990).

II.2. MATERIALE PENTRU IMPLANTURI ORTOPEDICE
In ultimii 50 de ani, s-au facut progrese remarcabile in domeniul biomaterialelor
destinate unor scopuri biomedicale. Acestea au evoluat pe parcursul a trei generatii diferite
si anume: materiale bioinerte (prima generatie), materiale bioactive si biodegradabile (a
doua generatie) si materiale menite sa stimuleze raspunsuri specifice la nivel molecular (a
treia generatie) (Navarro et al., 2008). Materialele bioactive joaca un rol tot mai important in
industria biomaterialelor si sunt folosite pe scara larga intr-o gama extinsa de aplicatii,
inclusiv in implantologia ortopedica (Zhao et al., 2011).
Necesitatea tot mai mare de dispozitive biomedicale este esentiala pentru a face fata
degradarii tesuturilor naturale si a oaselor cauzate de evenimente traumatice, fracturi, boli si
9

pur si simplu de imbatranire. Aceasta nevoie a condus la dezvoltarea si cunoasterea acestor
noi materiale care ar putea fi capabile sa interactioneze pozitiv cu corpul uman (Nandi et al.,
2011). Materialele bioactive sunt cele care o data introduse in organism interactioneaza cu
osul si in unele cazuri chiar si cu tesuturile moi. Acest lucru se intampla in timp, in functie de
cinetica schimbarilor la suprafata, declansate la interactiunea dintre implant si os. In urma
acestei interactiuni in lichidul din organism, implantul este biologic activ si formeaza un strat
de HA- carbonatata (CHA), care este echivalent chimic si cristalografic cu faza minerala a
oaselor. Astfel de materiale sunt: BG
Sticla ceramica si
CaP
Pentru aceste biomateriale, raspunsul implanturilor este favorabil cu impact pe termen lung
asupra organismului.

II.2.1. OCTOCALCIU FOSFAT: PUR Si SUBSTITUIT CU IONI DE Mg- SI Sr-
Al doilea material pe care l-am folosit in studiile efectuate este OCP, cu formula
chimica Ca
8
H
2
(PO
4
)
6
. 5H
2
O, (Figura II.2). Motivul pentru care am ales acest material este
legat de faptul ca OCP este un precursor al HA, un candidat primar pentru fabricarea de
implanturi medicale (Mihailescu et al., 2010). Structura OCP este triclinica si are similitudini
remarcabile cu structura hexagonala a HA. Adesea, OCP apare sub forma de faza
intermediara in procesul de precipitare al HA (Brown et al., 1962). Unitatea de celula a OCP
este descrisa ca fiind o matrice periodica de "straturi apatitice", unde ionii de Ca
2 +
si PO
4
3-

ocupa aceleasi pozitii ca in HA (Brown et al., 1962; Mathew et al., 1988).
Un avantaj al OCP este ca prezinta o solubilitate mai mare decat HA, iar in solutii
fiziologice se transform usor intr-o apatita nanocristalina (Bigi et al., 2001; Iijima et al., 1997;
Zhang et al., 1992). Mai mult, s-a demonstrat ca OCP poate spori cresterea osoasa, originea
acestui efect stimulator fiind transformarea sa in apatita (Kamakura et al., 2007; Mihailescu
et al., 2010; Suzuki et al., 2006).

10



Figura II.2. Structura cristalina a OCP proiectata pe un plan perpendicular pe axa c. Atomii de hidrogen au fost
omisi pentru claritatea imaginii.
Magneziu este un element esential in sistemele biologice unde apare de obicei ca ion Mg
2+
.
Mg este al patrulea mineral ca abundenta in organism si este un nutrient esential pentru
viata. Indispensabil pentru o stare buna de sanatate, atomii de Mg sunt prezenti in fiecare
tip de celula din organism si ofera putere structurii osoase. Mentionam ca 50% din Mg
prezent in corpul uman este continut in oase. Doar 1% Mg se gaseste in sange, iar
organismul functioneaza foarte greu in mentinerea acestui procent (Rude, 1998, site-ul 1).
Mai multe studiile au indicat faptul ca la concentratii sub si peste acest prag de Mg apar
efecte nocive asupra metabolismului osos si homeostaziei (Leidi et al., 2011).
Strontiu este prezent in faza minerala osoasa si are un efect benefic in tratamentul
osteoporozei (Canalis et al., 1996). In vitro, Sr are efecte antiresorbabile si de crestere a
osului deoarece multiplica numarul celulelor osteoblaste (OB) si scade numarul si activitatea
celulelor osteoclaste (OC) (Canalis et al., 1996; Chang et al., 1999). Administrarea Sr induce o
crestere semnificativa a rezistentei si a masei osoase printr-un dublu mecanism: inhibarea
resorbtiei osoase si amplificarea formarii structurii osoase (Ammann et al, 2004; Grynpas et
al., 1996; Marie et al., 1993; Mihailescu et al., 2010).
11

S-a demonstrat ca ionii de Mg
2 +
si Sr
2 +
pot fi cu succes integrati in structura OCP.
Maximele atinse au fost de: 1 at. % pentru Mg
2 +
si 7.4 at. % pentru Sr
2+
(Boanini et al., 2010).
Aceste maxime sunt mult mai mici decat in cazul HA unde se atinge 10 at. % pentru Mg
2+
si
100 at.% in cazul Sr
2+
(Bigi et al., 1996, 2007; Laurencin et al., 2011).

II.2.2. BIOSTICLA + POLI- METACRILAT DE METIL
Biosticla

a fost descoperita de catre Larry Hench de la Universitatea Gainesville din

Florida, la inceputul anilor 1970, atunci cand pregatea bine-cunoscuta BG 45S5. BG sunt
"materiale inteligente", superioare in bioactivitate CaP. Ele sunt bazate pe diferite combinatii
de oxizi. Compozitia in wt, propusa de Hench a fost de 45% SiO
2
, 24,5% Na
2
O, 24,5% CaO si
6% P
2
O
5
(Hench et al., 1972). Mai mult, Hench a descoperit ca unele compozitii de biosticle
pot interactiona chimic cu osul atunci cand sunt implantate in tesuturile vii. Initial,
dezvoltarea BG a condus la utilizarea lor in repararea si regenerarea osoasa. In prezent,
aceste biomateriale au devenit foarte utilizate cu implicatii in multe domenii ale medicinii.
Din 1985, BG sunt in uz clinic fiind in cea mai mare parte folosite ca materiale de
reconstructie a tesuturile dure deteriorate (Hench, 2006).
Continutul de SiO
2
a fost optimizat dupa numeroase teste care au evidentiat un
comportament radical diferit al BG in raport cu osul. In functie de procentul de SiO
2
, BG pot
fi bioinerte, bioactive sau bioresorbabile. Atunci cand BG au mai putin de 40% SiO
2
in
compozitie, ele nu interactioneaza cu osul si nu formeaza o legatura cu acesta. Intre 40 si
50% SiO
2
, BG sunt extrem de reactive in mediu lichid. In apropierea implantului au loc
transformari de dizolvare si precipitare a ionilor. Acest proces conduce la formarea unei
matrici de SiO
2
care interactioneza benefic cu osul si care serveste drept suprafata pentru
precipitarea de compusi noi sintetizati in vitro, similari cu partea anorganica a osului. Peste
un continut de 60% SiO
2
, sticla se comporta ca material cvasi-bioinert (Greenspan si Hench,
1976; Gross si Strunz, 1980).
In experimentele efectuate si prezentate in aceasta lucrare am folosit doua tipuri de BG
descrise in Tabelul II.1.

12

Tabelul II.1. Compozitiile BG utilizate in experimente (Veljovic et al., 2009)
BG COMPOZITIE
BG57 56,5 % SiO
2
, 11 % Na
2
O, 3 % K
2
O, 15 % CaO, 8,5 % MgO, 6% P
2
O
5

BG61 61,1 % SiO
2
, 10,3 % Na
2
O, 2,8 % K
2
O, 12,6 % CaO, 7,2 % MgO, 6 % P
2
O
5


Aceste doua compozitii sunt sub si peste valoarea pragului de 60% SiO
2
si corespund unor
schimbari semnificative in bioactivitata si degradabilitatea BG (Pique et al., 1998).
Poli- metacrilatul de metil are formula chimica (C
5
O
2
H
8
)
n
si este un polimer vinilic. Chimic,
PMMA se obtine prin polimerizarea radicala (Figura II.3) a monomerului metacrilat de metil,
in prezenta unor initiatori de polimerizare ca sursa de radicali liberi de vinil din monomer.

