O noapte la tara

Am o inima n lume
Care stiu ca ma iubeste...
(Conachi)
Frumoasa e cmpia cu dulcea-i linistire
Pentru acel ce fuge de-a lumei amagire,
Pentru acel ce cauta un trai nensemnat!
Placut, placut e ceasul de griji nentunecat,
Si dulce este viata ce curge lin, departe
De-al omenirei zgomot, de-a ei fumuri desarte!
Cnd inima hraneste o tainica dorinta,
Cnd omul simte-n snu-i o cruda suferinta,
O jale fara margini, un dor fara hotar;
Cnd zmbetu-i ascunde ades suspin amar
Si mintea-i se desteapta din vis de fericire,
Pierznd orice credinta, oricare stralucire,
Ferice de acela ce-n tulburare-i poate
Pe-un cal sa se arunce si prin vazduh sa-noate,
Pasind peste-orizonturi, zburnd peste cmpii,
Ferice care poate, departe de cei vii,
Sa uite-a sa fiinta, sa pearda-orice simtire,
Sa nu mai faca parte din trista omenire!
*
Era o noapte lina, o mult frumoasa noapte,
Ce revarsa n lume armonioase soapte
Si multe glasuri blnde n inimi destepta;
O noapte de acele ce nu le poti uita,
Care aprind n suflet scnteie de iubire
Si pun pe frunte raze de ndumnezeire.
Eram... parca sunt nca!... la orele acele
Cnd ochiul rataceste primbndu-se prin stele,
Si-n toata steaua vede un chip gingas, slavit.
Atunci cnd visul zboara pe tarm nemarginit,
Cnd dorul trist uneste a lui duioase plngeri
Cu sfnta armonie a cetelor de ngeri.
Ca lampa aninata la poarta de vecie,
Domnea n dulcea taina a umbrelor faclie,
Varsnd vapaie lina, ce lumea coperea.
Lumina mngioasa! n ceruri ea parea
Menita ca sa duca pe cai necunoscute
Dorintile-omenirei n lung desert perdute!
*
Deodat-un glas de nger, o sfnta armonie,
Plutind usor n aer, ca vntul ce adie,
Se cobor prin stele din leaganul ceresc.
Duios era si gingas acordul ngeresc,
Caci inimile noastre saltara mai fierbinte
La dulcele sau cntic, l-aceste-a lui cuvinte:
Ferice de acela ce cu-o simtire vie
Slaveste armonia si-nalta poezie,
Cu dismierdari placute de glas prietenesc
El poarta pe-a sa frunte un semn dumnezeiesc,
Si geniul sau gusta placeri ncntatoare
Zburnd la nemurire ca vulturul n soare;
Dar mai ferice nca fiinta de iubire
Ce simte cu-nfocare a dragostei pornire
Si nencetat e gata cu drag a sa jertfi!
Caci dulce-i pentru altul si-n altul a trai,
Si dulce-i de a zice, cnd inima jaleste,
Am o fiinta-n lume ce stiu ca ma iubeste!