Figura II.3. Schema de polimerizare a PMMA
PMMA este transparent si incolor si este folosit pe scara larga ca substitut pentru sticla,
datorita proprietatilor sale, procesarii usoare si costului scazut. PMMA este un material mai
rezistent la impact, mai usor si are o densitatea mai putin de jumatate cea a sticlei, similara
cu cea a materialelor plastice si a oaselor umane. El se dizolva in solventi organici si are o
stabilitate excelenta la factorii de mediu in comparatie cu alte materiale plastice.
Datorita acestor proprietati, PMMA a focalizat interesul in domeniul implanturilor
ortopedice din anii 1940 si de atunci PMMA a fost folosit intr-o gama larga de domenii si
aplicatii (Haboush, 1953). Mai mult, PMMA prezinta un grad ridicat de compatibilitate cu
tesutul uman si poate fi folosit in inlocuirea lentilelor intraoculare pentru corectarea miopiei
si astigmatismul miopic (Huang et al., 2009). Dantura este adesea realizata din PMMA (Lu,
2004; Navarro et al., 2008; Long, 2008). De asemenea, el este utilizat pe scara larga in
13

sistemele de administrare controlata de medicamente (Arcos et al., 2001; Mei Lin et al.,
2006).
Microsfere de PMMA (Artecoll; Metacrill) in suspensie in unele fluide biologice sunt
utilizate in chirurgia cosmetica, prin injectare sub piele. Rolul lor este de a ameliora o serie
de deficiente, variind de la acnee si cicatrici permanente la o varietate de linii faciale, inclusiv
ridurile si liniile de fumator.

II.3. SUBSTRATURI UTILIZATE IN EXPERIMENTE
Ca substraturi pentru depunerea filmelor subtiri de L si OL, am folosit plachete de Si (111)
dublu-polisat si lamele din sticla. Inainte de utilizare, substraturile au fost curatate in baia cu
ultrasunete cu acetona, etanol, apa deionizata si uscate cu N
2
de inalta puritate.
Pentru depunerile de OCP, Mg:OCP si Sr:OCP, am folosit ca substraturi discuri de Ti, grad II
cu diametru de 12 mm si grosime 0,5 mm. Substraturile au fost polizate mecanic si corodate
chimic pentru a obtine o suprafata cat mai activa (Giordano et al., 2004). Inainte de utilizare,
substraturile au fost curatate dupa protocolul mentionat mai sus.
Ti si aliajele sale sunt utilizate pe scara larga ca biomateriale metalice pentru implanturi
datorita biocompatibilitatii lor excelente, rezistentei ridicate la coroziune, rezistentei mari la
greutate si bioaderentei (Brunette et al., 2001) (Figura II.4).

Figura II.4. Proprietatile principale ale Ti [site-ul 2]
14

In particular, Ti este un material adecvat utilizarii in inlocuirea tesutului dur datorita
modulului elastic scazut, considerat ca un avantaj biomecanic si care conduce la o ecranare a
stresului (Liu et al., 2004). Cu toate acestea, integrarea Ti cu tesutul osos depinde chimic si
fizic de suprafata implantului.
Ca substraturi in cazul depunerilor de BG + PMMA am folosit discuri de Ti corodat chimic,
grad IV (5 mm diametru si 0,5 mm grosime) si plachete de Si. Toate substraturile au fost
curatate urmand protocolul mentionat mai sus.


15









III. METODE

16

III.1. EVAPORAREA LASER PULSATA ASISTATA DE O MATRICE
Tehnica MAPLE a fost descoperita la sfarsitul anilor '90, la Naval Research
Laboratory, devenind in zilele noastre un domeniu activ de cercetare (Greer, 2011). MAPLE
este o tehnica de evaporare laser ca efect al actiunii unor pulsuri scurte, oferind un transfer
mai protejat si riguros. MAPLE reprezinta o abordare lipsita de pericole in cazul transferului
laser al unor compusi cu mase moleculare mari, din faza condensata in cea de vapori (Piqu,
2006).
MAPLE a fost utilizata pentru prima data in Romania in anul 2003, de catre Dr. Rodica
Cristescu, in Laboratorul Interactiuni Laser-Suprafata-Plasma (LSPI), Sectia Laseri, Institutul
National pentru Fizica Laserilor, Plasmei si Radiatiei (INFLPR). In 2004, Cristescu et al., au
publicat prima lucrare in care au facut o comparatie intre filmele subtiri de acetat de
pululan depuse prin PLD si MAPLE. Rezultatele au demonstrat ca metoda MAPLE este
potrivita pentru transferul biopolimerilor cu fidelitate structurala ridicata. Mai mult, in cazul
MAPLE rezultatele au aratat ca structura si compozitia filmului depind foarte mult de
solventul utilizat pentru prepararea tintei.
Concret, in cazul MAPLE, materialul din tinta este evaporat si transferat pe un suport
de interes (substrat), unde se formeaza un film subtire (Cristescu et al., 2013; Boanini et al.,
2012; Sima et al., 2011). Principalele diferente dintre PLD si MAPLE constau in pregatirea
tintei si in interactiunea laser-tinta. Specific metodei MAPLE este utilizarea unui tinte
compozite criogenice de polimer, biopolimer sau proteina (pana la 10% wt.), dizolvata intr-o
matrice de solvent. In general, solventul trebuie sa fie riguros selectat astfel incat sa
absoarba cu prioritate radiatia laser UV pe durata depunerii, protejand in acest fel compusul
organic.
Astfel, in 2009, Smausz et al., in colaborare cu echipa LSPI au publicat o lucrare
despre filme subtiri de ureaza depuse prin MAPLE si PLD. S-au folosit doua tipuri de tinte:
ureaza enzimatica de diferite concentratii, dizolvata in apa bidistilata, iar in cazul PLD, tinte
presate de ureaza. Rezultatele au indicat o scaderea a activitatii enzimatice in materialul
depus prin metoda MAPLE, datorita utilizarii apei ca solvent. Fotonii au fost absorbiti
majoritar de moleculele de ureaza si nu de cele de solvent. Absorbtia radiatiei laser de catre
moleculele materialului de interes poate produce distrugeri fotochimice ireversibile. Mai
17

mult, solventul trebuie sa prezinte un punct de inghetare ridicat si materialul
organic/polimer trebuie sa aiba o solubilitate ridicata in solvent (Cristescu et al., 2006). Nicio
reactie chimica nu este permisa intre solut (polimer organic) si solvent. Pe durata
transferului au loc doua procese sub actiunea pulsului laser incident: tinta inghetata se
evapora iar materialul organic este transferat. Moleculele organice ajung la o energia
cinetica suficienta pentru coliziuni colective cu moleculele de solvent vaporizate astfel incat
se asigura transferul lor pe substrat, in faza gazoasa (Mihailescu et al., 2010). In timpul
depunerii, solventul este treptat evacuat de sistemul de vid iar materialul de interes este
transferat pe substrat, sub forma unui film subtire. O reprezentare schematica a procesului
MAPLE se da in Figura III.1.

Figura III.1.Mecanismele implicate in procesul de depunere MAPLE

III.2. INSTALATIA MAPLE UTILIZATA IN EXPERIMENTE
Toate experimentele de depunere au fost efectuate in laboratorul LSPI, INFLPR.
Pentru fabricarea filmelor subtiri am folosit o sursa laser cu excimer KrF* (lungime de unda,
= 248 nm si durata pulsului
FWHM
= 25 ns) model 205 COMPexPro de la Lambda
Physik/Coherent. Fasciculul laser a fost focalizat cu o lentila cilindrica de MgF
2
, acoperita
antireflex, cu o distanta focala de 30 cm, plasata in afara camerei de reactie. Fasciculul laser
18

a fost focalizat sub o incidenta de 45 pe suprafata tintei criogenice. Experimentele MAPLE
au fost efectuate intr-o camera de otel inoxidabil prevazuta cu o pompa rotativa (modelul
Alcatel SD2033). Figura III.2, prezinta sistemul MAPLE utilizat in experimente.


Figura III.2. Instalatia MAPLE utilizata in experimente
Pentru prepararea tintei, 10 mL de amestec compus organic si matrice de solvent s-a turnat
intr-o cupa de Cu, cu un diametru de 3 cm si o inaltime de 5 mm si transformat in solid, prin
inghetare la temperatura azotului lichid (77 K), rezultand tinta MAPLE (Figura III.3).

Figura III.3. Tinta MAPLE
19

Un rezervor de azot lichid (Cooler) este conectat la camera de reactie pentru a mentine tinta
la o temperatura scazuta in timpul depunerii (Figura III.4).

Figura III.4. Dispozitivul de racire pentru a mentine tinta MAPLE la temperatura joasa, in interiorul
camerei de reactie
In timpul depunerii, tinta a fost rotita continuu cu o frecventa de (2-10) Hz pentru a
impiedica o eventuala topire locala a amestecului inghetat si translatata de-a lungul a doua
directii ortogonale pentru a evita gaurirea si pentru a asigura depunerea unui strat uniform.
Substratul este plasat in camera de reactie paralel cu tinta MAPLE la o distanta reglabila, de
cativa cm (Figura III.5). Inainte de depunere, substraturile au fost curatate cu etanol, acetona
si apa deionizata, timp de 10 minute, intr-o baie cu ultrasunete.

Figura III.5. Tinta MAPLE plasata paralel in raport cu substratul de depunere
20

Fidelitatea structurala si functionala a materialului transferat sunt asigurate prin
interactiunea indirecta laser-material. Ca urmare, descompunerea fotochimica a materialului
este redusa la minimum sau chiar complet eliminata.
Am investigat structurile obtinute prin tehnici complementare in scopul caracterizarii
prin: teste de udabilitate, morfologice si structurale, apoi din punct de vedere electrochimic
si biologic pentru validarea functionalitatii.

21









IV. REZULTATE SI DISCUTII



22

IV.1. LEVAN
O observatie interesanta in cazul studiilor de udabilitate efectuate pe structurile
depuse este ca filmele subtiri de OL sunt mai hidrofile decat cele de L pur. Acest caracter
hidrofil decurge cel mai probabil datorita gruparilor mai acide de hidrogen-aldehide, formate
in urma procesului de oxidare, orientate pe suprafata filmelor subtiri si a dropcast-ului.
Unghiurile de contact (CA) pentru cele doua seturi de probe L si OL sunt colectate in Tabelul
IV.1.
Tabelul IV.1. Datele CA pentru filmele subtiri si dropcast-ul de L si OL



Film subtire

CA 2

Apa

Formamida

Ulei de
parafina

Glicerol
L 58 52 18 30
OL 59 44 17 33
L dropcast 23 45 19 38
OL dropcast 49 46 21 26

Analiza FTIR a evidentiat un transfer stoichiometric al moleculelor de L si OL din tinta
inghetata pe substrat. Pentru a studia siguranta transferului am efectuat probe dropcast pe
care le-am comparat cu filmele subtiri obtinute. Maxime similare de absorbtie ale dropcast-
ului si ale filmelor subtiri au fost observate atat pentru L cat si pentru OL (Figura IV.1a si b),
cu varfuri la 2890, 2940, 3350 cm
-1
si, respectiv, 930, 1040, 1110 cm
-1
. Toate maximele sunt
caracteristice L pur, comercial sau sintetizat de Halomonas sp., (Kucukasik et al., 2011),
confirmand faptul ca dupa dizolvarea pulberii de L si OL in DMSO (dropcast) si apoi dupa
transferul MAPLE, componenta materialului a fost pastrata.

23


Figura IV.1. Spectre FTIR pentru dropcast si filmele subtiri de L (A) si OL (B) depuse prin MAPLE

Un rezultat interesant in cazul acestor probe este observarea unor structuri periodice bine
organizate, vizibile atat in SEM cat si in AFM - Figurile IV.2 si IV.3. Acestea apar pe suprafata
filmelor cel mai probabil printr-un mecanism de asamblare la scala nanometrica intermediat
de vaporii de lichid (DMSO), care ajung impreuna cu materialul depus pana in vecinatatea
imediata a substratului si/sau datorita legaturilor specifice intre structurile liniare din
polizaharide.

Figura IV.2. Imagine SEM pe filmul subtire de L depus pe substrat de sticla prin MAPLE
B A
24


Figura IV.3. Imagini AFM- 3D pentru filmele subtiri de L (A) si OL (B) depuse pe substraturi de Si prin
MAPLE

Studiile de biocompatibilitate au evidentiat o crestere buna a celulelor OB pe filmele de L si
OL cu o proliferare superioara in cazul OL (Figura IV.4). Aceeasi evolutie s-a observat si
pentru viabilitatea celulelor OB in cele trei cazuri (Figura IV.5). Acest comportament este in
concordanta cu caracterul mai hidrofil al filmelor OL, dovedit prin testele de udabilitate.

25

Figura IV.4. Microscopie de imunofluorescenta a celulelor OB (SaOs
2
) pe control, filme subtiri de L si
OL depuse pe substraturi de sticla prin MAPLE. Scala: 100 m (sus) si 50 m (jos)

Figura IV.5. Teste MTS de viabilitate celulara a OB (SaOs
2
) pe control si filme subtiri de L si OL, depuse
pe substraturi de sticla prin MAPLE

In concluzie, toate acoperirile au prezentat o interactiune pozitiva cu celulele OB,
ceea ce confirma adeziunea, proliferarea si viabilitatea celulara si existenta proceselor
necesare pentru functionalitatea tesutului.

IV.2. OCTOCALCIU FOSFAT: PUR SI SUBSTITUIT CU IONI DE Mg Si Sr
Spectrele XRD (Figura IV.6bd) au demonstrat ca OCP este prezent in toate cele trei
acoperiri. Acest rezultat este dovedit prin prezenta unui maxim intens la un unghi de 4,7
care este caracteristic OCP si corespunde reflexiei (100), precum si a seriei de reflexii de la
30-34
0
. O observatie interesanta este faptul ca filmele obtinute prin MAPLE sunt mai bine
cristalizate (asa cum se vede si din studiile SEM) in raport cu cele depuse prin metoda PLD in
conditii similare (Socol et al., 2004). Acest rezultat confirma avantajele transferului de
substanta prin tehnica MAPLE.

26











Figura IV.6. Spectrele XRD pentru (a) pulbere de OCP si filmele subtiri depuse prin MAPLE pe
substraturi din Ti: Mg:OCP (b), Sr:OCP (c), si OCP pur (d). Intensitatile din intervalul 25-34 ( 2), sunt
amplificate cu 5.

Analiza SEM (Figura IV.7) a confirmat prezenta unor fragmente de cristal pe suprafata
filmelor subtiri de OCP, Mg:OCP si Sr:OCP depuse prin MAPLE. Aceasta constituie pricipala
diferanta intre cele doua metode deoarece fimele depuse prin PLD au fost caracterizate
numai de prezenta unor agregate si picaturi (Socol et al., 2004).

27


Figura IV.7. Micrografiile SEM ale filmelor subtiri de OCP pur depuse prin MAPLE; (a) bara 5 m; (b)
bara 1 m unde fragmentele de cristal, picaturile si agregatele, care constituie cea mai mare parte a
filmului subtire sunt notate cu (C) si, respectiv, (D).
Hartile EDS prezentate in Figura IV.8 au indicat o distributie omogena a Mg si Sr pe
suprafetele filmelor subtiri depuse prin MAPLE.

Figura IV.8. EDS pentru filmele subtiri de Mg:OCP (a) si Sr:OCP (b). Ca
2 +
(albastru), Mg
2 +
(rosu) si Sr
2 +
(galben), indica o distributie omogena a ionilor in filmele subtiri.

Am cultivat celule OB umane pe probele de OCP, Mg:OCP si Sr:OCP pana la 14 zile. Testele au
fost efectuate prin WST1, ALP, CICP, TGF-1, OC si IL-6. Rezultatele au indicat faptul ca
prezenta ionilor de Mg
2+
si Sr
2+
in fimele subtiri de OCP au avut o influenta benefica asupra
proliferarii si diferentierii OB (Figura IV.9).
28














Figure IV.9. Adeziunea si proliferarea celulara dupa 14 de zile prin marcarea cu Phalloidin: OCP (a),
Mg:OCP (b) si Sr:OCP (c), pe substraturi de Ti.

Testele biologice au evidentiat o foarte buna adeziune si proliferare celulara si au indicat
prezenta a numeroase extensii lamelopodia si filopodia in toate imaginile. Mai mult decat
atat, suprafata celulelor vizibila din Figura IV.9b si c, prezinta o proliferare mai mare a
matricei extra-celulare decat in Figura IV.9a. Compararea rezultatelor obtinute
demonstreaza ca gradul de diferentiere celulara urmeaza ordinea: OCP Mg:OCP Sr:OCP.

IV.3. BIOSTICLA + POLY(METACRILAT DE METIL)
Intr-o prima etapa, am utilizat pentru testele fizico-chimice BG57 pentru
bioactivitatea ei superioara in raport cu BG61. Am analizat doua tipuri de probe care contin
29

BG57 si PMMA. Pentru primul material am amestecat 0,08g BG57 cu 0,6 g PMMA
(PMMA/BG57 = 7,5 wt). Al doilea material, a constat din 0,12g BG57 si 0,6 g PMMA
(PMMA/BG57 = 5 wt). Ambele compozitii au fost dizolvate in 19,3 mL de Cloroform si
inghetate la temperatura N lichid.
Cartografia EDS arata ca filmele subtiri de BG:PMMA prezinta o distributie
elementala uniforma fara segregari sau separari de microfaze, in ambele cazuri (Figura
IV.10).

Figura IV.10. Spectru EDS (a) si cartografie EDS (b) pentru filmul subtire de BG57:PMMA depus prin
MAPLE (raport 7,5 wt) (Floroian L.,..., N. Serban et al., 2011; Floroian, Teza de doctorat, 2010.)
Rezultatele FTIR sustin transferul stoichiometric si reproductibil al materialului compozit din
tinta inghetata la substrat (Figura IV.11).
Analizele AFM au evidentiat suprafete rugoase cu picaturi pe deplin adecvate utilizarii in
implantologie (Figura IV.12).

Figura IV.11. Spectre FTIR pentru filmele subtiri
de BG57:PMMA raport de 7,5 si 5 wt depuse prin
MAPLE
30


Figura IV.12. Imagine AFM- 3D inregistrata in cazul filmului de BG57:PMMA depus prin MAPLE

Imaginile 3D achizitionate prin Microscopie Confocala (CLSM) pe substratul de Ti si pe filmele
subtiri de BG57:PMMA (Figura IV.13a si b), indica formarea unor structuri cu o configuratie
caracteristica, constand dintr-un numar mare de proeminente, cu o inaltime maxima de
cativa m. Aceste caracteristici favorizeaza biocompatibilitatea structurilor deoarece
favorizeaza o crestere semnificativa a proliferarii celulelor OB (Nelea et al., 2004).

a b
Figura IV.13. Imagini CLSM- 3D (40 marire, 0,7 apertura, 3,12 zoom) pentru: substratul de Ti (a) si
filmul subtire de BG57:PMMA (b)

31

Toate particularitatile evidentiate prin investigatile fizico-chimice efectuate pentru
filmele subtiri de BG57:PMMA (Figurile IV.10- IV.13) sunt similare cu rezultatele obtinute
pentru filmele subtiri de BG61:PMMA. Aceasta sustine concluzia ca cele doua tipuri de
acoperiri sunt identice din punct de vedere fizico-chimic (Sima et al., 2009).
Pentru a estima aderenta filmelor subtiri de BG:PMMA pe substraturile de Ti am
efectuat teste de zgariere. Grosimea filmelor subtiri a fost aproape identica in cele doua
cazuri: pentru BG57:PMMA (400 nm) si pentru BG61:PMMA (450 nm). Sarcinile critice (Lc)
pentru cele doua probe sunt similare (Tabelul IV.2), cu o valoare usor mai mare in cazul
filmelor BG61:PMMA. Acest rezultat indica faptul ca acoperirile de BG61:PMMA sunt mult
mai rezistente la stres mecanic.
Tabelul IV.2. Valorile Lc pentru filmele subtiri de BG57:PMMA si BG61:PMMA depuse pe substraturi
de Ti








Testele biologice in vitro au indicat o buna viabilitate a celulelor OB in cazul filmelor subtiri
de BG57:PMMA, de aproape 86%, superioara controlului (sticla borosilicata). Mai mult, tot
pe filmele subtiri de BG57:PMMA se poate observa o mai buna proliferare si o excelenta
adeziune celulara (Figurile IV.14 si IV.15).
Lc (N) BG57:PMMA BG61:PMMA
Data 1 0.036 0.048
Data 2 0.032 0.052
Data 3 0.028 0.056
Media 0.032 0.052
Deviatia
standard
0.004 0.004
32


Figura IV.14. Viabilitatea si proliferarea celulara dupa 72 de ore de cultivare pe suprafata controlului
si pe structurile depuse prin MAPLE

Figura IV.15. Imagine de fluorescenta a filmului subtire de BG57:PMMA depus prin MAPLE: verde
pentru vinculina, rosu pentru actina si albastru pentru nucleu, dupa 3 zile de cultura (400)
Celulele OB au o proliferare foarte buna pe structurile compozite avand numeroase puncte
de contact pe suprafata filmului subtire de BG57:PMMA, indicand o aderenta foarte buna.
Filamentele de actina sunt foarte bine evidentiate in toate celulele indicand astfel o buna
organizare a cito-scheletului.
Bioactivitatea filmelor a fost evaluata in vitro dupa imersarea filmelor compozite in fluid
biologic simulat (SBF), urmata de teste de spectroscopie FTIR si analiza CLSM pentru a
determina gradul de formare a HA biologica (BHA) pe suprafata filmelor. SBF a fost preparat
in conformitate cu reteta elaborata de Kokubo (Kokubo et al., 1990) si are o concentratie
33

ionica egala cu cea a plasmei umane. Tabelul IV.3, colecteaza concentratiile ionice de SBF si
plasma sanguina.
Tabel IV.3. Compararea concentratiilor ionice: SBF si plasma sanguina
Compozitie
(mM)

Na

K

2
Mg

2
Ca

Cl

2
4
HPO

2
4
SO

3
HCO

SBF 142 5 1.5 2.5 147.8 1 0.5 4.2
Blood plasma 142 5 1.5 2.5 103.0 1 0.5 27.0

Filmele au fost mentinute la o temperatura constanta de 37 C si s-au folosit timpi de
imersie diferiti: 1, 7 zile si 2 saptamani. Am investigat bioactivitatea filmelor subtiri de
BG57:PMMA cu raportul de BG/PMMA de 7,5 si 5 wt.
S-a observat ca BG se dizlova treptat si in locul ei creste un strat de BHA (Figura IV.16). Dupa
doua saptamani de imersie in SBF, procesul se incheie in cazul filmelor subtiri de
BG57:PMMA (5 wt). Aceste evolutii au fost confirmate de studiile CLSM.

Figura IV.16. Spectrele FTIR pentru BG57:PMMA, cu 7.5 (a) si 5 (b) wt dupa imersarea in SBF la 37 C



34

Tabelul IV.4. Evolutia in timp a rugozitatii suprafetei filmului subtire de BG57:PMMA (5 wt) dupa
imersarea in SBF
Timp imersie RMS (m)
0 2.365 0.003
1 zi 2.152 0.012
7 zile 2.042 0.005
2 saptamani 2.417 0.002


Figura IV.17. Imagini CLSM- 3D (40 marire, 0,7 apertura, 3,12 zoom) pentru filmul subtire de
BG57:PMMA dupa 7 zile (a) si, respectiv, 2 saptamani (b) de imersiune in SBF

Analiza CLSM si cresterea rugozitatii (Tabelul IV.4 si Figura IV.17), certifica doua lucruri:
dizolvarea BG si aparitia pe suprafata a unui strat proaspat de BHA, dupa doua saptamani de
imersiune in SBF.
Masuratori de polarizare electrochimica
Coroziunea unui implant de Ti este un proces nedorit deoarece ionii metalici eliberati
in organism au efecte daunatoare. Acoperirea implantului cu un strat bioactiv de BG:PMMA
a adus avantajul de-a micsora viteza de coroziune, functionand ca acoperire anticoroziva.
Pentru a evalua rezistenta la coroziune am utilizat metoda electrochimica. Am
efectuat studii comparative pe substraturi de Ti neacoperit (Figura IV.18) si Ti acoperit cu
BG57:PMMA si BG61:PMMA (Figura IV.19), imersate in SBF.
35


Figura IV.18. Curba de polarizare pentru Ti neacoperit in SBF

Pe suprafata substratului neacoperit de Ti se formeaza o pelicula de oxid aderent, lipsit de
discontinuitati, ce actioneaza ca o bariera cinetica, impiedicand oxidarea si eliberarea ionilor
formati. In SBF, substratul de Ti, acoperit cu un strat de oxid, corodeaza rapid in prezenta
ionilor de Cl, datorita unui caracter pronuntat dipolar care determina adsorbtia pe suprafata
filmului de oxid. Compusul format, oxiclorura, prezinta defecte in retea si o solubilitate mai
mare decat a oxidului iar ionii de clor promoveaza ionizarea metalului.
In final, densitatea de curent nu scade ci ramane constanta pana cand filmul
protector se dizolva complet. Atunci curentul incepe sa creasca exponential ajungand la
potentialul de strapungere E
bd
.
Din curbele de polarizare (Figura IV.19) si din diagramele Evans (Figura IV.20) am putut
determina parametrii de coroziune: potential mixt sau de coroziune E
corr
, desitatea
curentului de coroziune i
corr,
echivalenta cu rata de coroziune, potentialul de strapungere E
bd

si potentialul de pasivare E
pass
.



36








Figura IV.19. Curbele de polarizare pentru filmele subtiri de BG57:PMMA si BG61:PMMA imersate in
SBF







Figura IV.20. Diagramele Evans pentru Ti neacoperit si, respectiv, acoperit cu BG57:PMMA si
BG61:PMMA imersate in SBF
Valorile obtinute sunt colectate in Tabelul IV.5.



37

Tabelul IV.5. Parametrii de coroziune pentru Ti neacoperit si, respectiv, acoperit cu filme subtiri de
BG51:PMMA si BG61:PMMA imersate in SBF






i
corr
scade de 25 si,
respectiv, 60 ca efect al acoperiri cu BG57:PMMA si BG61:PMMA. Acest comportament
este confirmat de cresterea potentialului de pasivare, E
pass
si de strapungere E
bd
. Aceste
acoperiri compozite actioneaza nu numai ca izolator al metalului de lichidul coroziv ci si ca
efect al unei rezistivitati electrice foarte mari (~ 10
10
). O rezistenta de ordinul 10
6
se
interpune intre centrele anodice si catodice de pe suprafata metalului, care devin izolate
intre ele de aceea, densitatea curentului de coroziune devine neglijabila (Perez, 2008).
In concluzie, aceste tipuri de acoperiri compozite de BG:PMMA protejeaza excelent
implantul de Ti impotriva coroziunii. Cea mai buna protectie anti-coroziva este asigurata de
acoperirea cu stratul compozit de BG61:PMMA.

Masuratori de Spectroscopie de Impedanta Electrochimica (EIS)
Am analizat evolutia electrochimica a acoperirilor in conditii care simuleaza
interactiunea lor biologica cu corpul uman. In acest scop, am introdus probele de Ti
acoperite cu BG57:PMMA si BG61:PMMA in SBF, la 37
0
C si am inregistrat spectrele lor de
impedanta electrochimica dupa 7, 14, 21, 28, 35 si 42 de zile.

Material

E
corr
(mV)

i
corr
(A/cm
2
)

E
bd
(mV)

E
pas
(mV)

Ti-neacoperit

-357

1,320

141

541

BG57:PMMA

-251

0,053

1,274

1,192

BG61:PMMA

-224

0,022

1,454

1,512
38

In cazul acoperirilor de BG57:PMMA datele au fost inregistrate la o tensiune de 0V (Figurile
IV.21 si IV.22). Din aceste grafice se evidentiaza diferenta de adsorbtie si separarea sarcinilor
in regiunea interfaciala in diferite situatii experimentale.

Figura IV. 21. Spectrele EIS pentru filmul subtire de BG57:PMMA dupa 7 zile (negru), 14 zile (rosu) si
21 zile (verde) de imersare in SBF

Figura IV. 22. Spectre EIS pentru filmul subtire de BG57:PMMA initial (rosu) si dupa 28 de zile (negru)
de imersare in SBF
Pentru proba initiala si dupa 28 de zile de imersie in SBF, circuitul electric echivalent contine
rezistenta celulei, R
s
, in serie cu un circuit paralel R
p1
-CPE
1
(Figura IV.23.). Aici, CPE este
elementul de faza constanta asociat neomogenitatilor suprafetei si este modelat ca un
condensator real cu capacitatea C si factor de rugozitate n, unde n=1, corespunde unei
suprafete perfect plane. R
p1
este rezistenta transferului de sarcina.
39


Figura IV.23. Circuitul echivalent (R
s
[Rp
1
CPE
1
]) pentru filmul subtire de BG57:PMMA initial si dupa 28
de zile de imersie in SBF
Valorile parametrilor R
s
, R
p1
, CPE
1
si n obtinute pe baza acestui model sunt prezentate in
Tabelul IV.6. impreuna cu unghiul de faza maxim, , determinat pentru fiecare caz in parte
folosind diagramele Bode.
Tabelul IV.6. Parametrii circuitului echivalent pentru proba de BG57:PMMA dupa diferiti timpi de
imersie in SBF.
BG57:
PMMA
R
S

R
p1

CPE
1
10
-6
(F)
n
1
1
()
R
p2

CPE
2
10
-6
(F)
n
2
2
()
Initial 2000.0 1.410
4
1.610
-3
0.87 -74.0 - - - -
7 zile 82.2 29.15 24.78 0.53 -44.0 1.95 1.97 0.69 -25.5
14 zile 145.9 28.21 30.66 0.52 -45.0 4.01 1.83 0.69 -24.0
21 zile 147.8 26.16 36.00 0.50 -47.0 5.42 1.71 0.76 -22.0
28 zile 28.510
4
- - - - 1510
4
6.410
-3
0.86 -69.0

Pentru stratul initial, este de -74, ceea ce sugereaza ca pe suprafata exista un film stabil
cu un comportament foarte apropiat de o impedanta pur capacitiva. Filmul subtire de
BG57:PMMA se comporta ca un bun izolator deoarece Diagrama Nyquist are forma unui
40

inceput de semicerc de raza mare iar ambele rezistente, a solutiei si a transferului de sarcina,
au valori mari: 2000 si, respectiv, 1,4 10
4
k.Valoarea elementului de faza constanta este
1,6 nF care corespuned unei grosimi a stratului izolator de circa 400 nm.
Circuitul echivalent care fiteaza datele experimentale pe intregul domeniul de
frecvente, dupa 7 21 zile de imersie in SBF, este mai complex si contine in serie rezistenta
solutiei R
s
, cu doua grupari paralele R-CPE (Figura IV.24).

Figura IV.24. Circuitul echivalent (R
s
[R
p1
CPE
1
][R
p2
CPE
2
]) pentru filmul subtire de BG57:PMMA,
dupa 7 21 zile de imersie in SBF

Dupa 7 zile de imersie in SBF putem observa: - rezistenta solutiei si a transferului de sarcina
ating valori de 82,2 si, respectiv, 29,15 k ; - descreste la -44 datorita unui proces de
difuzie in timp ce un nou peak in diagrama Bode apare la -25,5, ceea ce sugereaza existenta
simultana a unui proces de absorbtie.
In concluzie, se initiaza doua procese care au loc concomitent si anume: dizolvarea
BG in SBF si adsorbtia unor ioni din electrolit care determina formarea unei noi interfete
lichid film. Aceasta ipoteza a fost sustinuta de investigatiile FTIR si CSLM (Floroian et al,
2007; 2008) care au indicat formarea in SBF a unui nou strat subtire de BHA, cu o compozitie
similara cu partea anorganica a osului.
Schimbari semnificative apar dupa 28 de zile de imersie in SBF (Figura IV.22 si Tabelul
IV.6) cand creste la 69 iar procesele de difuzie si de absorbtie se opresc. R
s
ajunge la 28,5
41

10
4
si R
p
15,0 10
4
k, iar valoarea CPE scade la 6,4 nF, ceea ce inseamna ca grosimea
stratului de BHA format este de circa 100 nm.
n este egal cu 0,86, ceea ce sugereaza ca stratul de BHA este compact, prezentand o
impedanta si rezistenta la coroziune foarte mari. Se evita astfel eliberarea de ioni metalici in
organism si aparitia coroziunii sau uzurii implanturilor.

Filmele subtiri de BG61:PMMA prezinta un comportament similar cu filmele de
BG57:PMMA, cu exceptia cele doua procese ce se desfasoara simultan, difuzia si adsorbtia.
Aceste procese nu se opresc dupa 28 de zile de imersie in SBF, ca in cazul filmelor de
BG57:PMMA, ci continua pana la 42 zile de imersie (Figura IV.25).

Figura IV.25. Spectrele EIS inregistrate pe filmul subtire de BG61:PMMA: initial (negru) si dupa 42 zile
de imersie in SBF (rosu)
In ambele cazuri, filmele sunt foarte stabile cu valori ale impedantei ce sugereaza un
comportament pur capacitiv. Valorile CPE sunt de 1,46 nF pentru filmul initial si 7,20 nF
pentru stratul final de BHA, ceea ce corespunde unor grosimi a filmelor de circa 450 nm
(initial), respectiv, 90 nm (dupa 42 zile de imersie in SBF). Filmele sunt foarte compacte si
protejeaza bine substratul metalic.
42

Diagramele Nyquist obtinute dupa 7, 14, 21, 28 si 35 zile de imersie in SBF (Figura
IV.26), prezinta doua constante de timp bine definite, ceea ce sugereaza existenta a doua
procese ce se produc in acelasi timp, dizolvarea BG in SBF si adsorbtia unor ioni din electrolit
pe suprafata probelor. Formarea stratului de BHA pe suprafata filmului dupa un interval mai
mare de timp se explica prin slaba bioactivitate a BG61 comparativ cu BG57.

Figura IV.26. Spectrele EIS inregistrate pentru filmul subtire de BG61:PMMA dupa 7, 14, 21, 28 si 35
zile de imersie in SBF
Pentru proba initiala si dupa 7 si 42 de zile de imersie in SBF, am folosit circuitul echivalent
de forma (R
s
[R
p
CPE]) (Figura IV.23.). Dupa 14-35 zile de imersare am utilizat circuitul de tipul
(R
s
[R
p1
CPE
1
][R
p2
CPE
2
]) (Figura IV.24.). [R
p1
CPE
1
] corespunde unui strat de bariera interior de
BG61:PMMA iar [R
p2
CPE
2
] corespunde noului strat exterior de BHA. Parametrii circuitelor
echivalente se dau in tabelul IV.9.
Tabelul IV.7. Parametrii circuitului echivalent pentru proba BG61:PMMA dupa diferite perioade de
imersie in SBF
BG61:
PMMA
R
S
()
R
p1
(k)
CPE
1
10
-6
(F) n
1

1
()
R
p2
(k)
CPE
2
10
-6
(F) n
2

2
()
Initial 1,111 18.44
1.46
10
-3
0.84 -55.0 - - - -
43

7 zile 103.8 15.36 2.10 0.82 -43.0 - - - -
14 zile 75.40 12.41 38.58 0.56 -43.0 0.48 12.02 0.58 -26.0
21 zile 49.10 11.13 43.19 0.52 -43.0 0.87 8.76 0.58 -28.0
28 zile 47.90 10.00 45.93 0.55 -42.0 0.90 8.03 0.65 -31.2
35 zile 30.27 9.07 55.62 0.51 -42.0 1.125 2.88 0.67 -31.5
42 zile 1,799 - - - - 4410
4
7.210
-3
0.95 -72.0

Din Tabelul IV.7 si Figura IV.27, se poate observa ca R
p2
si CPE
1
au valori crescatoare iar R
p1
si
CPE
2
scad o data cu timpul de imersie.
Dupa 35 de zile de imersie n initial scade de la 0,84 la 0,51 sugerand o deteriorare a
suprafetei, datorita dizolvarii BG. In acelasi timp, n creste de la 0,58 dupa 14 zile pana la 0,95
dupa 42 zile de imersie in SBF, sugerand o reducere a porozitatii si o imbunatatire a
compactarii acestui strat.
Din compararea datelor din Tabelele IV.6 si IV.7 putem face urmatoarele afirmatii generale:
i. Stratul compact de BHA s-a format mai repede in cazul filmului de BG57:PMMA,
dupa 28 de zile de imersie in SBF decat in cazul filmul BG61:PMMA care apare dupa 42 de
zile. De aceea, acoperirile BG57:PMMA dovedesc proprietati de bioactivitate superioare fata
de BG61:PMMA.
ii. R
p
are o valoare mai mare la sfarsitul ciclului de imersie in cazul probei
BG61:PMMA (440 vs 150 M), indicand o rezistenta la coroziune mai buna. Acest rezultat
este in concordanta cu concluziile studiilor de polarizare electrochimica prezentate mai sus.
44


Figura IV.27. Schimbarile Rp (a) si a elementului de faza constanta (b) in cazul filmului de
BG61:PMMA in functie de timpul de imersie in SBF
In concluzie, acoperirile cu BG si PMMA joaca un dublu rol: impiedica difuzia ionilor
metalici in organism avand o mare rezistenta la coroziune si in acelasi timp prezinta o
bioactivitate sporita.
Am inregistrat spectre EIS la diferite potentiale pentru filmele subtiri de BG57:PMMA si
BG61:PMMA in SBF (Figura IV.28).

Figura IV.28. Spectrele EIS la diferite potentiale in SBF, pentru filmul subtire (a) BG57:PMMA si (b)
BG61:PMMA
In cazul probei BG57:PMMA, am observat un comportament pur capacitiv la -0,1 V de strat
intact. Putem concluziona ca stratul superficial de BHA acopera intreaga suprafata si izoleaza
45

complet substratul de Ti. Pentru proba BG61:PMMA stratul de BHA nu este format integral
nici la -0,2 V.
Studiile au aratat ca aplicarea unui potential electric accelereaza procesele chimice
dintre electrozi, ceea ce duce la formarea in cateva minute a unui strat compact de BHA
continuu.
In concluzie, intr-un caz in care se urmareste repararea rapida a unei fracturi sau
acceptarea unui implant de catre organism, acestea ar putea fi realizate intr-un timp foarte
scurt prin aplicarea corecta a unui potential electric corespunzator pe acoperirile hibride de
BG si PMMA. Astfel, recuperarea pacientului ar putea fi mai rapida.

46









V. CONCLUZII

47

Am realizat transferul laser de L, OL, OCP pur si substituit cu ioni de Mg si Sr,
BG57:PMMA si BG61:PMMA, prin tehnica MAPLE. Filmele au fost caracterizate prin
investigatii fizico-chimice. Toate probele au prezentat zone cu suprafete specifice pe deplin
compatibile cu utilizarea lor in biologie si /sau medicina.
Viabilitatea celulara si studiile de proliferare, in cazul filmelor subtiri de L si OL au
confirmat biocompatibilitatea nanostructurilor sintetizate. Suprafetele de OL au aratat o
proliferare celulara mai mare fata de acoperirile cu L pur.
In cazul structurilor de OCP, Mg:OCP si Sr:OCP am observat o proliferare crescuta si o
crestere a activitatii si diferentierii celulelor cultivate pe Mg:OCP si Sr:OCP in raport cu cele
cultivate pe filmele de OCP pur sau pe controlul folosit. Am demonstrat ca prin substituirea
in OCP de ioni Mg si Sr am imbunatatit efectul benefic al acestuia iar filmele subtiri pot fi
utilizate pentru o noua generatie de implanturi ortopedice.
Biocompatibilitatea si bioactivitatea filmelor compozite BG57:PMMA si BG61:PMMA
au o crestere semnificativa in cazul structurilor cu un continut mai scazut de SiO
2
(BG57).
Structurile BG57:PMMA si BG61:PMMA depuse pe substraturi de Ti au prezentat o rezistenta
mult mai mare la coroziune decat substraturile neacoperite de Ti. Cea mai buna ecranare a
fost demonstrata in cazul BG61:PMMA, coroziunea fiind practic exclusa.
Aceste rezultate justifica utilizarea acestor filme subtiri de BG si polimer in dezvoltarea
implanturilor si a protezelor avansate foarte stabile si neatacate de coroziune.
Principala concluzie a acestei teze este ca MAPLE este o tehnica avansata de
depunere, care permite un transfer laser protejat in conditii de siguranta a substantelor
delicate (cum ar fi L, OL sau PMMA), foarte sensibile la actiunea directa a radiatiei laser. Cu
toate acestea, dupa cum se discuta in teza (in cazul structurilor de OCP, Mg:OCP si Sr:OCP)
domeniul de aplicare MAPLE se poate extinde si in cazul materialelor anorganice pentru
depunerea de straturi subtiri de nanoparticule cu activitatii biologice, chimice sau de senzor
superioare. Aparitia metodei MAPLE-combinatorial, in august 2012, in laboratorul LSPI,
deschide noi frontiere de cercetare in identificarea celor mai bune dozaje a numeroase
materiale organice si/sau anorganice cu mare potential de utilizare in industria farmaceutica,
produse alimentare precum si in industria chimica.
48

REFERINTE
Ammann P., V. Shen, B. Robin, Y. Mauras, J.P. Bonjour, and R. Rizzoli, J. Bone Miner. Res. 19,
2012 (2004);
Arcos D, Ragel CV, and Vallet-Reg M, Biomaterials, 2001 Apr;22(7):701-8;
Arias S., Ferrer M.R., del Moral A., E. Quesada and V. Bjar, Extremophiles 7, (2003) 319
324;
Arvidson Sara A., B. Todd Rinehart and Francis Gadala-Maria, Carbohydrate Polymers 65
(2006) 144149;
Barrere F., C.A. van Blitterswijk, Kde Groot, and P. Layrolle, Biomaterials, 23 (2002) 1921
1930;
Bigi A., Boanini E., Capuccini C., and Gazzano M., Inorg Chim Acta 2007; 360:1009 1016;
Bigi A., E. Boanini, G. Cojazzi, G. Falini, and S. Panzavolta, Cryst. Growth Des. 1, 239 (2001);
Bigi A., Falini G., Foresti E., Gazzano M., Ripamonti A., Roveri N. Rietveld, Acta Cryst, 1996;
B52:87-92;
Boanini E., M. Gazzano, and A. Bigi, Acta Biomater. 6 (2010) 18821894;
Boanini E., M. Gazzano, K. Rubini, and A. Bigi, Cryst. Growth. Des. 10 (2010) 3612-3617;
Boanini E., P. Torricelli, M. Fini, F. Sima, N. Serban, I. N. Mihailescu, A. Bigi, Journal of
Inorganic Biochemistry 107:6572, 2012.
Bohandy J., B.F. Kim, and F.J. Adrian, J. Appl. Phys. 60, 1538 (1986);
Bracci B., P. Torricelli, S. Panzavolta, E. Boanini, R. Giardino, and A. Bigi, J. Inorg. Biochem.
103 (2009) 16661674;
Brown W.E., J.P. Smith, J.R. Lehr, and A.W. Frazier, Nature 196, 1048 (1962);
Brunette D.M., P. Tengvall, M. Textor, and P. Thomsen, Titanium in Medicine, Springer,
Berlin, 2001;
Canalis E., M. Hott, P. Deloffre, Y. Tsouderos, and P.J. Marie, Bone 18, 517 (1996);
Chang W., C. Tu, T. Chen, L. Komuwes, Y. Oda, S. Pratt, S. Miller, and D. Shoback,
Endocrinology 140, 5883 (1999);
Chauhan B.S., Principles of Biochemistry and Biophysics, 2008;
Chrisey D. B., R. A. McGill, J. S. Horwitz, B. R. Ringeisen, D. M. Bubb, and P. K. Wu, Chemical
Reviews, 2003, 103(2), 553-576;
49

Chrisey D.B., Hubler GK (eds) (1994) Pulsed Laser Deposition of Thin Film. John Wiley & Sons,
Inc., New York;
Craciun V., D. Craciun, I.N. Mihailescu, G. Socol, N. Stefan, M. Miroiu, A.-C. Galca, and G.
Bourne, Proceedings of SPIE, Pages: 70050Y-1-10, DOI: 10.1117/12.782589, (2008);
Cristescu R., C. Popescu, G. Dorcioman, F.M. Miroiu, G. Socol, I.N. Mihailescu, S.D. Gittard,
P.R. Miller, R.J. Narayan, M. Enculescu, D.B. Chrisey, Applied Surface Science, 2013
Cristescu R., I.N. Mihailescu, Miroslav Jelinek si Douglas B. Chrisey, Functionalized
Properties of Nanostructured Materials edited by Rainer Kassing, Plamen Petkov, Wilhelm
Kulisch, and Cyril Popov, NATO Science Series by Springer, Series II: Mathematics, Physics
and Chemistry ISBN 1-4020-4595-6, Vol. 223, 529p., (2006) 211-226;
Cristescu R., I. Stamatin, D. E. Mihaiescu, C. Ghica, M. Albulescu, I. N. Mihailescu si D.B.
Chrisey, Thin Solid Films 453 454 (2004) 262268;
Cristescu R., Doraiswamy A., Patz T., Socol G., Grigorescu S., Axente E., Sima F., Narayan R. J.,
Mihaiescu D., Moldovan A., Stamatin I., Mihailescu I. N., Chisholm B. si Chrisey D. B. Appl.
Surf. Sci. 2007, 253, 77027706;
Dorcioman G., D. Ebrasu, I. Enculescu, N. Serban, E. Axente, F. Sima, C. Ristoscu and I.N.
Mihailescu, Journal of Power Sources, 195, 23, 2010;
Duta L., F.N. Oktar, G.E. Stan, G. Popescu-Pelin, N. Serban, C. Luculescu, I.N. Mihailescu,
Applied Surface Science 265 (2013) 41 49;
Eason R. (ed), Pulsed Laser Deposition of thin films - Applications-led growth of functional
materials, Wiley; USA, (2007);
Floroian L., Studii asupra nanostructurilor de biosticl obinute prin procesare laser,
folosind tehnici optice de nalt rezoluie; PhD thesis, 2010;
Floroian L., B. Savu, F. Sima, I.N. Mihailescu, D. Tanaskovic, and D. Janackovic, Digest J.
Nanomater. Biostruct. 2 (2007) 285;
Floroian L., B. Savu, G. Stanciu, A.C. Popescu, F. Sima, I.N. Mihailescu, R. Mustata, L.E. Sima,
S.M. Petrescu, D. Tanaskovic, si D.J. Janackovic, Appl. Surf. Sci. 255 (2008) 3056;
Floroian L., Sima F., Florescu M., Badea M., Popescu A. C., Serban N. si Mihailescu I. N., J.
Electroanal. Chem. 2010, 648, 111118;
Floroian Laura, Popescu Andrei, Serban Natalia and Mihailescu Ion N., Metal, Ceramic and
Polymeric Composites for Various Uses InTech, Edited by Dr. John Cuppoletti, 2011;
Giordano C., E. Sandrini, B. Del Curto, E. Signorelli, G. Rondelli, and L. Di Silvio, J. Appl.
Biomater. Biomech. 2 (2004) 3544;
50

Greenspan, D.C. and Hench, L .L., (1976), Journal of Biomedical Materials Research, Vol. 10,
No. 4 (July 1976), pp. 503 509, ISSN 1549-3296;
Greer James A., Appl. Phys. A (2011) 105:661671 DOI 10.1007/s00339-011-6611-x;
Gross, U.M. si Strunz V., (1980), Journal of Biomedical Materials Research, Vol. 14, No. 5,
(September 1980), pp. 607 618, ISSN 1549-3296;
Grynpas M. D., E. Hamilton, R. Cheung, Y. Tsouderos, P. Deloffre, M. Hott, and P.J. Marie,
Bone 18, 253 (1996);
Habibovic P., J. Li, C.M. van der Valk, G. Meijer, P. Layrolle, C.A. van Blitterswijk si K. de
Groot, Biomaterials, 26 (2005) 2336;
Haboush E.J., Bull Hosp Joint Dis 1953; 14:242-277;
Han H.W., Bioprocess Technol.1990; 12:1;
Hass G. and J. B. Ramsey, Appl. Opt. 8, 1115-1118 (1969);
Hench L.L., Clark A.E., Schaake J R. si Schaake H.F., (1972), Journal Non- Crystalline Solids,
Vol. 810, (June 1972), pp. 837 843, ISSN 0022-3093;
Hench Larry L., J Mater Sci: Mater Med (2006) 17:967978, DOI 10.1007/s10856-006-0432;
Huang D., Steven C. Schallhorn, Alan Sugar, Ayad A. Farjo, Parag A. Majmudar, William B.
Trattler, and David J. Tanzer, A Report by the American Academy of Ophthalmology; 2009,
doi:10.1016/j.ophtha.2009.08.018;
Iijima M., H. Kamemizu, N. Wakamatsu, T. Goto, Y. Doi, and Y. Moriwak, J. Cryst. Growth 181,
70 (1997);
Jacobs J.J., J.L. Gilbert, and R.M. Urban, J. Bone Joint Surg. 80 (1998) 268;
Kamakura S., K. Sasaki, T. Homma, Y. Honda, T. Anada, S. Echigo, and O. Suzuki, J. Biomed.
Mater. Res. A 83, 725 (2007);
Kang S. A., Ki-Hyo Jang, Jeong-Woo Seo, Ki Ho Kim, Young Heui Kim, Dina Rairakhwada, Mi
Young Seo, Jae Ok Lee, Sang Do Ha, Chul-Ho Kim and Sang-Ki Rhee, Microbial Production of
Biopolymers and Polymer Precursors: Applications and Perspectives, By Bernd Rehm, 2009;
Klini A., Manousaki A., Anglos D., and Fotakis C. J. Appl. Phys., 2005, 98, 123301/1
123301/8;
Kucukasik F., Kazak H., Guney D., Finore I., Poli A., Yenigun O., Nicolaus B., and Toksoy Oner
E. Appl. Microbiol. Biotechnol. 2011, 89, 17291740;
51

Kumon H., K. Tomoshika, T. Matunaga, M. Ogawa, H.A. Ohmori, Microbiol. Immunol. 38
(1994) 615619;
Kyrkis K.D., A.A. Andreadaki, D.G. Papazoglou, and I. Zergioti, in Recent Advances in Laser
Processing of Materials, vol. 241, ed. by J. Perri`ere, E. Millon, E. Fogarassy (Elsevier,
Amsterdam, (2006) p. 213;
Larsson T. F., J. M. Martn Martnez si J. L. Valls,Biomaterials for healthcare, A decade of
EU-funded research, 2007;
Laurencin D., N. Almora-Barrios, N. H. de Leeuw , C. Gervais, C. Bonhomme, F. Mauri, W.
Chrzanowski, J. C. Knowles, R. J. Newport, A. Wong, Z. Gan si M. E. Smith, Biomaterials 32
(2011) 1826e1837;
Leidi Marzia, Federica Dellera, Massimo Mariotti and Jeanette A.M. Maier, Magnesium
Research. Volume 24, Number 1, 1-6, March 2011;
Li Y., Q. Li, S. Zhu, E. Luo, J. Li, G. Feng, Y. Liao, and J. Hu, Biomaterials 31 (2010) 90069014;
Lin S., R. LeGeros, and J. LeGeros, J. Biomed. Mater. Res. A 66 (2003) 819828;
Liu X., P.K. Chu, and C. Ding, Mater. Sci. Eng. R 47 (2004) 49;
Long Philip H., Toxicol Pathol, 2008 36: 85; DOI: 10.1177/0192623307310951;
Lu J., Orthopedisc bone cements; Biomechanics and Biomaterials in Orthopedics, Dominique
G. Poitout (Ed.) and Rainer Kotz, 2004;
Lu X., Y. Leng, and Q. Zhang, Surf. Coat. Technol. 202 (2008) 31423147;
Luches A. si Anna Paola Caricato, Chapter 9 in Laser-Surface Interactions for New Materials
Production Tailoring Structure and Properties, Series: Springer Series in Materials Science,
Vol. 130, Miotello Antonio and Ossi Paolo M. (Eds.), 2010;
Mabilleau G., R. Filmon, P.K. Petrov, M.F. Basl, A. Sabokbar si D. Chappard, Acta Biomater. 6
(2010) 15551560;
Marie P. J., M. Hott, D. Modrowski, C. DePollak, J. Guillemain, P. Deloffre, and Y. Tsouderos,
J. Bone Miner. Res. 8, 607 (1993);
Mathew M., W. E. Brown, L. W. Schroeder si B. Dickens, Journal of Chemical Crystallography,
Volume 18, Number 3 (1988), 235-250, DOI: 10.1007/BF01194315;
Mei Lin, Haitao Wang, Sheng Meng, Wei Zhong, Zhulai Li, Rui Cai, Zhuo Chen, Xiaoyu Zhou,
Qiangguo Du; Structure and Release Behavior of PMMA/Silica Composite Drug Delivery
System, Published online in Wiley InterScience (www.interscience.wiley.com); DOI
10.1002/jps.20809, 2006;
52

Mihailescu I. N. si Eniko Gyorgy, "Pulsed Laser Deposition: an Overview, 4-th International
Commission for Optics (ICO) Book "International Trends in Optics and Photonics", Ed. T.
Asakura (ICO President), pp. 201-214, 1999;
Mihailescu I. N., Ristoscu C., Bigi A. and Mayer I., (2010), Laser-Surface Interactions for New
Materials Production Tailoring Structure and Properties, A. Miotello and P.M. Ossi (Eds.), 235
260, Springer Series in Materials Science, ISSN: 0933-033X;
Morintale E., C. Constantinescu and M. Dinescu, Physics AUC, vol. 20 (part 1), 43-56 (2010);
Muller L., E. Conforto, D. Caillard, and F.A. Muller, Biomol. Eng. 24 (2007) 462466;
Munir G., G. Koller, L. Di Silvio, M.J. Edirisinghe, W. Bonfield, and J. Huang, J. R. Soc. Interface
8 (2011) 678688;
Nandi Samit Kumar, Biswanath Kundu and Someswar Datta, Development and Applications
of Varieties of Bioactive Glass Compositions in Dental Surgery, Third Generation Tissue
Engineering, Orthopaedic Surgery and as Drug Delivery System; Biomaterials applications for
nanomedicine, Edited by Rosario Pignatello, 2011;
Navard P. (2005). Editorial: EPNOE: The New European Polysaccharide Network of
Excellence, Cellulose, Vol.12, No.4, pp. 337-338, ISSN 1572-882X;
Navarro M, A Michiardi, O Castao, and J.A Planell, Biomaterials in orthopaedics, J R Soc
Interface. 2008 October 6; 5(27): 11371158. Published online 2008 July 30. doi:
10.1098/rsif.2008.0151;
Nelea V., Morosanu C., Iliescu M. and Mihailescu I. N., (2004), Appl. Surf. Sci., Vol. 228, pp.
346356, ISSN: 0169-4332;
Oliveira A. L., R.L. Reis, and P. Li, J. Biomed. Mater. Res. B 83 (2007) 258265;
Patz T. M., Doraiswamy A., Narayan R. J., He W., Zhong Y., Bellamkonda R., Modi R., and
Chrisey D. B. J. Biomed. Mater. Res., Part B 2006, 78B, 124130;
Perez N., Electrochemistry and Corrosion Science, Kluwer Academic Publishers, Norwell,
USA, 2008;
Petkova T., V. Ilcheva, E. Petkov, P. Petkov, G. Socol, F. Sima, C. Ristoscu, C.N. Mihailescu, I.N.
Mihailescu, C. Popov, and J.P. Reithmaier, Applied Physics A, 104 (2011) 959962;
Piqu A, Auyeung R C Y, Stepnowski J L, Weir D W, Arnold C B, McGill R A and Chrisey D B,
2003, Surf. Coat. Tech., 163, 293;
Pique A., R.A. McGill, D.B. Crisey, J.H. Callahan, and T.E. Mlsna, Mater. Res. Soc. Symp. Proc.
526 (1998) 375;
53

Piqu, A., (Pulsed Laser Deposition of Thin Films: Applications-Led Growth of Functional
Materials (ed R. Eason)), John Wiley & Sons, Inc., Hoboken, NJ, USA. doi:
10.1002/9780470052129.ch3 (2007);
Poli Annarita, Gianluca Anzelmo, Gabriella Fiorentino, Barbara Nicolaus, Giuseppina
Tommonaro and Paola Di Donato, Biotechnology of Biopolymers, Edited by Prof. Magdy
Elnashar, InTech, 2011;
Poli Annarita, Hande Kazak, Bahar Gurleyendag, Giuseppina Tommonaro, Giuseppina
Pieretti, Ebru Toksoy Oner, and Barbara Nicolaus, Carbohydrate Polymers 78 (2009) 651
657;
Prasertsan P., Wichienchot S., Doelle H., Kennedy J.F., Carbohydr Polym, 71 (2008) 468475;
Ringeisen B. R., J. Callahan, P. K. Wu, A. Pique, B. Spargo, R. A. McGill, M. Bucaro, H. Kim, D.
M. Bubb, and D. B. Chrisey, Langmuir 2001, 17, 3472-3479;
Rude R.K., J Bone Miner Res 1998; 13:749-58;
Serban N., C. Ristoscu, G. Socol, N. Stefan, I. N. Mihailescu, S. A. Mulenko, Yu. N. Petrov, N. T.
Gorbachuk, Submitted for publication in Materials Research Bulletin, Mai 2012;
Sima F., C. Ristoscu, A. Popescu, I. N. Mihailescu, T. Kononenko, S. Simon, T. Radu, O. Ponta,
R. Mustata, L.E. Sima, and S.M. Petrescu, Journal of optoelectronics and advanced materials,
Vol. 11, No. 9, September 2009, p. 1170 1174;
Sima F., E. Axente, L. E. Sima, U. Tuyel, M. S. Eroglu, N. Serban, C. Ristoscu, S. M. Petrescu, E.
Toksoy Oner, and I. N. Mihailescu, Applied Physics Letters Volume: 101 Issue: 23 Published:
DEC 3. 2012, DOI: 10.1063/1.4769987;
Sima Felix; Patricia Davidson; Emmanuel Pauthe; Livia E Sima; Olivier Gallet; Ion Mihailescu;
Karine Anselme, Acta Biomaterialia, 7 (10) 2011, Pages 3780-3788
Sima, F.; Axente, E.; Ristoscu, C.; Mihailescu, I. N.; Kononenko, T. V.; Nagovitsin, I. A.; Chudinova, G.;
Konov, V. I.; Socol, M.; Enculescu, I.; Sima, L. E. and Petrescu, S. M., J. Biomed. Mater. Res. 2011, 96A,
384394;
Smausz Tomi, Gbor Megyeri, Renta Kkesi, Csaba Vass, Enik Gyrgy, Felix Sima, Ion N.
Mihailescu, and Bla Hopp, Thin Solid Films 517 (2009) 42994302;
Smith H. M. and A. F. Turner, Appl. Opt. 4 (1965) 147;
Socol G, M. Socol, L. Sima, S. Petrescu, M. Enculescu, F. Sima, M. Miroiu, G. Popescu-Pelin, N.
Stefan, R. Cristescu, C.N. Mihailescu, A. Stanculescu, C. Sutan, and I.N. Mihailescu, Digest
Journal of Nanomaterials and Biostructures, Vol. 7, No. 2, April - June 2012, p. 563 576;
54

Socol G., M. Socol, L. Sima, S. Petrescu, M. Enculescu, F. Sima, M. Miroiu, G. Popescu-Pelin,
N. Stefan, R. Cristescu, C.N. Mihailescu, A. Stanculescu, C. Sutan, and I.N. Mihailescu, Digest
Journal of Nanomaterials and Biostructures, Vol. 7, No. 2, April - June 2012, p. 563 576;
Socol G., M. Socol, N. Stefan, E. Axente, G. Popescu Pelin, D. Craciun, L. Duta, C. N.
Mihailescu, I. N. Mihailescu, A. Stanculescu, D. Visan, V. Sava, A. C. Galca, C. R. Luculescu, V.
Craciun, Applied Surface Science, 260, 2012, 42-46;
Socol G., P. Torricelli, B. Bracci, M. Iliescu, F. Miroiu, A. Bigi, J. Werckmann, and I.N.
Mihailescu, Biomaterials 25 (2004) 25392545;
Socol G., P. Torricelli, B. Bracci, M. Iliescu, F. Miroiu, A. Bigi, J. Werckmann, and I.N.
Mihailescu, Biomaterials 25 (2004) 25392545;
Suzuki O., S. Kamakura, T. Katagiri, M. Nakamura, B. Zhao, Y. Honda, and R. Kamijo,
Biomaterials 27, 2671 (2006);
Toksoy ner Ebru A Promising BioGlue from an Extremophile, Workshop BioGlue Vienna
Nov 2010, COST- TD 0906 - Biological Adhesives: From Biology to Biomimetics;
Torgerson S., and N.R. Gjerdet, J. Mater. Sci.: Mater. Med. 5 (1994) 256;
Ullrich Matthias, Bacterial Polysaccharides: Current Innovations and Future Trends, 2009;
Vadgama P., Surface biocompatibility. Annual Report on the Progress of Chemistry, Section
C, (2005), 101, 14 52;
Veljovic Dj., Jokic B., Petrovic R., Palcevskis E., Dindune A., Mihailescu I. N. si Janackovic D.,
(2009), Ceramics International, Vol.35, pp. 14071413, ISSN 0272-8842;
Wang X., A. Ito, Y. Sogo, X. Li, and A. Oyane, Acta Biomater. 6 (2010) 962968;
Williams D.F., The Williams Dictionary of Biomaterials, Liverpool University Press, Liverpool,
(1999);
Xia W., C. Lindahl, J. Lausmaa, P. Borchardt, A. Ballo, P. Thomsen, and H. Engqvist, Acta
Biomater. 6 (2010) 15911600;
Yongsheng Wang, (Biological and Biomedical Coatings Handbook. Vol. 2,(Applications),
edited by Sam Zhang, 2011;
Zergioti I., Karaiskou A. Papazoglou D. G., Fotakis C., Kapsetaki M. and Kafetzopoulos D. Appl.
Phys. Lett. 2005, 86, 163902/1163902/3;
Zhang E., C. Zou, and S. Zeng, Surf. Coat. Technol. 203 (2009) 10751080;
Zhang J., and G.H. Nancollas, J. Phys. Chem. 96, 5478 (1992);
55

Zhao X. (Author, Editor), J.M. Courtney (Editor), H. Qian (Editor), Bioactive Materials in
Medicine: Design and Applications (Woodhead Publishing Series in Biomaterials), 2011;
[1] http://ods.od.nih.gov/factsheets/Magnesium-HealthProfessional/
[2] http://www.titaniumtools.com/